Panteismul globalist al lui Theilard de Chardin
Ecumenismul este una dintre temele-cheie ale gândirii globaliste. Acest lucru este confirmat de Robert Muller, care a fost secretar general adjunct al Organizaţiei Naţiunilor Unite:
„Trebuie să ne îndreptăm cât mai repede posibil către un guvern mondial unic, o singură religie şi un singur lider mondial.”
Înaintea lui, unul dintre susţinătorii Societăţii Naţiunilor, Arthur Balfour, a creat Societatea Sintetică, care avea ca scop crearea „unei religii unice pentru umanitate”.
Însuşi Pierre Theilard de Chardin, un eretic iezuit condamnat de Sfântul Oficiu şi astăzi un celebru teolog al progresismului, a considerat Organizaţia Naţiunilor Unite ca „încarnarea instituţională progresivă a filozofiei sale”, exprimându-şi speranţa într-o
„convergenţă generală a religiilor într-un Hristos universal, care le îndeplineşte pe toate… Mi se pare singura convertire posibilă a lumii şi singura formă în care poate fi concepută o religie a viitorului”, pentru a „reduce decalajul dintre panteism şi creştinism prin scoaterea la iveală a ceea ce ar putea fi numit sufletul creştin al panteismului sau aspectul panteist al creştinismului”.
Nu trecem cu vederea faptul că Pachamama şi atribuirea conotaţiilor marianice „Mamei Pământ” fac din aceste concepte ale lui Theilard de Chardin o realitate tulburătoare.
Şi asta nu e tot: Robert Muller, teoreticianul guvernului mondial care este şi adept al teosofiei lui Alice A. Bailey, declară:
„Teilhard de Chardin şi-a influenţat tovarăşul (părintele iezuit Emmanuel Saguez de Breuvery, care a deţinut funcţii importante la ONU), care şi-a inspirat colegii, iar aceştia, la rândul lor, au iniţiat un bogat proces de gândire globală şi pe termen lung în cadrul Naţiunilor Unite, ceea ce a afectat multe naţiuni şi oameni din întreaga lume. Am fost profund influenţat de Teilhard.”
În cartea sa Omul viitorului, Theilard scrie:
„Chiar dacă forma sa nu este încă vizibilă, mâine omenirea se va trezi într-o lume complet organizată.”
Muller a fost fondatorul World Core Curriculum, care avea ca scop „orientarea copiilor noştri către cetăţenie globală, credinţe centrate pe pământ, valori socialiste şi o mentalitate colectivă, care devin o cerinţă pentru forţa de muncă a secolului XXI.” (Revista New Man) Şi dacă el o revendică cu mândrie pe Alice A. Bailey printre mentorii săi, descoperim că aceasta a fost o discipolă a Mişcării Teosofice fondate de Helena Blavatsky, o luciferică declarată.
Doar pentru a încadra personajul Blavatsky în context, iată câteva citate din operele sale:
„Lucifer reprezintă Viaţa, Gândul, Progresul, Civilizaţia, Libertatea, Independenţa… Lucifer este Logosul, Şarpele, Mântuitorul.”
Şi, aproape anticipând Pachamama:
„Fecioara celestă devine astfel, în acelaşi timp. Mama Zeilor şi a Demonilor, pentru că este Divinitatea benefică mereu iubitoare… dar în timpurile străvechi şi în realitate, Lucifer este numele. Lucifer este Lumina divină şi pământească. Duhul Sfânt şi Satana în acelaşi timp.”
Şi închei cu:
„Satana este zeul planetei noastre şi singurul zeu.”
Alice Bailey a fondat Lucifer Pulishing Company, cunoscută acum sub numele de Lucis Publishing Company, strâns legată de Lucis Trust, fostul Lucifer Trust, recunoscut ca ONG de către Organizaţia Naţiunilor Unite.
Dacă adăugăm la aceste concepţii şi divagaţii infernale cuvintele lui David Spangler, directorul Proiectului de Iniţiativă Planetară a Naţiunilor Unite, ne dăm seama cât de teribilă este ameninţarea care stă peste noi toţi:
„Nimeni nu vaface parte din Noua Ordine Mondială până nu va face act de închinare către Lucifer. Nimeni nu va intra în Noua Eră până când nu va primi iniţierea luciferică.” (Reflecţii despre Hristos, Findhorn, 1978).
Alice A. Bailey scrie despre New Age:
„Realizările ştiinţei, cuceririle naţiunilor şi cuceririle teritoriului sunt toate indicative ale metodei Epocii Peştilor (epoca lui Hristos), cu idealismul, militantismul şi separările sale în toate domeniile — religios, politic şi economic. Dar epoca sintezei, a incluziunii şi a înţelegerii este peste noi, iar noua educaţie a Epocii Vărsătorului (epoca Antihristului) trebuie să înceapă foarte delicat să pătrundă în aura umană.”
Astăzi, vedem cum metodele de predare teoretizate de Muller în curriculum-ul mondial sunt adoptate de aproape toate naţiunile, inclusiv ideologia LGBT, teoria genului şi toate celelalte forme de îndoctrinare. Acest lucru este confirmat de fostul director al OMS, dr. Brock Chisolm, explicând ce ar dori să realizeze politica educaţională a ONU:
„Pentru a realiza un guvern mondial, este necesar să scoatem din mintea oamenilor individualismul, fidelitatea faţă de tradiţii, familie, patriotism naţional şi dogme religioase” (vezi Christian World Report, 1991, vol. 3).
Iată din nou firul roşu care îl leagă nu numai pe Klaus Schwab de Helder Câmara, ci şi pe Robert Muller şi Alice A. Bailey de Pierre Theilard de Chardin şi Emmanuel Saguez de Breuvery, întotdeauna într-o cheie globalistă şi sub inspiraţia neplăcută a gândirii luciferice.
O analiză aprofundată a acestor aspecte tulburătoare va face posibil să aruncăm lumină asupra adevărului şi dezvăluirea complicităţii şi trădărilor a nu puţini oameni ai Bisericii, robi ai inamicului.
Răspunsul nostru la criza autorităţii
Corupţia autorităţii este de aşa natură încât este foarte dificil – cel puţin din punct de vedere uman – să presupunem o ieşire paşnică din impas.
De-a lungul istoriei, regimurile totalitare au fost răsturnate cu forţa. Este greu de crezut că dictatura sanitară care a fost instituită în ultimele luni poate fi combătută altfel, deoarece toate puterile statului, toate mijloacele de informare în masă, toate instituţiile internaţionale publice şi private, toţi puternicii economici şi financiari ai lumii sunt complici la această crimă. Confruntaţi cu acest scenariu sumbru de corupţie şi conflict de interese, este esenţial ca toţi cei care nu sunt supuşi planului globalist să se unească într-un front compact şi coeziv, pentru a-şi apăra drepturile naturale şi religioase, propria sănătate şi cea a celor dragi, libertatea şi bunurile lor.
Acolo unde autoritatea nu îşi îndeplineşte atribuţiile şi trădează într-adevăr scopul pentru care a primit mandat, neascultarea nu este numai legală, ci obligatorie.
Neascultare nonviolentă, cel puţin deocamdată, dar hotărâtă şi curajoasă. Neascultarea faţă de dictatele nelegitime şi tiranice ale autorităţii civile şi opoziţia fermă faţă de dictatele autorităţii ecleziastice, acolo unde se dovedeşte a fi un complice al planului infernal al Noii Ordini Mondiale.
Concluzie
Permiteţi-mi să închei această reflecţie cu un scurt gând de natură spirituală.
Tot ceea ce ştim, descoperim şi înţelegem despre complotul global în curs de desfăşurare ne arată o realitate extraordinară, dar care este în acelaşi timp limpede şi clar definită: există două părţi, cea a lui Dumnezeu şi cea a lui Satana, cea a copiilor Luminii şi cea a copiilor întunericului.
Nu este posibil să ne împăcăm cu Inamicul şi nici nu putem sluji la doi stăpâni (Matei 6, 24). Cuvintele Domnului nostru trebuie să fie gravate în mintea noastră: „Cine nu este cu Mine este împotriva Mea şi cine nu se adună cu Mine risipeşte.” (Matei 12, 30).
Speranţa de a construi un guvern mondial în care împărăţia Divină a lui Iisus Hristos este scoasă în afara legii este nebunească şi blasfemiatoare şi nimeni care are un astfel de plan nu va reuşi vreodată. Unde domneşte Hristos, domnesc pacea, armonia, dreptatea; unde nu domneşte Hristos, Satana este un tiran.
Să ne gândim bine la acest lucru ori de câte ori trebuie să alegem dacă vom încheia înţelegeri cu adversarul, în numele unei himerice coexistenţe paşnice cu el! Şi lăsaţi-i pe acei prelaţi şi conducători civili care-şi imaginează despre complicitatea lor că afectează doar probleme economice sau de sănătate, pretinzând că nu ştiu ce se află în spatele tuturor acestor lucruri, să se gândească bine la asta!
Să ne întoarcem la Hristos, la Hristos împăratul inimilor, familiilor, societăţilor şi al naţiunilor. Să-L proclamăm ca împăratul nostru şi pe Preasfânta Maria ca împărăteasa noastră!
Doar aşa poate fi înfirânt acest proiect infam al Noii Ordini Mondiale. Doar aşa se poate purifica Sfânta Biserică de trădători şi renegaţi.
Şi Dumnezeu să ne asculte rugăciunea!
Note
[1] Referitoare la cultul Sfintei Fecioare Maria.
Aici se încheie scrisoarea deschisă a arhiepiscopului Carlo Maria Vigano.
În încheiere, aș dori să rețineți următorele idei.
Noua ordine mondială este un concept vechi de secole și îl întâlnim pentru prima dată la rosicrucieni care chemau intelectualitatea vremii, printr-un manifest numit Fama fraternitas, la o renovatio a lumii, începând cu învățământul. Renovatio înseamnă nouă ordine mondială. După apariția tiparului, masoneria satanică a promovat „alfabetizarea” maselor, adică spălarea creierelor. Apoi tot ei au promovat învățământuul de stat, separarea învățământului de religie și a statului de Biserică. Mai pe înțeles, secularizarea și ateismul.
În secolul al XIX-lea H. Blavatsky înființează Societatea Teosofică prin care a promovat luciferismul, instaurarea unei noi ordini mondiale cu un guvern mondial și o religie unică.
În aceeași perioadă apare spiritismul modern (1848) , adică comunicarea cu spiritele demonice deghizate în sufletele celor răposați. Pe plan religios apar Martorii lui Iehova, mormonii și religia Baha`i, a căror fondatori au fost masoni.
Spre sfârșitul secolul XIX apare mișcarea ecumenică fondată tot de masoni și adepți ai socialismului.
Deși par mișcări separate, toate au legătură directă cu luciferismul și masoneria. Platforma lor cuprinde câteva puncte comune: nouă ordine mondială (noua eră, era Vărsătorului care va înlocui era Peștilor, adică creștină), guvern mondial, religie unică.
Teosofia și masoneria au susținut pe plan religios ecumenismul și pregătirea terenului pentru o religie mondială, iar pe plan politic au susținut înființarea Ligii Națiunilor, apoi a Organizației Națiunilor Unite, ca mijloace de pregătire a guvernului mondial.
Masoneria și teosofia sunt semne vizibile ale prezenței luciferismului în întreaga societate. Iar ca semne indirecte ale luciferismului avem politicile anticreștine, și vădit satanice, prin care se urmărește distrugerea valorilor moralei creștine și a societății bazate pe aceste valori.
Deocamdată mă opresc aici.
