De la magie neagră la Hristos (VIII)

Pentru Dareen, lupta cu demonii a continuat. Și nu a fost deloc o luptă ușoară.

Șapte demoni plecaseră din mine, și nu peste multă vreme aveau să fie scoși și alții. Cei care rămăseseră, speriați că-și vor pierde ascunzătoarea în care se aciuiseră de atâția ani, erau foarte activi. Știau că șederea lor se apropie de sfârșit.

Scoaterea celorlalți demoni a fost o acțiune îndelungată, epuizantă, care trebuia făcută treptat în ședințe speciale. Domnul Neil postea și se ruga înaintea fiecărei ședințe. Știa că vine în contact cu veritabile forțe ale întunericului. De aceea postul și rugăciunea erau esențale.”

Următorul demon care a fost exorcizat a fost Chinuitorul. S-a manifestat la fel ca ceilalți. Își merita numele, căci a chinuit-o pe Dareen zi și noapte.

A fixat o nouă întâlnire cu pastorul Neil, însă demonul o îndemna să-l omoare. Mărturia ei este interesantă.

„În momentul în care am intrat în binesrică, duhul rău era complet înnebunit. Cu această ocazie am învățat ceva foarte important despre demoni. Ei nu-l puteau vedea pe domnul Neil până când nu-l vedea eu. Puteau vedea numai prin ochii mei. Faptul că depindeau de mine e o dovadă a limitării lor.”

Așadar, odată întrat în trupul unui om, demonul are contact cu exteriorul doar prin simțurile celui posedat.

„- Ucide! Ucide! Ucide! mi-a poruncit iar Chinuitorul.”

Nu și-a mai amintit ce s-a întâmplat decât din clipa în care demonul a fost scos. A fost nevoie de aproape o oră pentru a-l scoate.

„În timpul conflictului a ieșit la iveală faptul că unii îmi posedau corpul de cincisprezece ani, iar alții de și mai multă vreme.”

Acostatorul era un alt duh rău. Domnul Neil mi-a explicat că intrase în corpul meu la vârsta de cincisprezece ani, când am devenit prostituată pe străzile Paddingtonului. Folosindu-mi corpul, a încercat să-i ispitească chiar și pe creștinii prezenți la exorcizare.”

Asta ne arată că patimile sunt strâns legate de câte un demon care pune stăpânire pe omul pătimaș, fără ca acesta să-și dea seama că este posedat.

„După un schimb de replici a plecat și el spre iad cu urlete puternice, împreună cu Ispititorul Nopții. Acesta din urmă este un demon foarte inteligent, având un nume pe măsura caracterului său.

Seducătorul, Corupătorul și Lesbianul au fost alte duhuri necurate scoase din mine și trimise în iad. Demonul lesbianismului a fost cel mai îndrăzneț. Domnul Neil mi-a spus că era uluitor în timpuldialogului. A vorbit cu o voce rafinată din înalta societate, o voce foarte diferită de a mea. În ciuda tuturor protestelor sale, demonul a fost nevoit să plece în iad, înainte de vreme.”

Satan nu dorea să renunțe la ea așa ușor și încerca din greu să oprească exorcizarea.

„Întoarce-te la magie!”, mi-a spus Lucifer. „Renunță la prostiile astea!”
N-aveam de gând să fac așa ceva. Demonul Vrăjitoriei fusese scos, și odată cu el m-a părăsit și puterea magiei. Nu mai aveam puteri supranaturale de la cel rău și mă bucuram de lucrul acesta. „Nu!” i-am spus diavolului.”

Nu a avut ce face și s-a dus la un sabat vrăjitoresc să le spună vrăjitoarelor că s-a lăsat de vrăjitorie.

Ceea ce am făcut a fost o nebunie, pentru că răspunsul vrăjitoarelor la gestul meu a fost o bătaie zdravănă. Mai mult moartă decât vie, am fost târâtă într-o mașină și apoi abandonată într-un loc singuratic. Cu siguranță mă credeau moartă sau trăgând să mor. Dar cineva m-a găsit și m-a dus la spital. Patru zile am stat acolo, atât de rău fusesem bătută. A fost un miracol că am scăpat cu viață, și planurile lui Satan au fost din nou dejucate.”

Trecuseră deja cinci luni de la începerea exorcizării. Mulți demoni fuseseră scoși din mine, dar încă nu eram complet liberă. Mă simțeam descurajată. Uneori temerile și chinurile erau insuportabile. Când voi fi complet eliberată? Cinci luni era o bună bucată de vreme. Când va fi scos din mine și ultimul demon? Când se va sfârși odată toată lupta asta?”

Ajunsese în pragul descurajării. Demonii rămași își băteau joc de ea, batjocorind-o și insultând-o în fel și chip. În această stare s-a internat la un spital de psihiatrie, dar acolo nimeni nu a crezut-o.

„Demoni! Nu vorbi prostii!” mi-a spus doctorul. „Nu există astfel de lucruri. Totul e doar în mintea ta. Ai nevoie de tratament și te vei face bine.”

Vezi”, îmi spunea Satan, „ești nebună. Niciodată n-ai să mai ieși de aici. Și chiar dacă ești , tot nebună ai fi!

Pănâ la urmă medicii și-au dat seama că nu este ca ceilalți bolnavi și spre marea ei surpriză i s-a permis ieșirea din spital pe perioada sfârșitului de săptămână. La contactat pe pastorul Neil și a insistat să fie ajutată și să scoată restul demonilor care o mai stăpâneau. În noaptea aceea ultimul demon i-a părăsit corpul.

Fusese o bătălie lungă și grea cu puterile întunericului. Șaisprezece demoni au fost scoși din ea. Numele ultimului era Demența. Acțiunea lui? Distrugerea creierului.

Aceea a fost o noapte remarcabilă. Trecuseră șapte luni de la prima întâlnire cu domnul Neil.

„A meritat să aștept atât. Domnul Neil și cu mine știam că totul se sfârșise. Iisus îmi dăduse eliberarea deplină. După ce m-am rugat, am plecat de la biserică. Eram liberă.”

Așa se încheie lupta cu demonii pe care a îndurat-o Dareen până ce a fost exorcizată complet. A fost nevoie de șapte luni de luptă și răbdare pentru a înfrunge pe cei șaisprezece demoni ce o posedau și pe Lucifer.

În încheiere, reținem faptul că activitatea demonică în lume este foarte intensă și că posedarea demonică este foarte reală și cunoaște o creștere alarmantă în zilele noastre.

Chiar dacă majoritatea demonizaților nu se manifestă, în chip văzut, ca în cazut celor amintiți în Noul Testament, totuși numărul lor este din ce în ce mai mare. Înțelegem din mărturisirea lui Dareen că cei cuprinși de patimi și nespovediți sunt în chip ascuns posedați de demoni. Dependența de alcool, de tutun, de droguri, de medicamente, și orice alt fel de dependență, sunt semne ale unei posedări demonice, mai mult sau mai puțin subtilă.

Așa cum aflăm din Evanghelie, mulți bolnavi suferă datorită posedării unor duhuri necurate.

Bibliografie

[1] Doreen Irvine, De la magie neagră la Cristos, Editura Agape, Făgăraș, 2004.

În categoria convertiri, Marea Resetare, noua ordine mondiala | Etichete , , , , , , , , | Comentariile sunt închise pentru De la magie neagră la Hristos (VIII)

De la magie neagră la Hristos (VII)

În căutarea lui Iisus Hristos

Drumul de întoarcere la Hristos a lui Doreen nu a fost deloc ușor. Lucifer căruia își vânduse sufletul, căuta mereu să-i amintească că este a lui și că este prea târziu să se întoarcă la Hristos. Spera ca viața ei să se schimbe repede.

„Va fi viața mea altfel acum? Se vor schimba lucrurile? , mă întrebam.
Odată cu trecerea zilelor , mintea îmi era bântuită de tot felul de îndoieli. Cum aș putea vreodată să sper să duc o viață creștină? Cum să pot renunța la droguri, la băutură, la țigări și la modul meu de viață? Ar fi mult prea greu. Și cu vrăjitoria ce să fac? De asta cum să mai scăp? Vocea lui Lucifer, pe care am auzit-o iar foarte clar, i-a spus: Nu poți să scapi. Ești a mea. E prea târziu pentru tine.”

„Într-o noapte. Lucifer a apărut lângă patul meu. Nu aveam cum să-l confrunt. Deseori îl văzusem și îi auzisem vocea. Nu era ceva de domeniul imaginației, ci purul adevăr.
„Ești a mea”, a spus el. „Trebuie să mă asculți. Nu te mai apropia de creștini, că altfel vei muri!”
Corpul și fața îi erau negre și crispate. Vocea sa lugubră exprima ură și amenințare. I-am simțit mâinile mari și păroase întinzându-se și apucându-mi grumazul. Am încercat să strig, am încercat să mă rog. A fost zadarnic. Forța răului era prea mare ca s-o pot înfrunta singură. Era îngrozitor și totuși real.”

A început să viziteze mai multe biserici, dar demonii o chinuiau tot mai mult. Acum începeau să se manifeste violent și vizibil sub forma posedării demonice.

Într-o duminică, după o nouă manifestare demonică într-o biserică, a vrut să se sinucidă, dar a fost scăpată în ultimul moment de un trecător. Fuge și se ascunde într-o cabină telefonică. Acolo găsește pe peretele cabinei numărul de telefon al pastorului Stanley Jebb, care a pus-o în legătură cu pastorul Arthur Neil.

În ziua următoare au sosit amândoi la ea pentru a o exorciza.

Dintr-o dată am devenit conștientă că în mine locuiau duhuri rele. de fapt, corpul lor era în posesia lor. Unul dintre duhuri a vorbit din nou, de data asta auzit doar de mine: – „Nu-i spune nimic, nimic!”
Nu eram străină de lumea demonilor. Nu-i chemasem eu de atâtea ori în ajutor, în timpul ritualurilor vrăjitorești și sataniste? Dar acum, pentru prima oară, înțelegeam că acești demoni erau înlăuntrul meu, nu în afara mea. Era o descoperire șocantă.”

A urmat o primă exorcizare care a durat mai bine de o oră. Deși în primele momente s-a simțit ușurată, totuși a urmat cea mai înfricoșătoare noapte pentru ea. Iată cum descrie acele momente, cu propriile cuvinte.

„Puțin după miezul nopții m-am trezit copleșită de temeri îngrozitoare, asediată de forțele răului. Am auzit iarăși înfricoșătoarele voci la demonilor, dar de data aceasta și-au spus numele. Eram atât de sfâșiată pe dinăuntru, de parcă cineva m-ar fi făcut bucăți. Răsucindu-mă dintr-o parte în alta, în timp ce demonii mă chinuiau și mă sfâșiau, am auzit:
– „Să n-ai nimic de a face cu Neil! Sunt Îndoiala și Necredința. Eu nu voi ieși din tine!”
Apoi o mulțime de voci au strigat în cor: „Nici eu! Nici eu! Nici eu!”
Gloata de demoni era ca un cor uriaș a cărui voce devenea din ce în ce mai puternică. Eram scăldată de transpirație, așternuturile erau leoarcă, iar corpul îmi era chinuit de demoni. Am auzit o altă voce:
– „Sunt pofta, un duh de necurăție. Eu nu plec, sunt aici de ani de zile”.
– „Iar eu sunt vrăjitoria”, a spus alt demon foarte puternic.
– „Eu sunt mândria”, a spus altul. „Nu plec nici eu”. „Nu, nici eu!”
– „Nici eu!”
– „Nici eu!”
Demonii vorbeau pe rând. Credeam că voi înnebuni. Nu eram încă nebună, dar știam că dacă acești demoni nu vor fi scoși din mine, voi înnebuni.”

Din această relatare putem reține faptul că fiecare patimă este legată de un demon, sau altfel spus, fiecare patimă este un demon care stăpânește pe om. Este exact așa cum ne învăță și Sf. Părinți, că patimile sunt demoni. Cel puțin în caul lui Doreen, demonii acționau din interior, nu din exterior.

Deși demonii au fost scoși din inima omului la Botez, după cum zice Marcu Ascetul, totuși când omul se lasă stăpânit de patimi, demonii pun stăpânire din nou pe om. Am arătat în articolele despre yoga faptul că aceste practici deschid poarta demonilor pentru a poseda minte și trupul practicantului. Același lucru este valabil și în cazul artelor marțiale. De la un anumit nivel al antrenamentelor, demonii pun stăpânirea pe om.

Vrăjitorii, magicienii, luptătorii, sataniștii sunt oameni controlați de demoni din interior.

Este foarte important să înțelegem acest aspect întrucât ne ajută să înțelegem cu controlează demonii pe sataniștii din politică, finanțe, cercetare, armată și corporații.
Sataniști precum Klaus Schwab, Noah Harari, Bill Gates, Hillary Clinton, și alții ca ei, sunt controlați de demoni din interior. Sunt oameni posedați, chiar dacă această posedare rămâne ascunsă. Numai așa ne putem explica agenda lor pentru anul 2030.

Până la a doua exorcizare au trecut câteva zile care i s-au părut ani întregi.

„În scurtele momente de luciditate, când eram eu însămi, tânjeam din toată inima să fiu curată, liberă, să-L iubesc și să-L slujesc pe Iisus Hristos, umai pe El. Era ca și cum aș fi avut o personalitate dublă: pe de o parte eram vrăjitoare, prostituată, femeie care nu putea trăi fără droguri, iar pe de altă parte, o persoană care voia să fie schimbată cu totulși să găsească bucurie și fericire. Știam că nu sunt nebună. Eram posedată de duhuri rele și executam aproape întotdeauna ordinele lor.”

„Exorcizarea a durat trei sau patru ore. În acest timp și alți demoni au fost alungați din mine. Demonul Amăgirii și duhurile necurate ale Poftei, Minciunii, Mândriei și Vrăjitoriei au fost trimise în iad.
Domnul Neil mi-a spus că duhul Vrăjitoriei a fost foarte gălăgios. Avea o natură stranie.”

„Eram epuizată. Gâtul și brațele îmi eau pline de răni. Cei șase demoni mă părăsiseră definitiv. Domnul Neil s-a rugat pentru mine și a plecat. Mă simțeam fericită și liberă. Era minunat. În noaptea aceea am dormit ca nu prunc nou-născut. A fost cea mai liniștită noapte din ultimii ani.”

„Dar în scurt timp alți demoni mi-au dat de veste că nu eram încă total eliberată. Unii și-au spus numele, alții nu. Am ajuns din nou în cea mai adâncă groapă a disperării. Crezusem că au plecat toți demonii și am fost foarte dezorientată.

Viața mea fusese o permanentă poartă deschisă pentru posesiunea demonică. Urma să mai treacă un timp până când avem să fiu cu desăvârșire liberă, până când ultimul demon să fie scos. Aceasta nu înseamnă că Domnul Iisus n-ar fi putut să facă totul deodată. Ar fi putut. Dar, așa cum am spus, căile Lui sunt nepătrunse.”

„Exorcizarea este o lucrare puternică, profundă și epuizantă. Din nefericire și una neglijată.”

Este neglijată pentru că demonii fac tot posibilul să împiedice exorcizările, inclusiv în Biserica Ortodoxă.

Bibliografie

[1] Doreen Irvine, De la magie neagră la Cristos, Editura Agape, Făgăraș, 2004.

În categoria convertiri, Marea Resetare, noua ordine mondiala | Etichete , , , , | Un comentariu

De la magie neagră la Hristos (VI)

Întoarcerea de la vrăjitorie și satanism la Hristos nu a fost deloc ușoară. De vreme ce își vânduse sufletul lui Satan și semnase cu propriul sânge această lepădare, era de așteptat ca Satan să se împotrivească încercării ei de a se lepăda de magie, vrăjitorie și satanism, pentru a-și preda viața în mâinile Domnului Iisus Hristos.

Aș dori să fac, ca înainte de a trece mai departe, o scurtă recapitulare a celor mai importante informații prezentate până acum. Avem acces la mărturiile multor convertiți de la satanism și vrăjitorie la Hristos, din care putem învăța multe lucruri de folos, care să ne ajute să înțelegem, la justele lui dimensiuni, războiul nevăzut în care ne aflăm. Drama cea mai mare pentru majoritatea creștinilor este aceea că nu conștientizează realitatea acestui război.

1. Prima strategie a lui Satan este aceea de a-i face pe oameni să creadă că nu există demoni. Dacă totuși cred în existența demonilor, atunci se străduiește să-i facă pe oameni să ignore cursele pe care aceștia le întind. Cu alte cuvinte, să-și ascundă lucrarea cât mai bine. Faptul că știi că demonii există nu te deosebește cu nimic de cei care nu cred în existența lor, atâta vreme cât ești incapabil să le observi lucrarea.

Mulți cred în Dumnezeu, dar se comportă ca și cum nu ar exista. Alții cred în existența demonilor, dar continuă să le facă voia, fără să conștientizeze acest lucru.

Preotul lojii spiritiste îi dezvăluie lui Roger Morneau următoarele:

Este de maximă importanță ca generația care se naște să fie condusă la credința că stăpânul și spiritele sale asociate nu există de fapt. Numai așa spiritele vor fi în stare să-i conducă pe locuitorii pllanetei cu succes, în anii ce ne stau în față.”[2]

2. Satanismul este real. Magia este reală. Vrăjitoria este reală.

Satanismul nu cuprinde numai pe tinerii rebeli, ci adevăratul satanism este format din intelectuali și oameni prosperi. Anton Szandor La Vey (1930-1997), fondatorul Bisericii lui Satan, spunea că satanismul nu este pentru toată lumea, ci pentru elite. Scopul lui este de a pregăti pe Pământ instaurarea împărăției lui Lucifer.

Doreen a aflat de la liderul sataniștilor că

„printre sataniști sunt tot felul de oameni, de la cei mai de sus până la cei mai de jos: bancheri, patroni de magazine, profesori, asistente, prostituate, narcomani etc. Nu-i nici o diferență între noi. Tot ce ne dorim este să lărgim regatul lui Satan pe pământ, oriunde și prin orice mijloace.”

Același lucru l-a mărturisit și Roger Morneau, fost membru a unei loji spiritiste din Canada.

„George ne-a spus că nu ar trebui să ne surprindă că întâlnim acolo pe unii dintre cei mai mari și de succes oameni ai Montrealului și ne-a numit cel puțin cinci-șase dintre cei mai renumiți. Declarația lui m-a surprins, întrucât eu eram convins că vom întâlni un grup de indivizi duri. Dar, contrar așteptărilor, toți erau surprinzător de manierați, splendid îmbrăcați și aveau o personalitate cuceritoare.”

3. Sataniștii cred că pe lumea cealaltă vor fi răsplătiți de Lucifer, direct proporțional cu răul făcut aici. Liderul sataniștilor „era convins c atunci când va muri va avea în subordine legiuni de demoni. Răsplata în lumea de dincolo este considerată a fi direct proporțional cu răul făcut aici”.[3]

Același lucru l-a aflat și Morneau de la preotul lojii:

„Înainte de toate, dați-mi voie să vă spun că noi, membrii societății noastre secrete de aici, din Montreal, suntem elita închinătorilor la spirite. Când lupta dintre forțele de deasupra și acelea ale marelui nostru stăpân se vor sfârși, și el va stabili împărăția sa permanentă pe această planetă, noi vom primi poziții înalte de autoritate și cinstire. Vom fi generos răsplătiți pentru că am stat de partea aceluia care acum pare să fie dezmoștenitul soartei – dacă înțelegeți ce vreau să spun.”

La rândul lor

vrăjitorii și sataniștii cred că în bătălia finală dintre bine și rău va triumfa răul. Ei cred că într-o bună zi Lucifer Îl va învinge pe Hristos și va redobândi locul care îl merită de drept. Atunci Satan va domni atât pe pământ, cât și în cer”.[6]

Motoul vrăjitorilor și sataniștilor este: „Cu cât faci mai mult rău acum, cu atât îți va fi mai mare răsplata în regatul lui Lucifer”.

4. Capacitățile extrasenzoriale și cea de a opera fără bisturiu sunt date de forțele demonice.

„Mai demult, unul sau doi lideri sataniști au primit de la Lucifer puterea de a face adevărate intervenții chirurgicale, atât lor, cât și altora. În timpul acestor operațiii nu foloseau anestezia. Mai mult, nu rămânea nici o urmă în locul unde fusese făcută incizia.”[5]

„În acea seară, unul dintre ei m-a impresionat în mod deosebit. Un doctor ne-a spus cum spiritele îi dăduseră mari puteri hipnotice și vindecătoare, inclusiv aceea de a lua dureri și a opri sângerările ale unor răni și tăieturi adânci.”

5. Magia și vrăjitoria sunt reale. Magia, mai ales cea neagră, este rudă bună cu satanismul. Puterea celor care practică magia neagră este foarte mare, și de aceea nu trebuie subestimată. Ea derivă din invocarea spiritelor întunericului.

Puterile pe care mi le dădea practicarea magiei negre erau mari, și în fiecare zi continuam să pătrund tot mai adâncîn cunoașterea forțelor răului. Capacitatea mea de a levita la un metru și jumătate de pământ era reală. Nu era nevoie de nici un truc ieftin, căci eram ajutată de demoni.

De asemenea, puteam realiza aporturi, adică transportarea lucrurilor prin aer, fără a le atinge, probă folosită adesea când vrăjitorii doresc să-și demonstreze reciproc puterile.

Am realizat toate performanțele pe care le poate atinge o vrăjitoare, nu mi-a scăpat nici una. Făceam într-o săptămână atâtea blestemății, cât nu fac alții în întreaga lor viață.”

„Spiritele mi-au dezvăluit – spune marele preot al lojii – marile realizări ale preoților druizi, printre celții din Franța, Anglia și Irlanda, săvârșite cu mai mult de douăzeci și opt de secole în urmă. Mi s-a arătat că la miezul zilei și al nopții, în zilele cu lună plină, druizii levitau blocurile de gresie cenușie, ce cântăreau în jur de douăzeci și opt de tone, în poziție exactă, pentru a-și înălța locașurile lor de închinare.”[7]

Dacă suntem atenți la cele precizate mai sus, putem înțelege de ce există atâția oameni care au ales să se închine lui Lucifer și demonilor săi. Ei cred că, slujind lui Lucifer, aici pe pământ, în această viață, se pot bucura de plăceri, faimă, putere, bogăție, iar dincolo slava și cinstea primite de la Lucifer vor continua.

Hristos, însă, cere credincioșilor Săi, aici răbdare, renunțare, iubire, iertare, dezlipirea inimii de tot ce este material și trecător, pentru a dobândi viața veșnică și împărăția cerurilor.

În lume există zeci de milioane de sataniști practicanți și poate și mai mulți practicanți de magie neagră și vrăjitorie.

După cum am văzut, scopul lui Lucifer este ca să-și lărgească puterea și regatul său pe pământ prin intermediul slujitorilor săi, din toate categoriile sociale, dela cei mai simpli și săraci oameni până la elitele politice, financiare, militare și corporatiste.

Bibliografie

[1] Doreen Irvine, De la magie neagră la Cristos, Editura Agape, Făgăraș, 2004.
[2] Roger, Morneau, O călătorie în supranatural, Editura Viață și Sănătate, Pantelimon, 2019, p. 38.
[3] Doreen Irvine, De la magie neagră la Cristos, p. 65.
[4] Doreen Irvine, De la magie neagră la Cristos, p. 67.
[5] Roger, Morneau, O călătorie în supranatural, p. 32.
[6] Doreen Irvine, De la magie neagră la Cristos, p. 69.
[7]Roger, Morneau, O călătorie în supranatural, p. 41.

În categoria convertiri, Marea Resetare, noua ordine mondiala | Etichete , , , , , , , | Un comentariu

De la magie neagră la Hristos (V)

Ajunsă „regina vrăjitoarelor”, lui Doreen i s-au oferit mai multe posibilități să aprofundeze tainele ocultismului, prin studiu, practică și călătorii. A călătorit mult împreună cu liderul sataniștilor, practicant și el al magiei negre. A călătorit în multe țări, printre care Olanda, Germania și Franța. Vrăjitoarele din celelalte țări le acordau onorurile cele mai înalte. Stăteau numai la hotelurile cele mai bune sau în vilele mari și scumpe ale vrăjitoarelor. Lucifer era mereu cu ea și o ajuta.

„Nu exista nici o barieră de limbă între vrăjitoarele din țările diferite. Îl rugam pe Lucifer să mă ajute și, în scurt timp, înțelegeam limbile străine. Nu peste mult timp, am putut conversa cu ușurință în fiecare dintre ele.”

A avut multe discuții, pe teme diferite, dintre care cea mai importantă era cum să facem magia neagră mai atrăgătoare pentru publicul larg. Mulți oameni, mai ales dintre tineri, maniferstă un interes deosebit pentru ocultism.

„Era important să-i dăm vrăjitoriei o înfățișare nouă, așa că am stabilit următoarele principii călăuzitoare:
– nu speria niciodată un potențial adept al ocultismului,
– oferă-i tărâmuri noi de mister și aventură,
– prezintă vrăjitoria cu o față mai puțin sinistră.
– înfățișeaz-o ca pe o aventură naturală, inocentă, știind că orice om este atras de aventură
și mister,
– prezintă forțele întunericului într-un limbaj atrăgător.

Odată ce s-au implicat în magie, va fi zadarnic să încerce să o abandoneze. Frica îi va face pe mulți să nici nu încerce să se retragă. Nu vor avea nici o cale de ieșire.

Noi vrăjitorii eram foarte devotați cauzei noastre, și discuțiiile de felul acesta durau ore întregi. Nu ne cruțam timpul. Împărtășirea experiențelor mele, demonstrarea puterilor oculte și vizitarea sabatelor vrăjitorești erau câteva din activitățile de pe ordinea de zi a încărcatului meu program din străinătate.”

După întoarcerea în Anglia, și-a petrecut timpul vizitând sabatele din țară. Se formau multe sabate noi și era important ca membrii noi să fie încurajați. Nu menționa de sacrificiile cu sânge ca să nu-i sperie de la început.

Mulți practicanți ai magiei albe ni se alăturau și făceam schimburi de experiență. Vreau să menționez aici că, deși practicanții magiei albe pretind că nu fac rău nimănui, am cunoscut unii care făceau mult rău. Practica numită „voodoo” în magia neagră era folosită și în cea albă.”

Zbucium sufletesc

După ce a renunțat la titlul de regină a vrăjitoarelor, liderul sataniștilor și-a găsit altă amantă, iar ea s-a retras a țară timp de câțiva ani. Revenea la prostituție ori de câte ori rămânea fără bani. Au fost ani trăiți în zbucium sufletesc. Așa încolțește în mintea ei ideea de a renunța la magie.

„Văzând că îndoielile persistă, am hotărât să încerc s-o rup cu magia și satanismul. Trebuia să fiu atentă, să mă îndepărtez încet, astfel încât nimeni să nuobserve, pentru că nimeni nu poate abandona magia cu de la sine putere.

Când eram cu vrăjitoarele în mijlocul ritualului, eram aproape convinsă că ceea ce făceam e bine. Apoi frica și nesiguranța începeau să-mi stoarcă sufletul. În acea confuzie îngrozitoare simțeam că am fost amăgită și aruncată într-un tunel lung și alunecos. Nu puteam vedea nici o licărire de lumină.”

În acea perioadă de îndoială și confuzie ia hotărârea să viziteze câteva biserici creștine. Se mută în Bristol unde și-a reluat activitatea de prostituată. Practica magiei negre este foarte răspândită în partea de vest a țării și, în scurt timp, a găsit sabatele vrăjitorești. Unele vrăjitoare fuseseră prezente la Dartmoor când a fost încoronată regină, și curând primește conducerea a două sabate din Bristol.

Lupta cu duhurile rele și demonii care o stăpâneau nu era deloc ușoară. Pe de o parte dorea să scape de magie, iar pe de altă parte ceva o făcea să se revolte împotriva creștinilor. Era în anul 1964.

Hotărăște să participe la o adunare creștină doar ca să-și bată joc de predicator. Așa cum era îmbrăcată ca o prostituată se alătură unui grup de creștini și intră cu ei în sală. Aici avea să facă primul pas, pe calea lungă, către eliberare. Predica Eric Hutchins.

Dorea să pășească în față, dar Lucifer îi șoptea: „Ești a mea. Nu poți ieși. E prea târziu. Ești a mea.”

„Tot corpul îmi tremura. În mine se ducea o bătălie, o bătălie cu puterile întunericului și ale lui Satan. Stăpânul meu cel rău lupta să nu mă piardă.”

De acum avea să înceapă un drum lung către eliberarea de demonii care o stăpâneau și să se transforme dintr-o satanistă și vrăjitoare într-o misionară a lui Hristos.

Bibliografie

[1] Doreen Irvine, De la magie neagră la Cristos, Editura Agape, Făgăraș, 2004.

În categoria Articole, convertiri, Marea Resetare, noua ordine mondiala | Etichete , , , , | Comentariile sunt închise pentru De la magie neagră la Hristos (V)

De la magie neagră la Hristos (IV)

Puterile magiei negre

Puterile pe care mi le dădea practicarea magiei negre erau mari, și în fiecare zi continuam să pătrund tot mai adânc în cunoașterea forțelor răului. Capacitatea mea de a levita la un metru și jumătate de pământ era reală. Nu era nevoie de nici un truc ieftin, căci eram ajutată de demoni.

O altă performanță de care erau capabilă ca vrăjitoare era să ucid păsări în zbor, după ce erau eliberate dintr-o colivie. De asemenea, puteam realiza aporturi, adică transportarea lucrurilor prin aer, fără a le atinge, probă folosită adesea când vrăjitorii doresc să-și demonstreze reciproc puterile.

Am realizat toate performanțele pe care le poate atinge o vrăjitoare, nu mi-a scăpat nici una. Făceam într-o săptămână atâtea blestemății, cât nu fac alții în întreaga lor viață.

Regina vrăjitoarele

După o vreme, liderul sataniștilor i-a propus să avanseze în vrăjitorie. „Ai putea să ajungi chiar regina vrăjitoarelor”, a zis el.

„Testarea puterilor magice la care se referise avea să aibă loc la Dartmoor, în provincia Devon, centrul a două sabate vrăjitorești mari și foarte active. Neînsoțită de stăpânul meu, mi-am etalat puterea în mod remarcabil într-o noapte cu lună plină. Aceasta a adus confirmarea mea virtuală ca regină a vrăjitoarelor. După cum veți vedea, ea subliniază și conflictul dintre lumea binelui și răului.”

Povestește mai departe cum în timpul unui ritual, pe când erau complet goale, au observat că se îndreaptă spre ele trei bărbați de pe coasta dealului.

„Era miezul unei nopți senine, fără nori, excelentă pentru vrăjitorie. Complet goale, vrăjitoarele își desfășurau ritualurile. Eram și eu printre ele. Deodată am văzut trei bărbați apropiindu-se de noi de pe coasta dealului. Deși acei intruși nu ne văzuseră încă, în câteva minute urmau să ne descopere. Nu erau copaci sau stânci după care să ne ascundem.

– „Ce ne facem acum?”, au întrebat vrăjitoarele cu nerăbdare. „N-avem un de să ne ascundem”.
– „Nu vă îngrijorați”, le-am spus eu. „Pot să mă fac invizibilă”.
– „Și cu noi cum rămâne?”
– „Dacă vă lăsați în seama mea, vă voi face și pe voi invizibile”.

Și relatează mai departe ce și cum au făcut să devină invizibile.

„N-aveam timp de pierdut. În grabă, toate au făcut ce le-am spus. Stând în cerc perfect nemișcate, ne-am dat mâinile și le-am ținut ridicate. Apoi am invocat puterile întunericului, demonii și pe Satan însuși. În câteva secunde ne-a învăluit o ceață verde foarte deasă. Deabia ne vedea una pe alta când au trecut cei trei bărbați pe lângă noi. Aș fi putut să-mi întind mâna și să-i ating, mai ales că unul a trecut chiar prin centrul cercului, pe sub mâinile noastre ridicate. Magia mea a dat roade.

Ceea ce am relatat aici e perfect adevărat. Am fost toate invizibile și cei trei au trecut pe lângă noi fără să vadă nici măcar ceața care ne-a învăluit. N-au văzut absolut nimic. După ce au plecat, ceața a dispărut încet.”

„Pentru marea ceremonie la care urma să fie aleasă următoarea regină a vrăjitoarelor s-au făcut multe pregătiri. S-au adunat vrăjitori din toate părțile Angliei, din Olanda, din Germania și din Franța. Au ajuns cu puțin timp înainte de sărbătoarea Holloween, când Dartmoorul era un furnicar de activitate. Afluxul de turiști de la Plymouth din zilele acelea includea fără îndoială și mulți vrăjitori.

Au sosit cu mașini elegante, nu pe cozi de mătură, și s-au instalat în hoteluri de lux, apărând în ochii tuturor ca oameni de afaceri prosperi – ceea ce era adevărat pentru unii dintre ei. Aceasta este noua față a magiei – prosperă, aproape respectabilă – o mască sub care se ascund fantastice forțe ale răului.

Ceremonia a început cu incantații adresate demonilor și vechilor zei. Din motive lesne de înțeles, favorita mea era Diana, zeița lunii.

După ritualuri a început marele test al puterii. Șapte vrăjitoare, printre care și eu, concuram pentru titlul de regină. Succesul nu putea fi ușor, pentru că toate aveau puteri considerabile.

O pasăre a fost eliberată din colivie și am ucis-o din zbor. Mai făcusem și cu alte ocazii acest lucru, dar acum am fost singura care am reușit. S-au mai făcut și alte lucruri supranaturale în noaptea aceea stranie de la Dartmoor, dar ultimul a fost cel mai impresionant: umblarea prin foc.

Proba cerea să trec neatinsă printr-un foc mare. nu era vrba de un cerc de foc, ci de o flacără uriașă. Candidata care avea să fie aleasă regină trebuia să-l întâlnească pe Lucifer în mijlocul flăcărilor. El trebuia să fie văzut de întreag adunare luând mâna vrăjitoarei și trecând-o cu bine prin foc, fără ca să-i fie pârlit vreun fie de păr.

Am pășit cu încredere în flăcările înalte de mai bine de doi metri înălțime, chemându-mi mereu marele stăpân, diavolul. Dintr-o dată l-am văzut materializându-se sub ochii mei – o figură mare și neagră. I-am dat mâna și am mers împreună cu el în mijlocul focului. Acolo m-am oprit, cu flăcările dansând în jurul meu.

Diavolul, stăpânul meu, a dispărut abia când am ieșit pe partea cealaltă a focului. Nici măcar mirosul flăcărilor nu se prinse de roba mea largă sau în părul meu lung care-mi flutura.

Toți s-au prosternat la pământ în fața mea.

„Glorie Dianei, regina vrăjitoarelor!” s-a înălțat strigătul puternic a peste o mie de vrăjitoare.”

„Oamenii râd de basmele cu vrăjitoare când nu au fost martorii unor asemenea scene. De-ar fi fost vreunul dintre acești sceptici în zona mlaștinilor în noaptea aceea, cu siguranță că i-ar fi pierit cheful de râs.

Eu știu că magia este reală. Oare n-am fost chiar eu în vârful piramidei, ca regină a vrăjitoarelor?”

Este important să cunoaștem aceste lucruri pentru a ne putea feri de capcanele care ni se întind. Astăzi magia este promovată printr-un limbaj nou, mult mai „științific” ca să atragă fără a speria pe noii recruți.

Toate practicile de dezvoltare a puterilor extrasenzoriale, a puterii de vindecare sau autovindecare sunt practici mascate de magie. Așa zisele forțe proprii pe care urmează să le dezvolți nu sunt deloc proprii, ci sunt demonice, dar foarte bine mascate. Exact ca și în cazul artelor marțiale, unde totul începe ca un sport, ca apoi să treacă la magie pe nesimțite.

Bibliografie

[1] Doreen Irvine, De la magie neagră la Cristos, Editura Agape, Făgăraș, 2004.

În categoria convertiri, Marea Resetare, noua ordine mondiala | Etichete , , , , , , | Comentariile sunt închise pentru De la magie neagră la Hristos (IV)

De la magie neagră la Hristos (III)

Cu sprijinul liderului sataniștilor, care îi era amant și stăpân, Doreen avea să fie inițiată în magia neagră și în vrăjitorie. Într-o seară acesta i se destăinuie, dorind s-o impresioneze și îi spune că este vrăjitor și practică magia neagră.

„Ideea mea despre vrăjitori și vrăjitoare era aceea a unei babe cloanțe cu nasul coroiat, călare pe o coadă de mătură în lumina lunii. Am aflat curând că realitatea era foarte departe de acest portret.

Magia, mai ales cea neagră, este rudă bună cu satanismul. Principala diferență este că sataniștii se închină diavolului într-un templu, iar cei care practică magia neagră sunt organizați în grupuri de către treisprezece persoane, numite sabate vrăjitorești, și n-au nevoie de templu.

Vrăjitoria poate fi practicată oriunde. E de preferat într-un loc liniștit și izolat, de pildă o casă părăsită, o plajă sinuratică sau o pădure. Ora preferată este miezul nopții, și totul se desfășoară la lumina lunii.

Puterea celor care practică magia este foarte mare, și de aceea nu trebuie subestmată. Ea derivă din invocarea spiritelor întunericului. Deseori adepții ei exumează morminte proaspete și oferă corpurile morților ca ofrande lui Satan. Alteori sparg bisericii și ard Bibliile și cărțile de rugăciune. Oriunde a fost sacralizat un loc sfânt este lăsat în urmă un semn al vrăjitoriei. De obicei folosesc sânge de capră, pe care-l stropesc pe pietrele funerare, pe pereții bisericilor etc. N-au nimic sfânt și nu se dau înapoi de la nimic. De la absolut nimic!

Vrăjitoarele au puterea de a blestema oamenii, și blestemele lor se împlinesc. Sunt cazuri de persoane care au murit din cauza blestemuli unei vrăjitoare. Uneori, ele participă la aceste ritualuri complet dezbrăcate.

Toate aceste lucruri pot părea incredibile pentru cititorii care n-au avut nici o tangență cu vrăjitoria. Cu atât mai mult merită explicate.

Vrăjitorii și sataniștii cred că în bătălia finală dintre bine și rău va triumfa răul. Ei cred că într-o bună zi Lucifer Îl va învinge pe Hristos și va redobândi locul care îl merită pe

drept. Atunci Satan va domni atât pe pământ cât și în cer.”

Aceleași lucruri le spune și Roger Morneau. Și el a aflat de la marele preot al lojii spiritiste, că Lucifer în final va învinge pe Hristos și-L va forța să părăsească Pământul cu toți adepții lui (creștinii) și să se refugieze pe o altă planetă din galaxie. Iar Lucifer va rămâne stăpânul Pământului și-i va face nemuritori pe toți cei care i-au slujit în această viață. Le promite mari ranguri în împărăția sa.

Unul dintre membrii lojii în explică lui Morneau că lupta dintre bine și rău este ca cea dintre partide. Acela credea că șansele de câștig sunt egale. Și spunea că așa cum creștinii au ales să fie de partea lui Hristos, tot așa ei au ales să fie de partea lui Lucifer. De aceea lupta dintre bine și rău este atât de crâncenă. Sataniștii nu vor renunța la planurile lor de extingere a regatului lui Lucifer, stăpânul lor, ci vor face tot posibilul să distrugă lucrare sfințitoare a Bisericii și să depărteze pe creștini de Hristos, impunând legi prin care creștinismul și morala creștină să fie subminate constant an de an, pas cu pas. Lucrurile acestea le trăim deja!

„Pentru practicanții magiei negre iadul nu este un loc de chin, ci de plăceri nelimitate, în care fiecare poftă le este îndeplinită. Motoul vrăjitorilor și al sataniștilor este: Cu cât faci mai mult rău acum, cu atât îți ca fi mai mare răsplata în regatul lui Lucifer.

Nu vă mirați de aceste lucruri; cei care pășesc pe drumul alunecos și întunecos al vrăjitorieinu mai gândesc normal, devenind adesea bolnavi psihic. Binele este numit rău, și răul, bine, lucru complet absurd. Mințile lor sunt total distorsionate și pervertite.

Inițierea în magie și vrăjitorie

„Fusesem martora unor orgii înspăimântătoare în templul satanist, dar la întrunirile vrăjitoarelor aveam să văd lucruri și mai cumplite.

L-am ascultat, ca întotdeauna, pe stăpânul meu, liderul sataniștilor, și curând am devenit vrăjitoare. La ceremonia inițierii, toate părțile trupului meu gol au fost stropite cu sânge de capră. Au urmat scene prea oribile pentru a le putea descrie aici.

Sexul joacă un rol important în magie, așa că toate întâlnirile includeau scene groaznice de perversiuni sexuale. Mulți dintre cei care practică magia neagră sunt homosexuali sau lesbiene. La fel de practicat era sadismul. Unii își brăzdau propriile corpuri cu cuțitele și nu simțeau nici o durere. Alții înghițeau otravă și nu pățeau nimic.

Îmaginați-vă peste o sută de vrăjitoare luând parte la aceste perversiuni, în același timp… Asemenea lucruri se întâmplă și azi.”

Lucrarea magiei și perversiunile sexuale au rolul de a atrage peste lume energiile negative satanice care să întineze totul în jur și să despartă pe oameni de harul Duhului Sfânt. Pe cât de multe Sfinte Liturghii se fac în bisericile creștine pe atât de multe ritualuri satanice și vrăjitorești se fac, ca să-i rupă pe creștini de harul Duhului Sfânt. De aceea este foarte important să luăm zilnic anafură și aghiazmă și să însemnăm cu semnul sfintei Cruci tot ce mâncăm, sau bem, sau hainele cu care ne îmbrăcăm.

Este important să sfințim cât mai des lucrurile pe care le folosim, casa, curtea, livezile, câmpurile, viile, izvoarele și fântânile.

Bibliografie

[1] Doreen Irvine, De la magie neagră la Cristos, Editura Agape, Făgăraș, 2004.

În categoria convertiri, Marea Resetare, noua ordine mondiala | Etichete , , , , , | Comentariile sunt închise pentru De la magie neagră la Hristos (III)

De la magie neagră la Hristos (II)

Poate că te întrebi: „Ce mă privește pe mine acest subiect? Oare nu am alte lucruri ma bune de făcut decât să citesc despte satanisti și ritualurile lor? Nu ar fi mai bine să citesc din Biblie sau din scrierile Sfințior Părinți?”

Sigur că este bine să citești din Biblie și din scrierile Sf. Părinți, dar te întreb, tu chiar citești din Biblie sau din scrierile Sfinților Părinți în fiecare zi? Sau pierzi vremea cu lucruri de nimic? Cum crezi că te poți feri de rău, dacă îl ignori? Cum poți să te ferești de capcane, dacă nu te gândești la ele și nu le identifici în jurul tău?

Sfatul meu este să privești lucrurile mai profund și să nu rămâi fixat cu privirea pe ambalaj, ci caută să privești conținutul. Încearcă să înțelegi realitatea așa cum este ea, nu doar cum îți este prezentată. Deschide ochii și privești tu singur în jurul tău!

Ni se promite un viitor luminos, pace, belșug, dar tot ceea ce se întreprinde de mai marii lumii arată contrariul. Viitorul pe care ni-l pregătesc elitele este extrem de sumbru („nu veți avea nimic și veți fi fericiți”), în loc de pacea promisă avem partre de tot mai multe războaie și conflicte, iar în loc de belșug, raționalizarea resurselor de apă și alimente.

În viitor ni se promite o societate „durabilă și sustenabilă”, un fel de rai pe Pământ și viață veșnică salvată în Cloud („norii” de date ale Microsoft, Google, IBM, Amazon, Meta), în care vor fi legalizate pedofilia, incestul, necrofilia, canibalismul, sodomia și alte practici asemănătoare, iar oamenii vor fi transformați în cyborgi conectați și controlați de Inteligența Artificială.

Războiul este pace, libertatea este robie, ignoranța este putere, spunea Orwell în romanul său „1984”. Adică valorile sunt inversate. Și ce înseamnă asta? Nimic altceva decât satanism. Așadar, luați aminte!

Îi dau din nou cuvântul lui Doreen Irvine.

„Prietenia mea cu liderul sataniștilor a devenit tot mai strânsă. Mergeam la toate întâlnirile din templu fără să mai fiu legată la ochi. Eram nerâbdătoare să devin satanistă cu drepturi depline. Nu era ușor să faci acest pas îngrozitor. Mai întâi trebuia să înveți regulile satanismului și să le crezi pe toate, fără umbră de îndoială.”

Regulile satanismului

„Iată câteva dintre regulile pe care trebuie să le accept și să le învăț.”

1. A păstra totul în secret era datoria de bază a sataniștilor. Ei nu aveau voie să spună niciodată unui străin unde se află templul sau ce se întâmplă acolo.

2. Toți trebuie să-l iubească și să-l onoreze și să-l asculte fără crâcnire pe lider, care este reprezentantul lui Lucifer pe pământ. Sataniștii trebuie să-l urmeze pe Satan în toate zilele vieții lor și să-l servească totdeauna numai pe el.

3. Sataniștii nu trebuie să intre niciodată într-o biserică creștină, decât dacă sunt trimiși ca spioni de liderul lor. Toate ideile și întâmplările noi trebuie să-i fie comunicate în întregime liderului sataniștilor, în templul lui satan.

4. Sataniștii nu au voie să citească niciodată Sfânta Biblie pentru propria lor edificare.

5. Sfânta Scriptură trebuie batjocorită și arsă în templele sataniste, la fel ca și cărțile de rugăciune și cele de cântări. De fapt toată literatura creștină trebuie distrusă. (Această poruncă datează de secole. În schimb, scrierile sataniștilor de seamă din trecut sunt păstrate cu grijă. Revelațiile primite din Hades, de la demoni și zei sunt adesea citite în ritulurile de închinare din templele lui Satan.

6. Nimeni nu are voie să întârzie la templu. Cei care întârzie vor fi biciuiți de liderul sataniștilor în fața întregii adunări.

7. Lucifer trebuie onorat în toate împrejurările vieții, la lucru sau acasă. El vede tot ce fac sataniștii, fiind totdeauna cu ei. De aceea trebuie ascultat. Minciunile, înșelătoriile, înjurăturile, poftele și chiar crimele sunt permise.

8. Sataniștii trebuie să se roage zilnic lui Lucifer.

„Mai erau multe alte regului, și oricine nu le asculta era biciuit în fața tuturor în templu. Pedepsele erau admnistrate chiar de lider.”

„Regula liderului era: cu cât faci mai mult rău pe pământ, cu atât mai mare îți va fi răsplata. Era convins că atunci când va muri va avea în subordine legiuni de demoni. Răsplata în lumea de dincolo este considerată a fi direct proporțională cu răul făcut aici.”

Inițierea în satanism

„Acum ești pregătită să depui jurământul pentru a deveni un copil al lui Lucifer, mi-a spus el [liderul] într-o zi.

Ceremonia avea să fie lungă cu complicată, cu participarea multor sataniști, chiar și din alte temple ale Angliei. Au participat cam opt sute de sataniști, toți punctuali, ca la orice altă întâlnire. Îmbrăcată într-o robă neagră și lungă, ascultam imnurile și rugăciunile înălțate marelui zeu al întunericului, morții și misterului. Torțele aprinse răspândeau contraste ciudate pe pereți și pe tavan. Unul câte unul, vasele de pe altar au fost dedicate, iar cuțitele de argint sărutate.

Liderul sataniștilor s-a ridicat de pe tron înălțându-și mâinile, în timp ce toți, inclusiv eu, ne-am prosternat la închinare. Doi preoți au dispărut în spatele draperiilor negre din dosul platformei și s-au întors cu sacrul cocoș alb. Gâtul lui a fost despicat și sângele adunat într-o cupă de argint. Au urmat alte incantații și rugăciuni adresate lui Satan. Chiar și aerul erau îngreunat de forțele întunericului.

Liderul sataniștilor s-a apropiat de mine și mi-a făcut o incizie în mâna stângă, apoi sângele meu a fost adunat în cupa care conținea sângele păsării ucise. A sărutat din nou cuțitul și a amestecat sângele. Apoi am băut din el, făcându-i jurăminte lui Satan.

Înmuindu-mi degetul în sânge am semnat o adevărată declarație, conform căreia îmi vindeam sufletul lui Satan, pentru a fi sclava lui pe vecie. Eram de acum o adevărată satanistă, și toți s-au bucurat că s-a născut un copil al lui Satan. Participanții erau înnebuniți, și au urmat tot felul de obscenități. În seara aceea s-au întâmplat multe lucruri oribile în templu.

Autoarea nu intră în amănunte, dar din alte mărturii știm că în asemenea situații urmează orgii sexuale, care sunt considerate ca o jertfă adusă lui Satan. Există ritualuri în care sunt implicate și sacrificii umane, mai ales de copii mici.

„Am ajuns o persoană importantă în ordinul satanist, iar Satan devenise cu adevărat stăpânul meu. Am ajuns să-i aud vocea cu urechile mele și să-l văd luând o înfățișare fizică în fața ochilor mei.

De multe ori, diavolul s-a materializat într-o formă neagră în fața tuturor sataniștilor în templu. Știam că el era cel ce spunea: Sunt Lucifer, stăpânul vostru, eu vă vorbesc. Ascultați glasul meu, copiii mei! Faceți tot răul pe care-l doriți! Nu vă fie frică, eu vă voi ocroti totdeauna! Bucurați-vă în seara aceasta, dând frâu liber tuturor poftelor voasre! Acesta este un lucru plăcut pentru mine.”

Doreen mai amintește un lucru interesant și spune că

„Mai demult, unul sau doi lideri staniști au primit de la Lucifer puterea de a face adevărate intervenții chirurgicale, atât lor, cât și altora. În timpul acestor operații nu se folosau anastezic. Mai mult, nu rămânea nici o urmă în locul unde fuseseră făcute inciziile.

Capacitatea de a intra în transe profunde mai există și astăzi. Într-o asemenea stare puteam vedea activitatea febrilă din lumea demonilor. Percepția extrasenzorială era alta dintre capacitățile mele. Puteam citi ușor gândurile oamenilor, știind ce urmau să spună sau să facă.

Cititorii s-au putea întreba dacă cineva atât de înglodat în lumea întunericului, cum am fost eu, în poziția mea de mare preoteasă a lui Satan, mai poate fi convertit la credința în Mântuitorul Iisus Hristos. Dar Biblia spune că Hristos a murit pentru fiecare dintre noi. El a murit și pentru sataniști.”

Ascultând aceste mărturisiri putem înțelege cum se face că oameni precum eugenistul Bill Gates, Klaus Schwab, Noah Yuval Harari, Albert Bourla, Ursula von der Leyden, Justin Trudeau și alți ucenici ai lui Schwab susțin genocidul planetar, pedofilia, sodomia, necrofilia, eugenia și controlul total, prin cipuirea tuturor oamenilor. Asta îmi amintește de o altă mărturie, cea a lui Aaron Russo care dezvăluia planul Rockefeller-ilor de a implanta cu cipuri toți oamenii de pe pământ.

Lumea este codusă de sataniști, iar dintre liderii lumii este posibil ca unii nici să nu mai fie umani, ci clone controlate de demoni.

Bibliografie

[1] Doreen Irvine, De la magie neagră la Cristos, Editura Agape, Făgăraș, 2004.

În categoria convertiri, Marea Resetare, noua ordine mondiala | Etichete , , | Un comentariu

De la magie neagră la Hristos (I)

Astăzi mi-a propus să vă aduc în atenție o carte autobiografică a unei foste vrăjitoare, convertite la creștinism. Cartea se intitulează „De la magie neagră la Cristos” și este scrisă de Doreen Irvine. Cartea a apărut la editura Agape în anul 2004. Cartea am citit-o în urmă cu trei luni.

Intenția mea este aceea de a aduce în atenția cititorilor acestui articol faptul că magia neagră, vrăjitoria, satanismul sunt lucruri reale, mult mai reale decât ni le putem închipui.

De asemenea, reținem faptul că Hristos nu voiește moartea păcătosului, ci să se întoarcă și să fie viu. Dumnezeu nu-și întoarce fața de la nimeni, nici măcar de la sataniști. Dacă omul este gata să se întoarcă de pe cala rătăcirii, Domnului nostru Iisus Hristos este gata să-l primească.

Deși autoarea acestei relatări nu a cunoscut creștinismul în forma sa ortodoxă, totuși Domnul nostru Iisus Hristos a lucrat în viața ei și a scos-o din mâinile demonilor și a adus-o pe calea mărturisirii credinței în Dumnezeu, și în Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu.

Vă recomand să citiți această lucrare autobiografică în care veți găsi multe lucruri interesante, legate de subiectul abordat. Veți afla cum autoarea, crescută într-o familie săracă din Anglia, ajunge de tânără ca să se prostitueze, să activeze într-un club de striptease, să consume droguri, și mai apoi să se implice în satanism.

Vine cu câteva detalii interesante, deși nu intră în prea multe amănunte, întrucât lucrurile care se întâmplă la aceste întruniri și ceremonii sataniste sunt mult prea șocante și cumplite. Este inițiată în satanism, ajunge foarte repede mare preotească, la porunca directă a lui Lucifer. Apoi ajunge regina vrăjitoarelor, dovedind multe capacități paranormale și malefice. Cu toate acestea, Dumnezeu o caută și o cheamă cu multă răbdare la El. După multă osteneală și mult chin reușește să fie exorcizată și eliberată de demonii care o stăpâneau. Revine la credința creștină, în cadrul unei denominațiuni evanghelice.

Apoi, la rândul ei, ajunge un misionar creștin care a ajutat la întoarcerea a mii de oameni de pe calea pierzării la creștinism. Sigur, vă voi prezenta și câteva citate din carte, care mi se par mai elocvente și care punctează ceea ce am amintit mai sus. Așa cum am spus, scopul este acela de a arăta cât de puternică și cât de intensă este activitatea grupurilor satanice care se închină lui Lucifer și fac tot posibilul care să răspândească răul în lume și să atragă la credință în Lucifer cât mai mulți oameni.

Doar așa ne putem explica evenimentele la care suntem martori în acești ani de profunde schimbări la nivel mondial. Nimic nu este întâmplător, ci totul este planificat cu atenție de sute, chhiar mii de ani de către Lucifer și demonii săi.

Vă îndemn să aveți mintea deschisă pentru a înțelege cât mai bine mărturiile pe care autoarea le aduce din propria ei experiență. Sunt lucruri pe care nu le înveți nici la școală și nici măcar în școlile teologice. Lucrarea demonică în lume este mult minimalizată, ca să nu spun ascunsă, deși Sf. Apostol Petru ne avertizează că „diavolul, umblă, răcnind ca un leu, căutând pe cine să înghită” (I Petru 5, 8)

Despre aceste realități poți afla doar în măsura în care te alături membrilor societăților secrete și oculte. Este vorba de secrete bine păstrate, care sunt descoperite doar membrilor inițiați. Pe de altă parte, să nu uităm faptul că aceste realități sunt denigrate în afara acestor grupări inițiatice. Sunt prezentate ca povești și mituri, tocmai ca oamenii să nu creadă în existența acestor lucrări malefice și să nu poată lupta împotriva răului. De vreme ce nu crezi în existența răului, nu poți lupta împotriva lui. De vreme ce nu-ți cunoști dușmanii, nu poți să te ferești de ei. Acesta este scopul pentru care aceste adevăruri, aceste realități sunt ascunse de ochii marelui public.

Numărul sataniștilor, vrăjitorilor și magicienilor care activează în lume este foarte mare, de ordinul a zeci de milioane.

„Ceea ce am văzut a fost uluitor și foarte misterios. Stăteam în fundul unei săli foarte mari în care se aflau cam cinci sute de oameni. În față era o platformă neagră. Pe un fel de tron stătea un personaj în robă neagră, cu glugă trasă pe cap. Veșmintele lui erau împodobite cu ornamente în formă de șerpi, dragoni și flăcări. În jurul său, alcătuind un semicerc, se aflau vreo treisprezece persoane, îmbrăcate tot în negru… personajele de pe platformă erau preoții și preotesele ordinului satanic.”

Iată cum decurge ceremonia la care participau în jur de 500 de persoane.

„A început ceremonia. Într-un ritm straniu, preoții și preotesele rosteau incantații din ce în ce mai puternice, în timp ce personajul în robă cobora de pe platformă. Doi dintre preoți i-au descoperit capul, și toți cei prezenți s-au aruncat la pământ, închinându-i-se.
– „Acesta este liderul sataniștilor”, mi-a explicat una dintre fetele cu care am venit. „Îi datorăm ascultare absolută. E reprezentantul lui Satan pe pământ.”

Iată cum este descrisă ceremonia mai departe.

„La un moment dat, luminile cele palide s-au stins, și în locul lor au fost aprinse un fel de torțe. Pentru prima dată am văzut atunci efigiile lui Satan care umpleau pereții. Mi se părea că prin viață pe măsură ce înainta ceremonia.

Un cocoș alb a fost adus în sală, și i-au frânt gâtul pe treptele cae duceau la altar. Sângele se împrăștiase peste tot. Apoi cocoșul a fost oferit ca jertfă lui Satan, împreună cu incantații și rugăciuni. Totul era făcut în numele lui Satan, „Diabolos”, și toți erau încântați și cât se poate de serioși.”

„Pentru a atrage în ordinul satanist oameni importanți și potențiali mimbri sunt depuse oforturi mari, poate mai mari decât cele ale creștinilor din biserici. . Apoi, după ce o persoană a fost prezentă la ceremonie ca simplu observator, există pericolul să spună și altora ce a văzut. Templul era mutat în altă parte ori de câte ori exista bânuiala că ar putea fi descoperit. A ține totul secret era un imperativ al ordinului.”

„La următoarea întâlnire, am fost martora unor scene îngrozitoare, mult mai lugubre decât cele pe care le-am văzut prima dată.”

Doreen este invitată la masă de către liderul sataniștilor și află că „printre sataniști sunt tot felul de oameni, de la cei mai de sus până la cei mai de jos: bancheri, patroni de magazine, profesori, asistente, prostituate, narcomani etc. Nu-i nici o diferență între noi. Tot ce ne dorim este să lărgim regatul lui Satan pe pământ, oriunde și prin orice mijloace.”

Aș vrea să rețineți declarația liderului ordinului satanic. El precizează că din ordin fac parte tot felul de oameni: bancheri, oameni de afaceri, profesori, personal medical, alături de prostituate și drogați. De fapt toți aceștia mai au ceva în comun. Sunt pedofili, homosexuali și lesbiene.

Aceste declarații sunt confirmate și de cele ale lui Roger Morneau, fost membru al unei loji spiritiste și sataniste, din Canada, care spune că din loja în care a fost introdus făceau parte oameni politici, bancheri, avocați, polițiști, medici și alți intelectuali.

Ronald Bernard, fost bancher, dezvăluie la rândul lui că la nivelul cel mai înalt liderii serviciilor secrete își dau mâna cu teroriștii și împreună sunt implicați în trafic de arme, trafic de droguri, trafic de persoane și finanțarea conflictelor armate. Elita bancheră este controlată de entități non-umane și se închină demonilor. Membrii acestei elite sunt sataniști, pedofili, homosexuali și dintre cei care aduc sacrificii umane în cadrul ritualurilor lor satanice.

Mâine voi continua cu prezentarea câtorva reguli ale satanismului, „pe care fiecare membru trebuie să de creadă, fără umbră de îndoială”.

Nu uitați că scopul acestei prezentări este acela de a scoate în evidență că ne aflăm într-un război spiritual, în care suntem cu toții implicați. Este important să înțelegeți că lumea este controlată de demoni, că liderii politici sunt controlați prin intermediul societăților secrete satanice, care primesc ordine directe de la Lucifer.

Trebuie să înțelegeți că Agenga 2030 a ONU este o agendă satanică, care are drept scop înrobirea întregii umanități și predarea ei în stăpânirea lui Lucifer. Toată tehnologia de supraveghere, internetul, telefonia mobilă și sistemul financiar sunt controlate de Lucifer și demonii lui.

Bibliografie

[1] Doreen Irvine, De la magie neagră la Cristos, Editura Agape, Făgăraș, 2004.

În categoria Marea Resetare, noua ordine mondiala | Etichete , , , | Un comentariu

Predică la Duminica I după Rusalii, 2024

Duminica tuturor sfinților

Tema: despre sfinți ca modele pentru viața noastră.

Sfinții sunt prietenii noștri din cer.
Sfinții sunt mijlocitori pentru noi către Dumnezeu.
Sfinții sunt mărturisitori ai dreptei credințe.
Sfinții sunt modele de viață pentru noi toți.

1. Avem datoria de a urma sfinților și de a mărturisi pe Hristos.
2. Să învățăm cum să iubim. Mai presus de orice să iubim pe Dumnezeu, și să nu iubim nimic mai mult decât pe Dumnezeu. De ce? pentru că atunci când iubești ceva sau pe cineva mai mult decât pe Dumnezeu, în vreme de încercare riști să te lepezi de Dumnezeu pentru ceea ce iubești mai mult.

Avem ca model pe Sf. Constantin Brâncoveanu, care a iubit pe Hristos mai mult decât domnia, bogăția sau familia. Nu înseamnă că nu și-a iubit familia, ci doar că a iubit pe Hristos mai mult decât orice altceva.

„Cel ce iubeşte pe tată ori pe mamă mai mult decât pe Mine nu este vrednic de Mine; cel ce iubeşte pe fiu ori pe fiică mai mult decât pe Mine nu este vrednic de Mine. ” (Matei 10, 37)

3. Să ne asumăm viața cu toate ale ei, cu bune și cu rele. Nu putem separa momentele de bine și plăcere de cele de osteneală și durere.

Să avem în vedere mântuirea sufletului nu salvarea trupului.

Răsplata mărturisirii este însutită aici și vom dobândi viața veșnică. Să-L mărturisim pe Hristos mai presus de orice.

Sfinți sunt modele pentru noi și avem modele fiecare dintre noi. Avem modele:
– de toate vârstele,
– din toate categoriile sociale și
– din toate timpurile.

Putem îmbunătăți lumea în măsura în care ne schimbăm pe noi. Ce semeni aceea culegi. Ai răbdare și te vei bucura de roadele ei.

Să împinim poruncile Domnului. Să iertăm tuturor toate. Să binecuvântăm pe cei ce ne blestemă, să fecem bine celor ce ne fac rău și să ne rugăm pentru cei ce ne prigonesc.

Puternic este cel care își stăpânește patimile.

În categoria Predici | Etichete , , , | Un comentariu

Predică la Sf. Treime, 2024

Tema: despre credință

Dumnezeu este unul în ființă și întreit în Persoane. Este un singur Dumnezeu și nu trei.

Nu-L cunoaștem pe Dumnezeu după ființa Sa, ci după lucrăril Sale.

„Biserica învață că există un singur Dumnezeu, adică o singură ființă dumnezeiască; dar în ființa dumnezeiască una, trebuie să deosebim trei fețe sau persoane, fără să le despărțim și fără să le amestecăm: Tatăl, Fiul și Duhul Sfânt. Cele trei persoane ale dumnezeirii sunt deopotrivă, niciuna nu este mai veche, mai mare ori mai desăvârșită decât alta. Tatăl este Dumenzeu adevărat, Fiul este Dumnezeu adevărat și Duhul Sfânt este Dumnezeu adevărat, dar nu sunt trei dumnezei, ci un singur Dumnezeu adevărat.”

Fiecare Persoană are atribute personale prin care se deosebește de celelalte Persoane. Tatăl este nenăscut. Este izvorul tuturor și este nenăscut, ne făcut din veci. Fiul este născut din veci din Tatăl, iar Duhul purcede de la Tatăl.

Cele trei Persoane se numesc Prea Sfânta Treime. Această Taină o primim prin credință așa cum ne-au învățat toți Sf. Părinți.

”Unde sunt doi sau trei adunați în numele Meu, acolo sunt și Eu”. (Matei 18, 20)

Dumnezeu a lăsat pe pământ Biserica Sa. Biserica este una pentru că Unul este Hristos. El este capul Bisericii, trupul Său al cărui mântuitor este. (Efeseni 5, 23). Biserica este sfântă pentru că Hristos, capul Bisericii este sfânt. Biserică este sobornicească pentru că se întinde în timp și spațiu. Și Biserica este apostoleasă pentru că harul preoției se transmite prin succesiune apostolească.

Biserica este așezământul sfânt întemeiat de Domnul nostru IIsus Hristos pentru mântuirea credincioșilor.

Mare este puterea rugăciunii și a pomenirii credincioșilor la Sf. Liturghie și pomenirea celor adormiți.

Ce reținem?

Să ne bucurăm de harul lui Dumnezeu care se revarsă pentru toți. Să mergem la biserică în fiecare duminică și în sărbători. Dacă șase zile lucrăm pentru trupul nostru, măcar o zi să avem grijă și de sufletul nostru nemuritor.

Sufletul nostru are nevoie de rugăciune așa cum trupul nostru are nevoie de aer.

Să încheiem ziua cu rugăciune. Să ne străduim să respectăm poruncile Bisericii și poruncile lăsate de Domnul nostru Iisus Hristos.

Să avem grijă să nu ne luăm după duhhul lumii, după cei care încearcă să ne impună nouă legile Satanei. Suntem într-un război nevăzut.

Să mărturisim dreapta credință prin cuvânt și fapte.

Trăim vremuri de mari schimbări. Să avem grijă cui ne închinăm, lui Dumnezeu, sau lui mamona?

În categoria Predici | Etichete , | Un comentariu