Predică la Adormirea Maicii Domnului, 2024

Publicat în 01/09/2024 de Teodosie Paraschiv

Prima mare sărbătoare din anul bisericesc este Nașterea Maicii Domnului, iar anul bisericesc se încheie tot cu o sărbătoare în cinstea Maicii Domnului, și anume Adormirea Maicii Domnului, sărbătoarea pe care o prăznuim astăzi, 15 august.

Ultima sărbătoare din anul bisericesc este Tăierea capului Sf. Ioan Botezătorul. De ce au așezat Sf. Părinți această sărbătoare la sfârșitul anului bisericesc? Pentru că Sf. Ioan Botezătorul a fost ultimul prooroc al Vechiului Testament. Cu el se încheie proorociile Vechiului Testament și începe Noul Teastament, ca Înainte Mergător al lui Mesia, Fiul lui Dumnezeu.

În câteva cuvinte, să rememorăm evenimentele care s-au petrecut la Adormirea Maicii Domnului.

Evreii, cei urâtori de Dumnezeu, au dorit să necinstească pe Maica Domnului și să împrăștie pe Sf. Apostoli și pe creștinii adfunați. Dar îngerul Domnului, în chip nevăzut, i-a orbit pe acei vrăjmași de Dumnezeu, iar celui care s-a atins d patul pe care era așezată Maica Domnului i-a tăiat mâinile.

Atunci s-au petrecut două minuni, vindecarea celui cu mâinile tăiate și apoi vincedarea celor oribiți, după ce au mărturisit credință că Iisus hristos este Fiul lui Dumnezeu, născut din Fecioara Maria. Astfel, din urâtori de Dumnezeu au devenit mărturisitori ai credinței în Hritos, Fiul lui Dumnezeu.

După 7 zile a sosit și Sf. Ap. Toma, după rânduiala lui Dumnezeu. S-a întristat că nu a putut fi și el prezent la Adormirea Maicii Domnului, de aceea a rugat pe ceilalți apostoli să îngăduie să vadă măcar locul unde a fost așezată în mormânt Maica Domnului. Deschizând mormântul au constatat că este gol. Așa a rânduit Dumnezeu să descopere oamenilor că Maica Domnului a fost luată cu trupul la cer.

Viețile sfinților sunt o comoară a spiritualității noastre ortodoxe. Spiritualitatea noastră ortodoxă nu stă într-un manual de Dogmatică, ci ea stă în viețile sfinților unde putem vedea cum ei au trăit viața creștină. Acolo găsim exemple cum putem trăi și noi creștinești. Fiecare putem găsim un model pe care să-l urmăm.

O cinstim pe Maica Domnului prin rugăciunile pe care le înălțăm către ea, și prin cinstirea sfintelor icoane pe care este reprezentată. Icoanele nu sunt idoli, pentru că nu ne închinăm materiei, sau culorii, ci persoanei reprezentate pe ea. Noi comunicăm cu persoana reprezentată pe icoană.

Să mulțumim lui Dumnezeu pentru toate darurile pe care ni le dăruiește. Să ne facem vrednic să locuim în grădina Maicii Domnului. Cum dovedim că-L iubim pe Dumnezeu? Prin păzirea poruncilor pe care ni le-a dat.

Care sunt aceste porunci?

Prima este iertarea. Iertarea este baza vieții noastre duhovnicești.
De aemenea, ne învață să nu judecăm pe nimeni. „Nu judecați ca să nu fiți judecați.”
„Iubiți pe vrăjmașii voștri.” Asta nu înseamnă să fim de acord cu ei, ci să spunem „nu” răului.

Astăzi sunt foarte mulți care se închină lui Lucifer, și îndeamnă și pe alții să se închine lui Lucifer. Nu putem sluji și lui Dumnezeu și lui mamona.

Nu toți cei care semnează legi anticreștine sunt păgâni. Printre cei care conduc țara aceasta sunt mulți necrești, care au ca dumnezeu pe Satana, dar sunt și mulți creștini care, în loc să se teamă de Dumnezeu, se tem mai mult de oameni.

Să avem curajul să mărturisim pe Hristos în societate, indiferent de funcția e care o avem. Să nu ne rușinăm de Hristos în acest neam păcătos și desfrânat.

În încheiere, rețineți câteva lucruri.

1. Să nu vă fie teamă de nimic. Se încearcă înfricoșarea noastră prin fel de fel de metode. Suntem amenințați cu fel de fel de crize, altele sunt programate. Dar toate sunt minciuni. Indiferent ce ar fi, să ne încredem în Dumnezeu.

2. Fiți uniți! Și veniți la biserică în duminici și sărbători.

3. Nu vă injectați cu otrăvuri.

4. Se încearcă restrângerea libertăților noastre prin tehnologie. Satana încearcă să ne constrângă să primim sistemul lui de control, identitatea digitală, documentele biometrice, certificatul de vaccinare, CNP-ul fiscal sau electronic, cum i se mai spune. El dorește să devină stăpân pe sufletele noastre.

Nu primiți identitatea digitală, documentele biometrice, certificat de vaccinare sau CNP-ul fiscal.

„Nu vă îngrijiți ce veți mânca sau ce veți bea sau cu ce vă veți îmbrăca.” „Ci căutați mai întâi Împărăția lui Dumnezeu și dreptatea Lui și celelate se vor adăuga vouă.”

Nu vă vindeți sufletul pentru o bucată de pâine.

În categoria Predici | Etichete , , , , , , , | Un comentariu

Satanismul în muzica rock (X)

Publicat în 31/08/2024 de Teodosie Paraschiv

Astăzi voi prezenta două recenzii pe care le-am găsit pe internet în urmă cu câteva zile, în timp ce lucram la publicarea aceste cărți pe blog.

Recenzie la cartea „Satanismul în muzica rock”, de Ioan Enea Moldovan, din data de 30 septembrie 1993.

Fapt neobișnut pentru autorul acestor rânduri și, posibil, pentru cititorii lor este abordarea unei cărțulii care analizează muzica cea mai răspândită pe mapamond în aceste vremuri. Am citit, așadar, „Satanismul în muzica rock”, semnată cu numele (în litere grecești) K. G. Papadimitrakopoulos și apărută la editura Izvorul luminii, 1993. Firește, mi-au răsărit în minte mai multe întrebări. Cine este autorul? În cuvântul înainte nu se precizează absolut nimic despre el și despre traducătorul în limba română. În ce localitate se află editura? Taină. Singura indicație este caseta tipografică, de la sfârșit scrisă în rusește, din care deducem numărul aprobării, tirajul, numele unei fundații, probabil „Universitas”, precum și faptul că tiparnița este la Tiraspol, pe strada 25 octombrie, nr. 99.

Am cumpărat cartea din pronaosul unei biserici băcăuane. Se vindea ca pâinea caldă.

Autorul (pseudonim sau nu) este un excelent cunoscător al fenomenului rock, pe toată istoria lui. În plus, printr-o analiză minuțioasă (pe texte, cu citate din reviste de specialitate, cu referiri istorice, cu declarații ale starurilor rock, în fine cu o documentare de invidiat) ne ajută să înțelegem conținutul acestei muzici, esența ei și scopurile propagării ei la nivel mondial.

Imperialismul muzicii rock (cu toate speciile sale) este tot mai vădit. El a „agățat” deja conștiințele copiilor de pe toate meridianele globului, propagându-se cu violență, obstinație prin radio, televiziune, programe video, discuri, turnee ale formațiilor de gen, discoteci, concursuri etc.

Mesajele acestei muzici, în general zgomotoase (Heavy Metal se bazează, în special, pe intensitatea acustică), adâncesc criza morală pe care o trăiește societatea de peste 50 de ani: îndemnul la droguri, la alcool, la dezmăț sexual, la sânge și crime, la practicarea unui demonism teribil (prin invocarea deschisă a Satanei, practicarea magiei negre și albe pentru succes și câștigarea auditoriului, spiritism, vrăjitorie, vampirism).

Cu probe verificabile, autorul dovedește că rock-ul, la origini, se trage din voodoo, adică din ceremoniile triburilor africane de invocare a spiritelor malefice.

Rock-ul (cu toate speciile sale) s-a concentrat asupra celor patru teme predilecte: religia, imoralitatea sexuală, drogurile și ideile olitice și filosofice. Ceea ce citim, printre altele, ne cutremură. Ocultate sau nu de misticism oriental sau african, formațiile celebre poartă nume fățiș anticreștine: AC/DC reprezintă „Antihrist/Death to Crist”, adică „Antihrist/Moarte pentru Hristos”. Știți simbolistica formației KISS? Făceți-vă cruce! Kings in Satan`s Service – „regi în slujba lui Satan”; ABBA ar fi trebuit să se traducă prin „Tată al cerului”, dar pe disc litera B este scrisă invers, adică „Tată al întunericului”.

Nu mai este nevoie să insistăm asupra unor nume ca „Lucifer”, „Electric Lucifer”, „Lucifer`s friend”, „Black Sabbath”, există o listă lungă. Nu este loc să citez versuri ale cântecelor, să descriu desenele de pe discuri, să mă concentrez asupra simbolurilor (triunghiuri răsturnate, piramide, pentagrame, forme camuflate ale numărului 666, semnul lui Antihrist.

Rrețin, însă, că dincolo de publicitatea imensă, de armata de propagatori ai acestor tipuri de muzică se ascund și practici mai viclene: de pildă, imprimarea pe discuri a unor mesaje subconștiente, care pot fi aflate numai prin procedeul de „redare inversă”. Periculos, ți se face părul măciucă! Mai ales că toată demonstrația vizează demascarea unei lucrări complexe, pe plan mondial, a unor organizații inspirate de Lucifer, sub denumirea de „Noua eră”, una a răului.

Dincolo de exagerări, semnele unei astfel de crize sunt evidente.

Cum să ne ferim? Prin credință în Dumnezeu, alegând lucruri bune, inclusiv muzica luminoasă, vedetele decente, mesajele umaniste.

Semnează: Ioan Enea Moldovan.

A doua recenzie este din anul 2009.

Recenzie pe blogul Biblioteca Liberă din data de 12 octombrie 2009

Da, tema acestei cărţi este binevenită. Autorul încearcă lămurirea unor aspecte mai puţin cunoscute ale muzicii, în cazul de faţă, ale muzicii rock. Cartea a fost scrisă din dorinţa de a preveni pe creştini şi în special pe tineri de efectele negative, deosebit de periculoase ale ascultării muzicii rock. În primul rând atenţionează asupra legăturilor ce există între rock şi satanism, între cântăreţi şi magie. Propaganda ce se face rock-ului face parte din planul de pregătire a unei „noi ere” (New Age), în care toate religiile monoteiste, creştinismul, iudaismul, mahomedanismul trebuie să fie înlocuite cu religia unică, de adorare a Satanei.

„Noua eră” este un pericol atât pentru creştini cât şi pentru evrei sau musulmani. Ce trebuie să facem? Mai întâi, noi, să nu mai ascultăm cântece rock, apoi să-i prevenim şi pe ceilalţi de pericolul ce se ascunde în această muzică. Fă tot ce poţi spre a îndruma pe fratele tău pe calea credinţei. Nu-l lăsa pradă ignoranţei! Ajută-l! Aşadar, este timpul ca să dovedim tuturor aceste lucruri…

Bibliografie

[1] K. G. Papadimitracopol, Statanismul în muzica rock, 1993.
[2] https://proxy.europeana.eu/media/954/Culturalia_f32a7827_83df_4f86_9228_079b4e624c8b/5efb98715b3fa8865a31491c8784badd
[3] https://www.europeana.eu/en/item/954/Culturalia_f32a7827_83df_4f86_9228_079b4e624c8b
[4] https://www.ortodoxtv.ro/filme-video/satanismul-in-muzica-rock.php
[5] https://www.youtube.com/playlist?list=PLBA85C7CE7B4929BF
[6] https://bibliotecalibera.wordpress.com/2009/10/12/satanismul-in-muzica-rock/

În categoria Articole, Carti, New Age, noua ordine mondiala | Etichete , , , | Comentariile sunt închise pentru Satanismul în muzica rock (X)

Satanismul în muzica rock (IX)

Publicat în 30/08/2024 de Teodosie Paraschiv

1. Intrarea sub acţiunea duhurilor necurate a cântăreţului şi a ascultătorilor.

Precum cineva când pleacă din biserică şi de la Sf. Liturghie este senin şi bucuros, aşa şi după participarea la un concert sau după ascultarea de asemenea discuri cu muzica rock este stăpânit de un haos, de o melancolie, şi de înclinarea spre violenţă şi sinucidere.

Se enervează foarte uşor, strigă, sparge şi este revoltat. Şi uneori exprimă plăcerea pentru sânge, şi gravează pe corpul lui, pe obiectele lui personale sau pe pereţi simbolurile satanice. Şi are o manie fără explicare şi o pasiune pentru muzica rock. Vrea să fie identificat cu cântăreţii; ceva invizibil îl atrage foarte puternic.

Revista „Heavy Metal” (feb. 1986) scrie:

„Baali sunt preoţii procesiunii metalice, sunt apocaliptici. Costumaţia lor metalică ne distruge…”

Şi mai departe:

„Ozzy Osbourne, cântăreţ protagonist într-un show îngrozitor, o figură care aduce iadul spre noi”.

Şi în altă parte:

„Când un fanatic heavy metal poartă geaca lui de piele cu culorile grupului şi îşi pune pe cap titlul „Possessed” a găsit o nouă identitate: este Venom, este rău şi caută ceartă…”

În muzica clasică şi în mod special muzica bisericească -, avem coborârea harului divin şi acţiunea Sf. Duh. Şi pentru aceasta există acea bucurie interioară.

În opoziţie se află al doilea fel de muzică, în care avem venirea puterilor demonice şi acţiunea duhurilor necurate. Aşa cum am văzut, invocarea diavolului se face la fel cum se făcea în adorarea idolilor în religiile africane primitive.

2. Obişnuinţa cu lumea satanică şi cu simbolurile satanice.

O lume urâtă şi respingătoare. Ascultarea continuă a acestei muzici şi preocuparea pentru ea te familiarizează cu ea. Şi în sfârşit nu numai că te obişnuieşti, dar o primeşti şi o apreciezi.

3. Abaterea de la calea cea dreaptă ca un rezultat al faptului că ascultătorul se face adept al ei. O dezorientare care duce la distrugere şi aduce nihilismul în viaţă. Bineînţeles atunci apar tendinţele nereligioase.

Credinţa în Dumnezeu este urâtă. Nu-L primesc pe Dumnezeu şi-L resping. Acum le este un vrăjmaş!

4. Iniţierea în satanism este scopul final. De unde rezultă că un adept al rock-ului se face şi un adept al Satanei. Ne este cunoscut cum se reuşeşte aceasta. Şi vrei să-ţi spunem şi altceva în afară de aceasta? De ce să ascultăm o muzică a cărei cuvinte nu le înţelegem şi care proslăveşte pe Satana?

Este absurd să vadă şi să trăiască cineva în creaţia aceasta perfectă şi să nu-şi îndrepte gândul său spre cel care a creat-o. Atunci când tu priveşti un tablou gândul ţi se îndreaptă spre pictor, aşa precum când priveşti lumea gândul trebuie să i se îndrepte spre Creatorul ei, Dumnezeu. Şi în cazul în care unii ajung să-l proslăvească pe Satan atunci vorbim de o nebunie cum nu există alta mai rea. Ei preferă să-l adore pe Satan. De ce?! Ar fi fost bine să ne răspundă. Nu. Noi nu ne vom face victimele lor.

Nu-i vom urma niciodată. Să meargă ei singuri pe drumul distrugerii, pe care l-au ales cântând. Noi vom urma calea care ne duce la Creatorul nostru cel de sus.

Deci unde ajungem? Nu trebuie să credem că muzica aceasta, cu lozincile ei şi cu adorarea Satanei, s-a făcut pentru distracţia noastră.

Ei nu se ocupă de cultivarea şi sensibilizarea noastră muzicală. Ei vor să stăpânească planeta, cu subjugarea noastră Satanei. Deci contactul cu ea este foarte periculos.

„Şi nu fiţi părtaşi la faptele cele fără de roadă ale întunericului, ci mai degrabă osândiţi-le pe faţă”.

Adică nu te feri a avertiza pe oameni de pericolul acestui fel de muzică. Şi: „Nici nu daţi loc diavolului”.

Concluzii.

Aceasta este, prieteni, muzica contemporană pe care o ascultăm şi când nu vrem, care încearcă să ne facă s-o ascultăm de dimineaţa până seara când ne culcăm. Şi vor să ne facă s-o acceptăm.

Weber a spus că „dacă cineva vrea să mă cunoască poate să mă găsească în muzica mea”. Şi noi, din toate aceste elemente, din latura cea mai cunoscută a rock-ului şi toată analiza pe care am făcut-o, la ce concluzie ne duc? Figura urâtă şi respingătoare a diavolului. Şi diavolul nu poate fi salvare pentru nimeni şi nimic. El este distrugerea, distrugerea totală.

Dar să nu ne fie teamă, este biruit, pierdut. Este biruit de Mântuitorul nostru Hristos. O încercare ca aceasta arată disperarea lui. Nimic nu-i poate reuşi dacă noi nu-i dăm voie să intervină în viaţa noastră. Să ne aflăm totdeauna sub acoperământul lui Dumnezeu.

„Supuneţi-vă deci lui Dumnezeu. Stai împotriva diavolului, şi el va fugi de la voi.” (Iacov 4, 7).

Şi rezistă ispitelor de care am vorbit; ştim care ne sunt prietenii.

În încheiere, după cum am putut observa, reținem că toată muzica rock este satanică, fără excepții. Pentru că nu doar cuvintele contează, ci mai ales ritmurile. Ritmurile sunt gândite pentru a hipnotiza auditoriul. În ritualurile satanice, aceaste ritmuri muzicale au rolul de a induce starea de transă în deschiderea ascultătorilor pentru facilitatarea posedării demonice. Odată intrați în om, demonii pot sta ascunși foarte bine, fără ca omul să-și dea seama că este posedat.

Activitatea Beatels în SUA a fost administrată de Oculta satanică, prin intermediul CIA. Publicitatea de care s-a bucurat grupul a fost facilitate de CIA, care avea ca obiectiv, controlul minții maselor de tineri prin muzică, droguri și sex.

Aici se încheie cartea „Satanismul în muzica rock”, tradusă în limba română în urmă cu 30 și distribuită în câteva mii de exemplare, apoi distribuită pe internet în format digital.

Ca o completare la această carte, vă recomand să vizionați și filmul „Sirenele” realizat de un fost rocker care s-a convertit la credința ortodoxă. Și acest film a circulat în mediile studențești din Iași în anii 1993-1994 și după aceea. Atunci au fost distribuite peste 100 de casete video VHS cu acest film.

Mâine vă voi prezenta o recenzie a cărții publicată într-un ziar în data de 30 septembrie 1993. Vă invit să citiți și această recenzie pentru a înțelege mai bine cât de mult a fost apreciată această carte de credincioșii ortodocși.

Bibliografie

[1] K. G. Papadimitracopol, Statanismul în muzica rock, 1993.
[2] https://www.youtube.com/playlist?list=PLBA85C7CE7B4929BF

În categoria New Age, noua ordine mondiala | Etichete , , , , , , , | Comentariile sunt închise pentru Satanismul în muzica rock (IX)

Satanismul în muzica rock (VIII)

Publicat în 29/08/2024 de Teodosie Paraschiv

Care este sfârşitul celor care au proslăvit pe diavol?

Dumnezeu este iubire absolută, nemărginită şi orice face pentru om face numai din iubire. Este indiferent dacă vedem acest lucru în viaţa noastră, mai târziu sau mai devreme sau deloc. Ne iubeşte atât de mult încât Fiul Său Cel Unul-Născut S-a făcut om, şi nu numai atât, ci S-a răstignit şi a suferit pentru noi, pentru mântuirea noastră.

Acum să vedem, ce este diavolul?

Este exprimarea urii pentru toate. Pentru fiecare făptură a lui Dumnezeu, dar mai mult pentru om. Scopul lui etern este distrugerea şi mâhnirea omului, atât în această viaţă, cât şi în viaţa cealaltă.

Desigur el aşteaptă condamnarea veşnică. Şi ce face în acest sens? Încearcă să aducă cu el, în sute de feluri, pe cât mai mulţi. Din această ură împotriva omului ei nu exclud nici pe adepţii lui. Le distruge mai întâi viaţa de aici, apoi şi pe cealaltă. Niciunul din adepţii lui nu a scăpat de această distrugere. Şi este logic pentru că de bună voie au părăsit harul lui Dumnezeu şi s-au predat Satanei.

[Lucifer și demonii său nu se pot pune cu Dumnezeu, de aceea vor să distrugă pe omul creat după chipul lui Dumnezeu. Lucifer nu se poate pune cu Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, de aceea vrea să-L înfrunte, prin amăgirea oamenilor credincioși. În micimea și ura sa, Lucifer vrea să arate că el a câștigat de partea sa pe mulți dintre creștini.]

În Rock’n’Roll exemplele sunt multe. Scrie caracteristic rev. „Pop and Rock” (an. 84-85).

„ATENTIE: Prietene cititorule după ce citeşti cele scrise gândeşte-te înainte de a imita pe idolii tăi şi gândeşte-te că nimeni n-a câştigat din aceasta. Să fii sigur că 99% din cei care se ocupat cu magia neagră exprimată prin cântece n-au nici o idee despre aceste pericole. Ei o fac pur şi simplu pentru bani. Dacă ştiau ce-i aşteaptă n-ar fi ascultat niciodată muzica aceasta în toată viaţa lor”.

Şi mai departe se referă la nişte cazuri caracteristice, cum ar fi:

– Alice Cooper căruia diavolul i-a promis, cum am vorbit deja în alt capitol, bogăţie şi glorie. Şi astăzi Cooper este un nebun care merge de la o clinică la alta, încercând să fie eliberat de coşmarurile permanente.

– După câteva luni de la apariţia cântecului „I Put Spell On You” un tânăr de 20 de ani, cu numele Gene Vincent, a scris un cântec cu titlul „Race With The Devil” (Lupta cu Diavolul). Din această luptă singurul pierdut era Vincent, care a murit, într-o seara în 1971, de sincopă a inimii. Multe formaţii au împrumutat titlu acestui cântec; de pildă Black Oak Arkansas au înregistrat, un LP cu titlul „Race With The Devil”, dar mai cunoscută a rămas formaţia Gun cu „Race With The Devil”.

– Peter Walker utiliza numele Lucifer, aduna cărţi de magie neagră, şi-l interesa orice avea legătură cu supranaturalul. Şi îşi avea faţa acoperită cu o mască ca să fie, cum spunea el, protejat de bine. Când grupul a terminat înregistrarea unicului album Walker a dispărut şi nimeni n-a mai aflat nimic despre el. În cinstea lui grupul a scris cântecul The Wizard.

– Despre Led Zeppelin se spun multe, dar s-au întâmplat şi mai multe. Responsabil se vede că este chitaristul Jimmy Page, care s-a ocupat serios cu magia. El locuia la o casă care era a lui Aleister Crowley şi se consideră moştenitorul obiectelor personale ale magului.

După un timp au început nenorociri pentru grup. Cântăreţul Robert Plant s-a accidentat foarte tare în Rodos. Page şi-a zdrobit degetele în uşa unui tren şi şi-a amânat un turneu. Şi în fine, a murit John Bonham, după ce băuse o cantitate mare de votcă cu o seară înainte în casa lui Jimmy Page. După moartea lui Bonham, Led Zeppelin a încetat să mai existe. Bineînţeles că nimeni n-a crezut că Page făcea magie împotriva prietenilor săi. Dar există şi alte păreri că grupul sau Page au semnat un contract negru, care foarte posibil nu a fost respectat, şi pedepsirea lor era exemplară.

– Jazz al formaţiei Killing Joke a dispărut pentru mult timp şi nimeni nu ştia unde este şi dacă mai trăieşte. El citea numai cărţi de magie neagră şi lua parte la ceremonii mistice. Plecarea lui a însemnat distrugerea grupului. Şi el căuta să găsească sensul vieţii.

Oare ce poate să ne salveze de răutatea diavolului? Numai credinţa noastră în Dumnezeu şi viaţa noastră în Hristos.

Există oare urmări din ascultarea acestei muzici?

Muzica care îl conduce pe om spre înălţare duhovnicească, care îi copleşeşte personalitatea şi îi cizelează caracterul provine bineînţeles dintr-o lume spirituală superioară.

Este un produs al eticii superioare, un produs al sufletului cultivat, al spiritualităţii. Ea este născută din inspiraţii cereşti, cu orientări mai înalte de natură dumnezeiască. Da, o astfel de muzică derivă direct de la Dumnezeu. Este inspirată de slava Lui. Aceasta este muzica bisericească de inspiraţie dumnezeiască.

Dar muzica pe care o cercetăm, oare ce legătură poate avea cu Dumnezeu? În mod contrar celei dintâi, această muzică este adusă de acolo de unde nu există valori şi de unde idealul lipseşte. Derivă din minciună, din mizerie. Cântă cele mai inferioare lucruri: desfrâul, drogurile, violenţa şi pe diavolul însuşi. Şi de unde poate fi inspirată şi îndreptată decât din lumea lui urâtă. Şi dacă ne vorbeşte uneori despre pace, şi se fac concerte pentru limitarea foametei din lumea a treia, şi dacă se cântă pentru suprimarea înarmării, lucrurile nu se schimbă cu nimic. Ei încearcă să apară oamenilor şi tinerilor ca ceva mai caritabil, mai social. Vor să arate că au valoare şi ei. Şi aşa încearcă să promoveze pe toate celelalte. Este ca şi la organizarea concursurilor de frumuseţe unde femeile sunt prezentate ca produse.

[Toate campaniile, aparent caritabile şi cu intenţii bune, au scopuri diametral opuse. De pildă, Asociaţia pentru combaterea Cancerului are drept scop ascuns împiedicarea cercetărilor care ar putea vindeca cancerul. Fondurile care se strâng pentru promovarea păcii, combaterea foametei, protecţia femeii, sunt doar mijloace prin care se colectează banii de la naivii care chiar cred că aceste campanii sunt sincere. Concursurile de frumuseţe sunt târguri în care femeile cele mai frumoase sunt racolate pentru industria pornografică.]

Arta rea este mijlocul cel mai sigur prin care cineva poate fi îndepărtat de Dumnezeu, iar arta bună este mijlocul cel mai sigur de a fi unit cu El şi cu lumea Lui. Şi rock-ul nu este îndreptat spre Dumnezeu.

Sf. Ioan Gură de Aur a zis: „Invaţă să cânţi şi o să înveţi plăcerea Duhului”. Pentru că cei care cântă sunt plini de Duh Sfânt, precum cei care cântă cântece satanice sunt plini de duh necurat.

Şi acum să enumerăm urmările care vin din ascultarea acestei muzici:

1. Intrarea sub acţiunea duhurilor necurate a cântăreţului şi a ascultătorilor
2. Obişnuinţa cu lumea satanică şi cu simbolurile satanice
3. Abaterea de la calea cea dreaptă
4. Iniţierea.

Bibliografie

[1] K. G. Papadimitracopol, Statanismul în muzica rock, 1993.

În categoria New Age, noua ordine mondiala | Etichete , , , , , | Comentariile sunt închise pentru Satanismul în muzica rock (VIII)

Satanismul în muzica rock (VII)

Publicat în 28/08/2024 de Teodosie Paraschiv

9. Sistemul de „redare inversă”

Desigur sunt mulţi care vor spune: ei bine, aceste discuri care au pe copertele lor aceste lucruri satanice şi discurile cu asemenea cântece şi toate discurile formaţiilor şi cântecele lor la care ne-am referit nu o să le cumpărăm. Şi aşa nu vom participa la adorarea satanică. Dar din păcate problema nu se rezolvă, pentru că nu e nevoie să cumpere cineva aceste, discuri ca să se ferească. Dacă ascultă muzică, o ascultă şi de la radio şi de la televiziune şi din video-clipuri. Şi dacă se poate controla şi acest lucru, de pildă, să asculte discurile pe care şi le-a ales singur, iarăşi există un pericol.

E vorba de mesajele subconştiente care există pe multe discuri de acest gen. Dar merită să vedem mai în amănunt. Există discuri cu redare inversă. Redarea inversă este o tehnică prin care mesajul înregistrat pe disc se poate asculta numai când discul se roteşte în sens invers. Când discul se roteşte normal, cu toate că mesajele nu se aud au calitatea de a fi înscrise în subconştient. Mesajele acestea sunt bineînţeles foarte suspecte şi periculoase; o mulţime din acestea referindu-se la satanism.

Faptul acesta l-a obligat pe senatorul republican Robert Dorman să ceară o lege de înscriere obligatorie pe discuri a frazei „redare inversă”, în cazul în care aceasta există.

Mesajul se trimite auditoriului fără ca acesta să-l perceapă cu simţurile şi pătrunde în subconştient. În felul acesta cunoaşterea şi voinţa lui nu pot distinge şi nu pot să respingă mesajul şi se înscrie ca la un computer în adâncul subconştientului. Cercetarea a arătat că mesajul acesta poate fi descifrat din Eu-l omului cu ajutorul memoriei, chiar dacă este exprimat într-o limbă străină. Ca să reuşească, înregistrarea mesajelor subconştiente utilizează multe metode.

La imprimarea inversă pe discuri a mesajelor, când discul se roteşte normal, ascultătorul percepe numai cântecul care este înregistrat pe disc; mesajul se aude foarte clar numai când discul se roteşte invers într-un aparat special. Cercetările au arătat că cuvintele care se aud invers se înscriu în subconştient şi se decodifică mai târziu. Şi aşa auditoriul poate fi îndrumat în faptele, în activităţile care sunt exprimate în mesaj, fără să ştie de ce activează aşa şi cum activează.

Graţie cercetărilor neurologului american William Varoll prezentate la Applied Potentials Institute, precum şi cele din Universitatea Stanford şi U.C.L.A. din California, putem înţelege cum funcţionează mecanismele creierului care acceptă informaţiile acceptabile sau neacceptabile pe care creierul vrea să le primească sau să le respingă. Să vedem un exemplu.

Dacă cineva propune că „Satana este Dumnezeu, adoraţi-l!”, este în mod sigur respins de conştient. Dar dacă informaţia este oferită invers prin rostirea inversă a mesajului va împedica mecanismul de apărare care asigură alegerea şi se va înscrie în subconştient, de unde va fi utilizată fără cenzura conştientului. Creierul primeşte mesajul acoperit fără suspiciune şi îl aduce în subconştient şi după aceea în memorie, fără să fie respins. Această informaţie schimbă atitudinea, gusturile şi obiceiurile fără ca persoana să ştie.

Psihologia industrială utilizează diferite elemente ale sugestiei subconştiente pentru demonstraţie, reclamă şi controlul furturilor din magazine. Au avut succes 80% doar în domeniul controlului furturilor din magazine. Criminalistul şi specialistul în psihiatrie penală Jean-Paul Regimbal scrie despre aceasta în cartea sa „Forţarea subconştientului cu mesaje subconştiente” (ed. Saint Raphael Sherbrooke, Quebec).

Numai două exemple: În albumul Killers al formaţiei Queen în timp ce se aude cântecul „another one bits the dust” („încă unul muşcă praful”) mesajul ce se aude la redarea inversă a discului este „start to smoke marijuana” („începe să fumezi marijuana”). În cântecul „When electricity came to Arkansas” („Când electricitatea a venit în Arcansas”) al formaţiei Black Oak Arkansas, în cântec se aud cuvinte neînţelese şi urlete. Când se roteşte invers această parte a discului se aude mesajul:

„Satan… Satan… el este dumnezeu, el este dumnezeu.”!!! şi mesajul se termină cu un râs.

(Exemplele sunt din Forunner vol. II, nr.7, noiembrie 1982 în cartea „Rock’n’ Roll” a lui Jean-Paul Regimbal).

Dar în afară de mesajele subconştiente avem şi pe acelea care se dau prin versurile cântecelor despre care deja am vorbit. (Vezi periodicul „Lumea grecească” tom 366/feb.1990.)

Oare sunt toţi cântăreţii iniţiaţi?

Nu. Nu putem spune că toate formaţiile sau cântăreţii care se referă la magie, la ocultism, la satanism sunt iniţiaţi. Dar rezultatul nu este prea deosebit. Pentru că toţi au manageri care le scriu versurile cântecelor sau îi ţin în fruntea sistemului de star-uri, şi care au sute de mijloace pe care le folosesc.

Oare de cine sunt ei îndrumaţi în necunoscut?

În fine aceşti cântăreţi şi grupurile lor nu sunt decât nişte, marionete; care sunt mişcate fără voia lor în schimbul banilor, gloriei şi succesului mondial. Şi aceasta este bineînţeles cel mai rău.

Un exemplu caracteristic este formaţia Iron Maiden. Ei se referă de multe ori la satanism şi la diavol. Iată ce spun ei într-un interviu:

„Nu ştim despre ocultism pentru că trebuie să clarificăm că noi nu ne ocupăm cu ocultismul în modul în care celelalte formaţii folosesc ocultismul. Toate acestea, ocultismul, satanismul şi magia ne atrag, dar nu vrem să intrăm mai adânc, pentru că credem că acolo sunt lucruri pe care nu le înţelegem. Credem că toate acestea sunt foarte periculoase. E ceva necunoscut care se exploatează de diferiţi oameni. Şi iau rock-ul cel fără de imaginaţie, îl îmbracă în costume satanice şi pline de sânge şi le aruncă copiilor cărora le este sete de oroare”.

Şi aici e cea mai mare problemă şi întrebare zguduitoare. Care sunt aceia care la setea tinerilor răspunde cu lumea satanică care utilizează în această direcţie formaţiile, cântăreţii, radioul, televiziunea, video-clipurile şi catalogul fără sfârşit? Într-adevăr, este foarte important să mergem mai departe cu cercetarea noastră în ritmul decibelilor asurzitori…

În articolul următor vom arăta care este sfârşitul celor care au proslăvit pe diavol.

Bibliografie

[1] K. G. Papadimitracopol, Statanismul în muzica rock, 1993.

În categoria New Age, noua ordine mondiala | Etichete , , , , , , , | Comentariile sunt închise pentru Satanismul în muzica rock (VII)

Satanismul în muzica rock (VI)

Publicat în 27/08/2024 de Teodosie Paraschiv

6. Coperţile discurilor şi nu numai…

Feriţi-vă de proorocii mincinoşi, „după roadele lor îi vei cunoaşte. Au doară culeg oamenii struguri din spini sau smochine din mărăcini? Nu poate pomul bun să facă roade rele, nici pomul rău să facă roade bune. De aceea după roadele lor îi vei cunoaşte”, zice Mântuitorul nostru Iisus Hristos.

Ce vrem să spunem? Că sunt de prisos toate aceste analize pentru că din felul cum se îmbracă şi din felul cum sunt realizate coperţile discurilor putem înţelege, cine sunt ei.

Şi să începem cu coperţile discurilor. În afară de scene de dragoste şi altele mai vedem:

– Simboluri satanice, cum sunt triunghiuri răsturnate (în antiteză cu triunghiul care simbolizează Sf. Treime), piramide (sunt pentru ei modul ideal de contact cu lumea supranaturală a spiritelor), pentagrame (folosite în magie) şi o mulţime de asemenea simboluri. Nu lipsesc nici cele cunoscute, cum este numărul 666, care este semnul lui Antihrist. Semn care începe să apară tot mai des, sub diferite forme camuflate, pe produse şi pe unele sigle.

Scene de sacrificii omeneşti, liturghii negre (Black Mass), sau figuri satanice (de pildă, pe coperta discurilor lui Ronnie James Dio se află figura diavolului). Pe discul „The Number of the Beast” al formaţiei Iron Maiden, este prezentat un vampir care joacă teatru de păpuşi deasupra unui demon!

Mai este şi înfăţişarea lor. Felul în care cântă muzica lor. Uşor le distinge cineva în concerte, în video-clipuri în fotografiile lor. Ce legătură pot avea toate acestea cu lumea luminoasă, paşnică a lui Dumnezeu? Şi vom da două exemple caracteristice:

– Ozzy Osbourne al formaţiei Black Sabbath este primul. Recent în timpul unui turneu în SUA programele de televiziune şi radio locale avertizau publicul, spunând:

„Încuiaţi-vă fiicele, fiii, băuturile alcoolice şi animalele, pentru că Ozzy Osbourne vine în oraşul nostru”!!!

„Da, Ozzy Osbourne, rege al absurdului, omul care cu Black Sabbath a creat muzica heavy metal, muzician cu cei mai fanatici fani în toată lumea. Cei care au trăit lângă el au zis că era ca o bombă care nu ştiai când va exploda…”

„A tăiat cu dinţii pe scenă capul unui liliac viu, acelaşi lucru a, făcut şi cu un porumbel!…”

„…ferocele Ozzy al concertelor este declarat non grata în şase oraşe americane ca „organ al demonului …” (rev. „Ikones”)

– Formaţia W.A.P.S. este al doilea exemplu. Ce fac ei? Beau sânge real dintr-un craniu pe scenă (!!!), taie carne cu toporul şi aruncă publicului! Video-clipurile lor „Love Machine” şi „I Wanna Be Somebody” a înfiorat atât de mult publicul american încât le-a cerut să se manifeste cu mai puţină violenţă. Citiţi într-o revistă de specialitate următoarele afirmaţii şocante, pe care numai diavolul le poate inspira:

„Este o formaţie foarte feroce pe scenă, cântăreţul vorbeşte despre lucruri extrem de vulgare şi nu ezită să arunce publicului bucăţi de carne sau sânge de animale!!!

Nu-ţi trebuie mult timp ca să înţelegi că este vorba despre W.A.P.S. Ascultând cântecul „I Wanna Be Somebody” umpli capul tău cu energie sau te simţi predispus spre sinucidere. Cu cântecul „The Flame” pătrunzi în clima grea a grupului. Singura piesă uşoară a discului este „Sleeping” (In the Fire), toate celelalte scot foc. Merită să subliniem că sufletul formaţiei este Blackie Lawless, care a înfiinţat formaţia „New York Dolls”. Numai aceasta spune multe. Dacă îi vedeţi pe W.A.P.S., pe viu sau în video, o să rămâneţi cu gura căscată.”

Ce conchidem la sfârşit? Când de pe copertele discurilor, din înfăţişarea şi maniera lor emană atâta impertinenţă, haos şi groază, atunci nimeni nu poate avea îndoieli despre conţinutul şi calitatea muzicii rock, că este inspirată de diavol. Este atât de simplu!

7. Companii de discuri în slujba diavolului

În America există astăzi un plan mondial de unificare cu numele: WICCA, care înseamnă: Uniunea magilor şi exorciştilor. Trei înteprinderi de discuri se ocupă de acest control. Scopul discurilor puse în circulaţie este acela de a distruge tot ce-i creştinesc în sufletul tineretului şi, în plus, să distrugă din interior lumea, şi să supună tineretul stăpânirii Satanei.

8. Şi încă …

Din discografia rock nu lipseşte nici numele Antihristului (666). Formaţia Aphrodite’s Chield a înregistrat un disc cu titlul: „666”! Iron Maiden a înregistrat discul „Number of the Beast”. Foarte des în discografia rock apare cuvântul „Armagheddon”. Merger a înregistrat cântecul „Armageddon Time”, Prism a înregistrat cântecul „Armageddon”, iar cântăreţul formaţiei Yardbirds Renaissance, Keith Relf, „Armageddon” a numit o formaţie a lui personală (rev. „Pop and Rock” an.84-85).

[Aici aș face o scurtă remarcă, în primul rând pentru teologii care se îndoiesc de faptul că numărul 666 este satanic, și pleacă urechea către criticii masoni și sataniști, care spun că în textele originale ale Apocalipsei ar fi fst trecut numărul 618, care mai târziu a fost schimbat în 666. Dragi, teologi, preoți, ierarhi și iubiți creștini, sataniștii folosesc numărul 666, nu 618, sau alt număr. Codul de bare EAN conține 666, deși se putea și fără. Accesul pe internet se face tastând www, adică 666. Uitați-vă la sigla browserului Google Chrome, și veți vedea că are trei de 6, adică 666. Toate starurile sataniste din muzică folosesc semnul OK, care simbolizează tot trei de 6, adică 666. Și exemplele pot continua.]

În sfârşit să adăugăm şi acest lucru teribil. În ceremoniile muzicale de magie neagră, care, cum am spus, se numesc Sabbath sau Sabbat, vrăjitori sau vrăjitoare cheamă toate spiritele răului, pe Satan şi pe demonii lui. Procesul acesta ia chipul unei liturghii negre (Black Mass), care este ceva ca o parodie a Liturghiei creştine, şi unde prezenţa diavolului este absolut simţită. Cei din formaţia Mercyini Pate au înregistrat cântecul cu titlul „Black Masses”, iar cântăreţul King Diamond utilizează microfonul aşezat pe o cruce din două oase omeneşti! De asemenea, formaţia britanică Jason Great, au un cântec de coşmar cu titlul: „Black Mass”!!!

Ce să mai adăugăm despre decăderea şi… inspiraţia aceasta a rock-ului?

Bibliografie

[1] K. G. Papadimitracopol, Statanismul în muzica rock, 1993.

În categoria New Age, noua ordine mondiala | Etichete , , , , , , , | Comentariile sunt închise pentru Satanismul în muzica rock (VI)

Satanismul în muzica rock (V)

Publicat în 26/08/2024 de Teodosie Paraschiv

4. Declaraţiile lor concrete.

– Peter Griss din formaţia KISS a declarat în revista IBID, martie 1976, p.20:

„Cred în diavol ca în Dumnezeu”! – Bill Word din formaţia Black Sabbath acceptă că „Satan s-ar putea să fie dumnezeu” (Rev. „Cireus”).

– Greeper din aceeaşi formaţie afirmă că-l poate vedea pe diavol (rev. „Rolling Stone”).

– Ronnie James Dio are o mare tradiţie în misticismul muzicii rock. Era singurul care-l putea înlocui pe Ozzy Osbourne în formaţia Black Sabbath, şi a reuşit. După o carieră solo reuşită s-a întors în formaţia Black Sabbath. Pe copertele discurilor lor putem vedea figura lui Satan (rev. „Pop and Rock” an.84-85).

În 1982, Led Zeppelin au fost aduşi în faţa tribunalului în California, pentru albumul lor „Stairway to Heaven” unde cântau mesaje ca:

„Eu trebuie să trăiesc pentru diavol”, „Nu fii prost cu diavolul nu ai nici o teamă”, „Vreau ca Hristos să fie îngenunchiat de Satana” !!!

– Paul Mc Cartney a declarat:

„Nimeni dintre noi nu crede în Dumnezeu”.

– Ringo Star a spus:

„fie-l credeţi, fie nu, nu suntem noi antihristul, ci vrăjmaşi ai creştinismului şi ai antihristului”.

– Kiss într-un disc a spus:

„Diavolul este dumnezeul tău”!!! Si în altă parte: „God Rock’n Roll will steal your virgin soul”. Adică „Dumnezeul rockului va fura sufletul tău curat”!!!

– Black Sabbath într-un disc au scris:

„Iisus, tu eşti urâtul”!!! Pe coperta discului apare un fulger diavolesc, care încununează numărul 666 al lui Antihrist!

– AC/DC cântă: „Slava în clopotele iadului”(!!!), în cântecul lor „Hells Bells”; iar cântecul „Highway to hell” înseamnă „Bulevard pentru iad”. Formaţia are multe cântece de acest gen, care îndeamnă tinerii să urmeze răul şi să aibă speranţa în iad (!!!), unde Satan va asigura fericirea!!!

– Heavy Pettin strigă că: „Iadul este frumos”.

– Benie Torme povesteşte istoria unei fete care s-a îndrăgostit, de un vampir, în cântecul „Bady Loves A Vampire”.

– Civith Hungoi cântă. despre „regele morţii” în „King of the Death”!

– Motley Crue îl strigă pe diavol (Shout to the devil)!

Despre iad vorbeşte Hell Preachers în cântecul „Bat Out of Hell” şi Venom în cântecul „Lead Me in Hell” (condu-mă în iad).

„Şi iadul are un farmec” cum cântă spaniolii Baron Rojo în cântecul „Los Roclerso Van Al Inferno” (periodicul „Pop and Rock” nr.2 februarie 86).

Ozzy Osbourn a declarat:

„Există o putere supranaturală care mă utilizează ca să scriu Rock’n’ Roll. Sper ca puterea aceasta să nu fie a diavolului…” („Hit Parader” februarie 1975).

În afară de mulţimea cântecelor are şi un album întreg care se numeşte „Speak of the Devil”, adică „Vorbind cu diavolul”, inspirat de el!

Rolling Stones cântă „Sympathy for the devil” („Simpatie pentru diavol) care este imnul sataniştilor. Conducătorul formaţiei Mick Jagger este vândut diavolului fiind iniţiat de către două vrăjitoare, Marianne Faithfull şi Anita Palleubeng, iar foarte des este numit „demonul rock-ului”.

Alte cântece asemănătoare sunt: „Their Satanic Majesties”, „Inrocations of My Demon Brother”, „Dancing with Mr.D.” („D” = diavol, adică „dansând cu diavolul”) şi albumul „To Their Satanic Majesties”.

5. Mesajele care trec.

Ce spun formaţiile şi cântăreţii pe discurile lor?

– „Satana, mişcă-te în vocile noastre”.

– „Satana, Satana, Satana, este dumnezeu, este dumnezeu – Trăiesc pentru Satana. Nu-mi place Dumnezeu. Nu pot să-l evit. Satan este puternic. Îţi va da semnul 666”.

– „Raiul moare, luptaţi împreună cu Satan. Diavolul este stăpânitorul…” Şi ne referim la nişte cântece care sunt cântate în faţa publicului lor extaziat.

– Şi să începem cu cel al lui John Lennon (Beatles) care spune:

„Creştinismul se va pierde, va dispare. Nu discut pentru că am dreptate. Suntem mai populari decât Iisus Hristos. Nu ştiu cine se va pierde primul, Rock’n’Roll sau Creştinismul”.

– Black Window zic în cântecul „Come To The Sabbath”:

„Ajutaţi-mă în cercetarea gnozei. Trebuie să aflu Arta Mistică. Cine îndrăzneşte să mă ajute să înviez pe acela a cărui nume îmi linişteşte inima.

Aruncaţi-vă hainele, veniţi descăltaţi. Corpurile voastre să fie unse cu ulei mistic. Plantele medicinale vor vindeca rănile voastre. Veniţi cu mine în cercetarea Puterii. Ne vom uni în ora aceea. Să înceapă Sabbat-ul. Hai, vino la Sabbat. Vino la Sabbat, Satan este aici”!

– Kiss în cântecul „The God of Thunder” zic:

„Am fost crescut de către un demon. Pregătit să guverneze lumea. Sunt stăpânitorul pustiului. Un om de fier a zilelor noastre. Adun întunericul pentru plăcerea mea. Îţi poruncesc să îngenunchiezi în faţa zeului fulgerului, Dumnezeul rock-ului”.

– Possessed zice:

„Ajută-mă şi o să-i spun lucruri care îi îmbolnăvesc mintea …beau sângele animalului şi ţin cheile uşii morţii… Am poruncă de la domnul meu, Satan, să distrug cele ce oamenii muritori iubesc mai mult. Satan este domnul meu întrupat, daţi-i slavă lui”.

Şi continuăm cu cântecul la care m-am referit deja, „Hells Bells”,

„Muşc fulgerul meu, arunc o ploaie torenţială. Vin ca o vijelie; fulgerul îmi luminează cerul! Eşti tânăr, dar vei muri! Nu-mi va fi milă de nici o viaţă. Nimeni nu-mi va opune rezistenţă. Am clopotele mele, şi o să te iau în iad. O să te iau! Satan o să te ia! Clopotele iadului. Da! Clopotele iadului”!

Pot fi aceste cuvinte ale formaţiei?

Cu siguranţă că nu! Sunt ale diavolului. Se întâmplă acelaşi lucru ca şi cu demonizaţii. Satan îi foloseşte ca medium. Cuvintele sunt ale diavolului care pune stăpânire pe trupurile celor posedaţi. Într-adevăr este teribil!…

Bibliografie

[1] K. G. Papadimitracopol, Statanismul în muzica rock, 1993.

În categoria New Age, noua ordine mondiala | Etichete , , , , , | Comentariile sunt închise pentru Satanismul în muzica rock (V)

Satanismul în muzica rock (IV)

Publicat în 25/08/2024 de Teodosie Paraschiv

Continuăm cu prezentarea cărții „Satanismul în muzica rock”.

Rockul şi misticismul oriental

Voodoo-ul, magia şi misticismul oriental sunt etapele anterioare ale adorării satanice. Şi cum s-ar putea să fie exclus ultimul. De altfel este şi el un element al „Noii ere” (New Age), cum am văzut la început. Într-adevăr sunt mulţi guru, care au avut legături strânse şi pe lângă care cântăreţii s-au instruit.

Cel mai cunoscut este Maharishi Makesh Yogi care s-a făcut cunoscut când s-au instruit lângă el, cine credeţi? Beatles! Ei au rămas cu el atât timp cât a trebuit să se înregistreze discul istoric „Sgt. Pepper’s…!” Unul dintre ei, George Harrisos, a rămas pentru totdeauna adept al lui.

„Aproape, împreună cu fiecare grup al anilor ’60 din America, exista şi un guru”, scrie revista „Pop and Rock”, nr. 130 aprilie 1989. Unii au botezat grupul lor „Gurus”, iar „William Peny Fyve”, au scris cântecul „Swami” dedicat lor! Sky Saxon al formaţiei Seeds a petrecut 2-3 ani alături de un guru. După desfiinţarea grupului său s-a unit cu formaţia YE-HO-WA 13.

Conducătorul este un guru cunoscut, care pe copertele discurilor se află foarte des cu o maşină albă Rolls Royce sau îmbrăţişând fete goale! Prin cântece trec clar teoriile lor.

Chitaristul Martin Stone al formaţiei Actions a studiat religiile orientale. De altfel numele lui înseamnă în sanscrită o asceză la care se supune cineva voluntar, ca să aibă o legătură cu spiritul. În anii ’70-’80 s-au înregistrat sute de discuri, referitoare la religiile orientale, ca Beathboy, Peter Town Shed, al formaţiei Who, Elvis Prisley, Carlos Santana. Cel mai caracteristic este John McLaughtin de la formaţia Mahavishnu. Pe copertele discurilor lui există texte predici în favoarea hinduismului.

Rockul şi adorarea satanică

Şi acum să revenim la ce-i mai important. După cele spuse până acum muzica rock n-a putut să ajungă decât în punctul cel mai oribil. De a lăuda şi recomanda adorarea lui Satan! Da… Oricât de teribil pare, totuşi acesta este adevărul. Şi vom vedea acest lucru prin dovezi şi documente nenumărate. Marele capitol al adorării demonilor în muzica rock începe chiar cu regele lui, Elvis Presley, cu cântecul You’re the Devil in Disguise (Eşti diavol…). Urmează Beatles cu binecunoscutele albume „Sgt’s Pepper’s Heart Band”, „Demon in her heart” (Diavolul în inima ei) şi „Devil’s White Album” adică „Albumul alb al diavolului”, mai cunoscut şi ca „White Album”.

1. Denumirea formaţiilor.

Formaţiile şi cântăreţii au ajuns să aibă numele lor „inspirat” de satanism! Cum avem noi nume creştine, muzica rock are o mulţime de denumiri diabolice. Iată unele exemple:

– literele iniţiale ale formaţiei australiene AC/DC înseamnă „Anti Christ/ Death to Christ” adică „Antihrist/moarte pentru Hristos”!!! Trebuie să luăm în consideraţie că formaţia aceasta a vândut din 1974 până acum peste 25 de milioane de discuri.

– literele iniţiale ale binecunoscutei formaţii KISS înseamnă: „Kings In Satan’s Service”. Adică „regi în slujba lui Satan”!!! Cuvântul „rege” în limba satani ştilor înseamnă slujitor al adorării lui Satan!

– există trei formaţii cu numele „Lucifer” şi „Electric Lucifer” şi „Lucifer’s friend”. Ştiţi ce înseamnă Lucifer? Domn al demonilor şi al întunericului!

– formaţiile hevy metal „Satan”, „Satan Jouers”, „Demon flight”, ”Demon eyes”, „Demon Thor” etc., poartă numele lui Satan!

– formaţia suedeză ABBA care înseamnă „Tată al cerului”, pe coperta discului nu scrie aşa, ci cu litera B scrisă invers, care înseamnă opusul, adică „Tată al întunericului”!!!

– ceremoniile mistice ale magiei negre se numesc Sabbath sau Sabbat. De acolo vine numele formaţiei „Black Sabbath”!!!

– patru formaţii au numele derivând din rădăcina: „Oz”. Formaţia „Ozz”, „Oz II”, „Oz”, „Ozo”. Mai există şi cântăreţul Ozzy, conducătorul formaţiei „Black Sabbath”.

Cuvântul „Oz” are interpretare sexuală şi satanică.

– Binecunoscutul cântăreţ Alice Cooper este dedicat deplin lui Satan. Numele lui real este Vincent Fournier. Cum are acum alt nume? Să vedem ce a declarat el:

„Cu puţini ani înainte m-am dus la o adunare de spiritism unde Norman Backley a rugat „spiritul” să vorbească. Spiritul mi-a vorbit. Mi-a promis mie şi formaţiei mele glorie, stăpânire universală în muzica rock şi bogăţie. Singurul lucru care mi l-a cerut în schimb era să-i las corpul meu ca să fie stăpânit de acest spirit. Identitatea mea nouă era declarată în adunare. M-am făcut cunoscut universal” (Cirus, 19.12.1978).

2. Simbolul ES

Simbolul acesta este utilizat de multe formaţii şi derivă din simbolurile oculte. Fac mărturisiri despre zeul Thor, care este Satan. Aceste formaţii sunt:

– AC/DC
– ELECTRIC
– WAPS
– LIGHT ORCHESTRA
– BLACK SABBATH
– KISS ETC.

3. Formaţiile care îl laudă pe diavol.

Formaţiile sau cântăreţii care se referă la diavol sau sunt satanişti, sunt:
– Pink Floyd
– Black Sabbath
– Venom
– Alice Cooper
– Elecric Lucifer
– Kiss
– Ronnie James Dio
– Fleetwood Mac / Black Window
– Coven
– Leviathan
– King Diamond/ Merciful Fate – Motley Grue
– Dio
– Magic San
– Ozzy Osbourn
– Meat Loaf
– Led Zeppelin
– Jethor Tull Bee Gees
– Jefferson Starship
– John Elton – Possessed
– Rolling Stone
– Elo
– Iron Maiden
– AC/DC
– Lucifers Friends
– Lucifer – Oueen – Santana
– The Eagles
– Valhalla
– Belfegore
– Polter-geists
– Stayer
– Megadezh
– Drewer and Shipley
– Crossfire
– Black Oak Arkansas
– Electric Light Orchestra
– Dr John
– Beatles
– Sex Pistols
– The Kings
– The Greatful Dead
– Boston.

Bibliografie

[1] K. G. Papadimitracopol, Statanismul în muzica rock, 1993.

În categoria New Age, noua ordine mondiala | Etichete , , , , , , , , | Comentariile sunt închise pentru Satanismul în muzica rock (IV)

Satanismul în muzica rock (III)

Publicat în 24/08/2024 de Teodosie Paraschiv

Laturile necunoscute ale rock-ului.

Conţinutul rock-ului.

Bob Larson, chitarist şi scriitor al cărţii „The day music died” (Muzica de azi a murit), împarte cântecele rock în patru categorii. Acestea sunt:

1. religioase;
2. imoralitate sexuală;
3. droguri;
4. idei politice şi filosofice.

Din prima categorie fac parte cântece ca: Simpatie pentru Satan, Robinson, Focul, care sunt profanatoare şi pline de blasfemii, în care creştinismul este înfruntat cu dispreţ.

Unele cântece din această categorie sunt numite: Satan Rock. Iată cum descrie această situaţie revista „Pop and Rock” (pe anii ’84 – ’85):

„Vrăjitori, lumi pierdute, demoni, vampiri, magie neagră şi albă, spirite se găsesc în versurile muzicii rock… 90% dintre formaţiile rock s-au referit cel puţin odată la aceste teme”.

Ziarul Weekly World News din Los Angeles, într-un articol scrie între altele:

„Satan – Satan – Satan. El este Dumnezeu! El este Dumnezeu! El este Dumnezeu! Acesta este unul din mesajele ascunse în versurile cântecelor pe care copiii voştri le ascultă”!

În revista „Heavy Metal” (feb. ’86) scrie între altele:

„Şi astăzi motivul cel mai important al existenţei muzicii heavy metal este intensitatea sunetului. Dar, de asemenea, un rol important joacă chipul demonic al fiecărui star al muzicii Heavy Metal. Tinerii vor ca idolii lor să aibă o dimensiune supranaturală. Aşteaptă din partea lor să trăiască după marile imaginaţii ale muzicii rock. Aceste imaginaţii sunt de obicei sex, adorare a diavolului şi o valiză plină de bani pregătiţi să fie cheltuiţi fără rost…”

Şi mai departe:

„Sub aspect satanic începutul s-a făcut cu Black Sabbath, o formaţie britanică, care a recurs la magia neagră ca să atragă lumea. Membrii acestei formaţii afirmă că nu ştiu nimic de ocultism, dar ei s-au făcut foarte polulari. De aici tinerii n-au încetat să facă cu degetele lor semnul diavolului”.

Dar merită să luăm lucrurile pe rând şi să vedem prima categorie de teme rock, care este şi cea mai cunoscută şi cea mai periculoasă.

Rock şi voodoo

În afară de originea, ritmurile şi elementele care derivă din voodoo, muzica rock a mers şi mai departe.

Cântăreţii şi formaţiile cu asemănare la înfăţişare şi îmbrăcăminte se referă direct la voodoo, îi fac reclamă şi-i laudă.

Primul în istoria rock-ului care s-a ocupat cu magia şi mai precis cu voodoo-ul a fost Screaming Jay Hawking. El a fost primul care a scris un asemenea cântec. „I put a spell on you” (Ți-am făcut magie), este preluat de mai multe formaţii până astăzi, adică de: Animals, Allan Price, Arthur Brown, Demon Fuzz etc… Hawking însuşi a creat nişte zvonuri în legătură cu personalitatea sa. Toţi ştiau că se ocupă cu voodoo-ul.

În concerte avea faţa acoperită cu un machiaj monstruos, ţinea un boston cu un craniu în vârf, se îmbrăca cu haine ciudate, iar în jurul lui dansau negri.

După un răstimp mic, muzicanţii dansatori şi publicul erau cuprinşi de extaz şi isterie. Adică cum se întâmplă şi în ceremoniile reale ale voodoo-ului.

Toate cântecele lui Screaming Jay Hawking se referă la teme din voodoo. De exemplu: „I hear voices” (Aud voci), „Aligator wine” (Vin de aligator), „Frenzy” (Frenezie) etc.

Cei influenţaţi de el sunt foarte mulţi. Lord Sutch, Arthur Brown şi Alice Cooper aveau show-uri care se bazau pe ideile lui. Să vorbim puţin despre ei.

Lord Sutch este figura cea mai paranoică din istoria rockului. Câteva din cântecele lui sunt: „Jack the Ripper”, „She’s Fallen in love with a Monster Man” (Ea e îndrăgostită de un monstru), „Dracula’s Daughter” (Fiica lui Dracula). Pentru toate acestea a fost numit regele rockului macabru (Horror rock).

Cel de-al doilea, Arthur Brown, avea întotdeauna în repertoriu lui cântecul „I put spell on you” a lui Hawking. Tânărul atunci student al religiilor orientale a format un grup cu numele Crazy World of Arthur Brown, care în timpul concertelor se vopseau cu „freak”, se îmbrăcau cu haine ciudate şi pe cap îşi puneau o cască cu coarne de unde ieşeau flăcări. Şi una din caracteristicile diavolului sunt coarnele (ca la ţap), şi focul care iese din cap. Cel mai mare succes a lui Arthur Brown era cântecul „Fire”, o parte a trilogiei „Prelude/Night – Fanfare/Fire Poem – Fire”.

Nu este altceva decât descrierea ultimelor încercări ale victimei de a intra în iad şi să ia locul amantei lui. La sfârşit pierde. Nimeni nu poate înfrunta „dumnezeul focului din iad” (I am god of hell fire…). Schizofrenia lui s-a continuat cu o altă formaţie, Kingdom Come şi caută să găsească sfârşitul în spaţiul imens. Astăzi este dictator de religii orientale!!!

Cel de-al treilea, influenţat atât de Hawking cât şi de câtre Brown, a fost Alice Cooper. Şarlatan a încercat să creeze originalităţi, dar n-a avut noroc din motivul că toate ideile erau utilizate de ceilalţi. El tăia pe scenă cocoşi, care în ceremoniile de magie neagră ţin răul departe şi descântă demonii şi îşi punea un şarpe în jurul gâtului. Şarpele este prin excelenţă simbolul răului… În afară de ei mai sunt şi alţii care laudă voodoo-ul. Ne referim la tatăl spiritual al heavy metal-ului care cântă „Voodoo Chile” sau „Black Sabbath” care cântă „Voodoo”.

Rock şi magie

Dar muzica rock se referă şi la magie – şi albă şi neagră -, dar mai ales la cea neagră. După cântecul „I put a spell on you” a lui Screaming Jay Hawking, înregistrat în anul 1956, adică anul care se consideră ca început al muzicii rock, de atunci s-au mai scris sute de cântece despre vrăjitori şi vrăjitoare. De exemplu:

„Don’t Burn the Witch” (Veron), „Season of the witch” a lui Donovan, „Magician’s Brithday” şi „Earth Opera”, care se referă la arderea unei vrăjitoare. „Mr. Crowley” a lui Ozzy dedicat lui Aleister Crowley (un satanist foarte cunoscut). „Live at the Witch Trials” (Fall), „Curse of the Witches” (Stawberry Alarm Clock), „Magician’s hat” (Bo Hanson), „Magician” (Andy Leigh), „Magic Peole” (Raupers), „Witch Quenn of New Orleans” (Redbone) şi multe altele.

Conen era numele unei formaţii americane care a înregistrat două albume la începutul anilor ’70 şi care se refereau la magia neagră. Pe coperta discului „Blood on the Sun” în tabloul lui L. Boilly „Devil’s Trill” prezintă pe compozitorul Tantini dormind, iar diavolul cântă din vioară pe picioarele lui. Se spune că Tantini a compus sonată „Devil’s Trill” după ce a ascultat melodia în somn! (revista „Pop and Rock” an. 84-85).

Formaţia Purple Gang avea ca cântăreţ un mag adevărat.

„Tematica muzicii heavy metal atinge teme excluse din celelalte feluri de muzică. Vampiri, magie neagră, magi sunt nişte teme cu care se ocupă artiştii muzicii heavy metal” (rev. „Ena” 22.11.1984).

Cu exaltarea muzicii rock în ultimii ani, am atins punctul culminant. Din totdeauna formaţiile au arătat o plăcere pentru aceste teme. O categorie a grupurilor heavy metal se numeşte „Black” sau „Satanic Metal”, unde magia neagră, adorarea demonilor şi ocultismul sunt conţinutul principal al versurilor. Teme nu prea distractive şi prea periculoase pentru cei care nu sunt iniţiaţi. Dar şi pentru cei iniţiaţi rezultatele nu sunt prea încurajatoare. (rev. „Pop and Rock”, an. 84-85).

Bibliografie

[1] K. G. Papadimitracopol, Statanismul în muzica rock, 1993.

În categoria New Age, noua ordine mondiala | Etichete , , , , , , | Comentariile sunt închise pentru Satanismul în muzica rock (III)

Satanismul în muzica rock (II)

Publicat în 23/08/2024 de Teodosie Paraschiv

Stăpânirea universală a muzicii rock

Pentru atingerea acestor scopuri s-a lucrat insistent şi satanic. Ca să se instaureze un guvern mondial este indispensabil să nu existe state. Popoarele lumii să trebuie devină una. Şi acest scop nu se poate realiza decât prin nivelare. Ziarul EQNOS (21.04.85) scrie:

„O lume întreagă de birocraţi, manageri, politicieni, impun modul de viaţă. Prince este modelul cântăreţului. Madona este modelul femeii. Toate fetele trebuie să se îmbrace ca ea. Mulţimea ascultă cu entuziasm, având impresia că alegerea o fac ei. Aşa, fără intervenţie, sistemul reuşeşte o similaritate care este indispensabilă pentru acapararea controlului…”

Da, este teribil! Există un întreg sistem de specialişti care caută nivelarea şi similaritatea omenirii. Deoarece numai aşa puterea va putea intra în mâinile unui singur conducător mondial. Şi el, la rândul lui, va reuşi să conducă mulţimile după dorinţele lui. Tehnologia contemporană şi progresul ştiinţei îl favorizează şi-i acordă mijloacele. Atunci, de ce muzica să fie o excepţie? Ei doresc să influenţeze mulţimile şi să-i iniţieze pe oameni în scopurile „noii ere” şi în satanism. Acest lucru ar fi imposibil dacă fiecare popor păstrează moştenirea muzicală, folclorul propriu. Ce ar putea face ei dacă fiecare popor îşi păstrează muzica sa populară?

Într-adevăr imposibil. Deci cum s-a rezolvat problema? Prin impunerea internaţională a muzicii rock, prin predominarea unui singur fel de muzică. Discurile care se produc de aceste companii impun muzica rock, folosind toate mijloacele posibile. Radio, televiziune, marketing, videoclipuri, sistemul topurilor, starsystem-ul, discotecile, presa etc. Ziarul RIZOSPASTHS (15.01.85) scrie:

„Companiile discografice stabilesc înainte de noi, pentru noi, formând gusturile a mii şi milioane de oameni din toată lumea. Aceasta este o constatare amară.”

În final, ce vedem? Că interesul fiecăruia dintre noi pentru muzică este transformat, de către ei, în interesul pentru muzica rock. Şi am ajuns să spunem că atunci când ascultăm muzică „străină”, ne referim la muzica rock. Şi muzica se vinde în milioane de exemplare. Iată nişte exemple cum le citim în presă des:

– americanul Michael Jackson a continuat şi în acest an mari vânzări ale albumului său, care a apărut acum doi ani. În acest răstimp a vândut peste 45 de milioane de discuri (ziarul Bhma);

– vânzările totale ale discurilor formaţiei BEATLES, care a cutreierat lumea, depăşesc un miliard de exemplare!!!” (revista Souper Katerina);

– în cartea recordurilor „Guiness Book”, Mac Courtney se referă la cântăreţul cu cel mai mare succes, a cărui discuri au depăşit de trei ori numărul de 100 de milioane de exemplare (revista Eikones). Mick Jagge din formaţia Rolling Stones a făcut următoarea declaraţie zguduitoare: „Lucrăm totdeauna ca să îndreptăm mintea şi voinţa oamenilor”.

Majoritatea celorlalte formaţii fac tot aşa!!

De ce au ales muzica rock?

Răspunsul la această întrebare este foarte simplu. Pentru că rădăcinile ei se găsesc în satanism. Exagerăm!? Nu. Trebuie să spunem că muzica aceasta nu este atât de nouă pe cât credem noi. A apărut după al doilea război mondial, dar originea ei este în Africa, America de Sud şi India unde există ceremonii de adorare a Satanei.

Să nu uităm că în 1619 când vânzătorii de sclavi au adus în America primii robi nu au adus numai „oameni de vânzare”, cum am putea crede, ci şi obiceiurile lor, şi mai ales muzica lor. O muzică care nu a fost altceva decât fragmente din repertoruiu local cu superstiţiile, convingerile şi obiceiurile popoarelor necivilizate.

O muzică ceremonială a popoarelor africane primitive. Prin ea „magii”, adică preoţii idolilor, chemau spiritele necurate, adică pe demoni. Nu este întâmplător că într-un interviu John Lennon, membru al formaţiei Beatles a spus: „Cel mai bun rock’n’roll este primitiv. Sunetul lui a venit din junglă!!” (revista „Rolling Stone” 07.01.1971).

Muzicologul Robert Lady scrie că „structura muzicii rock se întâlneşte în ritmurile de dans ale triburilor primitive”. Şi de unde vin aceste ritmuri? Din ceremonii voodoo!

Merită să vorbim puţin despre voodoo. Revista „ROMANTSO” (11.07.1989) scrie:

„Cei mai mulţi dintre noi am cunoscut voodoo-ul în sălile de cinematograf prin filmele de groază. Cuvântul voodoo exprimă magia neagră în forma ei cea mai rea. În multe filme de groază vedem faze de voodoo, cu sacrificii de oameni, ceremonii în cimitire, la miezul nopţii şi orgii sexuale. Astăzi când magia şi ocultismul sunt iarăşi în actualitate este interesant să vedem analitic tema.

Cu două sute de ani înainte, mii de negri din Africa de Vest au fost aduşi în Haiti, ca sclavi, ca să lucreze în plantaţiile imense ale insulei. În noua lor patrie au început să practice religia strămoşilor, voodoo-ul. Cuvântul voodoo provine din cuvântul „vaundoun” care înseamnă spirite. Practicantul voodoo-ului cheamă spiritele să-l ajute în orice vrea. Dar trebuie să facă şi un sacrificiu. Cel mai important este să ştii ce trebuie să fie sacrificat, pentru că spiritele au plăcerile lor. Se spune că există spirite care cer sacrificii de oameni.

Ceremonia începe cu sunetele africane ale tobelor, la început încet încet şi apoi din ce în ce mai repede. Totodată credincioşii dansează fără oprire, cu pasiune. Când intensitatea ajunge la culme, credincioşii cad în extaz şi după aceea sunt „posedaţi” de spirite.

Cei „ocupaţi” de spiritul focului umblă pe cărbuni aprinşi sau pun foc în gura lor fără să păţească nimic. Alţii sunt ocupaţi de alte spirite. Există ocazii în care preotul, ca să ajute posedarea de către spirit a trupului, dă credincioşilor alcool, droguri şi piper roşu. De obicei aceste ceremonii se termină cu jertfe omeneşti, unde se bea sânge şi se mănâncă carnea celor jertfiţi. Şi astăzi există ţărani în Haiti care au afirmat că au luat parte la aceste ceremonii”.

Acum înţelegem de ce muzica rock este potrivită pentru planurile lor.

Bibliografie

[1] K. G. Papadimitracopol, Statanismul în muzica rock, 1993.

În categoria New Age, noua ordine mondiala | Etichete , , , , , , | Comentariile sunt închise pentru Satanismul în muzica rock (II)