Ajunsă „regina vrăjitoarelor”, lui Doreen i s-au oferit mai multe posibilități să aprofundeze tainele ocultismului, prin studiu, practică și călătorii. A călătorit mult împreună cu liderul sataniștilor, practicant și el al magiei negre. A călătorit în multe țări, printre care Olanda, Germania și Franța. Vrăjitoarele din celelalte țări le acordau onorurile cele mai înalte. Stăteau numai la hotelurile cele mai bune sau în vilele mari și scumpe ale vrăjitoarelor. Lucifer era mereu cu ea și o ajuta.
„Nu exista nici o barieră de limbă între vrăjitoarele din țările diferite. Îl rugam pe Lucifer să mă ajute și, în scurt timp, înțelegeam limbile străine. Nu peste mult timp, am putut conversa cu ușurință în fiecare dintre ele.”
A avut multe discuții, pe teme diferite, dintre care cea mai importantă era cum să facem magia neagră mai atrăgătoare pentru publicul larg. Mulți oameni, mai ales dintre tineri, maniferstă un interes deosebit pentru ocultism.
„Era important să-i dăm vrăjitoriei o înfățișare nouă, așa că am stabilit următoarele principii călăuzitoare:
– nu speria niciodată un potențial adept al ocultismului,
– oferă-i tărâmuri noi de mister și aventură,
– prezintă vrăjitoria cu o față mai puțin sinistră.
– înfățișeaz-o ca pe o aventură naturală, inocentă, știind că orice om este atras de aventură
și mister,
– prezintă forțele întunericului într-un limbaj atrăgător.
Odată ce s-au implicat în magie, va fi zadarnic să încerce să o abandoneze. Frica îi va face pe mulți să nici nu încerce să se retragă. Nu vor avea nici o cale de ieșire.
Noi vrăjitorii eram foarte devotați cauzei noastre, și discuțiiile de felul acesta durau ore întregi. Nu ne cruțam timpul. Împărtășirea experiențelor mele, demonstrarea puterilor oculte și vizitarea sabatelor vrăjitorești erau câteva din activitățile de pe ordinea de zi a încărcatului meu program din străinătate.”
După întoarcerea în Anglia, și-a petrecut timpul vizitând sabatele din țară. Se formau multe sabate noi și era important ca membrii noi să fie încurajați. Nu menționa de sacrificiile cu sânge ca să nu-i sperie de la început.
„Mulți practicanți ai magiei albe ni se alăturau și făceam schimburi de experiență. Vreau să menționez aici că, deși practicanții magiei albe pretind că nu fac rău nimănui, am cunoscut unii care făceau mult rău. Practica numită „voodoo” în magia neagră era folosită și în cea albă.”
Zbucium sufletesc
După ce a renunțat la titlul de regină a vrăjitoarelor, liderul sataniștilor și-a găsit altă amantă, iar ea s-a retras a țară timp de câțiva ani. Revenea la prostituție ori de câte ori rămânea fără bani. Au fost ani trăiți în zbucium sufletesc. Așa încolțește în mintea ei ideea de a renunța la magie.
„Văzând că îndoielile persistă, am hotărât să încerc s-o rup cu magia și satanismul. Trebuia să fiu atentă, să mă îndepărtez încet, astfel încât nimeni să nuobserve, pentru că nimeni nu poate abandona magia cu de la sine putere.
Când eram cu vrăjitoarele în mijlocul ritualului, eram aproape convinsă că ceea ce făceam e bine. Apoi frica și nesiguranța începeau să-mi stoarcă sufletul. În acea confuzie îngrozitoare simțeam că am fost amăgită și aruncată într-un tunel lung și alunecos. Nu puteam vedea nici o licărire de lumină.”
În acea perioadă de îndoială și confuzie ia hotărârea să viziteze câteva biserici creștine. Se mută în Bristol unde și-a reluat activitatea de prostituată. Practica magiei negre este foarte răspândită în partea de vest a țării și, în scurt timp, a găsit sabatele vrăjitorești. Unele vrăjitoare fuseseră prezente la Dartmoor când a fost încoronată regină, și curând primește conducerea a două sabate din Bristol.
Lupta cu duhurile rele și demonii care o stăpâneau nu era deloc ușoară. Pe de o parte dorea să scape de magie, iar pe de altă parte ceva o făcea să se revolte împotriva creștinilor. Era în anul 1964.
Hotărăște să participe la o adunare creștină doar ca să-și bată joc de predicator. Așa cum era îmbrăcată ca o prostituată se alătură unui grup de creștini și intră cu ei în sală. Aici avea să facă primul pas, pe calea lungă, către eliberare. Predica Eric Hutchins.
Dorea să pășească în față, dar Lucifer îi șoptea: „Ești a mea. Nu poți ieși. E prea târziu. Ești a mea.”
„Tot corpul îmi tremura. În mine se ducea o bătălie, o bătălie cu puterile întunericului și ale lui Satan. Stăpânul meu cel rău lupta să nu mă piardă.”
De acum avea să înceapă un drum lung către eliberarea de demonii care o stăpâneau și să se transforme dintr-o satanistă și vrăjitoare într-o misionară a lui Hristos.
Bibliografie
[1] Doreen Irvine, De la magie neagră la Cristos, Editura Agape, Făgăraș, 2004.
