13. Ce legătură are francmasoneria cu satanismul?
ALBERT Pike, mason de gradul 33 şi satanist, a formulat dogma divinităţii lui Lucifer în 1889, în ale sale Instrucţiuni: „Lucifer, zeul luminii, luptă împotriva lui Adonai, zeul Bibliei: da, Lucifer este dumnezeu.” [2] El a fost un geniu care şi-a folosit inteligenţa în scopuri malefice. Ştia să scrie şi să citească în 16 limbi vechi. A fost un admirator al cabalei.
Mazzini, un alt francmason din ordinul iluminaţilor, îi scria lui Pike, în 1879:
„Noi trebuie să creăm un super rit, care va rămâne necunoscut, la care noi vom chema pe acei francmasoni de grad înalt, pe care îi vom selecta. Cu privire la fraţii noştri din francmasonerie, aceştia trebuie să fie garanţia păstrării secretului cel mai strict. Prin acest rit suprem, noi vom guverna toată francmasoneria care va deveni centrul internaţional cel mai puternic, pentru că direcţia lui va fi necunoscută.” [3]
La 14 iulie 1889, Albert Pike face următoarea declaraţie celor 23 de Consilii supreme din lume:
„Ceea ce trebuie spus mulţimii este: Noi aducem slavă lui Dumnezeu, dar este dumnezeul adorat fără superstiţie. Vouă marilor instructori generali vă spunem aceasta că puteţi repeta fraţilor de gradele 32, 31, 30: Religia masonică trebuie să fie menţinută în puritatea doctrinei luciferice de noi toţi iniţiaţii de cel mai înalt grad.” [4]
În 1871, generalul Albert Pike, într-o scrisoare adresată revoluţionarului Giuseppe Mazzini, director al acţiunii politice a iluminaţilor, scria:
„Noi (iluminaţii) vom provoca un formidabil cataclism social care, în toată oroarea sa, va arăta lămurit naţiunilor efectele ateismului absolut – originea sălbăticiei şi a celor mai mari vărsări de sânge. (…) Spiritele teiste vor rămâne fără busolă, în neliniştea căutării unui ideal, fără să ştie către cine să-şi îndrepte adoraţia; ele vor primi în cele din urmă adevărata lumină prin manifestarea universală a doctrinei luciferice expusă public.” [5]
Acelaşi Pike, intrând în legătură cu Moses Holbrook, adept al sectei luciferice, suveran comandor al supremului consiliu francmasonic din Charleston, a întocmit împreună cu acesta versiunea modernizată a Liturghiei Negre luciferiene, bazată pe îndrumările cabalei. „Pike a dat apoi această Liturghie adonaidică spre folosinţă acelor iluminaţi care sunt posesorii secretului complet precum şi gradelor supreme din Noile rituri paladiste.” [6]
Într-o altă scrisoare care este catalogată la Muzeul Britanic din Londra, Pike îi scrie lui Mazzini:
„Atunci pretutindeni oamenii, dezamăgiţi de creştinism, vor primi adevărata lumină, care va urmări distrugerea creştinismului şi ateismului, ambele cucerite şi exterminate în acelaşi timp.” [7]
Nu există mântuire în afara Bisericii. Nu există în afara Bisericii organizaţie care să dorească cu adevărat binele omenirii. Biserica este singura instituţie divino-umană care vrea şi poate să lucreze pentru binele omenirii şi mântuirea omului. Toate celelalte sunt potrivnice Bisericii şi lui Dumnezeu. De aceea mişcarea ecumenică este minciună şi erezie.
Dacă scopul declarat al francmasoneriei este noua ordine mondială şi guvernarea mondială, cum poate crede cineva că mişcarea ecumenică, creaţie a francmasoneriei, ar putea rămâne izolată de acest scop?
Nichifor Crainic, într-un pasaj din Memoriile sale, ne arată cât de importantă este rezolvarea problemei religioase. Îl redăm mai jos.
„La Geneva se discuta problema Statelor Unite ale Europei şi prezida Nicolae Titulescu. Nu veneam la spectacolul Societăţii Naţiunilor ca un arab la Mecca, ci ca un american la un muzeu de curiozităţi. Am combătut-o de la început pentru că n-am crezut nici în seriozitatea şi nici în durabilitatea ei. Un ţel suprem, cum e pacea mondială, întemeiat pe tratatele de pace de după primul război mondial era o absurditate. […] Sub masca pacifismului şi a înfrăţirii popoarelor, învingătorii de ieri năzuiau să-şi păstreze privilegiile împotriva învinşilor. Astfel, sinceritatea, care e condiţia primordială a unei credinţe, nu era în nici o parte. […] Pacifismul fără fundament metafizic nu există.
Pacifismul fără suflu religios nu se poate realiza. Dar pe acest teren problema devine şi mai complicată decât pe cel politic propriu-zis. În numele cărei credinţe religioase se pot înfrăţi toate popoarele? Creştinismul n-a cucerit încă tot pământul; o turmă şi un păstor e încă un ideal pentru cel mai înflăcărat apostolat cu putinţă. Iar a pune creştinismul, fără să vorbim de confesiunile din sânul lui, pe picior de egalitate cu mahomedanismul sau cu budismul, în numele pacifismului religios, e o imposibilitate de principiu şi de fapt. Societatea Naţiunilor ocolind această dificultate, era un organism areligios, profesând un pacifism fără fundament transcendental. În locul religiei, ea a practicat formula, ce i s-a părut comodă, a francmasoneriei suprareligioase, care nu e decât afumarea conştiinţei naive a unor intelectuali cu pseudoatitudinea neantului ateist. Francmasoneria însă, având un caracter ocult şi aderenţi inavuabili, ideile ei divulgate indirect nu sunt de natură să entuziasmeze popoarele pentru o credinţă pacifistă.Neajunsul acesta l-au observat chiar susţinătorii Societăţii Naţiunilor care, în scrierile lor, deplâng lipsa unei credinţe metafizice sau a unei mitologii, care să dea sângele vieţii organismului genevez. Zeităţile acestea neomitologice, ce ar fi trebuit să creeze un fel de Olimp modern în vârful Mont Blanc-ului, se numesc în filosofia contemporană valori. Valoarea adevărului, a binelui, a frumosului şi aşa mai departe, autonome şi independente, unele de altele, cum nu sunt nici stelele de pe cer, care depind de cel care le-a făcut ca să se poată menţine în armonia suverană prestabilită lor. Cât de falsă este această mitologie teoretică, fabricată de cea mai nouă filosofie, se vede din neputinţa Societăţii Naţiunilor de a însufleţi popoarele pentru idealurile ei, care nu erau altceva decât valori în sensul cel mai modern al cuvântului. Eşecul mondialismului genevez şi al oricărui alt mondialism stă în faptul principal că omul nu e capabil să dea omenirii o credinţă sau o valoare supremă. [8] „Situată la distanţă siderală de pacea tuturor, Societatea Naţiunilor n-avea să pregătească în realitate decât al doilea război mondial.” [9]
Şi aceasta corespundea exact planului iluminaţilor satanişti.
Eforturile mişcării ecumenice, aşa cum sunt ele menţionate în documentele Consiliului Ecumenic al Bisericilor şi al Organizaţiei Religiilor Unite, se îndreaptă spre minimalizarea diferenţelor de doctrină, cu sugerarea şi promovarea sincretismului religios, cu scopul de a permite o coeziune în cadrul maselor de credincioşi de diferite religii şi confesiuni. Fără rezolvarea problemei religioase, guvernarea mondială şi religia unică nu pot fi impuse. [10]
Se ridică întrebarea, dacă şi în ce măsură francmasoneria influenţează Biserica Ortodoxă şi celelalte confesiuni creştine?
Iată câteva date consemnate de istoriografie:
– Thomas Charmers, fondatorul Alianţei Evanghelice (1846), a fost vicepreşedinte al organizaţiei francmasonice Royal Society din Edinburg şi concomitent membru al lojei francmasonice numărul 1 din Forfarshire. [11]
E, desigur, naiv să crezi că marile mişcări se compun din naivi induşi în eroare de manipulatori oculţi. Totuşi, naivitatea joacă un oarecare rol în societate, un rol pe care
l-am dori sesizat de cât mai mulţi oameni interesaţi. Confesiunile neoprotestante, în măsura în care constituie diverse uniuni şi alianţe naţionale şi internaţionale, sunt în mod sigur derivate de ascunse forţe francmasonerice, fiind adesea chiar conduse de francmasoni.
Norbert Homuth divulgă, în 1985, că preşedintele Federaţiei mondiale a baptiştilor, dr. Duke McCall, este francmason din Rotary Club.
Profund penetrat de idei masonice este cultul metodist. Homuth enumeră 20 de pastori din biserica metodistă americană care sunt şi membri în francmasonerie. Episcopul metodist F. P. Corson, fost preşedinte al Congresului Mondial Metodist este francmason al lojei din Pennsylvania. Episcopul metodist R. A. Müller, fost preşedinte al Congresului Naţional al Bisericilor este francmason activ.
Suedia are 535 parohi luterani în francmasonerie. Arhiepiscopul Bertil Werkstrom este francmason activ. Alţi şase episcopi suedezi, printre care Sven Lindegaard, sunt francmasoni. [12]
Întregul protestantism şi neoprotestantism actual, descompuse din punct de vedere eclesial, se află în mrejele francmasoneriei. [13]
[Pentru a nu lungi prea mult articolul, partea a doua a acestui capitol o voi prezenta mâine.]
Bibliografie
[1] Ieromonah Agapit Popovici, „Ecumenismul încotro? O nouă viziune asupra ecumenismului sincretist”, 2003.
[2] Vezi şi la Ralpf Epperson, Noua ordine mondială, Ed. Alma, Oradea, 1997, p. 72.
[3] Această scrisoare a fost publicată în cartea Teocraţia ocultă, scrisă de Lady Queenborough, p. 208-209; vezi la Salem Kirbon, Satan’s Angels Exposed, Morais Cerullo World Evangelism Edition, 1980, p. 159.
[4] Citat după Ralph Epperson, Noua ordine mondială, Ed. Alma, Oradea, 1997, p. 70-71.
[5] Mihai Urzică, op. cit., p. 114.
[6] Mihai Urzică, op. cit., p. 114, după comandorul W. Guy Carr R. D., articol publicat în New Billing News, vol 2, nr. 6, aprilie 1958, editat de Publications du Comité de la Fédération des laïcs chrétiens.
[7] Salem Kirban, Satan’s Angels Exposed, Ed. citată, p. 161, 164. În 1964, Buletinul Marelui Orient de Franţa declara că „Francmasoneria urmează să depăşească atât Biserica Catolică, cât şi comunismul” (Petre Dogaru, op. cit., p. 518).
[8] Nichifor Crainic, Zile albe – zile negre, Casa editorială Gândirea, Bucureşti, 1991, p. 219-220.
[9] Nichifor Crainic, op. cit., p. 221.
[10] Mărturie ne stau documentele primei conferinţe despre diversitate culturală şi religioasă, ţinută la Melbourne, iulie 1997. Informaţiile au fost preluate de la adresa web: http://www.cth.com.au/corp/despatch şi http://www.closer.brisnet.org.au/despatch/wcrp.report1.htm
[11] Bruno Würtz, New Age, Ed. cit., p. 97.
[12] Bruno Würtz, op. cit., p. 98.
[13] Bruno Würtz, op. cit., p. 94.
