Matei 25, 31-45
Tema: despre înfricoșata judecată și despre milostenie
Lumea va fi judecată după legea Evangheliei.
Am primit viața veșnică în dar. Ceea ce trebuie să facem noi este să nu o pierdem. Cum putem să ne bucurăm de viața veșnică? Prin împlinirea poruncilor. Ele sunt jaloanele care marchează calea cea strâmtă care duce către împărăția lui Dumnezeu.
Ce luăm cu noi de aici dincolo sunt doar faptele de milostenie. Dumnezeu nu are nevoie de nimic, dar primește ceea ce oferim aproapelui ca și cum le-am oferit Lui.
Să împărțim ceea ce ne este de prisos cu cei care sunt mai lipsiți decât noi. Să nu trecem cu nepăsare pe lângă ceilalți. Nu putem ajuta pe toți, dar ne putem ruga pentru ei.
Dacă tu ești sănătos, atunci ajută pe cel care este bolnav. Cere sănătate și ajută pe cei bolnavi.
De asemenea, să ajutăm pe cei prigoniți și disprețuiți. Căci prietenul adevărat, la nevoie se cunoaște.
Ne arătăm recunoștința față de Dumnezeu prin ajutorarea aproapelui nostru.
„Cine Mă iubește păzește poruncile Mele”, zice Domnul.
„Credința fără fapte este moartă”, spune Sf. Ap. Iacob.
Și un cuvânt bun este tot faptă de milostenie.
Cum putem să-i ajutăm pe oameni să se mântuiască? Prin faptele noastre. Să le arătam dreapta credință prin faptele noastre. Ne întărim credința prin lectura Sfintei Scripturi și, mai ales, a Noului Testament. Cuvântul Sf. Scripturi este cuvântul lui Dumnezeu.
Să ne rugăm pentru toți. Rugăciunea are mare putere. Să unim postul cu rugăciunea și milostenia.
Scopul vieții noastre nu este să adunăm aici averi, ci să ne pregătim pentru viața cea veșnică. Dumnezeu ne-a dat tot ce avem nevoie, iar ce ne este de prisos ne-a dat ca să le dăruim celor care sunt în nevoie.
Este bine să ne pregătim din timp pentru trecerea de aici dincolo. Să conștientizăm ce înseamnă această trecere.
Dacă nu vom posti de bună voie, vom ajunge să postim de nevoie.
