Codul Bibliei. Semnătura lui Dumnezeu XXV

Publicat în 25/02/2024 de Teodosie Paraschiv

Fenomenul grupării cuvintelor codificate

Pe măsură ce și‑au extins cercetările din punct de vedere statistic, cercetătorii au constatat că în multe cazuri cuvintele codificate au tendința să se grupeze.

Din punct de vedere strict statistic, ne putem aștepta să existe o serie de coduri repartizate oarecum uniform în text, fără urmarea unui principiu de ordonare. Teoretic, codurile pot să apară oriunde în text, ca rezultat al hazardului.

În fapt, lucrurile stau cu totul altfel. Cercetările efectuate asupra codurilor Bibliei au scos în evidență un fapt uimitor: cuvintele codificate au tendința de a se grupa pe anumite porțiuni de text. Mai mult, descoperirea de perechi de cuvinte înrudite ca sens sau a unor seturi de date legate între ele pe anumite porțiuni de text a făcut ca cercetarea să ia cu totul altă direcție.

Ne așteptăm la mai multe apariții aleatoare pentru cuvintele scurte și la tot mai puține pentru cuvintele tot mai lungi. Din punct de vedere statistic, cuvintele codificate nu ar avea de ce să se grupeze după un anumit principiu de ordonare. Cu toate acestea, testele și analizele statistice efectuate arată contrariul: cuvintele codificate au tendința de a se grupa după anumite principii de ordonare. Fenomenul grupării ne determină să tragem concluzia că aceste grupuri de cuvinte codificate în textul Bibliei nu sunt rezultatul unor apariții întâmplătoare, ci mai degrabă rezultatul unei plasări intenționate în text. Există multe asemenea grupuri de cuvinte codificate descoperite, care pledează pentru această concluzie. Dintre acestea, am amintit mai sus grupurile cu numele arborilor și al animalelor găsite codificate în Facerea, capitolul 2. Alte câteva exemple vor fi amintite în continuare, cum ar fi: grupul de cuvinte codificate din Isaia 53 și cel din Ieșirea 30.

În urma cercetărilor efectuate pe textul Bibliei am constatat existența următoarelor tipuri de coduri:

– cuvinte singulare codificate fără legătură cu textul în care apar;
– cuvinte singulare codificate care au legătură cu textul în care apar;
– grupuri de cuvinte codificate fără legătură cu textul în care apar;
– grupuri de cuvinte codificate cu legătură între ele, dar fără legătură cu textul în care apar;
– grupuri de cuvinte codificate cu legătură între ele și cu textul în care apar.

Cercetările aprofundate efectuate de matematicianul Sherman, pornind de la studiile lui Yacov și Grant, au dus la descoperirea a sute de coduri extinse, care creează structuri de cuvinte cu înțeles semantic. Rezultatele acestor cercetări sunt prezentate în Bible Code Bombshell.

În categoria codul Bibliei, Semnatura lui Dumnezeu, Vechiul Testament | Etichete , , , , , | Comentariile sunt închise pentru Codul Bibliei. Semnătura lui Dumnezeu XXV

Codul Bibliei. Semnătura lui Dumnezeu XXIV

Publicat în 24/02/2024 de Teodosie Paraschiv

Cuvântul Eden codificat în Facerea

De pildă, Rips a descoperit că în Facerea 2, 4‑17, unde cuvântul Eden, עדן , apare de trei ori în textul clar, același cuvânt apare codificat de 20 de ori. Numărul așteptat de apariții este de 13,2 ori, iar el apare de 20 de ori.

În același text, conform lui Rips, cuvântul râul, ha`nahar, הנהר , apare de trei ori în textul clar, iar codificat, de 13 ori. Numărul așteptat de apariții este de 6,15 ori, iar el apare de 13 ori.

În forma nearticulată „râu”, nahar, נהר , apare codificat de 90 de ori. Când a căutat cuvântul „anotimpul”, המועדים , l‑a găsit o singură dată în toată cartea Facerea în imediata apropiere de cuvântul „anotimpurile”, din versetul 14, acolo unde se vorbește despre crearea luminătorilor pe tăria cerului, „ca să lumineze pe pământ, să despartă ziua de noapte și să fie semne ca să deosebească anotimpurile, zilele și anii”. Şansele ca această apariție să fie întâmplătoare sunt de 1 la 70 000 000.

Am verificat aceste coduri pe computerul personal și le‑am găsit așa cum le descrie și Rips. Matricea poate fi consultată în Anexa 2.

Am căutat cuvântul עדן , Eden, în capitolele 2‑4 din Facerea (3 752 de litere ebraice) și l‑am găsit de 25 de ori. Am efectuat căutarea pentru un interval de citire de maximum 100. Numărul așteptat de apariții întâmplătoare este de 16,2.

Dr. Doron Witztum și Rips au găsit codificate în Facerea, capitolul 2, în care se vorbește despre grădina Edenului, numele a douăzeci și cinci de copaci, unde este relatată crearea vegetației de către Dumnezeu. Şansa ca aceasta să se petreacă din întâmplare a fost calculată de matematicieni la 1 la 100 000 [1].

Evident, aceste nume de copaci codificate nu reprezintă o informație profetică, însă este extrem de complicat pentru o ființă umană să încerce să scrie o scurtă povestire, indiferent de subiect, și, în același timp, să codifice numele a douăzeci și cinci de arbori prin cuvinte ELS.

Numele a douăzeci și trei de arbori

butuc גפן 2 tamarisc אשל 93
strugure ענב 7 stejar אלון 3
castan ערמן 1 plop לבנה 1
pădure deasă עבת 10 scorţişoară קדה 12
curmal תמר 44 migdală שקד 6
salcâm שטה 7 fistic אלה 191
mărăcine אטד 11 tufiş de mărăcini סנה 3
cedru ארז 5 alun לוז 8
aloe אהלים 3 măslin זית 12
smochin תאנה 5 brad גפר 4
salcie ערבה 2 grâu חטה 5
rodie רמון 4

Am verificat lista arborilor și am identificat 23 dintre ei, cu un total de 439 de apariții pentru intervale de citire cuprinse între doi și o sută. Fascinant este că toți acești copaci apar în capitolul în care se vorbește despre grădina Edenului.

Grant Jeffrey a continuat cercetarea pe același capitol din Facerea și a găsit codificate numele a șaptesprezece animale pomenite în Vechiul Testament. Mai mult, cuvântul ,תורה Torah, este codificat de trei ori, la intervale de patru, nouă și douăzeci și una de litere, iar numele ישוע , Yeshua, este codificat de opt ori, la intervale cuprinse între zece și optzeci și șase de litere. Numărul de apariții întâmplătoare este de 4,2.

Aceste coduri complexe apar încorporate într‑un text cât se poate de cursiv în alegerea cuvintelor pe care autorul le‑a folosit pentru istorisirea creării omului și așezarea lui în Eden. Este greu de crezut că un om sau un program de computer ar putea produce un pasaj atât de scurt, cum este Facerea 2, și să așeze atât de multe cuvinte codificate în text, la intervale ELS.

Matematicienii și statisticienii care au analizat statistic miile de cuvinte ELS codificate, descoperite în textul ebraic al Scripturii, consideră că acestea nu puteau să apară întâmplător și că un scriitor uman nu ar fi putut produce un fenomen atât de complex. Concluzia lor a fost aceea că doar o inteligență divină a putut dicta lui Moise să aștearnă în scris textul biblic ebraic cu atâta precizie, încât să conțină un cod atât de complex.

Note

[1] Daniel Michelson, Codes in the Torah, B`Or Ha Torah, nr. 6 (1987), Ierusalim, apud Grant R. Jeffrey, The Signature of God, ed. cit., p. 236; dr. Moshe Katz, op. cit., p. 124.

În categoria codul Bibliei, Semnatura lui Dumnezeu, Vechiul Testament | Etichete , , , , , | Un comentariu

Codul Bibliei. Semnătura lui Dumnezeu XXIII

Publicat în 23/02/2024 de Teodosie Paraschiv

De reținut. Pe parcursul celorlalte articole vor apare multe cuvinte scrise în limba ebraică, dar nu vă faceți griji. Toate sunt traduse în limba română. Ele sunt introduse în text doar pentru cei care cunosc limba ebraică și doresc să verifice singuri codurile prezentate drept exemplu.

Cuvântul Tora codificat în Biblie

Cercetătorii au descoperit cuvântul תורה , Torah, în Facerea 1, 1, începând din primul cuvânt, cu litera a șasea, la un salt înainte de cincizeci de litere [1]. Am reluat testul pe programul The Keys of the Bible și am verificat pentru această echidistanță (i = 50) de câte ori apare în Facerea cuvântul Tora. Programul a găsit șase apariții, trei citite de la dreapta la stânga și altele trei citite de la stânga la dreapta.

Figura 1. Cuvântul Tora în Facerea 1, 1

Iată pozițiile celor șase cuvinte:

Versetul Cuvântul Litera Salt
1, 1 1 6 50
16, 1 2 3 -50
16, 8 10 2 50
24,20 2 2 -50
24, 54 2 4 -50
49, 28 7 4 50

Spre surprinderea lor, cercetătorii au găsit în primul verset din Ieșirea, a doua carte din Biblie, același cuvânt תורה , Tora, citit la același interval de cincizeci, începând cu

prima apariție a literei ת, tav.

Figura 2. Cuvântul Tora în Ieșirea 1, 1

În Ieșirea, cuvântul Tora apare, la un interval de cincizeci de litere, de opt ori, după cum urmează:

Versetul Cuvântul Litera Salt
1, 1 2 4 50
12, 11 3 2 50
12, 46 13 1 50
14, 5 19 2 50
28, 14 11 2 50
33, 17 13 4 50
35, 3 2 1 -50
39, 8 9 4 50

La examinarea cărții Leviticul, cuvântul תורה nu mai apare codificat în primul verset, însă este codificat începând cu Leviticul 4, 30 și apare de șase ori. Numărul așteptat de apariții întâmplătoare este de 3,4.

În cartea Numerii, cuvântul תורה apare din nou în primul verset, dar citit invers, de la stânga la dreapta. În Numerii, la interval de cincizeci, apare de cinci ori. Numărul așteptat de apariții întâmplătoare este de 3,2. În Deuteronomul, la un interval de cincizeci apare cuvântul תורה de șapte ori, cu un număr de apariții întâmplătoare așteptate de 3,9. Același cuvânt este găsit și la un interval de patruzeci și nouă de litere, începând din al cincilea verset și citit invers. Cuvântul apare de trei ori la acest interval de citire.

După cum putem observa, cuvântul תורה apare în toate cele cinci cărți ale lui Moise, codificat din primul capitol al fiecărei cărți. În Cartea Numerii am găsit cuvântul תורה codificat la un interval de patruzeci și patru de litere, începând din primul verset și citit de la dreapta la stânga. Am testat aparițiile pe intervale de la doi la o sută și am identificat trei sute douăzeci de apariții.

Matematicianul Daniel Michelson a calculat că șansele apariției cuvântului תורה în primul verset din patru cărți ale Torei erau mai mari de trei milioane la unu. Eu l‑am găsit, după cum am arătat, și în cartea Numerii. Așadar tiparul aparițiilor este la intervale de 50, 50, 44, 50, 49 pentru cele cinci cărți ale Torei.

Numărul de cuvinte codificate ce pot fi găsite cu ajutorul unui soft specializat pe analiza textului biblic este imens. Dar trebuie să reținem următorul aspect: unele cuvinte se pot forma întâmplător, însă nu toate, având în vedere aceeași configurație de litere a textului. Oricine analizează codul Bibliei trebuie să aibă mereu în minte frumusețea aranjamentelor, căci aceasta, împreună cu ordinea matematică, nu pot fi rodul întâmplării.

Note

[1] Această secvență de litere echidistante este amintită și de dr. Moshe Katz, op cit., p. 42.

În categoria codul Bibliei, Coduri, Semnatura lui Dumnezeu, Vechiul Testament | Etichete , , , , | Comentariile sunt închise pentru Codul Bibliei. Semnătura lui Dumnezeu XXIII

Codul Bibliei. Semnătura lui Dumnezeu XXII

Publicat în 22/02/2024 de Teodosie Paraschiv

CAPITOLUL 5

Tainele Torei se dezvăluie

De‑a lungul mileniilor, codurile din Biblie au rămas ascunse. Erau mult prea greu de găsit și extrem de dificil de confirmat. Cercetarea codurilor în timp a dus la dezvoltarea criptografiei, iar criptanaliza a putut să evolueze datorită statisticii matematice.

Pentru că în ultimul secol problema codificării și a spargerii codurilor devenise o problemă de viață și de moarte, dezvoltarea criptanalizei a favorizat dezvoltarea informaticii și apariția computerelor. Așadar cercetarea Torei a dus la dezvoltarea criptografiei și a informaticii, care acum ajută la cercetarea profundă a codurilor Bibliei.

Cercetarea codurilor a devenit din ce în ce mai concentrată, iar subiectul a fost supus testărilor intense și analizelor statistice. Unul dintre cei mai importanți parametri ieșiți în evidență în urma acestor cercetări a fost cel al grupării.

Cercetătorii au observat tendința codurilor de a se grupa pe porțiuni mici de text. Mai mult, s‑a observat și existența unor anumite legături între cuvintele codificate grupat.

Nu se pune la îndoială existența codului sau a cuvintelor codificate. Ele există și nu pot fi contestate. Bătălia se dă la nivel matematic și statistic, pentru a dovedi dacă aceste secvențe de litere echidistante sunt sau nu întâmplătoare. Sigur, unele sunt întâmplătoare, dar foarte multe sunt plasate intenționat, așa cum foarte bine explică Edwin Sherman în cartea sa Bible Code Bombshell.

Există mii și mii de coduri, poate zeci de mii de cuvinte codificate în textul ebraic al Vechiului Testament. Nimeni nu a numărat încă toate aceste coduri. De aceea, este bine să avem în minte câteva aspecte pe care să le urmărim, și anume: fenomenul de grupare, echidistanțele mici, armonia și frumusețea așezării codurilor.

Coduri descoperite de către cercetători

Numărul codurilor descoperite este imens. Cercetătorii israelieni au început cu descoperirea mai multor perechi de cuvinte, apoi cu numele și data nașterii sau morții a șaizeci și șase de personalități și au continuat cu descoperirea de coduri privind evenimente din istoria recentă, cum ar fi cele despre Holocaust, atacuri teroriste, dezastre sau teme biblice. Aceste tipuri de coduri au fost cele mai mediatizate.

Noi ne vom concentra mai mult pe codurile legate de subiecte biblice și mesianice. Scopul nostru este acela de a dovedi că toată Scriptura este inspirată de Dumnezeu cuvânt cu cuvânt.

În categoria codul Bibliei, Semnatura lui Dumnezeu, Vechiul Testament | Etichete , , , , , , , | Comentariile sunt închise pentru Codul Bibliei. Semnătura lui Dumnezeu XXII

Codul Bibliei. Semnătura lui Dumnezeu XXI

Publicat în 21/02/2024 de Teodosie Paraschiv

Fiecare iotă și cirtă

Însuși Iisus Hristos a afirmat că literele care compun Scriptura au fost inspirate direct de Dumnezeu și au fost păstrate într‑o ordine precisă pentru eternitate.

„Că adevărat zic vouă: „Înainte de a trece cerul și pământul, o iotă sau o cirtă din Lege nu va trece, până ce se vor face toate” (Matei 5, 18).

Cuvântul românesc iota este traducerea cuvântului grecesc iota, adică litera i. Acest i din greacă este echivalentul literei yod, cea mai mică literă din alfabetul ebraic. Cirtă vine de la cuvântul grecesc keraia, derivat de la cel mai mic simbol gramatical ebraic. Iisus a precizat că orice literă, oricât de mică, sau semn gramatical din textul original al Bibliei a fost inspirat direct de Dumnezeu.

Sfântul Ioan Hrisostom (secolul al IV‑lea), referindu‑se la acuratețea textului Scripturii, afirmă: „În parte, am arătat altă dată că în Scriptură nu‑i pusă nici o iotă, nici o cirtă fără scop” [1]. Sau, în alt loc, spune că…

…de aceea și eu, cu toate că mă hotărâsem să vorbesc despre altceva, părăsesc subiectul acela și mă pregătesc să poposesc lângă cuvintele acestea, ca să vedeți că nimic nu este de prisos în Sfânta Scriptură, nimic nu este de mică importanță, nici o iotă, nici o cirtă, ci și cel mai neînsemnat cuvânt ne deschide mare noian de gânduri. Dar pentru ce vorbesc eu de cel mai neînsemnat cuvânt? Adeseori numai adaosul unei singure litere dă cuvântului desăvârșită putere de gânduri. Şi se poate vedea asta cu numele lui Avraam [2].

Eu socot că niciun om studios nu va voi să treacă cu vederea vreun cuvânt din cele aflate în Scriptură, fie șir de nume, fie număr de ani, fie salutare, oricât de neînsemnată [3].

Şi ce spun eu de scăderi sau adăugiri în Sfânta Scriptură? Când chiar o virgulă, sau o citire prefăcută, sau mai bine zis o rostire preschimbată a unui singur cuvânt de multe ori a zămislit cele mai rele urmări [4].

Pe lângă exemplele date din scrierile înțelepților evrei, cred că aceste câteva exemple din scrierile Sf. Ioan Hrisostom sunt suficiente pentru a arăta grija scriitorilor și Părinților Bisericii primare pentru acuratețea textului scripturistic.

Declarația lui Iisus despre textul Scripturii a fost confirmată două mii de ani mai târziu prin intermediul unei analize complicate a textului ebraic al Bibliei de către matematicieni și informaticieni din Israel. Spre surprinderea lor, cercetătorii au descoperit că fiecare literă din Tora se încadrează într‑un proiect complicat, extrem de precis din punct de vedere matematic.

Acest fenomen al codurilor Bibliei a fost pus de Dumnezeu în textul Scripturii cu mii de ani în urmă și păstrat ascuns până în zilele noastre. Cele mai multe dintre aceste coduri nu au putut fi descoperite printr‑o examinare manuală a textului. Abia dezvoltarea tehnicii de calcul și aplicarea ei în cercetarea textului ebraic al Scripturii a făcut posibilă descoperirea de noi cuvinte codificate.

Ideea folosirii computerului pentru analiza Torei a fost propusă de dr. Moshe Katz [5] în anul 1983 [6]. Dr. Elyiahu Rips de la Universitatea Ebraică din Ierusalim a făcut un studiu independent asupra secvențelor de litere echidistante, concentrându‑se pe căutarea de structuri ascunse în textul cărții Facerea, așa cum am arătat mai sus.

Toate codurile descoperite și făcute publice pot fi verificate de către oricine este interesat, prin analiză manuală pe textul ebraic al Torei. Cercetarea este deschisă oricui dorește să se convingă personal, cu condiția să folosească textul masoretic autorizat (Koren). În cele ce urmează am oferit referința pentru fiecare cuvânt codificat pentru a le fi de ajutor celor ce doresc să facă verificarea pe textul ebraic al Bibliei.

Note.

[1] Sf. Ioan Hrisostom, Despre schimbarea numelor, Cuvântul I, 4 (P.G. 51, 113‑156).
[2] Idem, Cuvântul I la «Îmbrățișați pe Priscila și Acvila», și celelalte, 1 (P.G. 51, 187‑196).
[3] Idem, Cuvântul II la Priscila și Acvila; și că nu se cuvine să vorbim de rău pe preoții lui Dumnezeu, 1 (P.G. 51, 196‑208).
[4] Idem, Omilii la Epistola I Corinteni, Omilia XXXIV (P.G. 61, 11‑373).
[5] Dr. Moshe Katz este profesor de istorie la Universitatea Ebraică din New York, SUA, autor al cărții CompuTorah. On Hidden Codes in the Torah.
[6] Dr. Moshe Katz, op. cit., p. 50.

În categoria codul Bibliei, Semnatura lui Dumnezeu, Vechiul Testament | Etichete , , , , | Comentariile sunt închise pentru Codul Bibliei. Semnătura lui Dumnezeu XXI

Codul Bibliei. Semnătura lui Dumnezeu XX

Publicat în 20/02/2024 de Teodosie Paraschiv

De ce a pus Dumnezeu aceste coduri ascunse în Scriptură?

Până pe la începutul secolului XX, Biblia a fost acceptată ca fiind Cuvântul lui Dumnezeu inspirat și autoritar. Cu toate acestea, noi suntem martorii unui asalt fără precedent asupra autorității Bibliei, susținut de elita intelectuală, de instituțiile de învățământ, de teologii liberali și de media. Personal împărtășesc aceeași părere cu Grant Jeffrey că prin codurile Bibliei ne este oferită o nouă evidență extraordinară care să dovedească acestei generații de sceptici că Biblia este cu adevărat Cuvântul lui Dumnezeu inspirat.

Natura complexă a acestor coduri ne arată că descoperirea acestor cuvinte codificate nu putea să se petreacă înainte de dezvoltarea tehnicii de calcul și a computerelor. Dumnezeu a ascuns aceste incredibile coduri în așa fel încât să fie descoperite acum, când autoritatea Bibliei este pusă la îndoială mai mult ca oricând. Actuala generație de sceptici are nevoie de o evidență științifică suplimentară, ca cea oferită de codurile Bibliei, într‑un mod în care generațiile precedente nu aveau nevoie.

Cu sute de ani în urmă, un rabin faimos, Eliyahu ben Solomon, cunoscut sub numele de Vilna Gaon, a trăit și a învățat în orașul Vilna, Lituania, lângă Marea Baltică în nordul Europei. Acest înțelept evreu, mistic și genial, i‑a învățat pe ucenicii săi că Dumnezeu a ascuns o cantitate mare de informații secrete codificate în literele ebraice ale Torei.

Tot ce a fost, este și va fi până la sfârșitul timpului se află în Tora, de la primul până la ultimul cuvânt. Şi asta nu la modul general; sunt incluse detalii despre fiecare persoană în parte, detalii dintre cele mai minuțioase despre tot ce i s‑a întâmplat din ziua în care s‑a născut și până când a murit; la fel este cazul cu fiecare animal în parte, cu fiecare vietate în parte (Vilna Gaon, Introducere la Sefira Ditzniut) [1].

Există o mărturie interesantă, care sugerează cunoașterea codurilor în scrierile mistice iudaice, numită Zohar. „Întreaga Toră este plină cu nume divine. Numele divine aleargă prin fiecare cuvânt din Tora” (Zohar II, 87a) [2].

Pe la anul 1200, Moise Maimonide, cunoscut ca Rambam, a făcut un comentariu curios despre această declarație din Zohar care ne indică că el a înțeles că există coduri complexe ascunse în Tora. El a spus că aceste coduri ascunse furnizează un alt motiv pentru care Tora trebuie considerată ca nepotrivită pentru a fi folosită dacă și numai o singură literă din text a fost greșită. Scoaterea sau adăugarea unei singure litere din textul ebraic ar putea elimina codul ascuns în secțiunea respectivă de text. De asemenea, există o declarație sugestivă în Talmud care se referă la coduri: „În Tora se face amintire despre toate” (Talmud Tan`anim 9a). Alte referințe la existența codurilor Bibliei sunt găsite în următoarele pasaje: Zohar 2, 161a; B`reishit Rabah 1, 1; Tanchuma 1,1; Raza M`bemma; și B`reishit 23a [3].

Dr. Satinover argumentează că…

…vechile tradiții susțin că există șapte porți ale înțelepciunii, șapte metode diferite de interpretare a textelor Torei. Dintre acestea metoda literelor echidistante este doar una (după Zohar e cea de‑a cincea). Dar dacă convingerile lui Vilna Gaon sunt corecte – și anume că în Tora sunt cuprinse toate detaliile istoriei, un text de numai 300 000 de litere –, atunci codul Bibliei trebuie să conțină numeroase alte sisteme de codificare pentru a le dezvălui, deci nu numai sistemul literelor echidistante, nu numai principiul spațiului minimal și așa mai departe. Dar dacă există numeroase reguli de codificare, atunci trebuie să existe și legi care definesc fiecare clasă de codificare și regulile conform cărora s‑a operat codificarea [4].

Dintre aceste reguli de codificare am amintit trei: secvențe de litere echidistante, secvențe de cuvinte echidistante și examinarea progresiilor secvențiale.

Descoperirea codurilor Bibliei care relevă informații despre viața, activitatea și moartea lui Iisus din Nazaret, în pasajele profetice ale Vechiului Testament, scrise cu multe secole înainte de nașterea Sa, oferă o evidență puternică că Iisus Hristos este adevăratul Mesia și Fiul lui Dumnezeu. Despre acestea vom discuta într‑un alt capitol.

Codurile Bibliei au un singur scop, acela de a dovedi oamenilor din generația noastră că Biblia este cu adevărat Cuvântul lui Dumnezeu.

Pentru noi, codurile Bibliei sunt semnătura autentică a lui Dumnezeu în paginile Sfintei Scripturi. Vom vedea în capitolul următor o serie de coduri care întăresc afirmația noastră.

Note

[1] Am găsit acest citat în mai multe surse, cum ar fi Yacov Rambsel, Yeshua. The Name of Jesus Revealed in Code in the Old Testament, Word Publishing, Nashville, 1996, p. XIII; Grant R. Jeffrey, The Handwriting of God. Sacred Mysteries of the Bible, Word Publishing, Nashville, 1998, p. 158; Jeffrey Satinover, Descifrarea codului Bibliei, Editura Elit, Ploiești, f.a., p. 10; dr. Moshe Katz, CompuTorah. On Hidden Codes in the Torah, ed. cit., p. 25; Robert M. Haralick, Matityahu Glazerson, The Torah Codes and Israel Today, Jerusalem, 1996, p. 1.
[2] Dr. Moshe Katz, op. cit., p. 24.
[3] Grant R. Jeffrey, The Handwriting of God. Sacred Mysteries of the Bible, ed. cit., p. 159.
[4] Jeffrey Satinover, op. cit., pp. 267‑268.

În categoria codul Bibliei, Semnatura lui Dumnezeu, Vechiul Testament | Etichete , , , , , | 2 comentarii

Codul Bibliei. Semnătura lui Dumnezeu XIX

Publicat în 19/02/2024 de Teodosie Paraschiv

Codurile Bibliei pot fi găsite doar în textul masoretic autentic

Nimeni nu poate găsi coduri inteligibile și detaliate în alte texte ebraice în afară de Biblie. Au fost examinate cu atenție și alte scrieri ebraice, cum ar fi Talmudul, Mishna, scrierile apocrife sau Pentateuhul samaritean, pentru a fi dovedită existența codurilor. Criticii susțin că au găsit unele coduri și în alte texte, însă adevărul este că ceea ce au găsit sunt doar cuvinte ELS ocazionale și accidentale, la intervale foarte mari, care nu pot fi comparate cu codurile autentice ale Bibliei, ca cele găsite în Vechiul Testament, în care cercetătorii au identificat numeroase cuvinte codificate, în paragrafe și la intervale scurte, despre evenimente petrecute cu mult după scrierea textului.

Codurile Bibliei nu pot fi folosite pentru ghicirea evenimentelor viitoare

Nimeni nu poate descoperi informații inteligibile codificate despre evenimente care nu s‑au petrecut încă. Până ce un eveniment nu se petrece este imposibil a se cunoaște cuvintele țintă care trebuie căutate. Codurile Bibliei confirmă că Scriptura conține date codificate despre evenimente istorice (cum ar fi răstignirea lui Iisus Hristos) care s‑au petrecut după mai multe secole de când a fost scris textul Vechiului Testament.

Însă codurile nu pot fi folosite pentru ghicirea evenimentelor din viitorul nostru, adică a evenimentelor care nu s‑au petrecut încă. Biblia interzice categoric orice practică de ghicire a viitorului.

Cercetătorii codurilor, evrei și creștini, resping ideea că aceste coduri pot fi folosite pentru ghicirea sau prevederea unor evenimente viitoare. Informațiile codificate în Biblie pot fi interpretate corect doar pentru evenimente istorice care s‑au petrecut deja. În aceste cazuri putem compara detaliile despre evenimente istorice petrecute cu informațiile codificate în Biblie. Astfel, slava și cinstea se îndreaptă către Dumnezeu, și nu către cercetătorii codului.

Codurile Bibliei nu evidențiază nicio învățătură teologică ascunsă

Nu există mesaje sau învățături teologice ascunse în cuvintele codificate. Mesajul lui Dumnezeu privind mântuirea și poruncile Sale pentru sfințirea vieții se găsesc doar în textul de suprafață al Scripturii. Codurile arată doar cuvinte cum ar fi nume, locuri și date, care confirmă inspirația și originea supranaturală a Scripturii și faptul că Iisus Hristos este adevăratul Mesia.

Codurile Bibliei nu au nimic în comun cu numerologia

Codurile Bibliei nu au nimic în comun cu numerologia. Numerologia este definită ca „studiul semnificației oculte a numerelor”. Numerologia este în legătură cu divinația și ghicirea viitorului, practici interzise de Sfânta Scriptură. Despre aceste coduri s‑a scris în reviste de matematică și de știință și au fost prezentate la milioane de persoane de când au fost descoperite în urmă cu douăzeci de ani.

Oricine poate examina cuvintele codificate folosind un dicționar biblic ebraic‑englez sau ebraic‑român, ca să verifice singur dacă aceste cuvinte există sau nu în text. De asemenea, există disponibile programe de computer cu care se pot verifica aceste coduri ale Bibliei.

În categoria codul Bibliei, Semnatura lui Dumnezeu, Vechiul Testament | Etichete , , , , , , | Comentariile sunt închise pentru Codul Bibliei. Semnătura lui Dumnezeu XIX

Codul Bibliei. Semnătura lui Dumnezeu XVIII

Publicat în 18/02/2024 de Teodosie Paraschiv

ELS și EWS

Am pomenit deja despre secvențele de litere echidistante (equidistant letter sequences – ELS). Această tehnică presupune citirea literelor pe sărite, din i în i litere, unde i este pasul de citire. Nu este nimic magic în această tehnică, este pur și simplu un mod de citire a unui mesaj ascuns într‑un text inteligibil. Tehnica este cunoscută în criptografie sub numele steganografie.

Când i are o valoare mică, citirea se poate face și manual, însă când valoarea lui i este mare citirea manuală este mult mai dificilă, solicitând mai mult timp.

Să dăm un exemplu simplu. Dacă vrem să identificăm cuvintele codificate la interval de 10, vom citi pe sărite în textul dat literele cuvântului țintă din 10 în 10. Dacă începem cu prima literă, vom citi 1, 11, 21, 31, 41, 51, … Dacă începem căutarea cu litera 5, atunci vom citi 5, 15, 25, 35, 45, 55, …

Dacă prima literă este pe poziția 7, atunci cuvântul citit este 7, 17, 27, 37, 47, 57, … Când citirea se face manual pentru intervale mici, putem simplifica munca punând textul într‑o matrice cu i coloane, în cazul nostru 10 coloane. Astfel putem ușor identifica mult mai multe cuvinte codificate, folosindu‑ne de capacitatea creierului uman de a procesa informația în paralel, sub formă de imagine.

Când dorim să citim cuvintele codificate pentru alt interval, construim o matrice corespunzătoare cu i coloane, unde i este intervalul de citire. Teoretic, citirea manuală folosind matricele este valabilă pentru orice interval, însă la intervale de ordinul zecilor, sutelor sau chiar miilor, efortul și timpul necesare sunt extrem de mari, iar metoda, ineficientă.

Acesta este principalul motiv pentru care codul Bibliei nu a putut fi verificat decât pe intervale mici, câtă vreme nu s‑a folosit puterea de calcul a computerelor.

Pe o matrice de 10 coloane pot fi citite și cuvintele cu un interval echidistant de 20 sau 30. Ele vor apărea pe verticală și vor fi citite din două în două și, respectiv, din trei în trei rânduri. Un exemplu, pentru i = 20, ar fi 1, 21, 41, 61, … sau 7, 27, 47, 67, … , iar pentru i = 30, ar fi 1, 31, 61, 91, … sau 5, 35, 65, 95, … Evident că în aceste cazuri citirea presupune mai multă atenție și o memorie vizuală bună.

Așa au lucrat înțelepții evrei vreme de sute de ani. Așa a lucrat și rabinul Weissmandl și chiar Yacov Rambsel. Reprezentarea matematică ar fi: L(p) = i(p‑1), unde L este litera, p este poziția literei din cuvântul țintă, iar i este pasul de citire.

După cum puteți constata, principiul de citire este simplu. Mai mult, pe o matrice de 10 se pot citi cuvintele cu i = 9 sau i = 11. În aceste cazuri ele vor apărea pe o linie oblică. Este nevoie doar de un ochi bine format.

Dezvoltarea tehnicii de calcul în ultimele decenii și folosirea ei în citirea secvențelor de litere echidistante (ELS) a făcut posibilă căutarea unui mare număr de perechi de cuvinte și determinarea din punct de vedere statistic dacă apariția lor este întâmplătoare sau intenționată. Acesta a fost subiectul articolului „Secvențe de litere echidistante în Cartea Facerea”, publicat de Doron Witztum, Yoav Rosenberg și Eliyahu Rips în revista Statistical Science, în august 1994. Din acel moment, codul Bibliei a început să fie privit nu numai din punct de vedere religios, ci și statistic sau matematic.

Abordarea matematică și statistică a codului ne permite să distingem între cuvintele formate întâmplător și cele așezate intenționat în textul Bibliei. Mai pe înțeles, probabilitatea de a găsi cuvinte scurte, cu lungimi mai mici de cinci, formate din întâmplare, este mai mare decât în cazul cuvintelor cu lungimi mai mari de cinci. Statistica ne ajută să distingem între cuvintele formate întâmplător și cele așezate intenționat.

Un alt element important în interpretarea codului este fenomenul de grupare și echidistanța dintre literele citite. Cu alte cuvinte, cu cât găsim mai multe cuvinte grupate pe un text scurt, cu atât probabilitatea unei apariții întâmplătoare este mai mică. Acest aspect îl descrie amănunțit Edwin Sherman în cartea sa Bible Code Bombshell. Pentru a înțelege mai bine cele expuse, să dăm un exemplu.

Este mare diferență între un cuvânt de 4 litere care apare la un i de ordinul miilor și același cuvânt care apare la un i de ordinul unităților sau zecilor. Când valoarea lui i este foarte mare, probabilitatea ca acel cuvânt să se fi format întâmplător este și ea mare, pe când dacă valoarea lui i este foarte mică, atunci probabilitatea ca acel cuvânt să se fi format întâmplător este și ea foarte mică. Apoi, cu cât apar mai multe cuvinte grupate, cu atât probabilitatea de a se fi format întâmplător este mai mică. Mai curând este vorba de o plasare a lor intenționată.

Scepticii și criticii au încercat să discrediteze codul și să inducă în eroare cititorii afirmând doar o jumătate de adevăr și lăsând impresia că toate cuvintele codificate în Biblie sunt întâmplătoare. Adevărul întreg, cum explică și Sherman în cartea sa, este că o parte din cuvintele cu lungime sub cinci litere codificate în text pot fi considerate întâmplătoare, dar nu toate, pe când pe cele lungi, din punct de vedere statistic, este mai greu să le consideri întâmplătoare.

Despre existența cuvintelor codificate în textul Bibliei am aflat prima dată în anul 1986, pe când eram student, dintr‑un articol mai vechi publicat într‑o revistă teologică. Pe lângă informații privind grija scribilor evrei pentru copierea exactă a textului Torei se amintea și de cuvinte codificate prin tehnica equidistant word sequences – EWS (secvențe de cuvinte echidistante). Yacov Rambsel amintește de această tehnică într‑una din cărțile sale.

Cum se procedează? Se citește prima literă a cuvintelor echidistante. Să dăm un exemplu. Se ia prima literă a cuvintelor echidistante 1, 4, 7, 10, …, pentru i = 3 și aflăm cuvântul codificat. Tehnica pare simplistă. Unii se vor întreba, de ce să ne muncim ca să citim astfel de cuvinte codificate? Răspunsul îl vor afla în această lucrare.

Tehnica a fost des folosită în trecut de unii scriitori și de poeți pentru a‑și semna operele într‑un mod ascuns sau pentru a da informații suplimentare ce nu puteau fi spuse direct în text. Evreii cunoșteau și foloseau din vechime mai multe sisteme de codificare, dintre care cel mai cunoscut este cel numit atbash. În atbash, prima literă din alfabet este înlocuită cu ultima, a doua literă cu penultima, a treia cu antepenultima și așa mai departe.

O altă tehnică presupune examinarea literelor ebraice prin utilizarea unei progresii secvențiale (1, 2, 3, 4) sau inversul acesteia (4, 3, 2, 1). Yacov a descoperit că aceste coduri pot trece de la o carte la alta. Câteva coduri care dezvăluie numele lui Yeshua/Iisus încep în ultimul capitol al unei cărți și continuă în primele capitole ale următoarei cărți.

Folosirea computerelor a permis cercetătorilor din întreaga lume să exploreze textul Torei într‑un mod cu totul nou. Acum, căutarea se poate face pe orice interval, de la i = 1 până la sute de mii, în funcție de lungimea textului în care se face căutarea și a cuvântului căutat. Mai mult, căutarea în text se poate face în ambele sensuri.

În prezent există mai multe softuri create special pentru cercetarea Scripturii ebraice (Tanakh). Pentru cercetarea personală folosesc softul The Keys of the Bible.

În categoria codul Bibliei, Semnatura lui Dumnezeu, Vechiul Testament | Etichete , , , , , , , | Comentariile sunt închise pentru Codul Bibliei. Semnătura lui Dumnezeu XVIII

Codul Bibliei. Semnătura lui Dumnezeu XVII

Publicat în 17/02/2024 de Teodosie Paraschiv

Cărțile aduc codurile în atenția lumii

Controversa izbucnește, după publicarea lucrării din Statistical Science, nu doar în lumea comunității științifice, ci și în comunitățile religioase și între evrei și creștini. Cărțile scrise despre acest fenomen, în special Codul Bibliei (1997) și Codul Bibliei II: Numărătoare inversă (2002), ale lui Michael Drosnin, și Descifrarea codului Bibliei (1997), scrisă de Jeffrey Satinover, l‑au adus în atenția întregii lumi.

Cercetătorii creștini de asemenea au început să localizeze coduri în Biblie despre Iisus Hristos și au fost publicate mai multe cărți despre descoperirile lor. Printre aceștia îi amintim pe Grant Jeffrey cu The Signature of God (1996, 2002, 2010) și The Handwriting of God (1998), Yacov Rambsel cu Yeshua. The Name of Jesus Revealed in Code in the Old Testament (1996), His Name is Jesus. The Mysterious Yeshua Codes (1997) și The Genesis Factor. The Amazing Mysteries of the Bible Codes (2000) și, câțiva ani mai târziu, cartea lui R. Edwin Sherman, Bible Code Bombshell. Compelling scientific evidence that God authored the Bible (2005, 2012).

Descoperirile au fost folosite și pentru multe scopuri de senzație. Jeffrey Grant menționează apariția unui articol în Newsweek, din iunie 1997, în care se comentează cartea jurnalistului Michael Drosnin, Codul Bibliei. Titlul articolului era „Caută și vei găsi: O nouă carte controversată declară că îngropat în Biblie există un ghid secret despre tot ce a fost, este și va fi” [1].

Publicată în primăvara lui 1997, a produs o mare senzație în lumea laică și creștină. Deși apare la aproape un an după cartea lui Grant Jeffrey, The Signature of God, și a altor câtorva scrise de evrei pe aceeași temă, Codul Bibliei a fost intens promovată de editorul ei pe importantele piețe de desfacere media cum ar fi CNN, revista Time și emisiunea Oprah Winfrey Show. Rezultatul este că întreaga lume a luat cunoștință de codurile Bibliei.

Era noastră de comunicație instant l‑a adus pe Michael Drosnin în centrul atenției cu o viteză uluitoare. Codul Bibliei a fost promovată cu succes de Simon & Schuster pe lista de bestselleruri din The New York Times pentru mai multe săptămâni în anii 1997 și 1998.

Drosnin nu este un jurnalist de duzină. După perioadele petrecute la Washington Post și The Wall Street Journal, el a scris bestsellerul Citizen Hughes. Sherman consideră Codul Bibliei un regres uriaș pentru cercetătorii serioși ai codului, din cauza exemplelor slabe pe care le folosește.

În iunie 1997, dr. Eliyahu Rips, unul dintre cei care au făcut cunoscut fenomenul în 1994, a postat un comunicat de presă pe site‑ul său în care a declarat că nu sprijină lucrarea lui Drosnin și concluziile sale.

Unul dintre cei mai importanți cercetători ai codului Bibliei este Doron Witztum. Pe 4 iunie 1997, el a făcut o declarație publică pe internet, în care, fericit să vadă publicitatea făcută codurilor Bibliei, a declarat că întreaga credibilitate a cercetării codului Torei ar putea fi distrusă de Drosnin din cauza lipsei unei metodologii științifice angajate în lucrarea sa.

Sherman crede că atunci când Michael Drosnin a prezentat răspunsurile sale triviale a fost ușor pentru sceptici să obțină exemple comparabile din texte neinspirate. Scepticii sunt prea inteligenți să se gândească că pot obține exemple din texte neinspirate care să poată fi comparate cu mega‑grupurile din Biblie, prezentate de Sherman în cartea sa Code Bible Bombshell. Astfel, aceștia vor urmări probabil alte tactici.

La rândul său, Jeffrey Satinover consideră că Drosnin prezintă codul Bibliei într‑o lumină foarte nefericită când pretinde că acesta poate fi folosit în mod curent la prezicerea viitorului. Această atitudine are capacitatea de a discredita cercetările mai serioase înainte de a se face ascultate.

Chiar dacă nu s‑a bucurat de aceeași publicitate ca în cazul lui Drosnin, studiul a fost dus mai departe și de câțiva cercetători creștini, amintiți mai sus, Grant R. Jeffrey, Yacov Rambsel și R. Edwin Sherman.

Scopul lucrărilor lui Yacov nu este de a împinge la căutarea senzaționalului, nici de a‑i convinge pe savanții sceptici. Yacov a fost un evreu mesianic care a căutat să‑și exprime, prin lucrările sale, dragostea sa față de Mesia. Prin aducerea la lumină a prezenței lui Iisus (Yeshua) în cuvintele Vechiului Testament, el a dorit altora, evrei și creștini, să dea dovadă de aceeași dragoste.

În timp ce Grant Jeffrey și Yacov Rambsel au scris de pe poziții creștine, R. Edwin Sherman a scris ca un matematician, analizând fenomenul codurilor Bibliei din punct de vedere matematic și statistic. Când a început prima dată investigarea declarațiilor despre codul Bibliei, în anul 2000, Sherman era cu desăvârșire sceptic în privința lor. Cu toate acestea, posibilitatea ca ele să fie validate l‑a fascinat atât de mult încât nu a mai putut rezista tentației de a le investiga profund.

Cu pregătirea sa matematică se simțea irezistibil atras și provocat intelectual spre a testa și verifica declarațiile făcute publice despre codurile Bibliei. El afirma că…

…scepticii încearcă blocarea informațiilor lămuritoare ca să ne facă să credem o minciună – că toate exemplele de cod sunt comparabile, în sensul că ele ar putea fi ușor produse de întâmplare. Jumătatea de adevăr este că unele exemple publicate sunt așa cum spun ei. Întregul adevăr este că apariția altor exemple este imposibil să fie explicată prin întâmplare, așadar ele trebuie să fie intenționate. Noi avem instrumente cu care să evaluăm diferența [2].

Dar să ne întoarcem un pic în timp la cel care a motivat cercetarea oamenilor de știință din Israel, începută la sfârșitul anilor ’80 ai secolului trecut.

În primii ani ai secolului XX, în Slovacia s‑a făcut auzit glasul unei alte minți luminate. Michael Dov Ber Weissmandl a fost un copil minune, care încă de foarte tânăr a făcut referiri la cele scrise despre coduri de un alt învățat, Rabbeinu Bachya, care a trăit și a murit în secolul al XIII‑lea.

Rabinul Weissmandl nu este singurul care a descoperit în Biblie structuri ascunse variate, mai ales numerice. Majoritatea lor tind să infirme așa‑numitele ipoteze documentare, argumentele principale de care se agață „critici reputați”, ce afirmă că textele biblice nu reprezintă o singură creație unificată, ci fragmente din texte a diferiți autori, prescurtate și schimbate de oameni de‑a lungul secolelor. Însă după ce s‑a efectuat un mare număr de studii și analize, s‑a tras concluzia că sursa este unică – indiferent cât de lipsit de continuitate pare să fie textul la prima vedere.

De‑a lungul vieții, rabinul Weissmandl a avut certitudinea, susținută de descrierea lui Bachya despre secvențele de litere echidistante, că în Tora există informații de origine divină. Bachya nu a fost primul care a pus accentul pe faptul că în Tora există asemenea informații. Întreaga literatură iudaică conține informații de acest gen.

Entuziasmat, Weissmandl a făcut, tânăr fiind, un pas extraordinar: a scris textul Torei, ce conține 304 805 de litere, pe șiruri de câte zece. Astfel, a reușit să descopere cel puțin codurile ce apăreau pe intervale de câte zece litere sau multiplu de zece. El știa că alți învățați înaintea lui – rabinul Moses Cordovero [3] și rabinul Eliyahu Solomon (Vilna Gaon) – știau de coduri.

Se pare că Weissmandl a mai descoperit numele mai multor învățați, laolaltă cu detalii variate privitoare la viețile lor. Aceasta a fost baza de date de la care au pornit Witztum, Rips și Yoav Rosenberg – primele lor studii s‑au referit la șaizeci și șase de personalități.

Weissmandl a cercetat Tora ani de zile și a localizat cuvinte, fraze și perechi de cuvinte cu înțeles, lucrând manual pe text, dar nu a păstrat în scris descoperirile sale. Din fericire, câțiva dintre studenții săi au consemnat unele dintre exemplele descoperirilor sale și le‑au publicat în cartea Torat Chemed, după moartea sa [4].

Așa cum am arătat mai sus, după decenii, câțiva cercetători din Israel care au auzit de munca sa au început să caute în Tora acele cuvinte pentru a stabili dacă au existat sau nu codurile respective.

Descoperirile lor au condus în cele din urmă la studii de cercetare la Universitatea Ebraică, dovedind valabilitatea codurilor, care sunt cunoscute sub numele de „secvențe de litere echidistante” (ELS).

Folosirea calculatoarelor cu putere de calcul sporită a permis cercetătorilor să exploreze textul Torei în moduri care pentru generațiile precedente puteau fi doar un vis.

Note

[1] Grant R. Jeffrey, în „Introducere” la Yacov Rambsel, His name is Jesus. The Mysterious Yeshua Codes, Frontiere Research Publications, Inc., Toronto, 1997, pp. 20‑21.
[2] R. Edwin Sherman, op. cit., p. 10.
[3] Moses ben Jacob Cordovero (1522‑1570).
[4] Robert M. Haralick, Eliyahu Rips, Matityahu Glazerson, Torah Codes: A Glimpse into the Infinite, Mazal & Bracha Publishing, Inc., New York, 2005, p. 72.

În categoria codul Bibliei, Semnatura lui Dumnezeu, Vechiul Testament | Etichete , , , , , | Comentariile sunt închise pentru Codul Bibliei. Semnătura lui Dumnezeu XVII

Codul Bibliei. Semnătura lui Dumnezeu XVI

Publicat în 16/02/2024 de Teodosie Paraschiv

Evoluția cercetărilor legate de codul Bibliei

În urmă cu treizeci de ani, cercetătorii din Israel au redescoperit și validat un fenomen straniu. În textul ebraic al Vechiului Testament sunt ascunse coduri care dezvăluie cunoștințe uimitoare despre evenimente și personalități viitoare care nu pot fi explicate decât prin faptul că Dumnezeu i‑a inspirat pe scriitorii textului să redacteze cu exactitate cuvintele Sale. Există o inerție setată împotriva ideilor noi care provoacă vechile paradigme. Sherman se întreabă:

„Își vor risca câțiva bravi academicieni carierele ca să susțină validitatea recentelor declarații despre coduri? Își va risca vreo revistă științifică reputația prin publicarea lucrărilor de cercetare care susțin codurile?” [1].

Descoperirea complexelor coduri ebraice care dezvăluie cunoștințe supranaturale și profetice despre viitor a cauzat consternare extraordinară în comunitatea academică, deoarece a schimbat credințele înrădăcinate ale savanților liberali, care, în general, resping inspirația Bibliei.

Interesul pentru codurile Bibliei reapare spre sfârșitul anilor ’80 ai secolului trecut. În 1988, trei cercetători din Israel, pornind de la cercetările lui Rabbi Michael Dov Ber Weissmandl, întreprinse pe la începutul secolului XX, au făcut un experiment.

Doron Witztum, Yoav Rosenberg și Eliyahu Rips de la Universitatea Ebraică și Colegiul de Tehnologie din Ierusalim au finalizat un proiect de cercetare care a urmat cercetarea lui Rabbi Weissmandl.

În 1989, Witztum a publicat o carte (în limba ebraică) intitulată O altă dimensiune, în care erau prezentate aproape 200 de matrice prin intermediul cărora explica pe scurt conceptul de „scriere codificată bidimensional”. Majoritatea grilelor evidențiau cuvinte legate foarte mult, prin sensul lor, de detalii istorice – de exemplu, numele unei persoane, data și locul unde au avut loc evenimentele cruciale din viața respectivului, detalii despre evenimentele majore ale istoriei, cu alte cuvinte, informații despre evenimente care au avut loc la un timp oarecare după scrierea Torei.

În experimentul lor, ei au ales în mod arbitrar 300 de perechi de cuvinte, cum ar fi ciocan și nicovală, și au rulat programul de computer ca să găsească aceste perechi de cuvinte în textul din Facerea.

După ce programul a examinat textul pentru fiecare din cele 300 de perechi de cuvinte, cercetătorii au fost uimiți să constate că toate perechile căutate au fost localizate în Facerea, în imediată apropiere unul de altul.

Ca matematicieni și statisticieni, ei au fost desigur uluiți, deoarece știau că omenește este imposibil să construiești un model atât de complex și complicat sub textul de suprafață, cum ar fi Facerea, care relatează istoria poporului evreu.

Şansele ca 300 de perechi de cuvinte să apară din întâmplare în textul din Facerea sunt extrem de mici, iar rezultatul experimentului este pur și simplu uimitor. Concluzia este că doar o inteligență supranaturală, dincolo de puterile noastre, ar fi putut realiza modelul unor cuvinte codificate așa cum le găsim în Biblie.

În 1994, Doron Witztum, Yoav Rosenberg și Eliyahu Rips au făcut cunoscut lumii codul Bibliei printr‑o lucrare academică cu un conținut matematic. Lucrarea pretindea că numele mai multor rabini evrei renumiți și datele lor de naștere sau moarte au fost codificate în cartea Facerii, foarte strâns legate una de alta, mai mult decât se putea explica prin întâmplare.

Ei au selectat treizeci și patru de nume din Enciclopedia marilor personalități din Israel, apoi au cerut programului de computer să caute în textul din Facerea perechi de cuvinte codificate la intervale egal spațiate care să conțină numele personalităților în pereche cu datele lor de naștere sau moarte.

În mod neașteptat, programul a găsit fiecare pereche din cele treizeci și patru căutate încorporate în textul Facerii. Cuvintele fiecărei perechi au fost găsite la distanță mică unele de altele. Şansa ca aceste nume și date particulare să apară din întâmplare a fost calculată de matematicienii israelieni ca fiind de 1 la 755 000 000.

Oamenii de știință și editorii de la revista Statistical Science care au revăzut datele experimentului au fost uimiți. Ei au cerut repetarea testului cu un nou set de nume și date pentru treizeci și două de personalități israelite din aceeași Enciclopedie. Spre uimirea referenților sceptici, rezultatele au fost pozitive și pentru al doilea set de teste.

În ciuda faptului că toți referenții și‑au păstrat propriile păreri împotriva inspirației Bibliei, evidența de necontestat și integritatea datelor au fost de așa natură încât editorii revistei, fără tragere de inimă, au aprobat publicarea articolului sub titlul „Secvențe de litere echidistante în Cartea Facerea”, Statistical Science, august 1994 (vol. 9, nr. 3), pp. 429‑438 [2].

Robert Kass, editorul revistei Statistical Science, referitor la acest studiu spunea că…

…referenții noștri sunt uimiți și derutați: credințele lor prioritare îi fac să gândească că Facerea nu poate conține referințe cu înțeles despre persoane din zilele noastre, însă când autorii au făcut analize și verificări suplimentare efectul a persistat. Lucrarea este oferită astfel cititorilor ca un puzzle provocator.

Chiar de la publicarea acestei lucrări, codul Bibliei avea să fie supus unui atac virulent. Matematicianul R. Edwin Sherman, în cartea sa Bible Code Bombshell, vine cu următoarele amănunte:

Am fost martorii unei serii de afișări neprofesioniste din partea unor reputați oameni de știință, care au afirmat cu tărie jumătate de adevăr, pentru a trage în jos oameni din departamentul lor. Ei au declarat cu îndrăzneală că toate afirmațiile despre codurile Bibliei, trecute sau viitoare, trebuie să fie false, indiferent de dovezile ce ar putea apărea în viitor. Încercările lor de a discredita codurile Bibliei au avut un iz de disperare. Oare de ce? Ar putea fi din motive similare cu cele care l‑au condus pe Irod să ordone uciderea pruncului Iisus în ieslea Sa? Sau cu cele pentru care a fost dată afară rugăciunea din școlile publice? Indiferent de motivele lor, scepticii au avut destul succes în întoarcerea multor oameni din rândul publicului larg împotriva conceptului [3].

Un articol din revista Bible Review, semnat de dr. Jeffrey Satinover, în octombrie 1995, precizează că probabilitatea matematică ca numele și datele de naștere sau moarte ale celor șaizeci și șase de personalități să apară din întâmplare într‑un text antic ca Facerea este mai mică de 1 la 2 miliarde!

Interesant este că cercetătorii au încercat să reproducă acele rezultate rulând aplicația și pe alte texte ebraice din afara Bibliei, incluzând și Pentateuhul samaritean. Samaritenii au creat propria lor variantă de text din cele cinci cărți ale lui Moise, numind‑o Pentateuhul samaritean, care diferă în puține locuri față de Biblia ebraică standard (cunoscută ca textul masoretic). În ciuda similitudinii de suprafață a celor două texte, cercetătorii nu au detectat perechile de cuvinte în textul Pentateuhului samaritean sau în alte texte ebraice din afara Bibliei.

Articolul lui Jeffrey Satinover din revista Bible Review a provocat un atac violent prin scrisori, multe foarte critice. Dr. Satinover le răspunde criticilor următoarele:

Robustețea codurilor găsite în Tora derivă din rigoarea cercetării. Ca să publici într‑o revistă precum Statistical Science, trebuie să te descurci fără poticnire în fața unora dintre cei mai eminenți statisticieni din lume. Rezultatele au fost astfel într‑un mod triplu neobișnuite: în extraordinarul fapt a ceea ce au găsit; în strictețea cu care au trebuit să fie stabilite concluziile; și în șansele neobișnuit de mici (mai puțin de 1 la 62 500) ca acestea să fie cauzate de întâmplare. Alte revendicări uimitoare despre Biblie, Shakespeare și așa mai departe nu s‑au abordat niciodată cu acest tip de rigoare și niciodată nu au fost publicate într‑o revizuire atât de strictă. Editorul revistei Statistical Science, el însuși un sceptic, a provocat cititorii să găsească vreo eroare; deși mulți au încercat, nu au avut succes. Toate întrebările puse de cititorii revistei Bible Review – și mulți alții mai pretențioși – au fost puse deja de critici profesioniști, iar răspunsul exhaustiv a fost dat prin cercetare. Răspunsuri complete și convingătoare chiar la aceste critici inițiale se pot obține tehnic (Bible Review, noiembrie 1995) [4].

Întregul experiment a fost refăcut de către matematicianul Harold Gans, ajutat de Nachum Bombach. Rezultatele acestei investigații asupra codurilor Bibliei au fost făcute publice în mai 1999 la conferința ținută la Ierusalim de către International Torah Codes Society.

Note

[1] R. Edwin Sherman, Bible Code Bombshell. Compelling Scientific Evidence That God Authored the Bible, New Leaf Press, Green Forest, 2012, p. 10.
[2] http://signallake.com/signallake.com/innovation/TorahCodes1994.pdf. [Această rerursă a dispărut.]
[3] R. Edwin Sherman, op. cit., p. 8.
[4] Citat de Grant R. Jeffrey în „Introducere” la cartea lui Yacov Rambsel, His Name is Jesus. The Mysterious Yeshua Codes, Frontier Research Publications, Inc., Toronto, 1997, p. 20.

În categoria codul Bibliei, Semnatura lui Dumnezeu, Vechiul Testament | Etichete , , , , | Comentariile sunt închise pentru Codul Bibliei. Semnătura lui Dumnezeu XVI