Carlo Maria Vigano: Scrisoare deschisă (I)

Mi-am propus ca într-o serie de 6 articole să prezint o scrisoare deschisă a Arhiepiscopului romano-catolic Carlo Maria Vigano, pe care a făcut-o publică în anul 2021.

Conținutul scrisorii este foarte interesant și lămurește multe subiecte care au legătură între ele, dar despre care mass-media oficială nu spune nimic. Iată care sunt subiectele dezvoltate în această scrisoare deschisă:
– De la ştiinţă la ״ştiinţism“?
– Criminalii sunt printre oameni!!!
– Statul profund şi Biserica profundă
– Legături primejdioase
– Planul mondial de depopulare
– Matricea luciferică a Noii Ordini Mondiale
– Rădăcinile ideologice comune ale ecumenismului
– Panteismul globalist al lui Theilard de Chardin
– Răspunsul nostru la criza autorităţii.

Fostul mare demnitar în conducerea Vaticanului, acum în vârstă de 83 de ani, trăieşte ascuns în SUA, într-una din proprietăţile fostului preşedinte Donald Trump, de frică de a nu fi ucis de Banda Soros (Barack Obama, Hillary Clinton, Klaus Schwab şi Forumul Economic Mondial, Papa Francisc, Bill Gates, Familia Rockefeller sau Joe Biden… adică „Propagatorii Noii Ordini Mondiale şi ai Marii Resetări”.

Arhiepiscop Carlo Maria Vigano

Citiţi cu multă atenţie!

„Nimeni nu va face parte din Noua Ordine
Mondială până nu va face un act de închinare lui Lucifer!
Nimeni nu va intra în Noua Eră până când nu va primi iniţierea luciferiană!”
David Spangler, Director al Proiectului Iniţiativei
Planetare a Naţiunilor Unite
(Reflecţii asupra lui Hristos, Findhorn, 1978)

De mai bine de un an şi jumătate (2021), asistăm cu neputinţă la succesiunea unor evenimente incongruente cărora majoritatea dintre noi nu le putem oferi o justificare plauzibilă.

Urgenţa pandemică a evidenţiat în mod deosebit contradicţiile şi măsurile lipsite de logică destinate nominal să limiteze contagiunile prin carantine, închiderea activităţilor comerciale, limitări ale serviciilor şi reuniunilor publice, suspendarea drepturilor cetăţenilor – şi care sunt restrânse în fiecare zi.

Sunt voci care aduc dovezi clare ale ineficienţei şi contradicţiilor din partea autorităţilor din domeniul sănătăţii. Este inutil să enumerăm măsurile pe care aproape toate guvernele lumii le-au luat, fară a obţine rezultatele scontate.

Dacă ne limităm la presupusele avantaje pe care „serul genic” al vaccinului celui mai utilizat ar fi trebuit să le aducă comunităţii – în primul rând imunitatea la virus şi o libertate reînnoită de mişcare -, descoperim că un studiu al Universităţii Oxford publicat în The Lancet (una dintre cele mai importante publicaţii medicale europene) a afirmat că încărcătura virală a vaccinării cu doză dublă este de 251 de ori mai mare decât primele tulpini ale virusului, în ciuda celor proclamate de liderii mondiali, începând cu prim-ministrul italian Mario Draghi, potrivit căruia „cine se vaccinează trăieşte, cine nu se vaccinează moare”.

Efectele secundare ale serului genic, deghizat inteligent sau neînregistrat în mod deliberat de autorităţile naţionale de sănătate, par să confirme pericolul administrării şi necunoscutele tulburătoare pentru sănătatea cetăţenilor cu care va trebui să ne confruntăm în curând.

De la ştiinţă la ״ştiinţism“?

Arta medicală – care nu este ştiinţă, ci aplicarea principiilor ştiinţifice la diferite cazuri de fiecare dată, pe bază experienţială şi experimentală – pare să fi renunţat la prudenţa sa, în numele unei urgenţe care a ajuns la statutul unei religii – religia ştiinţei – care, ca să fie astfel, s-a îmbrăcat într-un dogmatism ce se învecinează cu superstiţia.

Preoţii acestui cult s-au constituit ca o castă de neatins, scutiţi de orice critică chiar şi atunci când pretenţiile lor sunt respinse de dovezile aduse de fapte.

Principiile medicinei, considerate universal valabile până în februarie 2020, au cedat locul improvizaţiei, până la punctul de a fi sfătuiţi să vă vaccinaţi în toiul pandemiei, până la impunerea obligaţiei de a purta măşti (deşi sunt declarate inutile), până la utilizarea distanţelor „mentale”, interzicerea tratamentelor cu medicamente eficiente şi impunerea de terapii genice experimentale în derogare de la protocoalele normale de siguranţă.

Şi aşa cum există noi „preoţi Covid”, la fel există şi noi eretici, adică aceia care resping noua religie pandemică şi vor să rămână credincioşi Jurământului lui Hipocrate.

Nu de puţine ori, aura de infailibilitate care îi înconjoară pe virologi şi pe alţi oameni de ştiinţă mai mult sau mai puţin titraţi nu pare a fi pusă sub semnul întrebării prin prisma conflictelor lor de interese sau a beneficiilor substanţiale primite de la companiile farmaceutice care, în condiţii normale, ar fi scandaloase şi criminale.

Ceea ce mulţi nu reuşesc să înţeleagă este inconsecvenţa dintre obiectivele declarate şi mijloacele adoptate într-o manieră în continuă schimbare pentru a le atinge.

Chiar dacă în Suedia absenţa lockdown-ului şi a măştilor nu a dus la rate mai mari de infecţie decât în ţările în care oamenii s-au limitat la perimetrul casele lor sau în care au fost folosite măşti chiar şi în şcolile primare, acest element nu este considerat drept dovadă a ineficienţei măsurilor.

Dacă în Israel [1] sau în Marea Britanic vaccinarea în masă a crescut infecţiile şi le-a făcut mai virulente, exemplul lor nu îi determină pe conducătorii altor ţări să fie prudenţi în campania de vaccinare, ci mai degrabă îi împinge să ia în calcul caracterul obligatoriu al imunizării.

Dacă ivermectina sau plasma hiperimună se dovedesc a fi tratamente valabile, acest lucru nu este suficient pentru a le autoriza, darămite să fie şi recomandate.

Şi cei care se întreabă motivul acestei măsuri iraţionale deconcertante ajung să se abţină de la judecată, acceptând declaraţiile „preoţilor Covid” sau invers, considerându-i pe medici nişte vrăjitori de încredere.

(va urma)

Note

[1] Documentar video: https://codulbibliei.editura-fotini.ro/blog/wp-content/uploads/2021/11/marturii-din-israel-despre-efectele-vaccinurilor.mp4