„Căci lupta noastră nu este împotriva trupului şi a sângelui, ci împotriva începătoriilor, împotriva stăpâniilor, împotriva stăpânitorilor întunericului acestui veac, împotriva duhurilor răutăţii, care sunt în văzduh.” (Efeseni 6, 12)
Aceste duhuri ale răutății, care sunt în văzduh, au putere asupra noastră doar dacă pun stăpânire pe inima noastră. Reiau discuția cu ceea ce am încheiat ieri.
Întrebarea este, cum ne putem apăra? Nu mă gândesc la soluții omenești și nici la ce se promovează prin filmele SF, gen „Total recall”, „Terminator”, „I robot”, Equilibrium etc.
Adevărata soluție este doar una spirituală de întoarcere la Dumnezeu. Asta presupune ruperea totală de sistemul satanic acum, nu mâine. Dar câți creștini sunt dispuși să facă această schimbare acum?
Sistemul satanic avansează doar pentru că majoritatea creștinilor acceptă să facă „mici” concesii.
Pe aceasta se bazează puterea sistemului satanic, pe „micile” concesii făcute de creștini. Fiecare crede în sinea sa că își poate permite o „mică” concesie, doar ca să nu piardă confortul oferit de acest sistem.
Sistemul promite libertate și drepturi în schimbul supunerii, în schimbul acceptării identității digitale și a documentelor de identitate biometrice. Însă aceste promisiuni sunt doar momeli. Planul Elitei satanice este public și prevede cât se poate de clar o stare contrară promisiunilor, adică supraveghere și control total, eliminarea proprietății private, eliminarea călătoriilor, injectare obligatorie, credite sociale în locul banilor lichizi.
Și cu toate acestea creștinii refuză să înțeleagă.
Majoritatea creștinilor și-au pierdut sensibilitatea duhovnicească și nu mai pot distinge cursele pe care Satan le împrăștie în jurul nostru. Mulți dintre aceștia cred că Dumnezeu nu-i va părăsi, când de fapt ei l-au părăsit pe Dumnezeu, alții cred că pot rezolva aceste probleme prin proteste și invorarea drepturilor omului și a democrației. Câtă naivitate, ca să nu înțelegi că „drepturile omului” și „democrația” sunt invenții satanice!
Schimbarea nu trebuie căutată în afara noastră, ci în lăuntrul nostru, în inima noastră. Schimbarea trebuie să o facem în inima noastră! Prin pocăință. Prin schimbarea felului de a gândi și de a trăi.
În exterior nu putem schimba nimic, pentru că „exteriorul”, lumea materială nu ne aparține. Este o iluzie. Ceea ce putem schimba este doar interiorul nostru, în inima noastră. Să fie aceasta o renunțare la a mai lupta? Nu. Dimpotrivă, aceasta este adevărata luptă. Lupta cu noi înșine, cu patimile care ne stăpânesc.
Și dacă am înțelege că în spatele fiecărei patimi se află câte un demon, atunci am înțelege că lupta noastră nu este cu demonii din afară, ci cu cei din lăuntrul nostru, din inima noastră.
Dumnezeu ne-a dat viața veșnică în dar, încă de la întemeierea lumii (Matei 25, 34). Grija noastră trebuie să fie una singură: să nu pierdem acest dar. Și cum putem face acest lucru? Prin împlinirea poruncilor. Și ele nu sunt grele (Matei 11, 30). Sunt doar jaloane care să ne ghideze în viața aceasta. Poruncile nu ne limitează libertatea, așa cum nici semnele de circulație nu ne-o limitează. Le putem ignora oricând, dar ne asumăm consecințele. Dacă le respectăm, vom călători în siguranță, iar dacă le ignorăm, atunci ne supunem riscului de a nu mai ajunge la destinație.
Poruncile Domnului ne călăuzesc pe calea cea strâmtă (Matei 7, 14) ca să ajungem să dobândim viața veșnică, comuniunea cu Dumnezeu.
Dumnezeu este iubire (I Ioan 4, 8; 16) și cine iubește pe Dumnezeu păzește poruncile Lui (Ioan 14, 23). „Şi aceasta este iubirea, ca să umblăm după poruncile Lui” (2 Ioan 1, 6). Și care sunt aceste porunci? Le găsim pe toate în Noul Testament, care manualul nostru de viață.
Întâi de toate, să iertăm tuturor toate, ca șinoi să fim iertați (Matei 6, 14). Iertarea este baza vieții noastre duhovnicești. Apoi „să iubeşti pe Domnul Dumnezeul tău din toată inima ta şi din tot sufletul tău şi din toată puterea ta şi din tot cugetul tău, iar pe aproapele tău ca pe tine însuţi” (Luca 10, 27). Iar aproapele nostru este tot omul.
De asemenea, să iubim pe vrăjmașii noștri, ca să ne păstrăm pacea și liniștea sufletească. A iubi pe vrăjmași nu înseamnă a fi de acord cu faptele lor, ci a nu reacționa cu mânie, ură, gânduri de răzbunare și supărare. Să binecuvântăm pe cei ce ne blestemă și ne vorbesc de rău, să facem bine celor ce ne fac rău și să ne rugăm pentru cei ce ne prigonesc (Matei 5, 44). Căci cine spune că iubește pe Dumnezeu și urăște pe aproapele său, mincinos este (I Ioan 4, 20). Dovedim că iubim pe Dumnezeu, în măsura în care iubim pe aproapele noastru. În iubirea de aproapele se arată iubirea de Dumnezeu!
Viața noastră s-ar schimba total dacă am respecta o regulă simplă. Ce ție nu-ți place, altuia nu-i face. Sau „precum voiţi să vă facă vouă oamenii, faceţi-le şi voi asemenea” (Luca 6, 31), „că aceasta este Legea şi proorocii” (Matei 7, 12).
Și iarăși, Domnul ne învață așa: „Nu vă împotriviţi celui rău; iar cui te loveşte peste obrazul drept, întoarce-i şi pe celălalt. Celui ce voieşte să se judece cu tine şi să-ţi ia haina, lasă-i şi cămaşa. Iar de te va sili cineva să mergi o milă, mergi cu el două. Celui care cere de la tine, dă-i; şi de la cel ce voieşte să se împrumute de la tine, nu întoarce faţa ta.” (Matei 5, 39-42).
Ce înseamnă aceste cuvinte, care la prima vedere par un act de slăbiciune? Așa par, însă în împlinirea lor stă adevărata putere. Puternic nu este cel care se mânie și se tulbură atunci când este nedreptățit, ci cel care poate să-și păstreze pacea în sufletul său. Prin aceste cuvinte Domnul ne învață să arătăm disponibilitate, ca să evităm orice reacție negativă. Este vorba de atitudine, de ceea ce se întâmplă în sufletul și inima noastră.
Toate aceste porunci ne arată cum să ne păstrăm pacea și liniștea sufletească. Acest lucru ne învață și atunci când ne spune: „nu duceţi grijă, spunând: Ce vom mânca, ori ce vom bea, ori cu ce ne vom îmbrăca?” (Matei 6, 31), căci cine se îngrijorează și se stresează, își piede pacea sufletească. Aceasta este pacea pe care Domnul ne-a dat-o și ne-a lăsat-o (Ioan 14, 27).
Nu câștigăm împărăția cerurilor prin împlinirea poruncilor, ci doar o păstrăm. Împlinirea poruncilor nu este o plată către Dumnezeu în schimbul vieții veșnice, ci mulțumire și recunoștință pentru darurile primite de la El. Este modul prin care noi ne arătăm iubirea față de El. Căci Domnul zice: „cel ce are poruncile Mele şi le păzeşte, acela este care Mă iubeşte” (Ioan 14, 21); iar „cel ce nu Mă iubeşte nu păzeşte cuvintele Mele” (Ioan 14, 24). „Cel ce păzeşte poruncile Lui rămâne în Dumnezeu şi Dumnezeu în el” (I Ioan 3, 24)
Așadar, iubim pe Dumnezeu, împlinind poruncile Lui, iar în împlinirea poruncilor stă iubirea de aproapele. Iată cum cele două porunci, iubirea de Dumnezeu și iubire de aproapele sunt una!
Dacă Domnul ne-a arătat calea care duce către împărăția lui Dumnezeu, atunci noi ce trebuie să facem? Tot El ne învață, zicând: „Căutaţi mai întâi împărăţia lui Dumnezeu şi dreptatea Lui şi toate acestea se vor adăuga vouă” (Matei 6, 33).
Acum, înainte de a încheia, vă întreb: voi ce alegeți, împărăția lui Dumnezeu sau împărăția lumii acesteia? Alegeți să slujiți lui Dumnezeu, sau stăpânitorului lumii acesteia? Dar amintiți-vă că nu puteți sluji la doi domni, lui Dumnezeu și lui Satan. Și nu puteți fi pe plac și lui Dumnezeu și lumii (sistemului satanic).
După cum ați putut vedea nu trebuie să ne îngrijim ce vom mânca, sau ce vom bea, sau cu ce ne vom îmbrăca, sau de salar, sau de pensie, sau de distracții și petreceri, sau de casă, sau de mașină, sau de mamă sau tată, fiu sau fiică, soț sau soție. Căci Domnul ne-a zic așa: „Cel ce iubeşte pe tată ori pe mamă mai mult decât pe Mine nu este vrednic de Mine; cel ce iubeşte pe fiu ori pe fiică mai mult decât pe Mine nu este vrednic de Mine.” (Matei 10, 37)
Ceea ce iubești, aceea te stăpânește, aceea te atrage.
Așadar, întrebarea, nu este: cum vom putea trăi fără a ne supune sistemului satanic, fără identitate digitală, portofel digital sau documente de identitate biometrice?, ci cum să împlinim poruncile Domnului și să murim creștini.
