Referinţe generale
O concordanţă greacă arată un total de şase cuvinte folosite în Noul Testament pentru a exprima separarea sau împărţirea. Cele mai multe dintre acestea au fost folosite doar o dată sau de două ori. Două dintre cele mai comune au fost merizo (μερίζω) şi diamerizo (διαμεριζω). Fiecare posibilitate din Noul Testament a fost examinată cu atenţie şi aproape fiecare conţinea un 172. Să ne uităm la majoritatea acestora.
Următoarele provin din binecunoscuta poveste a fiului risipitor.
Şi a zis cel mai tânăr dintre ei tatălui său: Tată, dă-mi partea ce mi se cuvine din avere. Şi el le-a împărţit averea.
ŞI A ÎMPĂRŢIT 172 x 2
Lc. 15, 12: ο δε διειλες’
În Cartea Faptele Apostolilor, primii creştini au făcut, de asemenea, unele împărţiri.
Şi îşi vindeau bunurile şi averile şi le împărţeau tuturor, după cum avea nevoie fiecare.
ŞI LE ÎMPĂRŢEAU 172 x 6
Fapte 2, 45: και διεμεριζον αυτα”
Cuvântul împărţi, desigur, este un sinonim pentru separare, forma verbului. Iată încă o ortografie a formei verbului a separa. Mai devreme s-a arătat la romani că „separat” avea o valoare de 1720.
De aceea, ieşiţi din mijlocul lor şi despărţiţi-vă, zice Domnul.
DESPĂRŢIŢI-VĂ 172 x 7
II Cor. 6, 17: αφορισθητε’
În calitate de Arhiereu şi exemplu, Iisus a fost şi el separat de păcătoşi.
Un astfel de Arhiereu se cuvenea să avem: sfânt, fără de răutate, fără de pată, osebit de cei păcătoşi, şi fiind mai presus decât cerurile.
FĂRĂ PATĂ OSEBIT DE 172 x 17
Evr. 7, 26: αμίαντος κεχωρισμενος απο’
În pasajul de mai sus, Hristos este separat de păcătoşi. În acest caz, următoarele sunt, prin urmare, vreo surpriză? Păcatul este singurul lucru care îl desparte pe om de Dumnezeu.
PĂCAT 860 (172 x 5)
In. 1, 29: την αμαρτίαν’
Să examinăm trei referinţe specifice despre împărţirea făcută Dumnezeu Însuşi.
Iar noi nu ne vom lăuda fără măsură, ci după măsura dreptarului cu care ne-a măsurat nouă Dumnezeu.
NE-A MĂSURAT NOUĂ DUMNEZEU 1720
II Cor. 10, 13: εμερισεν ημιν θεος μέτρου”
Acest exemplu următor este probabil cel mai distinct din întreaga Biblie.
Căci, prin harul ce mi s-a dat, spun fiecăruia din voi să nu cugete despre sine mai mult decât trebuie să cugete, ci să cugete fiecare spre a fi înţelept, precum Dumnezeu i-a împărţit măsura credinţei.
PRECUM DUMNEZEU I-A ÎMPĂRŢIT 1720
(mt) Rom. 12, 3: ως o θεος εμεριοε’
Numai că, aşa cum a dat Domnul fiecăruia, aşa cum l-a chemat Dumnezeu pe fiecare, astfel să umble.
AŞA CUM A DESPĂRŢIT DOMNUL 172 x 21
(mt) I Cor. 7, 17: εκαστω ως εμερισεν ο κυριος’
În traducerea românească εμερισεν a fost tradus cu „a dat”.
În ziua Cincizecimii, focul a coborât din cer şi s-a împărţit în „limbi de foc” individuale.
Şi li s-au arătat, împărţite, limbi ca de foc.
LI S-A ARĂTAT LIMBI CA DE 1720 x 3
Fapte 2, 3: ωφθησαν αυτοις διαμεριζομεναι γλωσσαι ωσει
Este interesant de observat diferitele moduri în care tiparul 172 se manifestă. Următorul este un exemplu potrivit.
Şi luând paharul, mulţumind, a zis: Luaţi acesta şi împărţiţi-l între voi.
VOI 172 x 8
Lc. 22, 17: εαυτους
Ce trebuia să „ia” şi să „împartă” ucenicii între ei?
LUAŢI 172 x 2
λαβετε`
PAHARUL 172 x 4
ποτηριον
Iată un alt exemplu interesant. Paul vorbeşte despre un partener de căsătorie necredincios.
Dacă însă cel necredincios se desparte, să se despartă.
NECREDINCIOS 172 x 5
Ι Cor. 7, 15: απιστος`
Următoarele sunt, de asemenea, foarte interesante.
Oare s-a împărţit Hristos?
HRISTOS 172 x 9
I Cor. 1, 13: ο Χριστος”
În Evanghelia după Luca, un bărbat vorbeşte din mulţime lui Iisus, într-un alt exemplu interesant al modelului 172.
Zis-a Lui cineva din mulţime: Învăţătorule, zi fratelui meu să împartă cu mine moştenirea.
CU MINE 860 (172 x 5)
Lc. 12, 13: μετεμου
CU 172 x 3
μετ’
Avraam a dat zeciuială lui Dumnezeu împărţind o zecime. În română este tradus cu „a dat”, dar sensul verbului εμερισεν este acela de „a împărţi” sau „a separa”.
Căci acest Melchisedec, rege al Salemului, preot al lui Dumnezeu cel Preaînalt, care a întâmpinat pe Avraam, pe când se întorcea de la nimicirea regilor şi l-a binecuvântat, căruia Avraam i-a dat şi zeciuială din toate.
A IMPARTIT O ZECE PARTE DIN TOATE 172 x 13
Evr. 7, 2: δεκατην απο πάντων εμερισεν’
Cartea Apocalipsa descrie căderea oraşului Babilonul cel Mare.
Şi cetatea cea mare s-a rupt în trei părţi.
ŞI A ÎMPĂRŢIT CETATEA 860 (172 x 5)
Apoc. 16, 19: και εγενετο πόλις’
Bibliografie
Del Washburh, The Original Code in the Bible, 1998.
