Despre acest subiect ar fi multe de spus. În cei peste 35 de ani de cercetare a acestui subiect am constatat că lumea digitală este mereu în legătură cu ocultismul. Am în vedere atât partea hardware cât și cea sotfware, mai ales.
Îmi aduc aminte că pe la sfârșitul anilor `90 apăruseră pe piață niște calculatoare, numite DIABO 666. Mă întreb, ce o fi fost în capul producătorului care a dat acest nume unui sistem de calcul, pentru că trimiterea este directă la Diavol (Satana) și 666? De asemenea, ce o fi fost în capul comerciantului creștin care a pus în vânzare sisteme de calculatoare cu asemenea nume diabolice?
Prin această inițiativă, oamenii erau invitați să achiziționeze câte un sistem diabolic 666. Sigur că mulți nu dau importanță la aceste amănunte, dar fiecare alegere a noastră ne impactează și lasă urme asupra personalității și vieții noastre.
Prin astfel de tehnici oamenii sunt obișnuiți cu lumea întunericului, cu lumea spiritelor, cu lumea demonică și cu numărul 666. Crede că ar trebui să fim foarte atenți la alegerile pe care le facem și să avem grijă să refuzăm tot ceea ce poartă o etichetă demonică, sau cu conotații demonice.
Astăzi voi prezenta elementele de ocultism folosite în sistemele de operare.
Sistemul de operare LINUX și ocultismul
Toate sistemele de operare moderne au apărut la începutul anilor 1980, dar nu toate au urmat aceeași cale de dezvoltare – în special în ceea ce privește ideologia. Originile software-ului pot fi urmărite până la diferite persoane, dintre care unele au încorporat elemente ale viziunii lor asupra lumii în nucleul sistemelor pe care le-au creat.
Windows (precum și macOS) a fost conceput de la început ca un produs comercial și a fost atent curățat de orice elemente controversate din punct de vedere ideologic. Când vrei să vinzi un produs unui public cât mai larg posibil, acesta trebuie să rămână neutru – nu trebuie să provoace convingeri religioase, ideologice sau personale. Windows a avut întotdeauna succes în acest sens. Linux, pe de altă parte, are o poveste diferită. Probabil pentru că Linux s-a născut nu ca produs, ci ca o filozofie.
Cu toate acestea, sigla aleasă de Compania Apple, este un măr mușcat, colorat în culorile curcubeului. Mărul face direct aluzie la ispitirea lui Adam și Evei în rai de către Satana. Ar fi interesant de aflat cine i-a sugerat lui Steve Jobs această siglă. Care ar putea să fie semnificația ascunsă? Poate ispita tehnologiei cu care Satana ne încearcă din nou. Și da, tehnologia este o mare ispită, care a acaparat aproape întreaga omenire, făcându-i pe oameni dependenți de smartphone.
Linux este infectat cu demoni
În Linux, există o categorie de programe de sistem (servicii) care rulează în fundal. Acestea se numesc daemons. În engleză, există două forme ale acestui cuvânt: daemon și demon.
Prima este arhaică, cea de-a doua este modernă – dar sunt în esență sinonime. În timpurile străvechi, termenul „daemon” se referea la spirite sau zeități minore (adesea considerate „genii”) și nu erau considerate malefice. Cu toate acestea, odată cu apariția creștinismului, cuvântul a căpătat o nouă conotație, dezvăluind ceea ce era văzut ca fiind „adevărata” natură infernală a unor astfel de ființe. Așadar, deși etimologia nu distinge clar daemonul de demon, interpretările moderne o fac adesea – retrospectiv.
Potrivit lui Fernando J. Corbató, care a lucrat la Proiectul MAC în 1963 [1], termenul „daemon” a fost inspirat de „demonul” lui Maxwell – un experiment mental care implică un agent care sortează molecule într-un sistem termodinamic. Acest lucrător invizibil oglindea modul în care funcționează serviciile de fundal într-un computer, așa că termenul părea potrivit.
Dar există o problemă: în scrierile sale originale din 1876, James Clerk Maxwell nu a numit niciodată entitatea „demon” – el s-a referit la ea ca la un operator sau agent. Numele „demon” a fost introdus ulterior de Lord Kelvin și popularizat de jurnaliști. Dezvoltatorii Proiectului MAC au adoptat acest nume secundar – și, în special, au folosit ortografia arhaică daemon, evocând demonii greci antici, intermediari între oameni și zei.
Dar această metaforă se destramă rapid. Dacă un daemon ar trebui să fie un mediator între oameni și zeități, iar omul este utilizatorul computerului – atunci cine sunt zeii? Mașina? Programatorii? A cui voință servește daemonul în acest sistem?
Dacă nicio entitate divină nu este prezentă în metaforă, atunci daemonul nu este deloc un mediator. Și dacă nu este un mediator – ce este?
Nu trebuie să te gândești mult, deoarece cuvântul are două semnificații: dacă nu este un mediator, atunci este o entitate infernală.
În cartea Unix System Administration Handbook, Evi Nemeth scrie: „De regulă, sistemele UNIX par a fi infestate atât cu daemoni, cât și cu demoni.” Cu alte cuvinte, deși autorul face distincție tehnică între daemoni și demoni, el recunoaște și ambiguitatea spirituală – sugerând chiar că sistemele de tip Unix sunt posedate.
Creatorii Proiectului MAC, de unde provine această terminologie, nu păreau deosebit de deranjați de implicații. Fernando J. Corbató însuși a descris alegerea ca fiind pur și simplu „fantezistă”, făcută în fluxul obișnuit al muncii lor.
Dar iată care e problema: nu exista niciun motiv tehnic pentru a folosi un cuvânt atât de evident încărcat cu conotații spirituale negative. Faptul că au făcut acest lucru dezvăluie ceva mai profund – viziunea lor asupra lumii, marginalitatea lor. Și era cu adevărat marginală, chiar și pentru vremea sa. Renașterea trecuse de mult în anii 1960, iar mișcările contraculturale (rebeliunea rock, subculturile geek și hacker) abia începeau să se formeze.
Unii încearcă să apere această terminologie indicându-și exemple din alte domenii – astronomia, de exemplu: „Planetele sunt numite după zei păgâni – nu-i așa că e în regulă?” Nu, nu este. Și aceasta este o greșeală și una care ar trebui corectată.
Aceste nume ar trebui reexaminate, recontextualizate, creștinizate. Nici serviciile sistemului de operare, nici corpurile cerești nu ar trebui să poarte numele unor entități păgâne. Din fericire, astronomia modernă se îndreaptă deja în această direcție – astăzi, majoritatea obiectelor nou descoperite primesc denumiri codificate sau seriale. Și acest lucru este înțelept.
În Geneză, soarele și luna nu sunt numite, ci sunt denumite pur și simplu luminătorul „cel mai mare” și „cel mic”. Mesajul este clar: nu idolatrizați lumea materială. Nu proiectați personalitatea asupra lucrurilor care nu sunt persoane.
Nu este vorba doar despre teologie – este vorba și despre sănătatea mintală. Când computerul dvs. – un dispozitiv cu care petreceți opt sau mai multe ore pe zi – este plin de referințe la demoni, zei, zombi, zâne, elfi și pitici, începe să vă afecteze mintea, nu durează mult până o ia razna.
Terminologie malefică în Unix: Un model sistematic
Problema demonilor nu este un caz singular. Terminologia utilizată în sistemele de tip Unix este saturată cu elemente oculte și subversive – reflectând nu doar jocuri de cuvinte ocazionale, ci și o viziune asupra lumii nevăzute. O filozofie.
Calendarul Haosului
La un moment dat, un dezvoltator a integrat calendarul discordian în sistem – un calendar înrădăcinat în discordianism, o religie care o venerează pe Eris, zeița greacă a haosului. Discordienii cred că haosul este fundamentul tuturor lucrurilor și că ordinea este doar o iluzie.
Gândiți-vă doar la contradicție: un calendar – o structură fundamental logică – construit pentru a celebra haosul. O respingere a logicii în interiorul unui sistem construit pe logică.
Acest utilitar de calendar (numită „ddate”) a fost eliminat în diferite momente (cum ar fi în Ubuntu 12.04), doar pentru a fi reintrodusă ulterior. Dar să nu vă înșelați: glorificarea haosului înseamnă respingerea ordinii. Și din moment ce Dumnezeu este sursa ordinii, această filozofie îndepărtează o persoană de Dumnezeu.
Blesteme (Curses)
Luați biblioteca „curses” – un instrument cheie pentru crearea de interfețe text în consolele Unix. Se spune că numele derivă din „optimizarea cursorului”, dar nu există o cale lingvistică clară de la „optimizare” la blesteme (curses). Nu există „e” sau „s” în optimizare. De ce atunci să alegeți un nume care evocă vrăji, blesteme sau blesteme?
Această bibliotecă – acum utilizată pe scară largă, inclusiv în Python ca ncurses („blesteme noi”) – ridică o întrebare serioasă: ce anume l-a determinat pe dezvoltator să-i dea un astfel de nume? A fost cu adevărat nevinovată? Sau a fost, așa cum spune Iisus în Matei 23, 32, un alt pas în „întrecerea măsurii [păcatelor] părinților voștri”?
Zombi
În sistemele de tip Unix, un „zombie” este un proces care și-a terminat execuția, dar încă persistă în tabela de procese a sistemului – este, la propriu, „nemort”. Termenul evocă imaginea populară a zombiului: odată o figură pur religioasă sau magică din tradiții păgâne precum voodoo, transformată acum într-o figură de stil a culturii pop care cuprinde horror (de exemplu, filmele lui George A. Romero) și comedie (Return of the Living Dead [1985], Army of Darkness [1992]) și reprezentată covârșitor în jocurile video.
La prima vedere, s-ar putea respinge această terminologie ca fiind un umor inofensiv. Dar când este luată în considerare în cadrul ecosistemului lingvistic mai larg al Linux – unul saturat cu metafore întunecate, oculte și violente – devine clar că aceasta nu este o glumă izolată, ci o continuare a unei tendințe filozofice înrădăcinate în păgânism.
Ucide (Kill, Slay)
Din păcate, acest termen este folosit nu numai în Linux, ci și în Windows (doar „kill”), care este numele comenzii de închidere a proceselor. Tehnic vorbind, procesele țintă sunt terminate, oprite și apoi, în consecință, pot fi repornite. Cu toate acestea, „uciderea” unui proces nu implică reluarea acestuia – uciderea duce la moarte, așa că prezența acestui termen în sistem este evident ilogică. Astfel de lucruri brutale nu pot fi trecute ușor cu vederea. Toată lumea cunoaște prima poruncă a legii: „Să nu ucizi”, care a fost dată anticilor, iar astăzi, odată cu Noul Testament, unde această poruncă este pusă într-o ordine superioară (Matei 5, 22), interpretarea de bază nu este doar neglijată, ci și disprețuită.
Demonizarea
De la rădăcina termenului „daemon”, întâlnim acum verbul demonizare – a transforma ceva într-un demon. În contexte Unix, aceasta se referă la transformarea unui proces obișnuit într-un daemon de fundal. Dar metafora valabilă este: un proces non-demonic este făcut „demonic”. Este ca și convertirea la satanism, o acțiune pur malefică.
Acesta nu este un accident. Este consecința naturală a unei fundații filosofice corupte. După cum spune Scriptura: „Omul bun scoate lucruri bune din comoara bună a inimii lui, iar omul rău scoate lucruri rele din comoara rea a inimii lui…”, Matei 12, 35.
Filosofia din spatele Linuxului – care acceptă și perpetuează terminologia rea - va continua în mod natural să genereze și mai multă terminologie rea. Un izvor amar nu poate da apă dulce.
Răul (Evil)
Există chiar și un pachet software numit literalmente „Evil” – un „Extensible VI Layer” pentru Emacs, un editor de text. Este prezentat ca un joc de cuvinte ingenios, dar structura și limbajul său depășesc cu mult un simplu joc de cuvinte.
Mod Evil. Editare Evil (malefică). Comenzi Evil (malefice). Ieșiți din modul normal și intrați în modul Evil (malefic). Chiar și obiectele din cod sunt etichetate ca Evil().
La prima vedere, pare inofensiv – chiar ciudat. Dar exact așa funcționează desensibilizarea. Expunerea repetată la „rău” în contexte ocazionale, de utilizare zilnică, erodează treptat rezistența naturală a cuiva la acesta. Linia dintre bine și rău este neclară. Devine o zonă gri – o derivă emoțională și spirituală de la claritate la haos.
Nu puteți folosi răul pentru a realiza binele. Aceasta nu este logică, ci contradicție. Iar contradicția, atunci când este susținută, duce la disonanță cognitivă și iraționalizare a gândirii.
Animalele totem
Unul dintre cele mai clare exemple ale vocabularului păgân al Linux este obsesia sa pentru totemurile animale, în special în Ubuntu, unde fiecare versiune este numită după un animal (de exemplu, Hardy Heron, Lucid Lynx, Precise Pangolin).
Dacă aceste nume ar fi izolate din contextul lor, ar putea părea doar creative sau amuzante. Dar în contextul mai larg al unui sistem cufundat în terminologie păgână, animistă și ocultă, simbolismul devine tulburător. Prin urmare, atunci când luăm în considerare astfel de elemente în acest context, ajungem la concluzii evidente: totemismul și animismul fac parte din filosofia Linux.
Diavol, Diablo, Satan (Devil, Diablo, Satan)
Ecosistemul Linux include mai multe pachete software care poartă nume evident întunecate. DevIL, de exemplu, înseamnă „Developer’s Image Library” – un instrument pentru manipularea imaginilor. Apoi, există „udevil”, folosit pentru montarea dispozitivelor. Și nu trebuie uitat SATAN – Security Administrator Tool for Analyzing Networks, un utilitar de securitate (?) acum desființat.
Nu este nevoie de alte comentarii. Încă o dată, întrebarea nu este despre acronime, jocuri de cuvinte sau abrevieri inteligente. Este vorba despre esență. Eliminați jocurile de cuvinte, iar miezul se dezvăluie ca un lup în blană de oaie. Dacă arată ca o rață, înoată ca o rață și măcăie ca o rață – probabil că este o rață. Așa și cu ocultismul mascat.
Dacă s-ar întâmpla un singur astfel de caz, s-ar putea respinge ca o coincidență. Dar în Linux, o astfel de terminologie se repetă iar și iar – aceasta nu este o coincidență, ci un tipar.
Cei care acceptă umorul ca scuză pentru astfel de precedente se autoamăgesc. Imaginați-vă un templu păgân, sau mai degrabă un loc care arată ca un templu, și tot ce se află acolo are forma unui templu, dar ghidul vă spune că nu este ceea ce pare, așa și acești diavoli sunt de fapt doar „Biblioteca de Imagini a Dezvoltatorului”, iar demonii nu sunt nimic mai mult decât operatori din experimentul mental inocent al lui Maxwell; dacă auziți că cineva este „ucis” aici, nu este așa, ci este de fapt sfârșitul procesului.
Acesta este același truc retoric folosit de militariști. Ei nu ucid oameni – ei „neutralizează amenințările”. Nu invadează – ei „eliberează”. Nu bombardează – ei „efectuează operațiuni de precizie”. Totul este semantică, menită să estompeze linia morală. Toate acestea sunt legume din același câmp. Sau mai degrabă, nu legume, ci neghină.
Vrăjitorie (Witchcraft)
Termenul vrăjitorie are o greutate morală lipsită de ambiguitate. Biblic, este o expresie a rebeliunii împotriva lui Dumnezeu: „Căci răzvrătirea este ca păcatul vrăjitoriei, iar încăpățânarea este ca nelegiuirea și idolatria…”, I Samuel 15, 23, și este pedepsită cu moartea în iazul de foc: „Dar cei lași, necredincioși, josnici, ucigași, imorali, cei ce practică arta magică, închinătorii la idoli și toți mincinoșii – aceștia vor fi aruncați în iezerul de foc și pucioasă. Aceasta este moartea a doua.” Apocalipsa 21, 8.
În Windows și în multe aplicații software este folosit utilitarul „Wizard”, care înseamnă vrăjitor.
Totuși, în lumea Linux, „Witchcraft” este numele unui framework de hacking — conceput explicit pentru a infiltra și controla sistemele țintă, dar în ciuda naturii inerent malefice a proiectului, vreau să subliniez faptul că răul atrage răul.
Nu veți găsi cactuși într-o pădure tropicală și nu veți vedea Platanaceae crescând în deșerturi. În același mod, mediile pline de terminologie întunecată și simbolistică distorsionată atrag oameni care simpatizează cu astfel de lucruri. Nu este o chestiune de întâmplare.
Cine trebuia să curețe asta în anii ’80 și ’90, când începea revoluția digitală? De ce nu a eliminat Linus Torvalds — sau oricine altcineva — aceste nume discutabile din kernel? De ce nu a fost purificat limbajul componentelor sistemului pentru a reflecta seriozitatea sarcinii? Răspunsul este: pentru că la baza erei digitale stă spiritualitatea new age.
Aceste nume — devil, daemon, kill — nu aparțin unui sistem serios. O companie serioasă nu va coopera cu cineva care are un diavol cu o furcă pe logo.
Jocurile pentru copii și jocurile de cuvinte stupide nu se potrivesc unei afaceri serioase, iar când vezi ceva de genul unei statui a lui Shiva în fața CERN și cum „oamenii de știință” efectuează un ritual de sacrificiu în fața acestui idol (deși o glumă, așa cum se menționează în surse oficiale), este un motiv să ne întrebăm dacă există loc pentru prostia copilărească. Și dacă oamenilor de știință le place atât de mult să glumească, poate că au ales profesia greșită, poate ar fi mai potrivit pentru ei să fie la circ? Nu văd nimic amuzant în asta, este un serviciu tipic adus lui Satan.
Dacă ești naiv, îți va fi de ajuns să auzi că demonii din Linux sunt doar o glumă și o vei crede, iar când vei întâlni alte manifestări ale răului în acest sistem de operare, vei folosi autohipnoza și autoamăgirea pentru a te apăra, ca și cum ar fi „glume” și „argou de ahtiat”.
Dar, după cum știi, fiecare glumă are un sâmbure de adevăr în ea. Și adevărul este acesta: utilizarea unui sistem plin cu concepte malefice are un efect subconștient asupra unui om, în special a unui tânăr, fără o viziune formată asupra lumii, fără principii, pentru care linia dintre bine și rău este neclară: demonii pot fi buni, uneori uciderea nu înseamnă ucidere, răul și blestemul pot fi doar distracție verbală (e atât de distractiv!) – totul depinde de context, totul este relativ la punctul de greutate: într-un computer, poți ucide oameni și procese virtuale, poți folosi răul și blestemele, poți transforma programele în demoni (demoniza), dar nu poți face toate acestea în afara unui computer. Sau poți? În război? În geoinginerie? la ceremonia de deschidere a Tunelului Gottard?
Subiectul încă nu este epuizat. Voi reveni asupra acestei teme.
Bibliografie
