M-am gândit că, acum la început de an, este bine să avem ca prioritate, în anul care începe și în toată viața noastră, sănătatea. Cu alte cuvinte, să trăim sănătos. pentru că cea mai mare bogăție în această viață sunt sănătatea și liniștea sufletească, nu banii, averile sau plăcerile.
Este mai ușor a preveni boala și suferința, decât a le vindeca.
Otto Warburg [1] nu a fost doar un doctor, a fost chimist, fiziolog, un om care privea celulele așa cum un ceasornicar bătrân privea mecanismele: fără bătaie de cap, cu respect, cu o atenție nesfârșită la detalii. Descoperirile sale au stat la baza înțelegerii modului în care celulele „respiră”, cum se hrănesc și – cel mai important – cum mor.
Boală se teme de oxigen: Lecții de la un geniu citat chiar și de cei care nu l-au citit. Oxigenul, așa cum spunea Warburg, era „ordinea” naturală a corpului. El insista: „lăsați corpul să respire și boala nu va mai lua rădăcini”. Atât la propriu, cât și metaforic.
Cheia alcalină a longevității
El credea că sănătatea este, în primul rând, mediul acido-bazic corect. De îndată ce corpul devine acid, se deschid porțile către boli. Nu imediat, nu instantaneu, ci încet, treptat, așa cum apa erodează o piatră. Acum acest lucru este recunoscut de cei mai mulți cercetători, medici și terapeuți.
pH-ul sângelui ar trebui să fie stabil – 7,43. Nici mai mult, nici mai puțin. Orice valoare în afara acestui interval este un semnal de alarmă. Când scade la 6,8, organismul nu mai poate face față, survine moartea. Aceasta nu este o teorie. Aceasta este fiziologie. Aceasta este limita.
Și cel mai alarmant lucru este că majoritatea dintre noi ne acidificăm sistematic. Și în mod voluntar. Prin mâncare, prin stilul de viață, prin stres, din cauza căruia stomacul „arde” literalmente. În sens literal, fierbem în propriul acid fără să ne dăm seama.
Principalul dușman al organismului este ceea ce mâncăm zilnic. Mai ales în zilele noastre când alimentele devin tot mai procesate, aditivate (cu otrăvuri) și falsificate. Alimentele de astăzi ne transmit de la an la an tot mai puțină egergie vitală. Ele devin „alimente” moarte, fără viață.
„Suntem ceea ce mâncăm” – Hipocrate
Dacă te uiți cu atenție la ce stă la baza dietei omului modern, te vei simți stânjenit. Mâncare rapidă, băuturi dulci, produse semifabricate, grăsimi trans, sosuri la conservă, gustări pe fugă. Toate acestea nu sunt doar dăunătoare, ci distrug sistematic chimia internă a organismului.
O celulă care se află într-un mediu acid, începe să lucreze până la epuizare. Inflamație, oase fragile, alergii, oboseală – acestea nu sunt „lucruri mărunte”, ci semnale. Așa cere organismul ajutor. Dar în loc de un răspuns, noi înăbușim aceste semnale cu câte o pastilă, o băutură energizantă, cafea… și așa ne amăgim pe noi înșine.
Nimeni nu spune că trebuie să devii călugăr. Dar merită să te întrebi măcar uneori: „Mănânc acum ca să trăiesc, sau ca să alung stresul?” Iar aceste întrebări sunt primul pas către vindecare.
„Natura vindecă bolile, iar doctorul este doar asistentul ei” – Galen.
Otto Warburg nu s-a limitat la teorie. Ne-a lăsat opt reguli simple, care susțin organismul într-o stare în care boala pur și simplu nu poate lua rădăcini. Nu necesită farmacii, rețete, bani, ci doar puțină atenție și disciplină internă.
1. Un pahar cu apă dimineața este un obicei al vieții
Dimineața, pe stomacul gol bea apă cu lămâie. Simplu și aproape gratuit. Începe ușor funcționarea organelor interne, curăță, saturează. Și dacă faci din asta un ritual, corpul va începe să se trezească nu iritat, ci recunoscător.
2. Legume și salate proaspete – nu de dragul siluetei, ci de dragul sănătății.
Legumele verzi proaspete, în special cele cu suc de lămâie și ulei de măsline, sunt alcaline în forma lor cea mai pură. Nu este modă, este biochimie. Ele „sting” acidul, oferă celulei o resursă. Da, fără maioneză. Da, fără ketchup. Așa devine mâncarea medicament.
3. Migdale și alge marine – o gustare pentru care corpul tău îți va mulțumi
Migdalele sunt bogate în minerale alcaline. Spirulina este o sursă de fier. În loc de fursecuri cu ceai, mai bine o mână de nuci, sau niște alge marine într-o salată. Nu ca„înlocuitor”, ci ca o alegere.
4. Mișcarea nu este despre sală, ci despre viață
Mergi pe jos, fă o plimbare seara, sau în timpul zilei în mijlocul naturii. Mișcarea este o modalitate de a „arde” acidul, de a pompa limfa, de a lăsa corpul să expire. Fără ea, corpul va îngheța, ca un iaz fără curent.
5. Aer care vindecă
Nu trebuie să trăiești în pădure. Dar a deschide o fereastră, a ieși din oraș, a te plimba, a respira adânc – asta e deja o investiție. Oxigenul nu se vinde în capsule. Dar este neprețuit.
6. Proteine – fără grăsimi
Consumă carne slabă fiartă, înăbușită, fără prăjit, fără sos. Proteinele sunt un reconstructor celular. Dar trebuie să fie de înaltă calitate. Corpul nu poate fi păcălit. El simte cu ce este hrănit.
7. Legume alcaline
Dovlecei, broccoli, ardei, vinete, varză. Tot ce crește deasupra solului este alcalin. Tot ce crește în subteran este acid. Un sfat simplu pentru fiecare zi.
8. Apa nu este doar un lichid, ci un vehicul al sănătății
Apa nu este ceva de „băut de parcă”. Este baza metabolismului. Elimină tot ce s-a acumulat, dizolvă, transportă, revigorează. Fără ea, corpul este ca un copac uscat. Și nu trebuie să aștepți setea: vine când e prea târziu. Să nu uităm că suntem 70-75% apă.
„Corpul uman este o capodoperă a chimiei” – Otto Warburg
A urma regulile lui Warburg nu înseamnă a renunța la viață. Înseamnă a învăța să trăiești cu corpul, nu împotriva lui. Și atunci corpul nu va mai irosi energie luptând, ci va face lucrul principal, adică va trăi.
Dacă o persoană nu își asumă propria sănătate, medicina este neputincioasă.
Boala este înfricoșătoare, dar atitudinea interioară este cea care poate deveni o armă mai puternică decât medicamentele. Unde inima este calmă, unde există credință și curaj, vindecarea vine mai repede.
Filosoful Seneca a spus odată: „Nu trăim ca să mâncăm, ci mâncăm ca să trăim.”
Bibliografie
[1] Otto Warburg a primit Premiul Nobel pentru Medicină și Fiziologie în 1931 pentru descoperirea naturii și modului de acțiune al enzimelor respiratorii, fiind recunoscut pentru cercetările sale fundamentale privind metabolismul celular, fermentația și fotosinteza, în special rolul oxigenului în procesele celulare.
[2] Otto Warburg, https://ro.wikipedia.org/wiki/Otto_Heinrich_Warburg
