Evoluția cercetărilor legate de codul Bibliei
În urmă cu treizeci de ani, cercetătorii din Israel au redescoperit și validat un fenomen straniu. În textul ebraic al Vechiului Testament sunt ascunse coduri care dezvăluie cunoștințe uimitoare despre evenimente și personalități viitoare care nu pot fi explicate decât prin faptul că Dumnezeu i‑a inspirat pe scriitorii textului să redacteze cu exactitate cuvintele Sale. Există o inerție setată împotriva ideilor noi care provoacă vechile paradigme. Sherman se întreabă:
„Își vor risca câțiva bravi academicieni carierele ca să susțină validitatea recentelor declarații despre coduri? Își va risca vreo revistă științifică reputația prin publicarea lucrărilor de cercetare care susțin codurile?” [1].
Descoperirea complexelor coduri ebraice care dezvăluie cunoștințe supranaturale și profetice despre viitor a cauzat consternare extraordinară în comunitatea academică, deoarece a schimbat credințele înrădăcinate ale savanților liberali, care, în general, resping inspirația Bibliei.
Interesul pentru codurile Bibliei reapare spre sfârșitul anilor ’80 ai secolului trecut. În 1988, trei cercetători din Israel, pornind de la cercetările lui Rabbi Michael Dov Ber Weissmandl, întreprinse pe la începutul secolului XX, au făcut un experiment.
Doron Witztum, Yoav Rosenberg și Eliyahu Rips de la Universitatea Ebraică și Colegiul de Tehnologie din Ierusalim au finalizat un proiect de cercetare care a urmat cercetarea lui Rabbi Weissmandl.
În 1989, Witztum a publicat o carte (în limba ebraică) intitulată O altă dimensiune, în care erau prezentate aproape 200 de matrice prin intermediul cărora explica pe scurt conceptul de „scriere codificată bidimensional”. Majoritatea grilelor evidențiau cuvinte legate foarte mult, prin sensul lor, de detalii istorice – de exemplu, numele unei persoane, data și locul unde au avut loc evenimentele cruciale din viața respectivului, detalii despre evenimentele majore ale istoriei, cu alte cuvinte, informații despre evenimente care au avut loc la un timp oarecare după scrierea Torei.
În experimentul lor, ei au ales în mod arbitrar 300 de perechi de cuvinte, cum ar fi ciocan și nicovală, și au rulat programul de computer ca să găsească aceste perechi de cuvinte în textul din Facerea.
După ce programul a examinat textul pentru fiecare din cele 300 de perechi de cuvinte, cercetătorii au fost uimiți să constate că toate perechile căutate au fost localizate în Facerea, în imediată apropiere unul de altul.
Ca matematicieni și statisticieni, ei au fost desigur uluiți, deoarece știau că omenește este imposibil să construiești un model atât de complex și complicat sub textul de suprafață, cum ar fi Facerea, care relatează istoria poporului evreu.
Şansele ca 300 de perechi de cuvinte să apară din întâmplare în textul din Facerea sunt extrem de mici, iar rezultatul experimentului este pur și simplu uimitor. Concluzia este că doar o inteligență supranaturală, dincolo de puterile noastre, ar fi putut realiza modelul unor cuvinte codificate așa cum le găsim în Biblie.
În 1994, Doron Witztum, Yoav Rosenberg și Eliyahu Rips au făcut cunoscut lumii codul Bibliei printr‑o lucrare academică cu un conținut matematic. Lucrarea pretindea că numele mai multor rabini evrei renumiți și datele lor de naștere sau moarte au fost codificate în cartea Facerii, foarte strâns legate una de alta, mai mult decât se putea explica prin întâmplare.
Ei au selectat treizeci și patru de nume din Enciclopedia marilor personalități din Israel, apoi au cerut programului de computer să caute în textul din Facerea perechi de cuvinte codificate la intervale egal spațiate care să conțină numele personalităților în pereche cu datele lor de naștere sau moarte.
În mod neașteptat, programul a găsit fiecare pereche din cele treizeci și patru căutate încorporate în textul Facerii. Cuvintele fiecărei perechi au fost găsite la distanță mică unele de altele. Şansa ca aceste nume și date particulare să apară din întâmplare a fost calculată de matematicienii israelieni ca fiind de 1 la 755 000 000.
Oamenii de știință și editorii de la revista Statistical Science care au revăzut datele experimentului au fost uimiți. Ei au cerut repetarea testului cu un nou set de nume și date pentru treizeci și două de personalități israelite din aceeași Enciclopedie. Spre uimirea referenților sceptici, rezultatele au fost pozitive și pentru al doilea set de teste.
În ciuda faptului că toți referenții și‑au păstrat propriile păreri împotriva inspirației Bibliei, evidența de necontestat și integritatea datelor au fost de așa natură încât editorii revistei, fără tragere de inimă, au aprobat publicarea articolului sub titlul „Secvențe de litere echidistante în Cartea Facerea”, Statistical Science, august 1994 (vol. 9, nr. 3), pp. 429‑438 [2].
Robert Kass, editorul revistei Statistical Science, referitor la acest studiu spunea că…
…referenții noștri sunt uimiți și derutați: credințele lor prioritare îi fac să gândească că Facerea nu poate conține referințe cu înțeles despre persoane din zilele noastre, însă când autorii au făcut analize și verificări suplimentare efectul a persistat. Lucrarea este oferită astfel cititorilor ca un puzzle provocator.
Chiar de la publicarea acestei lucrări, codul Bibliei avea să fie supus unui atac virulent. Matematicianul R. Edwin Sherman, în cartea sa Bible Code Bombshell, vine cu următoarele amănunte:
Am fost martorii unei serii de afișări neprofesioniste din partea unor reputați oameni de știință, care au afirmat cu tărie jumătate de adevăr, pentru a trage în jos oameni din departamentul lor. Ei au declarat cu îndrăzneală că toate afirmațiile despre codurile Bibliei, trecute sau viitoare, trebuie să fie false, indiferent de dovezile ce ar putea apărea în viitor. Încercările lor de a discredita codurile Bibliei au avut un iz de disperare. Oare de ce? Ar putea fi din motive similare cu cele care l‑au condus pe Irod să ordone uciderea pruncului Iisus în ieslea Sa? Sau cu cele pentru care a fost dată afară rugăciunea din școlile publice? Indiferent de motivele lor, scepticii au avut destul succes în întoarcerea multor oameni din rândul publicului larg împotriva conceptului [3].
Un articol din revista Bible Review, semnat de dr. Jeffrey Satinover, în octombrie 1995, precizează că probabilitatea matematică ca numele și datele de naștere sau moarte ale celor șaizeci și șase de personalități să apară din întâmplare într‑un text antic ca Facerea este mai mică de 1 la 2 miliarde!
Interesant este că cercetătorii au încercat să reproducă acele rezultate rulând aplicația și pe alte texte ebraice din afara Bibliei, incluzând și Pentateuhul samaritean. Samaritenii au creat propria lor variantă de text din cele cinci cărți ale lui Moise, numind‑o Pentateuhul samaritean, care diferă în puține locuri față de Biblia ebraică standard (cunoscută ca textul masoretic). În ciuda similitudinii de suprafață a celor două texte, cercetătorii nu au detectat perechile de cuvinte în textul Pentateuhului samaritean sau în alte texte ebraice din afara Bibliei.
Articolul lui Jeffrey Satinover din revista Bible Review a provocat un atac violent prin scrisori, multe foarte critice. Dr. Satinover le răspunde criticilor următoarele:
Robustețea codurilor găsite în Tora derivă din rigoarea cercetării. Ca să publici într‑o revistă precum Statistical Science, trebuie să te descurci fără poticnire în fața unora dintre cei mai eminenți statisticieni din lume. Rezultatele au fost astfel într‑un mod triplu neobișnuite: în extraordinarul fapt a ceea ce au găsit; în strictețea cu care au trebuit să fie stabilite concluziile; și în șansele neobișnuit de mici (mai puțin de 1 la 62 500) ca acestea să fie cauzate de întâmplare. Alte revendicări uimitoare despre Biblie, Shakespeare și așa mai departe nu s‑au abordat niciodată cu acest tip de rigoare și niciodată nu au fost publicate într‑o revizuire atât de strictă. Editorul revistei Statistical Science, el însuși un sceptic, a provocat cititorii să găsească vreo eroare; deși mulți au încercat, nu au avut succes. Toate întrebările puse de cititorii revistei Bible Review – și mulți alții mai pretențioși – au fost puse deja de critici profesioniști, iar răspunsul exhaustiv a fost dat prin cercetare. Răspunsuri complete și convingătoare chiar la aceste critici inițiale se pot obține tehnic (Bible Review, noiembrie 1995) [4].
Întregul experiment a fost refăcut de către matematicianul Harold Gans, ajutat de Nachum Bombach. Rezultatele acestei investigații asupra codurilor Bibliei au fost făcute publice în mai 1999 la conferința ținută la Ierusalim de către International Torah Codes Society.
Note
[1] R. Edwin Sherman, Bible Code Bombshell. Compelling Scientific Evidence That God Authored the Bible, New Leaf Press, Green Forest, 2012, p. 10.
[2] http://signallake.com/signallake.com/innovation/TorahCodes1994.pdf. [Această rerursă a dispărut.]
[3] R. Edwin Sherman, op. cit., p. 8.
[4] Citat de Grant R. Jeffrey în „Introducere” la cartea lui Yacov Rambsel, His Name is Jesus. The Mysterious Yeshua Codes, Frontier Research Publications, Inc., Toronto, 1997, p. 20.
