Referinţe generale
O concordanţă greacă arată un total de ÅŸase cuvinte folosite în Noul Testament pentru a exprima separarea sau împărÅ£irea. Cele mai multe dintre acestea au fost folosite doar o dată sau de două ori. Două dintre cele mai comune au fost merizo (μεÏίζω) ÅŸi diamerizo (διαμεÏιζω). Fiecare posibilitate din Noul Testament a fost examinată cu atenÅ£ie ÅŸi aproape fiecare conÅ£inea un 172. Să ne uităm la majoritatea acestora.
Următoarele provin din binecunoscuta poveste a fiului risipitor.
Şi a zis cel mai tânăr dintre ei tatălui său: Tată, dă-mi partea ce mi se cuvine din avere. Şi el le-a împărţit averea.
ÅžI A ÃŽMPÄ‚RÅ¢IT 172 x 2
Lc. 15, 12: ο δε διειλες’
În Cartea Faptele Apostolilor, primii creştini au făcut, de asemenea, unele împărţiri.
Şi îşi vindeau bunurile şi averile şi le împărţeau tuturor, după cum avea nevoie fiecare.
ÅžI LE ÃŽMPÄ‚RÅ¢EAU 172 x 6
Fapte 2, 45: και διεμεÏιζον αυτα”
Cuvântul împărţi, desigur, este un sinonim pentru separare, forma verbului. Iată încă o ortografie a formei verbului a separa. Mai devreme s-a arătat la romani că „separat†avea o valoare de 1720.
De aceea, ieşiţi din mijlocul lor şi despărţiţi-vă, zice Domnul.
DESPÄ‚RÅ¢IÅ¢I-VÄ‚ 172 x 7
II Cor. 6, 17: αφοÏισθητε’
În calitate de Arhiereu şi exemplu, Iisus a fost şi el separat de păcătoşi.
Un astfel de Arhiereu se cuvenea să avem: sfânt, fără de răutate, fără de pată, osebit de cei păcătoşi, şi fiind mai presus decât cerurile.
FÄ‚RÄ‚ PATÄ‚ OSEBIT DE 172 x 17
Evr. 7, 26: αμίαντος κεχωÏισμενος απο’
În pasajul de mai sus, Hristos este separat de păcătoşi. În acest caz, următoarele sunt, prin urmare, vreo surpriză? Păcatul este singurul lucru care îl desparte pe om de Dumnezeu.
PÄ‚CAT 860 (172 x 5)
In. 1, 29: την αμαÏτίαν’
Să examinăm trei referinţe specifice despre împărţirea făcută Dumnezeu Însuşi.
Iar noi nu ne vom lăuda fără măsură, ci după măsura dreptarului cu care ne-a măsurat nouă Dumnezeu.
NE-A MÄ‚SURAT NOUÄ‚ DUMNEZEU 1720
II Cor. 10, 13: εμεÏισεν ημιν θεος μÎÏ„Ïου”
Acest exemplu următor este probabil cel mai distinct din întreaga Biblie.
Căci, prin harul ce mi s-a dat, spun fiecăruia din voi să nu cugete despre sine mai mult decât trebuie să cugete, ci să cugete fiecare spre a fi înţelept, precum Dumnezeu i-a împărţit măsura credinţei.
PRECUM DUMNEZEU I-A ÃŽMPÄ‚RÅ¢IT 1720
(mt) Rom. 12, 3: ως o θεος εμεÏιοε’
Numai că, aşa cum a dat Domnul fiecăruia, aşa cum l-a chemat Dumnezeu pe fiecare, astfel să umble.
AÅžA CUM A DESPÄ‚RÅ¢IT DOMNUL 172 x 21
(mt) I Cor. 7, 17: εκαστω ως εμεÏισεν ο κυÏιος’
ÃŽn traducerea românească εμεÏισεν a fost tradus cu „a datâ€.
În ziua Cincizecimii, focul a coborât din cer şi s-a împărţit în „limbi de foc†individuale.
Şi li s-au arătat, împărţite, limbi ca de foc.
LI S-A ARÄ‚TAT LIMBI CA DE 1720 x 3
Fapte 2, 3: ωφθησαν αυτοις διαμεÏιζομεναι γλωσσαι ωσει
Este interesant de observat diferitele moduri în care tiparul 172 se manifestă. Următorul este un exemplu potrivit.
Şi luând paharul, mulţumind, a zis: Luaţi acesta şi împărţiţi-l între voi.
VOI 172 x 8
Lc. 22, 17: εαυτους
Ce trebuia să „ia†şi să „împartă†ucenicii între ei?
LUAÅ¢I 172 x 2
λαβετε`
PAHARUL 172 x 4
ποτηÏιον
Iată un alt exemplu interesant. Paul vorbeşte despre un partener de căsătorie necredincios.
Dacă însă cel necredincios se desparte, să se despartă.
NECREDINCIOS 172 x 5
Ι Cor. 7, 15: απιστος`
Următoarele sunt, de asemenea, foarte interesante.
Oare s-a împărţit Hristos?
HRISTOS 172 x 9
I Cor. 1, 13: ο ΧÏιστος”
În Evanghelia după Luca, un bărbat vorbeşte din mulţime lui Iisus, într-un alt exemplu interesant al modelului 172.
Zis-a Lui cineva din mulţime: Învăţătorule, zi fratelui meu să împartă cu mine moştenirea.
CU MINE 860 (172 x 5)
Lc. 12, 13: μετεμου
CU 172 x 3
μετ’
Avraam a dat zeciuială lui Dumnezeu împărÅ£ind o zecime. ÃŽn română este tradus cu „a datâ€, dar sensul verbului εμεÏισεν este acela de „a împărÅ£i†sau „a separaâ€.
Căci acest Melchisedec, rege al Salemului, preot al lui Dumnezeu cel Preaînalt, care a întâmpinat pe Avraam, pe când se întorcea de la nimicirea regilor şi l-a binecuvântat, căruia Avraam i-a dat şi zeciuială din toate.
A IMPARTIT O ZECE PARTE DIN TOATE 172 x 13
Evr. 7, 2: δεκατην απο πάντων εμεÏισεν’
Cartea Apocalipsa descrie căderea oraşului Babilonul cel Mare.
Şi cetatea cea mare s-a rupt în trei părţi.
ÅžI A ÃŽMPÄ‚RÅ¢IT CETATEA 860 (172 x 5)
Apoc. 16, 19: και εγενετο πόλις’
Bibliografie
Del Washburh, The Original Code in the Bible, 1998.
