Am ales să preiau această mărturie și să o prezint pe acest blog pentru a trage câteva învățăminte. În primul rând, Dumnezeu nu voiește moarte păcătosului, ci să se întoarcă și să fie viu (Iezechiel 33, 11). În al doilea rând, Dumnezeu este grabnic ajutător. Iar „de vor fi păcatele voastre cum e cârmâzul, ca zăpada le voi albi, şi de vor fi ca purpura, ca lâna albă le voi face.” (Isaia 1, 18).
Comentariile mele le-am marcat cu albastru.
Racolarea
Nu sunt un oarecare. M-am născut într-o familie înstărită. Am dus-o bine de când mă știu. Părinții mei mi-au oferit tot ce îmi puteam dori.
În urmă cu 3 ani în cartierul nostru s-a mutat un tip deosebit. Cel puțin așa părea. Un individ care impunea respect prin simpla sa prezență. Umbla cu o motocicleta Honda. Niciodată nu-l văzusem mergând cu viteză mică. Era mereu îmbrăcat în haine de piele și avea o alura de dur. Dacă undeva era vreo încăierare se amesteca și el, de partea celui mai slab, firește. Nu mai știu de unde, dar într-o zi, cineva i-a găsit o porecla: Baronul.
Și i se potrivea de minune. Într-o zi l-am întâlnit la o petrecere datî de un amic comun. Am stat de vorba cu el în noaptea aia ți m-a impresionat. Îmi vorbea de lucruri de care nu auzisem niciodată. Îmi spunea că strămoșii noștrii, dacii, erau un popor excepțional, că există Binele și Răul dar că sunt relative, în funcție de tabara pe care ți-o alegi, că Satan nu este personificarea răului și că asta încearcă oamenii Bisericii să facă din el. Că în realitate Satan este unul dintre stăpânii Universului care-l ajută pe om să se cunoască pe sine însuși și să devină conștient de forțele care sunt puse în el înca din momentul Creației.
[Aceleași idei și credințe le mărturisește H. Blavatsky, Alice Bailey, teosofii, adepții new age și masonii. Toți aceștia îl preamăresc și cinstesc pe Lucifer ca dumnezeu al aceste lumi și a planetei Pământ.]
Ca preoții încearcă să ne stăpânească, să ne arunce în ignoranță că să nu fim conștienți de ceea ce suntem în realitate. L-am întrebat de unde știe atâtea și mi-a promis că mă va lua cu el într-o zi să-mi arate…
[Auzim des această acuză făcută în mass-media și răspândită prin literatura new age, ocultă și chiar de dezvoltare personală.]
Ordinul
Așa m-am trezit într-o sâmbătă cu Baronul la mine la ușă. Am plecat cu mașina lui până într-unul din cartierele rezidențiale ale Bucureștiului, unde am intrat în curtea unei vile foarte mari. De la intrare am fost impresionat de o adevărată desfășurare de forțe: oameni de securitate cu câini antrenați, mașini de teren. O atmosferă de disciplină cum nu văzusem decât în filme.
[Fiți siguri că SRI cunoaște aceste personaje și rețeaua satanistă din țară. Așa cum masoneria este infiltrată peste tot, tot așa și satanismul este infiltrat în politică, servicii de informații, armată și administrație. Numai așa se explică atitudinea celor care susțin injectarea obligatorie cu otrăvuri, valorile satanice, homosexualitatea, păcatele împotriva firii, identitatea digitală și controlul total.]
După ce a coborât din mașină, Baronul și-a pus un fel de pelerină neagră, tivită cu o margine roșie, iar pe pelerină era făcută o cruce întoarsă.
Dar el mi-a explicat că, în realitate, crucea întoarsă este cea a creștinilor și că, semnul lui Satan reprezintă în realitate o sabie, în poziția ei normală, simbolizând lupta neobosită a lui pentru a-și proteja supușii. În partea din față a pelerinei, Baronul mai avea brodat un semn ciudat. Mi-a explicat că ală arată gradul lui, că toți cei de acolo se supuneau celor mai mari în grad și că nimeni nu făcea de capul lui nimic.
Sincer, structura asta militarizată mi-a inspirat încredere. În interior era o muzica potrivita momentului, care parca te înalța, te făcea să te simți mai mare și mai puternic, în stare să faci lucruri extraordinare. La un moment dat a intrat un individ cu parul grizonat, tuns scurt, cu o ținută impunătoare. Purta o pelerina de culoare vișinie și avea aceeași cruce pe spate – simbolul sabiei. Era unul din maeștrii ordinului în care tocmai intrasem.
A început să vorbească. Pe măsură ce vorbea, simțeam în mine un simțământ ciudat. Ne-a spus că strămoșii noștrii, dacii, se închinau adevăratului stăpân al acestui pământ, că în urmă cu peste 2000 de ani, ei purtau pe mâna dreaptă sau pe frunte simbolul 666, simbol care a fost denaturat până la ora actuală, și care reprezenta anul celor mai importante reforme politice și religioase.
[Așadar, sataniștii cred că strămoșii noștri daci se închinau lui Lucifer. Asta așa este, de vreme ce dacii erau păgâni. După cum se vede, ei asociază numărul 666 cu Lucifer, dându-i o altă semnificație. Se știe prea bine că sataniștii din întreaga lume folosesc numărul 666. Doar teologii ignoranți neagă semnificația acestui număr.]
Ne-a spus că de la noi, de pe teritoriul României Mari, au plecat toate popoarele care au civilizat lumea antică. și că din cauza asta azi, stăpânii marilor imperii economice nu vor ca noi să fim conștienți de valoarea noastră ca națiune. Mă simțeam altul. Parcă dintr-o dată mi se luase o perdea de ceață de pe ochi. Undeva, în mine, clocoteam.
Simțeam un val de ură urcand din mine. Aveam nevoie de un țel în viață și îl găsisem: să le arăt românilor cine eram noi, în realitate. Apoi a vorbit despre Biblie.
A arătat latura violentă a Dumnezeului din Biblie, a Dumnezeului care nu iertă greșelile făcute.
[Rețineți această idee, pe care o veți găsi la mulți lideri motivaționali și mentori de dezvoltare personală. Ei învață că Dumnezeul Bibliei este un Dumnezeu rău. Ideea nu este nouă, ci o găsim încă de acum 2000 de ani la sectele gnostice.]
Pe de altă parte, a subliniat caracterul indulgent al lui Satan care recunoaște că omul este supus greșelilor și că merită o șansă în plus. Ba, mai mult, Satan ofera supușilor săi o serie de alte vieți, menite al ajuta să-și indrepte greșelile, pe când Dumnezeul Bisericii dă o singură viață iar la sfârșit pedepsește. Încet, încet, simțeam că are dreptate și îmi doream să aflu cât mai multe despre Satan, cel care se luptă pentru drepturile noastre, ale oamenilor.
[Astăzi se vorbește și se scrie tot mai mult despre reîncarnare și viețile trecute descoperite în urma ședințelor de hipnoză regresivă. Însă, puțini sunt cei care află cu adevărat cum stau lucrurile. Credința în reîncarnare este foarte veche și este întâlnită la religiile orientale și kabala evreiască. Din Orient a fost importată în Occident prin intermediul teosofilor, a spiritiștilor, a yoghinilor, iar în secolul XX prin diverși mediumi și în urma ședințelor de hipnoză regresivă. Aici avem o dovadă în plus că Satan este cel care transmite oamenilor această credință mincinoasă.]
Am plecat de la întâlnire foarte entuziasmat. Acasă mi-am făcut în camera mea un altar la care mă închinam în fiecare noapte lui Satan. De ce noaptea? Pentru că însăși Biblia spune că din Întuneric s-a făcut Lumină. Ceea ce însemnă că Întunericul cuprindea Lumina în el. De fiecare dată când pronuntan numele, Satan, simteam cum mă cuprind fiori.
Sacrificiul Paștele anului 1999 a fost deosebit pentru noi, ca organizație a lui Satan. Am petrecut-o toți într-o zonă de munte, unde se spunea că se coborau sacerdoții dacilor ca să primească porunci de la stăpânul tenebrelor, de la Zamolxis.
[Așadar, pentru sataniști Zamolxis a fost stăpânul tenebrelor, dacă nu Lucifer, atunci cu siguranță unul din slujitorii săi. Se pare că printre admiratorii străvechilor tradiții dacice se află mulți sataniști. Asta am observat-o în urmă cu mulți ani pe unele site-uri care încearcă să reînvie vechile tradiții dacice păgâne. Îmi place istoria multimilenară a poporului nostru, însă nu uit că în urmă cu 2000 de ani s-a lepădat de păgânism și s-a ceștinat.]
Am aniversat victoria celor rămași credincioși lui Satan, în cumplitul an 1, când forțele adverse, conduse de Iisus, au încercat să preia conducerea Pământului. Pentru că a îndrăznit să se răscoale împotriva stăpânului de drept, Iisus a fost răstignit iar apostolii lui împrăștiați. Însuși marele stăpân fusese prezent la crucificare, în norii care au întunecat cerul în acele momente. Și tot el lovise templul iudeilor. Așa ni se spunea.
[Iisus îl numește pe Satan stăpânitorul acestei lumi când zice: „căci vine stăpânitorul acestei lumi şi el nu are nimic în Mine” (Ioan 14, 30). Nu Satan a întunecat cerul și nu el a despicat catapeteasma templului în două. Domnul Iisus Hristos spune: „Acum este judecata acestei lumi; acum stăpânitorul lumii acesteia va fi aruncat afară.” (Ioan 12, 31 și „pentru că stăpânitorul acestei lumi a fost judecat.” (Ioan 16, 11) ]
Și ni se mai spunea că cei care îl vor urma pe Satan vor fi mereu protejați de necazuri, de boli și de sărăcie. De ce să nu recunosc, toate astea se întâmplau. Aveam parte numai de noroc, de unde nici nu mă așteptam. Și nici cu banii nu stăteam prost. Doar că, la un moment dat, s-a întâmplat ceva…
Eram într-un cimitir unde avea loc o ceremonie funebră. Trebuia să trezim spiritele unor morți în numele lui Satan și să le trimitem să pedepsească niște indivizi, adversari ai ordinului nostru. Am aprins lumânările, ne-am spus incantările și am așteptat. Nu stiam exact ce se va întâmpla, dar aveam încredere în cel care ne conducea. În clipa în care ultimele cuvinte ale ritualului erau rostite, am simtit o răsuflare rece și mi-am pierdut cunoștința. Când m-am trezit eram pe patul unui spital și o gramada de medici în jurul meu – câțiva dintre ei erau adepții ordinului. Mă priveau toți cu compătimire și cu invidie în același timp.
[Aflăm că și printre doctori există adepți ai lui Satan. Acum înțelegem de ce mulți medici au susținut satanica campanie de injectare cu otrăvuri și genocidul ordonar de Lucifer.]
Atunci am aflat că Satan mă alesese pe mine să fiu una din uneltele sale. Pentru fiecare lucru cerut trebuia dat ceva Stăpânului. De data aceasta, eu fusesem ales să fiu cel ce dă. Nu înțelegeam mare lucru. Apoi am vrut să mă ridic și… am înțeles: eram paralizat de la mijloc în jos. Și nimeni nu-și explica ce s-a întâmplat. Cei care fuseseră cu mine în cimitir spuneau că am căzut efectiv la un moment dat, fără nici o explicație. Din punct de vedere clinic eram perfect sănătos.
Crucea „Răstignitului”
Au urmat 9 luni de cosmar în care simțeam cum lumea mea se prăbușea. Foștii mei colegi mă vizitau din ce în ce mai rar. Mă încurajau spunând că nu trebuie să disper, pentru că eu eram printre cei aleși și că trebuie să-i mulțumesc lui Satan pentru privilegiul de a fi unul dintre oamenii lui. Iar eu mă întrebam de ce avea Satan nevoie de un paralitic, de ce trebuia să îmi ia mie dreptul la o viață normală?
Într-o zi, când eram singur trebuia să ajung la baie. Nu era nimeni să mă ajute. Am apucat carjele și am dat să mă ridic. După ce am făcut 2 pași am căzut la pământ.
Plângeam de disperare. Ce fusesem și ce ajunsesem… și atunci s-a întâmplat ceva extraordinar. Soarele lumina printre crengile plopilor din fața blocului. Și atunci am văzut… pe perete se vedea o cruce „întoarsă”. Crucea pe care eu o huleam, cea pe care o defăimam și spuneam ca e a „Răstignitului” ce și-a primit pedeapsa pentru trufia lui, crucea venise la mine. O trimisese la mine, în clipele în care „Stăpânul” mă uitase.
[Iisus Hristos este Cel care l-a scos din mrejele Satanei. Crucea este armă împotriva lui Lucifer și a demonilor săi. Înviază Dumnezeu, risipindu-se vrăjmașii lui. Precum se împrăștie fumul și nu mai este, precum se topește ceara de la fața focului, așa pier demonii de la fața celor ce-L iubesc pe Dumnezeu.]
Am simțit cum din mine iese o flacără. Apoi am leșinat… când m-am trezit eram în pat și ai mei erau pe lângă mine. Mama plângea. Nu știam de ce. Și mi-a spus că în timpul leșinului, inconștient fiind, îmi mișcasem degetele de la picioare. Am încercat și atunci și așa era. Mai mult, simteam furnicături pe amândouă picioarele. Restul e simplu. În câteva luni mi-am revenit complet. Acum merg pe picioarele mele. Vechii prieteni mi-au întors spatele. Și dacă nu o făceau ei, aș fi făcut-o eu. Iar acum, de câte ori trec pe lângă o biserică, intru și aprind o lumânare. Și mă rog pentru toți cei rătăciți, așa cum am fost eu. Mă rog ca Dumnezeu să nu-și întoarcă fața de la ei, așa cum nu și-a întors-o de la mine. AMIN!
Sursa: https://www.aparatorul.md/marturia-cutremuratoare-a-unui-fost-satanist-care-s-a-intors-la-ortodoxie/
