Ecumenismul încotro? (XXIX)

[În continuare voi prezenta Anexa II pe parcursul a 4-5 articole cu mărturii ortodoxe privind erezia ecumenistă.]

ANEXA II

Mărturii ortodoxe privind erezia ecumenistă

1. CANONUL 10 al Sfinţilor Apostoli – „Dacă cineva s-ar ruga, chiar şi în casă cu cel afurisit (scos din comuniune) acela să se afurisească.”

2. Canonul 45 al Sfinţilor Apostoli – „Episcopul, presbiterul sau diaconul, dacă numai s-ar ruga împreună cu ereticii, să se afurisească, iar dacă le-a permis acestora să săvârşească ceva ca şi clerici (să săvârşească cele sfinte), să se caterisească.”

3. Canonul 46 al Sfinţilor Apostoli – „Episcopul sau presbiterul care primesc botezul sau jertfa ereticilor, poruncim să se caterisească. Căci ce înţelegere poate să fie între Hristos şi Veliar? Sau ce parte are credinciosul cu necredinciosul?”

4. Canonul 64 al Sfinţilor Apostoli – „Dacă vreun cleric sau laic intră în sinagoga iudeilor sau a ereticilor ca să se roage, să se caterisească şi să se afurisească.”

5. Canonul 6 al Sinodului V local de la Laodiceea (343) – „Nu este îngăduit ereticilor a intra în casa lui Dumnezeu dacă stăruie în eres.”

6. Canonul 32 al Sinodului V local de la Laodiceea – „Nu se cuvine a primi binecuvântările ereticilor, care sunt mai mult absurdităţi decât binecuvântări.”

7. Canonul 15 al Sinodului al IX-lea din Constantinopol (861) – „Cei ce propovăduiesc public eresul sau îl învaţă în Biserici, să fie îndepărtaţi de comuniunea cu credincioşii şi afurisiţi, ca unii ce fac schismă şi sfărâmă unitatea Bisericii.”

8. Din cuvântul Sinodului al VII-lea Ecumenic (Niceea, 787) – „Să nu faceţi nici inovaţie, nici omitere în Predania pe care am păzit-o cu evlavie până acum. Deoarece toţi câţi s-au păstrat înlăuntrul Sfintei Biserici Universale, nu au primit nici adaosuri, nici omiteri. Şi cu mare pedeapsă va fi condamnat cel ce va face fie adăugiri, fie omiteri.”

9. Sinodul de la Constantinopol din anul 1724 – „Cei care vor dezerta de la ortodoxie şi vor părăsi părinteştile şi dreptele dogme ale credinţei şi predaniile obşteşti ale Bisericii şi vor decădea şi se vor îndepărta cu inovaţii şi cu credinţe absurde şi cu obiceiuri eterodoxe şi vor falsifica şi vor măslui adevărul ortodoxiei, aceştia nici nu mai sunt, nici nu se mai numesc creştini cu adevărat, ci se taie şi se despart de totalitatea mădularelor Bisericii şi a creştinilor, ca nişte eterodocşi şi inovatori şi se izgonesc afară din sfântul staul ca nişte oi râioase şi mădulare putrede.”

10. Anatema împotriva ecumenismului a Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Ruse din afara Rusiei – „ANATEMA celor ce atacă Biserica lui Hristos învăţând că Biserica Sa este împărÅ£ită în aÅŸa-zise «ramificaÅ£ii» ce se deosebesc în doctrină ÅŸi în felul de viaţă, sau că Biserica nu există vizibil, ci va fi formată în viitor când toate «ramificaÅ£iile» – sectele, denominaÅ£iunile ÅŸi chiar religiile – vor fi unite într-un singur trup, ÅŸi care nu deosebesc preoÅ£ia ÅŸi Tainele Bisericii de cele ale ereticilor, ci spun că botezul ÅŸi euharistia ereticilor sunt eficace pentru mântuire, prin urmare, celor ce cu bună-ÅŸtiinţă sunt în comuniune cu aceÅŸti eretici înainte-menÅ£ionaÅ£i sau celor ce susÅ£in, răspândesc sau păzesc erezia lor ecumenistă sub pretextul dragostei frăţeÅŸti sau al presupusei uniri a creÅŸtinilor despărÅ£iÅ£i, să fie Anatema!”

Dată de Sinodul Episcopilor Bisericii Ortodoxe Ruse din diaspora, Vancouver – Canada, august 1983, iscălită de toÅ£i episcopii, spre a fi adăugată la sfârÅŸitul anatemelor din CredinÅ£a Ortodoxiei, ÅŸi pomenită mereu în prima Duminică a Postului Mare, Duminica Ortodoxiei.

11. Avva Pamvo, sec.V – „Că iată îţi zic ţie fiule, vor veni zile când vor strica creştinii cărţile Sfintelor Evanghelii şi ale Sfinţilor Apostoli şi ale dumnezeieştilor Prooroci, ştergând Sfintele Scripturi şi scriind tropare şi cuvinte elineşti. Şi se va revărsa mintea la acestea, iar de la acelea se va depărta. Pentru aceasta Părinţii noştri au zis: «Cei ce sunt în pustia aceasta să nu scrie vieţile şi cuvintele părinţilor pe pergament, ci pe hârtii, că va să şteargă neamul cel de pe urmă vieţile părinţilor şi să scrie după voia lor, fiindcă mare este necazul ce va să vină.» Şi i-a zis lui fratele: «Aşadar se vor schimba obiceiurile şi aşezămintele creştinilor şi nu vor fi preoţi în biserică să facă acestea?» Şi a zis bătrânul: «În astfel de vremuri se va răci dragostea multora şi va fi necaz mult. Năpădirile păgânilor şi pornirile noroadelor, neastâmpărul împăraţilor, desfătarea preoţilor, lenevirea călugărilor. Vor fi egumeni nebăgând seama de mântuirea lor şi a turmei, osârdnici toţi şi silitori la mese şi gâlcevitori, leneşi la rugăciuni şi la clevetiri grabnici, gata spre a osândi vieţile bătrânilor şi cuvintele lor, nici urmându-le, nici auzindu-le, ci mai vârtos ocărându-le şi zicând: De-am fi fost şi noi în zilele lor ne-am fi nevoit şi noi. Iar episcopii în zilele acelea se vor sfii de fețele celor puternici, judecând judecăţi cu daruri, nepărtinind pe cel sărac la judecată, necăjind pe văduve şi pe sărmani chinuindu-i. Va intra încă şi în norod necredinţă, curvie, urâciune, vrajbă, zavistie, întărâtări, furtişaguri şi beţie.» Şi a zis fratele: «Ce va face cineva în vremile şi anii aceia?» Şi a zis bătrânul: «Fiule, în acele zile cel ce îşi mântuieşte sufletul său mare se va chema în împărăţia cerurilor»” (Patericul Egiptean, pg. 209, cuv. 15).

12. Sfântul Preacuvios Isidor Pelusiotul (n. 360) – „Acei care cutează să scoată sau să adauge ceva la cuvintele inspirate de Dumnezeu, suferă de o boală sau alta: ori nu cred că Dumnezeiasca Scriptură a fost dictată de Duhul Sfânt, ceea ce îi arată necredincioşi, ori se cred mai înţelepţi decât Sfântul Duh, şi asta înseamnă că sunt smintiţi” (Migne 78 A).

13. Sfântul Efrem Sirul († 379) – „Vai acelora care se întinează cu blasfemiatorii eretici! Vai acelora care batjocoresc Dumnezeieştile Scripturi! Vai de cei câţi murdăresc sfânta credinţă cu eresuri sau încheie vreo înţelegere cu ereticii!
Atunci, la a doua venire a Domnului, se va cere de la fiecare din noi mărturisirea credinţei şi unirea Botezului. Şi dacă am păstrat credinţa curată de orice eres şi pecetea neştearsă şi haina neîntinată… Se cuvine ca toţi cei ce se apropie de Dumnezeu şi vor să se învrednicească vieţii celei veşnice, să păzească mai înainte de toate Credinţa Ortodoxă neîntinată. Dar nu trebuie să fie trădată nepreţuita comoară a credinţei nici în schimbul dobândirii vreunei vrednicii, nici pentru linguşirile ocârmuitorilor, nici pentru a evita frica de ei.”

„Cuvine-se deci, să dispreţuim orice osteneală pentru dreapta mărturisire a Domnului nostru Iisus Hristos… Să fugi de purtarea familiară faţă de schismatici şi eretici! Mai mult, să te fereşti de erezia acelora care Îl despart în două pe unicul nostru Domn Iisus Hristos! Aceştia cred în chip contrar celor 318 Sfinţi Părinţi care s-au întrunit la Niceea.”

„Pe eretici, ca pe nişte blasfemiatori şi vrăjmaşi ai lui Dumnezeu, Scriptura nu i-a numit oameni, ci câini şi lupi şi porci şi antihrişti, după cum zice Domnul: Nu daţi cele sfinte câinilor! (Matei 7, 6). Şi Ioan zice că mulţi antihrişti s-au arătat (I Ioan 2, 18). Pe aceştia deci, nu se cuvine să-i iubim, nici să ne întreţinem cu ei, nici să ne rugăm împreună cu ei, nici să mâncăm împreună, nici să-i primim în casă, nici să-i salutăm, ca să nu ne facem părtaşi faptelor lor celor viclene.”

„Păcatul fără iertare e fapta care se îndreaptă împotriva Duhului Sfânt ca şi păcatele tuturor ereticilor, pentru că au blasfemiat şi blasfemiază pe Duhul Sfânt. Acestora nu li se va ierta păcatul nici în viaţa aceasta, nici în viaţa ce va să fie, pentru că s-au opus lui Dumnezeu Însuşi, de la Care se dă izbăvirea.”

14. Sfântul Vasile cel Mare († 380) – „Vădita necredinţă a ereticilor ne vatămă puţin. Cu toate acestea, cei ce poartă piele de oaie şi se prezintă pe dinafară cu chip paşnic, sfâşie dinăuntru oile cele înţelegătoare ale lui Hristos şi vatămă mult, înşelându-i pe cei mai simpli. Aceştia sunt mai periculoşi şi greu se apară cineva de ei. Ce lucru îndrăzneţ nu au făcut aceşti înnoitori? Din această pricină, i-a despărţit Biserica şi s-au rupt de ortodocşi şi au făcut mincinoasa adunare… Totuşi, trebuie să cunoaşteţi că, prin harul lui Dumnezeu, nu sunteţi singuri, ci aveţi pe mulţi împreună cu voi care apără Ortodoxia Sfinţilor Părinţi, care au alcătuit la Niceea evlavioasele dogme ale Credinţei.”

„Una este crima care se pedepseÅŸte acum cu asprime: nepăzirea Predaniilor PărinÅ£ilor. Să ne luptăm până la sfârÅŸit … nu pentru bani, nu pentru slavă… ci pentru a dobândi de obÅŸte comoara credinÅ£ei sănătoase ÅŸi să rămânem luptându-ne…”

15. Sfântul Grigorie Teologul († 389) – „Unde este evidentă necredinÅ£a, trebuie să preferăm mai bine focul ÅŸi sabia ÅŸi situaÅ£iile critice ÅŸi mâinile tiranilor – ÅŸi toate cu dăruire – decât să luăm parte la aluatul păcatului ÅŸi să ne unim cu cei care bolesc în credinţă… De mii de ori este mai bună dezbinarea care se face pentru cuvintele bunei credinÅ£e ortodoxe decât pacea, când aceasta este unită cu patimile.”

Bibliografie

[1] Ieromonah Agapit Popovici, „Ecumenismul încotro? O nouă viziune asupra ecumenismului sincretist”, 2003.