Referitor la rătăcirile și ereziile dumneavoastră de mai sus, care sunt de inspirație evident satanică, noi observăm următoarele:
1) Câtă putere de a convinge are masoneria și cât de serioși sunt așa-zișii oameni mari ai politicii, ai științelor și ai banilor ce devin și rămân membrii masoneriei se vede din faptul că ei cred, se roagă și așteaptă ajutor și sfințire de la un dumnezeu plăsmuit de om.
2) Este tristă părerea că masoneria dă membrilor ei chipuri, reprezentări și simboluri și îi lasă să le interpreteze și să le înțeleagă potrivit „puterii de înțelegere raționale” a fiecăruia! Subiectul este absurd: dacă masoneria știe ce crede, de ce o păstrează secret, dacă ea însăși ignoră ceea ce crede, cum se așteaptă să o afle membrii ei? Însă adevărul este altul: masoneria știe foarte bine cine este stăpânul pentru care lucrează, însă nu îndrăznește să o spună clar, pentru că se teme de reacții! O spune, deci, membrilor ei, prin intermediul unor simboluri de așa natură încât aceștia să fie conduși obligatoriu pe cărarea fără de întoarcere spre Satana.
Acesta este adevărul, marele secret al masoneriei! O capcană pur satanică: prinde în cursă fără să se expună! Responsabilitatea prinderii în cursă o pune pe seama victimei însăși, care crede, amăgindu-se pe sine, că singură a descoperit adevărul, devreme ce drumul masoneriei e construit spre a conduce într-acolo ! Aceasta înseamnă fraza din text: „pentru că adevărul nu se descoperă inițiaților în Taine, ci se oferă căutării lor!”
3) Citim în text: „trebuie să fim de acord că încontinuu trebuie să luptăm împotriva ignoranței, a întunericului, a înșelării, căutând progresul, lumina, adevărul și prin urmare și un sens mai deplin al Marelui Arhitect al Universului.” Întrebăm masoneria: cum se pot potrivi acestea cu răspunsul dat de Hristos ucenicilor Lui: ”Eu sunt Calea și Adevărul și Viața, nimeni nu vine la Tatăl decât prin Mine” (Ioan 14, 5-6). Poate un credincios creștin să se îndoiască de adevărul lui Iisus Hristos și să rămână totuși creștin? Logica acestei text se potrivește tuturor religiilor care au dumnezei făuriți de om. Dar pentru un Dumnezeu adevărat, de mii de ori dovedit ca adevărat, cum este Dumnezeu-Sfânta Treime, în care crede creștinul ortodox, ce sens au cuvintele textului masonic de mai sus? Îi vom pune la același nivel pe Iisus Hristos cu Allah, cu Budha, Zeus, Vișnu, M.A.U., fără că aceasta să însemne negare a Sfintei Treimi? Poți să crezi în Hristos „ca Dumnezeu adevărat din Dumnezeu adevărat, născut nu făcut, deoființă cu Tatăl, prin Care toate s-au făcut” și în același timp să te îndoiești de toate acestea și de aceea să cauți să afli adevărul în poveștile băbești ale idolatriei, așa cum face masoneria?
4) Pe care principiu al culturii, al democrației sau al științei poate să se sprijine și să stea „folosirea intenționată a cuvintelor neclare” pe care îl respectă Masoneria Simbolică în legătură cu sensul și cu natura Marelui Arhitect al Universului, o temă fundamentală pentru existența pământească și veșnică a omului? De ce „folosirea deliberată de cuvinte neclare” pentru un subiect care are nevoie pe cât posibil de mai multă lumină și claritate? Cum vom spune noi creștinii că nu știm aceasta (n.tr. – Adevărul), când: „Cuvântul trup S-a făcut și S-a sălășluit între noi și am văzut slava Lui, slavă ca a Unuia-Născut din tatăl, plin de har și de adevăr” (Ioan 1, 14)?
5) Trebuie să fim atenți la cele pe care le cuprinde „tradiția completă a gradului al III-lea (Învățător)” al masoneriei, care sunt într-adevăr „multe și ciudate”, așa cum mărturisește și autorul, însă noi am spune că ele sunt multe și înfricoșătoare! Sunt o răsturnare și o deformare completă a Sfintei Scripturi! Sunt o învățătură evident satanică! Și acestea (se întâmplă) într-o țară creștină (n.tr. – Grecia), în fața unor presupuși creștini, care au devenit masoni pentru a găsi adevărul pe drumul Satanei și a scăpa de tirania „invidiosului Adonai”!
6) Pentru o mai bună înțelegere a acestui text înfricoșător, să vedem care este adevăratul sens al unora dintre cuvintele lui:
a) Îngerul luminii Evlis: Evlis este numele arabic al conducătorilor îngerilor căzuți, al celui căzut din cer pentru că a refuzat să asculte de Cel Preaînalt și să se închine lui Adam, afirmând pe de o parte că acesta este creat din foc ceresc, în vreme ce Adam a fost creat din materie. Evlis este tot una cu Lucifer și cu Azazel al evreilor. Conform tradiției ocultiste, pe când protopărinții, Adam și Eva, se aflau încă în grădina raiului, Evlis, îngerul luminii, nu a rezistat să vadă frumusețea primei femei fără a i se aprinde sentimentul de dragoste față de ea. Nici Eva nu a putut să reziste la dragostea unui înger. Cain a fost rodul acestei iubiri, iar urmașii lui sunt fiii luminii, în vreme ce urmașii lui Adam sunt fii ai materiei! (Enciclopedia Francmasoneriei, Editura lui N.H. Laskaris, Omiros, Atena, 1951, p. 329).
[Până la Iuliu Africanul, Părinții și scriitorii bisericești au înțeles prin „fiii lui Dumnezeu” pe veghetorii cerești, care s-au abătut de la misiunea lor (Iuda 1, 6) și s-au unit cu fiicele oamenilor. Iuliu Africanul interpretează pe „fiii lui Dumnezeu” prin urmașii lui Set, care s-ar fi unit cu femeile din neamul lui Cain.]
b) Marea de aramă: o scăldătoare mare rotundă, aflată în Templul lui Solomon, făcută de Hiram. Ea avea înălțimea de cinci coți, perimetru de 30 de coți, iar ca (puncte de) sprijin avea 12 boi de aramă, câte trei boi în cele patru puncte cardinale.
c) Adonai: nume evreiesc al lui Dumnezeu, pe care iudei îl foloseau din respect, ca să nu folosească cuvântul „Iehova.”
d) Tubalcain: meșter în prelucrarea metalelor, ca și Hefaistos în mitologia greacă. Aici e considerat colaborator al lui Evlis (Lucifer).
e) Hiram: este persoana cea mai legată de masonerie. A fost responsabilul general al construirii templului lui Solomon. În final a ajuns o legendă, reprezentant al zeului popular sirian împotriva căruia au luptat fără încetare adepții lui Iehova … (Enciclopedia, idem, p. 779)! Ceremonialul celui de-al III-lea grad îi numește pe masoni fii ai lui Hiram. Și are o mare însemnătate „profeția” întunecatului Tubalcain că „urmașii lui Hiram”, adică masonii, vor domni și vor impune pe întreg pământul cultul lui Lucifer, „punând capăt tiraniei lui Adonai!” Deci, Dumnezeul Evangheliei, așa cum scrie Sfântul Ioan, „este iubire și cel care rămâne în iubire, rămâne în Dumnezeu și Dumnezeu în el” (I Ioan 4, 16), masonul, însă, inițiat în gradul al III-lea (de Învățător), învață că acest Dumnezeu este invidios, tiran, gelos, sadic și distrugător! Aceasta e o denaturare totală a Sfintei Scripturi, clar născocită de Satana, pentru a imputa Dumnezeului dragostei toate nenorocirile pe care răutatea diavolului și superficialitatea omului le-au abătut asupra umanității.
[Această concepție gnostică o regăsim în toate lucrările autorilor care despre noua eră, extratereștri și civilizații străvechi pierdute.]
7) Ușurința cu care autorul mason al textului de mai sus îl numește pe creștin „habotnic” e un exemplu clar de fanatism și satanism, iar dacă ar citi cele de mai sus, creștinul s-ar revolta! Ați înțeles? Să fii creștin, să citești că Eva a comis adulter, că Cain a fost „întru totul superior lui Abel”, că Lucifer și păcatul adulterului au dat un tip de om mai bun decât cel pe care l-a creat Dumnezeu, că Dumnezeu a fost invidios pe succesul Satanei etc. și cum să nu te revolți! Că urmașul lui Cain cel născut din Satana, Hiram, a fost „nerăzbunător pentru că a acceptat să ajute la construirea templului”, „în cinstea necruțătorului dumnezeu Adonai, a cărui ură persecută de secole neamul lui Cain”! Că cei de partea Satanei sunt superiori morali celor aflați de partea lui Dumnezeu! Să vezi șuvoiul de susținere și de sprijin masonic față de demoni, pe care îi prezintă ca victime ale lui Dumnezeu, Căruia ei îi impută toate: Dumnezeu e rău, invidios, nedrept! Satana și demonii sunt superiori, nerăzbunători, democrați, eliberatori, iar pe ei îi persecută răutatea lui Dumnezeu! Să vezi toată această denaturare într-adevăr demonică a adevărului și să nu vorbești?! Să vezi Sodoma și Gomora și să fii calm, ca și cum nu s-ar întâmpla nimic! Și ne vine în minte realitatea zilnică: fiecare creștin devotat este numit fanatic, incult și tipicar, iar criminalii abominabili și marii șarlatani aproape că sunt priviți ca niște eroi! Iar răul, în loc să se oprească, se mărește! Cine este de vină pentru asta? Nu este de vină omul? Nu, răspunde diavolul! Vinovat e Dumnezeu! Iar masoneria și mulți alții îl cred, căci tuturor el le vorbește pe aceeași limbă!
8) Scopul antihristului, conform textului masonic de mai sus, este să fie zdruncinată credința creștinilor în Dumnezeu-Sfânta Treime și să îi facă să-și „revizuirile toate ideile pe care și le-au format din copilărie în legătură cu forța supremă care conduce lumea”! Adică să înceteze să mai creadă în Dumnezeul Evangheliei și să creadă în dumnezeul masoneriei: Lucifer, diavolul și Satana! Și apoi ne mirăm de ce s-a extins în lume și în țara noastră (n.tr. – adică în Grecia) cultul satanic și toată subcultura religioasă a idolatriei, a teosofiei, a magiei, a ocultismului, a spiritismului, a astrologiei, a Noii Ere etc!
Cartea autorului american Ed. Decker, Problema francmasoneriei («The question of Freemasonery»), care analizează ceremoniile masoneriei, așa cum sunt expuse în cartea menționată mai sus a lui A. Pike (Morală și dogmă), este revelatoare cu privire la caracterul duhovnicesc întunecat al masoneriei, ea conținând pe scurt următoarele:
1. Masoneria e locul de protejare și de păstrare, din epoca lui Enoh, a tuturor marilor adevăruri filosofice și religioase, necunoscute publicului larg, care sunt transmise din generație în generație, ascunse în simboluri, embleme și alegorii!
2. Orice templu masonic e un templu al religiei, iar învățăturile lui sunt indicații religioase.
3. Masoneria e religia universală, veșnică și imuabilă (neschimbabilă), așa cum a pus-o dumnezeu în inima umanității!
4. Primul legislator mason, a cărui inițiere este cinstită de noi, a fost Budha, care cu 1.000 de ani înainte de Hristos, a reajustat religia lui Manous.
5. Masoneria nutrește respect față de toți mari reformatori, precum au fost Moise, Confucius, Zoroastru, Iisus din Nazaret, iconoclastul arab (Μahomed) și îl lasă pe fiecare „frate” să creadă în oricare dintre aceste personalități dumnezeiești voiește!
6. Masoneria reunește în rugăciune toate dogmele creștine, pe evrei, pe musulmani, pe brahmani, pe credincioșii lui Confucius și ai lui Zoroastru, sub numele lui Vaalim! (cuvântul Vaalim (Baalim) este pluralul lui Baal, care înseamnă dumnezeu fals, idol; Vaaleim = dumnezei falși, idoli ! Masonul de gradul 33, A. Pike, în această categorie îl pune și pe dumnezeul creștinilor ! n.aut. – paranteza ne aparține).
7. Învățătorii, chiar și cei ai creștinătății, sunt cei mai neștiutori oameni ai adevăratului sens al celor pe care ei le predau altora. Nu există o altă carte prin care să știm atât de puține cum este Biblia.
8. Toate religiile dogmatice adevărate provin din Kabala și se întorc la ea. Toate organizațiile masonice își au existența din aceste mistere și din simbolurile lor. Kabala demonstrează acordul dintre Cauzalitatea Universală și Cuvântul divin. Biblia, prin categoriile pe care le conține, exprimă acestea într-un mod defectuos: credința religioasă a evreilor, învățăturile lui Moise și ale profeților sunt identice în esență cu cele ale vechilor egipteni, de asemenea ele au sensuri exterioare și vălurile lor. Cărțile evreiești au fost scrise numai pentru a readuce în minte tradițiile și au fost scrise cu simboluri de neînțeles pentru cel neinițiat … Astfel s-a născut o a doua Biblie, necunoscută sau mai degrabă neînțeleasă de creștini, o colecție enormă de vorbe fără legătură logică. Oricine rămâne uimit intrând în altarul Kabalei, căci vede o învățătură atât de logică, de simplă și în același timp absolută (comentariul lui Ε. Decker despre acestea: Kabala este o carte de misticism evreiesc antic și de magie!)
9. Orice bine din natură vină de la Osiris: ordinea, armoniea, temperaturile favorabile, vremurile bune.
10. Masoneria, ca și toate religiile, toate Misteriile, Alchimia și Hermetismul, își ascunde secretele sale față de toți, în afară de adepții ei.
11 Venerabilul e capul și conducătorul Lojei. E izvorul luminii, al cunoașterii și al călăuzirii masoneriei. Prima datorie a masonului este să asculte fără comentarii de Conducătorul lui.
12. Pentru ca demonii să împiedice lumina să se răspândească dintr-odată, ei i-au interzis lui Adam să mănânce din fructul cunoașterii Binelui și a Răului, prin care ar fi cunoscut puterea luminii și puterea întunericului! El (Adam) a ascultat de Adonai. Atunci un înger al luminii l-a îndemnat la neascultare și i-a dat și mijloacele de a birui! Însă demonii au creat-o pe Eva, care l-a ispitit spre o faptă de erotism, care i-a diminuat puterea și l-au legat din nou de lanțurile materiei! Acest lucru se repetă în cazul fiecărui om viu. Acest înger al luminii a luat trup uman și a fost numit Mesia Hristos, pentru a putea să se potrivească cu limba evreilor. Lumina și-a reușit lucrarea ei, scoțându-i pe evrei din adorarea principiului satanic și pe păgâni din adorarea demonilor. Însă conducătorul puterilor întunecate l-a lăsat (pe Mesia) să fie răstignit de evrei, chiar dacă a suferit numai superficial (comentariul lui Ε. Decker: toate acestea sunt cu totul opuse Bibliei: ele așează puterea mântuirii și locul lui Iisus Hristos la picioarele lui Lucifer și îl numește demon pe Dumnezeul Cel Sfânt! Neagă toată importanța jertfei lui Iisus Hristos pe cruce și, din contră, îl pune acolo pe satana!).
[Interpretările masonice date învățăturilor biblice sunt vădit satanice.]
13. „Când masonul va înțelege că secretul succesului este folosirea corectă a energiei vitale, atunci va înțelege secretul artei lui: marile puteri ale Satanei sunt în mâinile lui și înainte de a merge înainte, trebuie să demonstreze că știe să folosească bine această energie” (Chei secrete ale franscmasoneriei – Locked Keys of Freemasonry, Manly P. Hall, p. 48)!
[Este vorba de practici de magie.]
14. „Da, Lucifer este dumnezeu! Ceea ce trebuie să spunem mulțimii este: noi adorăm un dumnezeu, dar este un dumnezeu care se adoră fără vreo prejudecată. «Ție, Mare Inspectore (?) Suprem General (așa este numit masonul de gradul 33) îți spunem ceea ce tu trebuie să spui mereu frăției de gradul 32, 31 și 30: religia masonică trebuie să respecte și să mențină, prin intermediul vostru al celor de grad inferior, puritatea învățăturii luciferice: dacă Lucifer nu era dumnezeu, atunci Adonai (Dumnezeul creștinilor), ale cărui fapte îi dovedesc severitatea, disprețul și ura față de om, brutalitatea și repulsia față de știință, ar fi putut să se întoarcă împotriva lui și să-l defăimeze, atât pe el cât și pe preoții lui? Da, Lucifer este dumnezeu și din păcate Adonai este de asemenea dumnezeu.» Legea veșnică spune că nu există lumină fără umbră, frumusețe fără urâțenie, negru fără alb, pentru că absolutul poate să existe numai ca Dumnezeu cu două fețe: întunericul este necesar pentru lumină, pentru a servi ca opusul ei. Astfel toate cele despre satanism sunt greșite. Religia cea adevărată și plină de filosofie e cea în Satana, egalul lui Adonai! Însă Satana (Lucifer), dumnezeul luminii și dumnezeul binelui, se luptă de dragul umanității, împotriva lui Adonai, dumnezeul răului și al întunericului! (Indicații pentru al 23-lea Consiliu Suprem Mondial, Albert Pike, Guvernator Suprem, Episcop Suprem al Masoneriei Internaționale, 14 iulie 1889)!
[Dumnezeul masonilor, Marele Arhitect al Universului este Lucifer. Aceeași credință au și teosofii și toți adepții noii ere.]
15. Masoneria se ocupă cu regăsirea numelui lui Dumnezeu, ea presupune că acesta s-a pierdut în timpul construirii Templului lui Solomon, prin uciderea arhitectului Hiram Abiff, căutare care se continuă până la gradul de „Arc (Arcada) împărătesc”. Aici acest nume pierdut este regăsit: Jaobulon. În vreme ce Jao e redarea numelui dumnezeului evreiesc Iehova, Bud e numele zeului babilonian Baal (Vaal), iar On reprezintă numele zeului egiptean Osiris! Tipicul ceremoniei are tipărit pe el literele J.B.O., care înseamnă: noi trei suntem de acord să păstrăm cuvântul sfânt. Astfel nici un mason din Arcul (Apsida) împărătesc nu poate să pronunțe de unul singur acest nume sfânt întreg: îl pronunță toți trei împreună, spunând fiecare succesiv câte una dintre cele trei silabe. La sfârșitul Ceremoniei de inițiere în gradul de Arc (Apsidă) împărătesc, candidatul este întrebat: Frate candidat, ce ești? Iar acesta răspunde: Sunt cel ce sunt! Puteți să vă închipuiți așa ceva? Când Moise a cerut lui Dumnezeu să-i spună numele Lui, Dumnezeu a spus: Eu sunt Cel ce sunt! Spuneți-mi, cum poate un creștin care este mason al Arcului împărătesc să fie numit cu numele lui Dumnezeu lui Israel? Dumnezeul credinței creștine a spus: „Nu vă ascundeți și nici n-o luați razna! Oare nu de la început ați auzit și nu de atunci v-am spus Eu vouă? Voi sunteți martori dacă în afară de Mine mai este un Dumnezeu!” (adică: nu vă amăgiți, iudeilor: de la început nu ați auzit oare profețiile pe care vi le-am spus și care toate s-au împlinit? Deci, voi sunteți martori că (pe baza acestor profeții) nu există alt Dumnezeu în afară de Mine) (Isaia 44, 8-9).
16. Însă masonii nu au profanat doar Sfânta Treime, ci ei pângăresc și preoția veșnică a lui Iisus Hristos. La gradul al 19-lea, cel de „Mare Pontif”, Venerabilul, după ce îl unge pe candidat cu ulei, îi spune: „Să fii, deci, pentru totdeauna episcop după rânduiala lui Melchisedec!” Și după ce i se spune parola (Emanuil) și cuvântul sfânt (Aliluia), îl îmbracă într-o robă de pânză albă de in și îi pun o coroană roșie cu 12 stele, care reprezintă cele 12 porți ale Noului Oraș, cele 12 semne ale cicluclui zodical, cele 12 fructe ale copacului vieții, cele 12 seminții ale lui Israil și cei 12 Apostoli (Ritul masonic scoțian ilustrat, Ceremonialul complet, vol. 2, p. 26-27, E. Cook Publications, 1974). Este clar că această ceremonie este hirotonia luciferică masonică, imitare a preoției lui Iisus Hristos, devreme ce se cunoaște din Sfânta Scriptură că preoția a fost dată exclusiv lui Iisus Hristos. Deci, ceremonia prezentată mai sus ia preoția aceasta de la Iisus Hristos și o dă unui om păcătos, care poartă o stemă care printre altele reprezintă și cele 12 semne ale ciclului zodiacal, în vreme ce Cuvântul lui Dumnezeu condamnă apelul credinciosului la zodii pentru a cunoaște viitorul (prezicere, astrologie) (vezi Deut. 18, 10 – 12)! Puterea preoției lui Hristos este dată Satanei, dumnezeului masoneriei !
17. La gradul al 17-lea: „Cavaler al Răsăritului și Apusului”, după ce s-a încheiat inițierea și după ce i s-a dat candidatului cuvântul cheie Μuluvαz (care se citește invers) = Ζαvulum și cuvântul sfânt Noddava (se citește invers) = Αvaddon, candidatul este condus în loja aflată mai sus, de-a dreapta Inspectorului Suprem. Scena reprezintă sfârșitul lumii, când toți bunii masoni își primesc răsplata lor, fiind conduși să șadă pe un tron de-a dreapta Atotinspectorului, fiind purificați după ce și-au spălat hainele în propriul lor sânge. În convorbirea care urmează între Atotinspectorul și Preotul paznic, cartea cu cele 7 peceți pe care nimeni nu poate să o deschidă (Apoc. 5, 4-5), a fost denaturată și înfățișează „o lojă pe care numai Atotinspectorul are dreptul de a o convoca și a o deschide.” A patra pecete este reprezentată de un craniu și suntem informați că aceasta este icoana unui frate care a fost exclus din Lojă! A cincea pecete este reprezentată de o pânză îmbibată în sânge. Atotinspectorul interpretează aceasta ca simbol al datoriei să ne vărsăm sângele pentru binele masoneriei (Ritul Scoțian, vezi mai sus, 18)! Ce denaturare înfricoșătoare a Cuvântului Sfânt al lui Dumnezeu ! Mai întâi, numai Iisus Hristos poate să deschidă cartea cu cele 7 peceți. Aici noi vedem că această putere o primește masonul! Acesta este într-adevăr duhul antihristului! Dar și un alt element al cultului satanic al masoneriei se descoperă în persoana îngerului abisului, Abaddon: „Și ca împărat al lor îl au pe îngerul adâncului, al cărui nume în evreiește este Abaddon, iar în elinește are numele Apollion.” (Apoc. 9, 11)!
Ca urmare a celor de mai sus, domnilor ai Consiliului Suprem, vă dovediți a fi adoratori ai Satanei și luciferici și dacă nu vă pocăiți, sunteți pasibili de anatemele Sfintei Biserici Ortodoxe Universale, excomunicați de Dumnezeu cel viu, inculpați și vinovați de focul gheenei. Prin urmare, declarația voastră sărbătorească, devreme ce este clar că nu cred că veți răspunde scrisorii mele, mă obligă:
1. Să vă dau în judecată la instanțele penale ale țării noastre (Grecia) pentru calomniere denigratoare a Bisericii Ortodoxe Universale a lui Hristos.
2. Să depun spre analiză la următorul Sinod al Ierarhiei Bisericii Greciei hotărârea de condamnare a înfricoșătoarei masonerii, ca fiind o adorare ocultă păgână a vrăjmașului credinței noastre preacurate a Bisericii Ortodoxe Universale.
† Mitropolitul Serafim al Pireului
Sursa: Romfea.gr
traducere de pr. dr. Ciprian Staicu
Concluzia acestei scrisori est clară. Toți masonii, fie că știu sau nu, și indiferent de gredul de inițiere, se închină lui Lucifer, cel căzut din cer ca un fulger. Întreaga ideologie masonică este satanică.
Bibliografie
[1] Apărătorul ortodox
