Gânduri despre terapia prin frecvențe (V)

Astăzi am să vă prezint câteva fapte legate de rezultatul cercetărilor dr. Peter Garyaev. Citiți cu atenție și apoi încercați să meditați în liniște asupra informațiilor primite.

Pentru o înțelegere mai profundă ar trebui să fiți familiarizați cu teoria Universului holografic, propusă de eminentul fizician David Bohm și descris de Michael Talbot în cartea sa „Universul holografic”. Dar ar trebui să fac unele precizări.

În primul rând, nu-mi însușesc întru totul interpretărilor date de David Bohm, Michael Talbot sau alți cercetători ai fizicii cuantice. Una din sursele lor de informare o reprezintă filosofiile orientale, iar viziunea lor despre lume este mult influențată de aceste filosofii, în lipsa unui fundament creștin pe care să se poată baza descrierea universului cuantic.

Se impune a face o distincție netă între datele și observațiile în sine și interpretarea acestor rezultate și măsurători. În fizica cuantică observatorul are un rol important întrucât el este cel care „crează” realitatea, sau materializează realitatea. Aici avem de a face cu metafizica (ceea ce este dincolo de fizică) și nu cu conceptele fizicii clasice newtoniene.

Ca și creștini nu ne îndoim de existența lumii spirituale sau de existența sufletului, a raiului, a iadului, a ingerilor și a lui Dumnezeu. Există fără îndoială o lume spirituală.

Însă pentru știința materialistă lumea spirituală nu există. Ea este eliminat din start ca o condiție a bazei „științifice”. De aici vine dificultatea cercetătorilor de a demonstra existența lumii spirituale și a sufletului, păstrând descrierea în limitele materialismului științific. Cum poți descrie spiritualul printr-o viziune materialistă? Știința a ajuns să se potinească de ea însăși.

Este dramatic să ai domenii ale cercetării științifice care caută să trateze ceea ce refuză să recunoască: sufletul. Cum poți să tratezi sufletul omului (psihologie, psihiatrie), dacă tu refuzi să recunoști existența lui? Și atunci ce face omul de știință? Caută să materializeze sufletul, reducându-l la reacții chimice, pentru că dincolo de ele nu poate privi, pentru că nu vrea să privească.

Rețineți această descriere pentru că vă va ajuta să descifrați tainele fizicii cuantice fără să vă împotmoliți în filosofiile orientale și new age.

De ce apelează cercetătorii fizicii cuantice la filosofiile orientale? Răspunsul este simplu. Aceste filosofii pornesc de jos în sus și exclud revelația divină. Din acest motiv, spiritualitatea orientală este o formă subtilă de materialism și determinism, motiv pentru care această viziune despre om și univers este mult mai acceptabilă gândirii materialiste occidentale. Ce este Dumnezeu, din această perspectivă orientală? O energie, Tao, prana, chi sau ceva asemănător. Ce este universul material? O iluzie, maya, iar în limbaj cuantic o hologramă.

Fizica cuantică îmbracă cosmogonia și cosmologia din filosofiile orientale într-un limbaj mai științific.

În acest punct gândirea multor creștini se blochează, deoarece constată că mulți adepți new age și ai concepțiilor orientale despre lume își însușesc limbajul fizicii cuantice.

Noua medicină, tehnologiile informatice, nanotehnologia, transumanismul se bazează pe principiile fizicii cuantice și indirect pe viziunea orientală despre lume. Dar ceea ce nu înțeleg creștinii este faptul că principiile fizicii cuantice nu sunt proprietatea filosofiilor orientale. Și nu poți pune semnul egalității între fizica cuantică și spiritualitatea orientală.

Spiritualitatea orientală a încercat cu mii de ani în urmă să explice crearea universului, a omului și conceptul de divinitate. Dar nu a fost numai efortul uman, curiozitatea umană, ci a fost și o infuzie de informații din lumea spiritelor. Am putea spune că spiritualitățile orientale (budism, hinduism, yoga, taiosm etc.) au la bază o „revelație” demonică, care a urmărit distorsionarea adevărului. În ce sens?

Nu că legile care guvernează creația nu ar exista, ci dimpotrivă, „revelația” demonică a constat în a descoperi oamenilor aceste legi, cu scopul de ai înrobi prin această cunoaștere. Cu scopul de a le induce oamenilor ideea că ei sunt dumnezeu, că se pot mântui prin cunoașterea tainelor, că nu există judecată divină, ci una karmică, că nu există o viață unică pe pământ, ci un ciclu al reîncarnărilor, că nu există rai și iad etc.

Marea problemă pentru cei mai mulți oameni o reprezintă limbajul, sau mai bine zis neînțelegerea limbajului. Cuvintele sunt simboluri, iar noi trebuie să privim dincolo de noțiunile în sine.

Noțiunile descriu lucruri, idei, sentimente, concepte, fenomene, dar sensurile acestor cuvinte nu se codifică și decodifică la fel de toți oameni. Dacă nu lămurim mai întâi sensul noțiunilor, nu ne vom putea înțelege.

Uitați-vă la poticieni și la politicile finanțate de ONU, Forumul Economic Mondial, UE, FMI, OMS și alte organisme internaționale. Aceste instituții folosesc un limbaj cu dublu înțeles, unul înțeles de mase, iar celălalt de elite.

De exemplu, lupta pentru pace înseamnă înarmare, lupta pentru bunăstare înseamnă raționalizare, oferirea dreptului la identitate înseamnă control total, eradicarea terorismului înseamnă supraveghere și control total, iar exemplele pot continua.

Așadar, să luăm faptele ca atare și să lăsăm la o parte interpretările. Putem fi de acord sau nu cu aceste interpretări abia după ce vom analiza singuri faptele.

Spre apusul vieții sale, Bohm a formulat o idee care continuă și astăzi să frământe mințile oamenilor de știință și ale filosofilor: realitatea noastră nu este altceva decât o hologramă colosală, inimaginabil de complexă. Iar această idee, oricât de fantastică ar părea, rămâne până în prezent necombătută. Fiecare punct este conectat cu toate celelalte puncte din univers.

Doctorul în științe biologice, Peter Garyaev, a fost un adept convins al acestei idei. Garyaev a presupus că, dacă lumea este o hologramă, atunci și informația ereditară — codul nostru genetic — există nu doar sub forma moleculelor de ADN (acid dezoxiribonucleic) din nucleul celulei, ci și sub forma unor holograme de câmp, de natură ondulatorie.

Aceste amprente efemere păstrează imaginea completă a organismului: trecutul său, prezentul și, poate, chiar viitorul. Iar cel mai uimitor lucru din ipoteza lui Garyaev era concluzia practică. Dacă o asemenea imagine ondulatorie există, atunci ea poate fi citită de la un organism viu și rescrisă pe altul. Astfel, în teorie, se deschidea calea nu doar spre tratament, ci spre vindecare radicală și chiar întinerire, spre rescrierea programelor biologice.

Garyaev susținea că nu doar a demonstrat experimental acest lucru, ci a realizat și o descoperire care șterge granița dintre materie și spirit, dintre știință și metafizică. Această descoperire este fantoma ADN-ului.

O descoperire întâmplătoare, care a schimbat totul.

Totul nu a început cu o ipoteză răsunătoare, ci cu o aparent banală defecțiune tehnică. În anul 1984, lucrând la Institutul de Probleme Fizico-Tehnice al Academiei de Științe a Uniunii Sovietice, Garyaev și echipa sa studiau ADN-ul cu ajutorul radiației laser. Proba era plasată într-o cuvetă specială, iradiată, iar datele erau citite de un aparat ultrasensibil.

După finalizarea unuia dintre experimente, își amintea ulterior Garyaev, am scos ADN-ul din cuvetă, m-am îndepărtat de aparate și m-am ocupat de alte treburi. Și, dintr-odată, asistentul meu a exclamat uimit că oscilograful continuă să înregistreze ceva. Nedumerit, am întrebat: „Cum adică? Doar în cuvetă nu mai este nimic.” Dar când am privit ecranul, am încremenit. Aparatul continua să înregistreze date, ca și cum ADN-ul s-ar fi aflat încă acolo.

Cercetătorii au verificat echipamentul, au curățat cuveta, dar aparatul încăpățânat continua să indice un ecou de câmp, un fel de fantomă a substanței îndepărtate. Spectrele erau mai slabe, dar structura lor era recognoscibilă. Prima reacție a fost să pună totul pe seama unei erori sau a unei impurități necunoscute. Fenomenul straniu a fost uitat timp de șapte ani.

În 1991, deja la Institutul de Temperatură Înaltă al Academiei Ruse de Științe, Garyaev a decis să reproducă experimentul cu o precizie ireproșabilă. Cuveta a fost verificată cu laserul — doar zgomot haotic. A fost introdus ADN-ul — s-a obținut un spectru clar. ADN-ul a fost scos. Și din nou, aparatul a indicat aceeași fantomă. De această dată, îndoiala nu mai era posibilă. Se confruntau cu un fenomen real, reproductibil. Materia dispăruse, dar amprenta ei electromagnetică exactă rămăsese în spațiu. Acest fenomen a fost numit de Garyaev fantoma ADN-ului.

Dar nici aici nu se oprea totul. Au început cele mai incredibile etape ale cercetării. Oamenii de știință au încercat să „sufle” fantoma cu un jet de gaz inert. Fantoma dispărea, dar după câteva minute revenea la locul ei, ca și cum ar fi avut memorie și elasticitate. Acest dans cu spectrul materiei putea fi repetat la nesfârșit.

Și cel mai uimitor: această fantomă trăia. Exista în timp — zile, săptămâni și exact 40 de zile. În a patruzecea zi, aparatura sensibilă înceta să o mai detecteze.

„Nu știu”, remarca Garyaev cu reținere într-un interviu, „vă spune ceva această cifră?”. „Nu vreau să intru în teme religioase, dar toate acestea te duc inevitabil la anumite reflecții.”

Căci tocmai în a patruzecea zi, conform tradiției multiseculare, are loc despărțirea definitivă a sufletului de trup.

Această coincidență era uluitoare. Garyaev nu afirma direct că a descoperit o dovadă științifică a existenței sufletului, dar întrebarea plutea în aer. Nu cumva această fantomă, acest dublu de câmp al ADN-ului, este blocul fundamental de construcție nu doar al vieții biologice, ci și al vieții de câmp? Și dacă există o fantomă a moleculei, atunci trebuie să existe și a celulei, a organului, a organismului întreg — a omului.

De la fantomă la practica geneticii ondulatorii

Descoperirea fantomei nu a fost pentru Garyaev o abstracție, ci o cheie către înțelegerea mecanismului hologramelor ondulatorii despre care vorbea în contextul teoriei lui Bohm. Dacă ADN-ul lasă în urmă o amprentă de câmp, înseamnă că el generează permanent acest câmp purtător de informație. Iar acest câmp poate fi controlat.

Pe acest principiu au fost construite cele mai îndrăznețe experimente ale sale. Primele au fost realizate pe șobolani bolnavi de diabet. Cu ajutorul unui fascicul laser, Garyaev „citea” informația ondulatorie de la pui sănătoși, o transforma într-un semnal electromagnetic și o direcționa către animalele bolnave. După o săptămână de ședințe zilnice de câteva minute, șobolanii diabetici se vindecau. Grupul de control, care nu primea „medicamentul ondulatoriu”, rămânea bolnav.

A urmat un experiment la limita fantasticului: regenerarea unui dinte la un câine. Savantul a direcționat informația ondulatorie citită din mugurele dentar către alveola goală din maxilarul animalului. Procesul a durat aproximativ nouă luni, dar rezultatul era incontestabil. Pe partea de control, unde nu s-a aplicat iradierea, dintele nu a crescut. Pe partea experimentală a crescut un dinte nou, complet funcțional. Publicarea acestui caz într-o revistă de decodificare a ADN-ului, în 2018, a stârnit scandal și neîncredere, dar faptul rămânea.

După succesele pe animale, Garyaev, dând dovadă de un curaj personal enorm, a început experimentele pe oameni, sub strict control medical. Primul pacient a fost el însuși.

„Am reușit să încetinesc bătrânețea”, declara el la 68 de ani. „Fac flotări de o sută de ori, alerg, înot”, repetând performanțele unui om de 25 de ani.

Una dintre primele paciente externe a fost o femeie de 60 de ani, bolnavă de diabet. Garyaev a „citit” informația din sângele nepotului ei sănătos, de 9 ani, și a direcționat-o către femeie. Nivelul glicemiei a început să oscileze hаotic, ceea ce, în opinia savantului, indica un proces de restructurare. Iar după trei luni, femeia s-a plâns de dureri în maxilar.
Radiografia a arătat ceva incredibil: sub vechea proteză crescuseră trei dinți noi. Garyaev a legat acest fapt de perioada în care donatorul informației, nepotul, se afla în faza activă de schimbare a dinților. Holograma ondulatorie a tinereții și creșterii a declanșat regenerarea la o femeie vârstnică.

Universul ca un computer holografic, viața ca program

Aceste experimente, considera Garyaev, confirmau direct ideile lui Bohm. Regenerarea dinților sau vindecarea diabetului nu pot fi explicate prin chimia clasică sau prin procesele biologice cunoscute. Dar dacă acceptăm modelul holografic, totul capătă sens.

Aparatul nostru genetic, explica savantul, ca È™i aparatul oricărui organism viu, citeÈ™te o imagine holografică stocată în Univers (suflet – nota mea). Această imagine nu este citită instantaneu, ci treptat, pe straturi, asemenea reconstrucÈ›iei unei holograme dintr-un fragment. Se obÈ›ine o succesiune de imagini după care se construieÈ™te corpul nostru. Dacă holograma este distorsionată, apar boli È™i defecte. Sarcina noastră este să corectăm sau să înlocuim holograma distorsionată cu una sănătoasă.

Acest demers l-a condus pe Garyaev la o concluzie și mai globală, extrem de controversată, despre originea vieții. Dacă inițial nu a existat un ADN material complex, atunci cine sau ce a creat prima hologramă ondulatorie, prima imagine de câmp a viitorului organism, care apoi s-a materializat în molecule?

[Din punct de vedere creștin, informația stocată în suflet este cea citită de ADN.]

„Lumea este o hologramă uriașă”, spunea el. Dacă la început nu a existat un ADN cu informația deja înscrisă, înseamnă că cineva a trebuit să direcționeze hologramele ondulatorii care au forțat moleculele simple să se organizeze în structuri tot mai complexe, până la organismul viu.

Astfel, Peter Garyaev, pornind de la experimente de laborator, a ajuns la ideea existenței unei rațiuni externe (sufletul) sau a unui câmp de conștiință, existent în formă de câmp, care este sursa hologramelor ondulatorii ce poartă programele genetice și, poate, spirituale ale tuturor ființelor vii.

Așadar, rețineți faptele și dacă este necesar, recitiți articolul.

1. Șoarecii bolnavi de diabet au fost tratați cu informația preluată de la șoareci sănătoși;
2. Prin aceeași metodă de transfer de informații genetice a regenerat un dinte la un câine;
3. A aplicat tratamenti pe sine însuși și a declanșat un proces de reîntinerire, lucru ce se poate constata și din înregistrările video cu el.
4. A tratat o femeie de 60 de ani de diabet și a declanșat și regenerarea dinților.

Pornind de la aceste rezultate, concluzia pe care o tragem este aceea că putem trata orice afecțiune până la vindecare completă, fără medicamente. Mai mult, tehnologia aceasta poate reface chiar și structuri osoase și poate regenera organe.

Voi veni cu noi informații interesante în articolul următor.