Gânduri despre terapia prin frecvențe (VI)

Continuăm cu prezentarea descoperirilor făcute de dr. Peter Garyaev.

În 1985, Garyaev a început experimente care aveau să schimbe totul. El a studiat ADN-ul nu ca pe o formulă chimică moartă, ci ca pe un sistem viu, capabil să primească și să transmită informație. În timp ce alți oameni de știință tăiau moleculele cu bisturiul, Goriaev le asculta muzica.

Cam în aceeași perioadă, în Franța, cercetătorul imunolog Jacques Benveniste descoperea faptul că apa are „memorie”, adică reține informații despre substanțele cu care a luat contact sau preluate din mediul înconjurător, cum ar fi radiațiile electromagnetice.

Garyaev a descoperit că ADN-ul emite unde asemănătoare semnalelor radio. Aceste unde poartă informație despre sănătate, boală și chiar despre durata vieții.

În anii 2000 a avut loc o altă constatare. Garyaev a demonstrat că ADN-ul reacționează la vorbirea umană la fel de puternic ca la radiații sau substanțe chimice. A fost un șoc pentru lumea științifică. Reprezentanții medicinei tradiționale refuzau să-i publice articolele. Spuneau: „E imposibil, contrazice legile fizicii.”

Dar rezultatele experimentelor nu puteau fi infirmate.

În anul 2020 s-a întâmplat ceva incredibil. Garyaev a fost nominalizat la Premiul Nobel pentru fiziologie și medicină. Informația circula în cercuri științifice restrânse. Confirmare oficială nu exista, dar susținătorii savantului se pregăteau de triumf.

Pe 17 noiembrie 2020, Peter Garyaev moare pe neașteptate, la vârsta de 78 de ani, fiind — cu o săptămână înainte — „în deplină sănătate”. Rudele vorbesc despre infarct, iar medicii confirmă. Dar întrebările rămân.

Cum să moară atât de neașteptat un om care a studiat natura vieții și a morții timp de 40 de ani? De ce exact cu o lună înainte de cea mai mare recompensă? Cui i-a fost convenabil să-l reducă la tăcere? Ce anume a descoperit, încât amenința afacerea de trilioane a corporațiilor farmaceutice?

Înainte să moară, Garyaev a reușit să transmită colaboratorilor săi ceva important și anume informații despre cele cinci descoperiri principale. Informații care poate schimba viața oricui le aude.

A doua descoperire a lui Garyaev a fost o bombă chiar și pentru susținătorii lui.

Savantul a făcut o serie de experimente care dovedeau ceva incredibil: ADN-ul înțelege vorbirea umană. Nu doar reacționează la sunet, ci înțelege sensul cuvintelor. Așa cum un computer înțelege comenzile programatorului. Asta este ceea ce a putut constata ca om de știință, dar dincolo de ADN trebuie să vedem matricea informațională care este sufletul.

Garyaev a luat mostre de ADN uman sănătos, le-a pus sub microscop și a început să le influențeze cu unde sonore. A folosit un laser special, modulat de vorbire umană. Fasciculul laser transporta informația sonoră direct în structura moleculară.

În primul test a folosit înjurături și blesteme.

El rostea cele mai grosolane, cele mai rele cuvinte pe care le știa. Sub microscop se vedea o imagine ce la cutremurat: cromozomii începeau să se deformeze, să se răsucească și să se rupă. Deteriorările creșteau cu fiecare secundă.

Savantul a oprit experimentul și a măsurat. Rezultatul a fost năucitor.

Deteriorarea ADN-ului corespundea expunerii la o radiație de 30.000 de roentgen. Ca comparație, doza letală pentru om este de 400 roentgen.

Un singur blestem provoca un rău de 75 de ori mai mare decât o iradiere mortală.

Nu e metaforă. Este o realitate fizică măsurată cu aparate.

[Acum putem înțelege mai bine sensul cuvintelor Domnului din Evanghelie: „Eu însă vă spun vouă: Că oricine se mânie pe fratele său vrednic va fi de osândă; şi cine va zice fratelui său: netrebnicule, vrednic va fi de judecata sinedriului; iar cine va zice: nebunule, vrednic va fi de gheena focului.” (Matei 5, 22)

Și: „Vă spun că pentru orice cuvânt deşert, pe care-l vor rosti, oamenii vor da socoteală în ziua judecăţii.” (Matei 5, 36)]

Apoi Garyaev a făcut experimentul invers.

A luat mostrele deteriorate, acelea pe care le „distrusese” prin blesteme, și a început să le influențeze cu rugăciuni și cuvinte bune.

Citea rugăciuni ortodoxe, mantre budiste, rostea urări de bine. Spunea cuvintele sincer, cu sentiment adânc.

Și s-a întâmplat „minunea”: cromozomii rupți au început să se lipească. Zonele deteriorate se refăceau. Procesul se vedea cu ochiul liber.

Cu cât încărcătura emoțională era mai puternică, cu atât vindecarea era mai rapidă. Rugăciunea sinceră funcționa mai repede decât repetarea mecanică. Iubirea vindeca mai eficient decât indiferența.

[Să ne amintim de cuvintele Domnului care ne învață așa: „De aceea vă zic vouă: Toate câte cereţi, rugându-vă, să credeţi că le-aţi primit şi le veţi avea.” (Marcu 11, 24)]

Garyaev a înțeles: fiecare cuvânt îți programează corpul.

[Domnul ne învață iarăși aÈ™a: „oricine… nu se va îndoi în inima lui, ci va crede că ceea ce spune se va face, fi-va lui orice va zice.” (Marcu 11, 23) ÃŽn aceste cuvinte stă ascunsă o taină foarte mare, taina puterii creatoare. Căci „toate sunt cu putință celui ce crede.” (Marcu 9, 23)]

Când o mamă țipă la copil, îi distruge ADN-ul. Când un om își spune: „Sunt bolnav”, „Sunt bătrân”, „Mor”, el își ucide literalmente celulele din interior.

Dar și invers funcționează. Când spui cuvinte bune ție sau altora, pornești procesul de vindecare.

De aceea, „toate câte voiţi să vă facă vouă oamenii, asemenea şi voi faceţi lor, că aceasta este Legea şi proorocii.” (Matei 7, 12; Luca 6, 31).

Fiecare cuvânt bun e un medicament. Fiecare blestem e o otravă. Iar corpul tău aude fiecare dintre ele.

Căci „căci cu ce măsură veţi măsura, cu aceeaşi vi se va măsura.” (Luca 6, 38).

Gândește-te câte fraze distructive rostești zilnic, în gând sau cu voce tare: „Sunt obosit”, „Mă doare capul”, „E insuportabil”, „Nu rezist”. Fiecare astfel de frază e o lovitură în ADN. Este o lovitură de 30.000 roentgen.

Acum înmulțește cu zilele, lunile, anii și vei înțelege de unde vin bolile pe care medicii le numesc „inexplicabile”. Cauza tuturor bolilor se află în suflet, în felul nostru de a gândi și de a trăi.

A treia descoperire ține de ceea ce Garyaev a numit „câmpul informațional unic al Pământului”. Sună ezoteric. Dar savantul spunea că a demonstrat asta matematic și experimental.

Toată informația despre fiecare ființă vie de pe planetă este păstrată într-un singur câmp. O bibliotecă uriașă, invizibilă, unde e scrisă istoria fiecărei celule, a fiecărui organism, a fiecărui om care a trăit vreodată.

Unii numesc această arhivă „akasha”, care în sanscrită înseamnă „spațiu”, „cer” sau „eter”. Spiritualitatea creștină nu cunoaște acest termen, însă folosește noțiunea de „cartea vieții”. Dar nu termenul folosit contează, ci realitatea pe care încercăm să o exprimăm. Științific s-a dovedit că fiecare ființă, gând, cuvânt sau faptă lasă o amprentă energetică care nu se mai sterge în veci.

Și dacă luăm în calcul teoria câmpurilor efectele de interferență și rezonanță, înțelegem mai ușor cum fiecare faptă, cuvânt sau gând reverberează în întregul univers.

Garyaev a făcut experimente cu plante.

El lua o plantă tânără și sănătoasă de grâu și înregistra „semnătura ondulatorie” a ADN-ului pe un suport special. Apoi lua o plantă bătrână, pe moarte, aproape uscată cu frunze galbene, tulpină pleoștită, rădăcini putrezite, care în câteva zile ar fi murit.

Apoi începea să iradieze planta muribundă cu înregistrarea informației ondulatorii de la planta tânără.

Rezultatul apărea în 24 de ore: planta bătrână începea să-și revină. Apăreau frunze verzi noi. Tulpina se ridica. Rădăcinile se întăreau. După o săptămână, nu-ți venea să crezi că aceea fusese planta muribundă: arăta tânără, proaspătă, plină de viață.

Ce reținem? Reținem faptul că Garyaev a descoperit modul prin care poate fi citită amprenta energetică a ADN-ului sănătos, pe care apoi o transmite unui ADN degradat. Rezultatul este acela că ADN-ul degradat se repară. Deci nu vorbim de transfer material, ci de un transfer la nivel energetic (amprenta vibrațională a ADN-ului sănătos).

Așadar, nu vorbim de efecte teoretice, ci de ceva care a fost experimentat cu efecte vizibile.

Voi continua prezentarea în articolul următor.