Pare o simplă relatare istorică, descrierea unei minuni. Fiecare cuvânt din Sf. Scriptură este plin de înțelesuri duhovnicești.
Să vedem care este învățătura pe care o reținem din cuvintele vangheliei care s-a citit astăzi.
Era un sutaÈ™ – de alt neam.
Era iubitor de aproapele
Era milostiv – a ajutat la ridicarea sinagogii din acel sat.
Era smerit – nu s-a considerat vrednic ca Iisus să intre în casa sa.
De asemenea, mai reținem cât de important este să ne rugăm pentru aproapele nostru. Sutașul s-a rugat pentru sluga sa, femeia cananeancă s-a rugat pentru fiica sa, iar cei patru inși au avut milă de prietenul lor.
Cuvintele ascultate astăzi ne sunt adresate È™i nouă. Și noi suntem chemaÈ›i să dovedim credinÈ›a noastră prin faptele noastre cele bune. Căci „credinÈ›a fără fapte este moartă.â€
Ce trebuie să facem? Să împlinim poruncile. Care?
Să iertăm tuturor toate. Să nu judecăm, ca să nu fim judecați. Să binecuvântăm pe cei ce ne blestemă și ne vorbesc de rău. Să facem bine celor ce ne fac rău. Să ne rugăm pentru cei care ne prigonesc și ne necăjesc.
Pentru început, este greu pentru că ne gândim la orgoliul nostru. Dar dacă ne gândim la viața veșnică, nu ni se mai pare greu.
Ce mai învățăm?
„De poÈ›i crede, toate sunt cu putință celui ce crede.†„De veÈ›i avea credință cât un grăunte de muÈ™tar, vezi zice muntelui acestuia: mută-te de aici dincolo, È™i aÈ™a va fi.†„Toate câte cereÈ›i rugându-vă să credeÈ›i că le-aÈ™i È™i primit, È™i le veÈ›i avea.†„Oricine va crede că ceea ce zice se va face, fi-vă lui tot ce va zice.â€
Credința are două aspecte. Credința ca mărturisire și credința ca încredere.
Trăim vremuri de cernere, de mari schimbări. Aceste vremuri sunt un test. Dumnezeu așteaptă să dovedim credința prin fapte.
Suntem amenințați cu tot felul de crize. De ce? Pentru ca să se bage frica în noi. Pentru că oamenii pot fi controlați ușor prin frică.
Toate crizele sunt planificate și provocate intenționat de cei care conduc lumea și se închină demonilor.
De ce îngăduie Dumnezeu asemenea lucruri? Pentru puțina noastră credință. Prin faptele noastre îndepărtăm harul lui Dumnezeu din lume, și facem loc acțiunilor demonice.
Satan nu se poate pune cu Dumnezeu, de aceea caută să distrugă creația lui Dumnezeu cu ajutorul oamenilor. De asemenea, Satan vrea să-l distrugă pe omul creat după chipul lui Dumnezeu.
În încheiere, rețineți două sfaturi.
1.Nu primiți identitatea digitală și documentele biometrice. De ce?Pentru că sistemul este demonic. Sistemul acesta de control și evidență este satanic. Cine se supune acestui sistem, se supune celui care controlează sistemul, adică Satan. Acum Satan se folosește de tehnologie, pentru a prinde în cursele sale cât mai mulți oameni.
2.Nu vă injectați cu otrăvuri și nu vă puneți nădejdea în sistemul satanic. Puneți-vă toată nădejdea în Dumnezeu! Cine se teme de moarte, se aruncă în brațele morții. Că de ce-ți este frică de aceea nu scapi.
Reținem trei lucruri:
– despre ochi care este luminătorul trupului
– despre slujirea la doi domni È™i
– despre stres
Așa cum ochiul este luminătorul trupului, tot așa și conștiința este luminătorul sufletului. Scopul vieții este viața veșnică.
Nu putem sluji la doi domni, lui Dumnezeu și lui mamona. Nu putem sluji trupului și sufletului în același timp. Nu putem să facem pe plac lumii și lui Dumnezeu.
Lumea aceasta este condusă de Satan. El este stăpânitorul lumii. A furat stăpânirea de la Adam și acum se crede de drept stăpânul lumii.
Nu putem să fim de acord cu legile date de slujitorii Satanei și în același timp să spunem că suntem creștini și cinstim pe Dumnezeu.
Nu vă stresați pentru ce veți mânca sau ce veți bea sau cu ce vă veți îmbrăca. Trăim prin harul lui Dumnezeu.
Ce sunt poruncile?Sunt jaloane, indicatoare pentru viața noastră.
Căutați mai întâi împărăția lui Dumnezeu și dreptatea Lui. Domnul ne pune în față prioritățile pe care trebuie să le avem în viață. Fără de Dumnezeu nu putem răzbi singuri.
De ce trebuie să avem ca prioritate Împărăția lui Dumnezeu? Ca nu cumva pentru mâncare și băutură să vă lepădați de Dumnezeu.
Stăpânitorii lumii care se închină lui Satan vor să distrugă creația lui Dumnezeu.
Să ne întărim credința și să ne punem nădejdea în Dumnezeu.
Ce este moartea?O trecere. De la osteneală la odihnă, de la cele trecătoare la cele veșnice, de la umbră și vis la adevărata viață.
Să nu ne legăm inima de lucrurile cele materiale, căci pe toate le vom lăsa aici.
Rețineți.
Nu primiți identitatea digitală și documentele biometrice! Nu vă injectați cu otrăvuri!
Predică la Duminica Duminica III după Rusalii, 2024
Tema:despre sfinții români, despre chemarea primilor apostoli la propovăduire și despre sfințirea vieții noastre
Erau oameni simpli, fără idei preconcepute, erau profesioniști și plini de virtuți. Ca apostoli aveau nevoie de aceste virtuți, de răbdare, perseverență și de multă credință.
La aceste virtuți suntem chemați și noi să le dobândim în această viață.
Din primul veac și până astăzi Biserica a dat nenumărați sfinți, prin care se arată lucrearea harului Duhului Sfânt în lume.
Și Biserica Ortodoxă Română a dat sfinți în toate veacurile și din toate categoriile sociale, și de toate vârstele. Și îi amintim și pe sfinții martiri și mărturisitori din veacul XX.
Reținem că avem datoria să urmăm și noi virtuților Sf. Apostoli.
Scopul vieții noastre este să dobândim viața veșnică prin împlinirea poruncilor.
Să iertăm tuturor toate. Să iubim pe vrăjmașii noștri, adică nu păstrăm pace și liniște sufletului nostru. Nu înseamnă să fim de acord cu faptele lor, ci doar să nu nutrim gânduri de răzbunare și supărare. Să binecuvântăm pe cei ce ne blestemă, să facem bine celor ce ne fac rău și să ne rugăm pentru cei ce ne prigonesc.
Să intensificăm rugăciunea.
Predică la Duminica Duminica II după Rusalii, 2024
În urmă cu o săptămână, promiteam să revin cu câteva date istorice privind răspândirea în Occident a practicilor yoga și a spiritualității orientale hinduse. Ar fi multe de spus, însă în acest articol voi puncta câteva date mai importante pentru a înțelege contextul în care occidentalii au adoptat aceste practici.
În secolul al XIX-lea, europenii și americanii au descoperit yoga pentru prima dată. Dar ei au fost mai pasionați de ideile filosofice ale yoga. Chiar dacă au existat câteva tratate despre yoga în limba engleză, scrise de N.C. Paul (A Treatise on Yoga Philosophy, 1851), acestea se concentrau asupra aspectelor fizice. Dar nu a reușit să capteze atenția publicului de atunci.
Înainte de anii 1950, școlile publice și universitățile occidentale nu cunoșteau yoga fizică, dar aceasta a intrat în centrul atenției în acel an.
Un pas important în pregătirea pământului american pentru yoga a venit în septembrie 1875, odată cu înființarea în New York a Societății Teozofice.
În 1873, Helena Blavatsky, o emigrantă rusă și ocultistă, a fost ghidată de Adepții Marii Frății Albe să-l caute pe Col. H. S. Olcott și să înființeze Societatea Teozofică doi ani mai târziu. Împreună cu colonelul Henry Steel Olcott, un avocat proeminent din New York, au fondat societatea pentru a promova ezoterismul oriental în Occident, presupus sub îndrumarea directă a adepților indieni.
Blavatsky a publicat două volume masive – Isis Unveiled în 1877, The Secret Doctrine în 1888 – care a pus în mâna cititorilor americani învățăturile secrete din Vede și Purana. Până în 1891, Societatea avea 54 de filiale în SUA, iar întreaga operațiune era condusă din India.
Scopul real al Societății Teozofice, aÈ™a cum a scris Madame Blavatsky înainte de moartea ei în 1891, a fost să pregătească lumea pentru sosirea unui mare învățător spiritual, un mesia, denumit în cercurile spirituale un avatar sau un „Învățător mondialâ€.
Annie Besant a primit ideea unui învățător mondial de la Madame Blavatsky după ce a luat legătura cu ea la Londra, în 1888, după ce și-a revizuit cartea, The Secret Doctrine, la ordinul lui W. H. Stead, care atunci era jurnalist (și nu încă teosof) și editor al „Review of Reviews†din Londra.
Acest învățător nu este altul decât Maitreya, mesia New Age, adică Antihristul de care amintește Sf. Ap. Ioan în Apocalisa.
În anul 1863 a venit pe lume unul dintre cei mai mari yoghini, marele Swami Vivekananda. El a fost primul yoghin care a călătorit vreodată în Occident pentru a populariza yoga. În întreaga sa călătorie de o viață, a vizitat mai multe țări și a participat la numeroase întâlniri mondiale, astfel încât să poată informa societatea occidentală despre yoga și importanța acesteia.
Swami Vivekananda a devenit cunoscut în vest abia după ce a călătorit în Statele Unite, reprezentând India la Parlamentul religiilor lumii din 1893.
Swami Vivekananda a scris, de asemenea, cărți despre yoga și chiar a tradus din limba sanscrită toate textele de yoga în limba engleză. Astfel, persoanele care nu cunoșteau limba sanscrită au putut să le citească, să le înțeleagă și să le practice în mod independent.
Swami Vivekananda a fost un călugăr hindus și un însemnat lider spiritual indian al secolului al XIX-lea. El a fost unul dintre cei mai de seamă discipoli ai misticului indian Sri Ramakrishna. A promovat ideea unității religioase și a propagat filosofia Vedanta în Occident.
După Swami Vivekananda, Paramahansa Yogananda a călătorit la Boston pentru a participa la Conferința Mondială al Religiilor pentru a propaga Kriya Yoga în Occident.
Kriya Yoga este o formă de yoga popularizată de marele yoghin Sri Lahiri Mahasaya.
În 1896, un alt mare yoghin, Shivapuri Baba, a fost invitat de regina Victoria a Angliei să îi dea lecții particulare de yoga. După ce regina Victoria a murit în 1901, a traversat Oceanul Atlantic și a ajuns în America. La scurt timp după ce a ajuns în Statele Unite, s-a întâlnit cu președintele Theodore Roosevelt.
În anul 1924, în timp ce imigrația americană a impus limite asupra imigrației indiene, autorul, Theos Casimir Bernard, a vizitat India pentru a obține informații despre Yoga.
După ce a studiat și a practicat timp de 23 de ani, a venit în SUA și a scris o carte despre Hatha Yoga, care este populară și astăzi printre practicanții de yoga.
ÃŽncepând cu anii 1950, a început înfiinÈ›area mai multor institute È™i organizaÈ›ii de Yoga în fiecare colÈ› al lumii. BKS Iyengar a fost un alt maestru de Yoga responsabil pentru mediatizarea yoga în lumea occidentală prin intermediul programelor de televiziune, cum ar fi BBC È™i nu numai. ÃŽn plus, el a fost unul dintre „Cei mai influenÈ›i oameni din lume în 2004, conform Time’s 2004 Most Influential People in the Worldâ€.
În 1965, guvernul SUA a eliminat limitele impuse imigrației indiene. Astfel de măsuri facilitează diferiților guru yoghini și spirituali să călătorească în Occident pentru a-și răspândi învățăturile. De atunci, yoga a devenit un mijloc popular de a duce o viață mai sănătoasă.
Tirumalai Krishnamacharya, un savant indian, practicant de yoga și medic ayurvedic, este adesea citat ca fiind părintele disciplinei yoga moderne în Occident. Discipolii săi au fost una dintre forțele care au influențat popularizarea yoga în Occident.
Unul dintre discipolii săi a fost Eugenie Peterson sau Indra Devi. Ea a fost o practicantă de yoga stabilită în California. Timp de un deceniu, ea a călătorit între Hollywood și Mexic pentru a preda yoga.
La Hollywood, Indra Devi a predat yoga celebrităților, ceea ce a făcut-o o figură celebră în SUA. ContribuÈ›ia ei la yoga i-a adus titlul de „Prima doamnă a yogaâ€. Mai târziu s-a mutat în Argentina È™i a continuat să predea yoga acolo.
În anii 1970, un guru indian de yoga, K. Pattabhi Jois, a introdus forma vinyasa de yoga în SUA și Australia, cunoscută pe scară largă sub numele de Ashtanga Yoga. În mod similar, Harbhajan Singh Khalsa, sau Yogi Bhajan, un guru de yoga, cercetător și antreprenor indiano-american, a introdus stilul său de Kundalini yoga în SUA. În plus, el a înființat fundația 3HO (Healthy, Happy, Holy Organization) în peste 35 de țări din întreaga lume pentru a-și răspândi învățăturile.
Pe măsură ce mass-media globală și internetul au început să se dezvolte la sfârșitul secolului XX, yoga a fost unul dintre subiectele fierbinți. Era peste tot, de la televizoare la radio, ziare, reviste și online.
Yoga face parte integrantă din spiritualitatea new age.
Din păcate există încă mulți creștini care, fără să înțeleagă legătura indestructibilă dintre practica yoga și închinarea la demoni, susțin că yoga este compatibilă cu viața creștină și că, pentru motive de sănătate, poate fi practicată de creștini.
Închei prin a aminti că așa cum nu există vrăjitorie creștină, tot așa nu există yoga creștină. Oricât de bune ar fi intențiile unui creștin, o tablă ouija nu poate fi folosită pentru interogarea Duhului Sfânt. Cine o folosește comunică cu demonii.
În încheiere vă recomand să vizionați acest scurt cuvânt al IPS Neofit de Morfu despre experiența yoghină a unui tânăr ortodox.
Pentru Dareen, lupta cu demonii a continuat. Și nu a fost deloc o luptă ușoară.
„Șapte demoni plecaseră din mine, și nu peste multă vreme aveau să fie scoși și alții. Cei care rămăseseră, speriați că-și vor pierde ascunzătoarea în care se aciuiseră de atâția ani, erau foarte activi. Știau că șederea lor se apropie de sfârșit.
Scoaterea celorlalÈ›i demoni a fost o acÈ›iune îndelungată, epuizantă, care trebuia făcută treptat în È™edinÈ›e speciale. Domnul Neil postea È™i se ruga înaintea fiecărei È™edinÈ›e. Știa că vine în contact cu veritabile forÈ›e ale întunericului. De aceea postul È™i rugăciunea erau esenÈ›ale.â€
Următorul demon care a fost exorcizat a fost Chinuitorul. S-a manifestat la fel ca ceilalți. Își merita numele, căci a chinuit-o pe Dareen zi și noapte.
A fixat o nouă întâlnire cu pastorul Neil, însă demonul o îndemna să-l omoare. Mărturia ei este interesantă.
„În momentul în care am intrat în binesrică, duhul rău era complet înnebunit. Cu această ocazie am învățat ceva foarte important despre demoni. Ei nu-l puteau vedea pe domnul Neil până când nu-l vedea eu. Puteau vedea numai prin ochii mei. Faptul că depindeau de mine e o dovadă a limitării lor.â€
Așadar, odată întrat în trupul unui om, demonul are contact cu exteriorul doar prin simțurile celui posedat.
„- Ucide! Ucide! Ucide! mi-a poruncit iar Chinuitorul.â€
Nu și-a mai amintit ce s-a întâmplat decât din clipa în care demonul a fost scos. A fost nevoie de aproape o oră pentru a-l scoate.
„În timpul conflictului a ieÈ™it la iveală faptul că unii îmi posedau corpul de cincisprezece ani, iar alÈ›ii de È™i mai multă vreme.â€
„Acostatorul era un alt duh rău. Domnul Neil mi-a explicat că intrase în corpul meu la vârsta de cincisprezece ani, când am devenit prostituată pe străzile Paddingtonului. Folosindu-mi corpul, a încercat să-i ispitească chiar È™i pe creÈ™tinii prezenÈ›i la exorcizare.â€
Asta ne arată că patimile sunt strâns legate de câte un demon care pune stăpânire pe omul pătimaș, fără ca acesta să-și dea seama că este posedat.
„După un schimb de replici a plecat și el spre iad cu urlete puternice, împreună cu Ispititorul Nopții. Acesta din urmă este un demon foarte inteligent, având un nume pe măsura caracterului său.
Seducătorul, Corupătorul È™i Lesbianul au fost alte duhuri necurate scoase din mine È™i trimise în iad. Demonul lesbianismului a fost cel mai îndrăzneÈ›. Domnul Neil mi-a spus că era uluitor în timpuldialogului. A vorbit cu o voce rafinată din înalta societate, o voce foarte diferită de a mea. ÃŽn ciuda tuturor protestelor sale, demonul a fost nevoit să plece în iad, înainte de vreme.â€
Satan nu dorea să renunțe la ea așa ușor și încerca din greu să oprească exorcizarea.
„Întoarce-te la magie!â€, mi-a spus Lucifer. „Renunță la prostiile astea!â€
N-aveam de gând să fac aÈ™a ceva. Demonul Vrăjitoriei fusese scos, È™i odată cu el m-a părăsit È™i puterea magiei. Nu mai aveam puteri supranaturale de la cel rău È™i mă bucuram de lucrul acesta. „Nu!†i-am spus diavolului.â€
Nu a avut ce face și s-a dus la un sabat vrăjitoresc să le spună vrăjitoarelor că s-a lăsat de vrăjitorie.
„Ceea ce am făcut a fost o nebunie, pentru că răspunsul vrăjitoarelor la gestul meu a fost o bătaie zdravănă. Mai mult moartă decât vie, am fost târâtă într-o maÈ™ină È™i apoi abandonată într-un loc singuratic. Cu siguranță mă credeau moartă sau trăgând să mor. Dar cineva m-a găsit È™i m-a dus la spital. Patru zile am stat acolo, atât de rău fusesem bătută. A fost un miracol că am scăpat cu viață, È™i planurile lui Satan au fost din nou dejucate.â€
„Trecuseră deja cinci luni de la începerea exorcizării. MulÈ›i demoni fuseseră scoÈ™i din mine, dar încă nu eram complet liberă. Mă simÈ›eam descurajată. Uneori temerile È™i chinurile erau insuportabile. Când voi fi complet eliberată? Cinci luni era o bună bucată de vreme. Când va fi scos din mine È™i ultimul demon? Când se va sfârÈ™i odată toată lupta asta?â€
Ajunsese în pragul descurajării. Demonii rămași își băteau joc de ea, batjocorind-o și insultând-o în fel și chip. În această stare s-a internat la un spital de psihiatrie, dar acolo nimeni nu a crezut-o.
„Demoni! Nu vorbi prostii!†mi-a spus doctorul. „Nu există astfel de lucruri. Totul e doar în mintea ta. Ai nevoie de tratament È™i te vei face bine.â€
„Veziâ€, îmi spunea Satan, „eÈ™ti nebună. Niciodată n-ai să mai ieÈ™i de aici. Și chiar dacă eÈ™ti , tot nebună ai fi!â€
Pănâ la urmă medicii și-au dat seama că nu este ca ceilalți bolnavi și spre marea ei surpriză i s-a permis ieșirea din spital pe perioada sfârșitului de săptămână. La contactat pe pastorul Neil și a insistat să fie ajutată și să scoată restul demonilor care o mai stăpâneau. În noaptea aceea ultimul demon i-a părăsit corpul.
Fusese o bătălie lungă și grea cu puterile întunericului. Șaisprezece demoni au fost scoși din ea. Numele ultimului era Demența. Acțiunea lui? Distrugerea creierului.
Aceea a fost o noapte remarcabilă. Trecuseră șapte luni de la prima întâlnire cu domnul Neil.
„A meritat să aÈ™tept atât. Domnul Neil È™i cu mine È™tiam că totul se sfârÈ™ise. Iisus îmi dăduse eliberarea deplină. După ce m-am rugat, am plecat de la biserică. Eram liberă.â€
Așa se încheie lupta cu demonii pe care a îndurat-o Dareen până ce a fost exorcizată complet. A fost nevoie de șapte luni de luptă și răbdare pentru a înfrunge pe cei șaisprezece demoni ce o posedau și pe Lucifer.
În încheiere, reținem faptul că activitatea demonică în lume este foarte intensă și că posedarea demonică este foarte reală și cunoaște o creștere alarmantă în zilele noastre.
Chiar dacă majoritatea demonizaților nu se manifestă, în chip văzut, ca în cazut celor amintiți în Noul Testament, totuși numărul lor este din ce în ce mai mare. Înțelegem din mărturisirea lui Dareen că cei cuprinși de patimi și nespovediți sunt în chip ascuns posedați de demoni. Dependența de alcool, de tutun, de droguri, de medicamente, și orice alt fel de dependență, sunt semne ale unei posedări demonice, mai mult sau mai puțin subtilă.
Așa cum aflăm din Evanghelie, mulți bolnavi suferă datorită posedării unor duhuri necurate.
Bibliografie
[1] Doreen Irvine, De la magie neagră la Cristos, Editura Agape, Făgăraș, 2004.
Drumul de întoarcere la Hristos a lui Doreen nu a fost deloc ușor. Lucifer căruia își vânduse sufletul, căuta mereu să-i amintească că este a lui și că este prea târziu să se întoarcă la Hristos. Spera ca viața ei să se schimbe repede.
„Va fi viața mea altfel acum? Se vor schimba lucrurile? , mă întrebam.
Odată cu trecerea zilelor , mintea îmi era bântuită de tot felul de îndoieli. Cum aÈ™ putea vreodată să sper să duc o viață creÈ™tină? Cum să pot renunÈ›a la droguri, la băutură, la È›igări È™i la modul meu de viață? Ar fi mult prea greu. Și cu vrăjitoria ce să fac? De asta cum să mai scăp? Vocea lui Lucifer, pe care am auzit-o iar foarte clar, i-a spus: Nu poÈ›i să scapi. EÈ™ti a mea. E prea târziu pentru tine.â€
„Într-o noapte. Lucifer a apărut lângă patul meu. Nu aveam cum să-l confrunt. Deseori îl văzusem și îi auzisem vocea. Nu era ceva de domeniul imaginației, ci purul adevăr.
– „EÈ™ti a meaâ€, a spus el. „Trebuie să mă asculÈ›i. Nu te mai apropia de creÈ™tini, că altfel vei muri!â€
Corpul È™i faÈ›a îi erau negre È™i crispate. Vocea sa lugubră exprima ură È™i ameninÈ›are. I-am simÈ›it mâinile mari È™i păroase întinzându-se È™i apucându-mi grumazul. Am încercat să strig, am încercat să mă rog. A fost zadarnic. ForÈ›a răului era prea mare ca s-o pot înfrunta singură. Era îngrozitor È™i totuÈ™i real.â€
A început să viziteze mai multe biserici, dar demonii o chinuiau tot mai mult. Acum începeau să se manifeste violent și vizibil sub forma posedării demonice.
Într-o duminică, după o nouă manifestare demonică într-o biserică, a vrut să se sinucidă, dar a fost scăpată în ultimul moment de un trecător. Fuge și se ascunde într-o cabină telefonică. Acolo găsește pe peretele cabinei numărul de telefon al pastorului Stanley Jebb, care a pus-o în legătură cu pastorul Arthur Neil.
În ziua următoare au sosit amândoi la ea pentru a o exorciza.
„Dintr-o dată am devenit conÈ™tientă că în mine locuiau duhuri rele. de fapt, corpul lor era în posesia lor. Unul dintre duhuri a vorbit din nou, de data asta auzit doar de mine: – „Nu-i spune nimic, nimic!â€
Nu eram străină de lumea demonilor. Nu-i chemasem eu de atâtea ori în ajutor, în timpul ritualurilor vrăjitoreÈ™ti È™i sataniste? Dar acum, pentru prima oară, înÈ›elegeam că aceÈ™ti demoni erau înlăuntrul meu, nu în afara mea. Era o descoperire È™ocantă.â€
A urmat o primă exorcizare care a durat mai bine de o oră. Deși în primele momente s-a simțit ușurată, totuși a urmat cea mai înfricoșătoare noapte pentru ea. Iată cum descrie acele momente, cu propriile cuvinte.
„Puțin după miezul nopții m-am trezit copleșită de temeri îngrozitoare, asediată de forțele răului. Am auzit iarăși înfricoșătoarele voci la demonilor, dar de data aceasta și-au spus numele. Eram atât de sfâșiată pe dinăuntru, de parcă cineva m-ar fi făcut bucăți. Răsucindu-mă dintr-o parte în alta, în timp ce demonii mă chinuiau și mă sfâșiau, am auzit:
– „Să n-ai nimic de a face cu Neil! Sunt ÃŽndoiala È™i NecredinÈ›a. Eu nu voi ieÈ™i din tine!â€
Apoi o mulÈ›ime de voci au strigat în cor: „Nici eu! Nici eu! Nici eu!â€
Gloata de demoni era ca un cor uriaș a cărui voce devenea din ce în ce mai puternică. Eram scăldată de transpirație, așternuturile erau leoarcă, iar corpul îmi era chinuit de demoni. Am auzit o altă voce:
– „Sunt pofta, un duh de necurăție. Eu nu plec, sunt aici de ani de zileâ€.
– „Iar eu sunt vrăjitoriaâ€, a spus alt demon foarte puternic.
– „Eu sunt mândriaâ€, a spus altul. „Nu plec nici euâ€. „Nu, nici eu!â€
– „Nici eu!â€
– „Nici eu!â€
Demonii vorbeau pe rând. Credeam că voi înnebuni. Nu eram încă nebună, dar È™tiam că dacă aceÈ™ti demoni nu vor fi scoÈ™i din mine, voi înnebuni.â€
Din această relatare putem reține faptul că fiecare patimă este legată de un demon, sau altfel spus, fiecare patimă este un demon care stăpânește pe om. Este exact așa cum ne învăță și Sf. Părinți, că patimile sunt demoni. Cel puțin în caul lui Doreen, demonii acționau din interior, nu din exterior.
Deși demonii au fost scoși din inima omului la Botez, după cum zice Marcu Ascetul, totuși când omul se lasă stăpânit de patimi, demonii pun stăpânire din nou pe om. Am arătat în articolele despre yoga faptul că aceste practici deschid poarta demonilor pentru a poseda minte și trupul practicantului. Același lucru este valabil și în cazul artelor marțiale. De la un anumit nivel al antrenamentelor, demonii pun stăpânirea pe om.
Vrăjitorii, magicienii, luptătorii, sataniștii sunt oameni controlați de demoni din interior.
Este foarte important să înțelegem acest aspect întrucât ne ajută să înțelegem cu controlează demonii pe sataniștii din politică, finanțe, cercetare, armată și corporații. Sataniști precum Klaus Schwab, Noah Harari, Bill Gates, Hillary Clinton, și alții ca ei, sunt controlați de demoni din interior. Sunt oameni posedați, chiar dacă această posedare rămâne ascunsă. Numai așa ne putem explica agenda lor pentru anul 2030.
Până la a doua exorcizare au trecut câteva zile care i s-au părut ani întregi.
„În scurtele momente de luciditate, când eram eu însămi, tânjeam din toată inima să fiu curată, liberă, să-L iubesc È™i să-L slujesc pe Iisus Hristos, umai pe El. Era ca È™i cum aÈ™ fi avut o personalitate dublă: pe de o parte eram vrăjitoare, prostituată, femeie care nu putea trăi fără droguri, iar pe de altă parte, o persoană care voia să fie schimbată cu totulÈ™i să găsească bucurie È™i fericire. Știam că nu sunt nebună. Eram posedată de duhuri rele È™i executam aproape întotdeauna ordinele lor.â€
„Exorcizarea a durat trei sau patru ore. În acest timp și alți demoni au fost alungați din mine. Demonul Amăgirii și duhurile necurate ale Poftei, Minciunii, Mândriei și Vrăjitoriei au fost trimise în iad.
Domnul Neil mi-a spus că duhul Vrăjitoriei a fost foarte gălăgios. Avea o natură stranie.â€
„Eram epuizată. Gâtul È™i braÈ›ele îmi eau pline de răni. Cei È™ase demoni mă părăsiseră definitiv. Domnul Neil s-a rugat pentru mine È™i a plecat. Mă simÈ›eam fericită È™i liberă. Era minunat. ÃŽn noaptea aceea am dormit ca nu prunc nou-născut. A fost cea mai liniÈ™tită noapte din ultimii ani.â€
„Dar în scurt timp alți demoni mi-au dat de veste că nu eram încă total eliberată. Unii și-au spus numele, alții nu. Am ajuns din nou în cea mai adâncă groapă a disperării. Crezusem că au plecat toți demonii și am fost foarte dezorientată.
ViaÈ›a mea fusese o permanentă poartă deschisă pentru posesiunea demonică. Urma să mai treacă un timp până când avem să fiu cu desăvârÈ™ire liberă, până când ultimul demon să fie scos. Aceasta nu înseamnă că Domnul Iisus n-ar fi putut să facă totul deodată. Ar fi putut. Dar, aÈ™a cum am spus, căile Lui sunt nepătrunse.â€
„Exorcizarea este o lucrare puternică, profundă È™i epuizantă. Din nefericire È™i una neglijată.â€
Este neglijată pentru că demonii fac tot posibilul să împiedice exorcizările, inclusiv în Biserica Ortodoxă.
Bibliografie
[1] Doreen Irvine, De la magie neagră la Cristos, Editura Agape, Făgăraș, 2004.
Întoarcerea de la vrăjitorie și satanism la Hristos nu a fost deloc ușoară. De vreme ce își vânduse sufletul lui Satan și semnase cu propriul sânge această lepădare, era de așteptat ca Satan să se împotrivească încercării ei de a se lepăda de magie, vrăjitorie și satanism, pentru a-și preda viața în mâinile Domnului Iisus Hristos.
Aș dori să fac, ca înainte de a trece mai departe, o scurtă recapitulare a celor mai importante informații prezentate până acum. Avem acces la mărturiile multor convertiți de la satanism și vrăjitorie la Hristos, din care putem învăța multe lucruri de folos, care să ne ajute să înțelegem, la justele lui dimensiuni, războiul nevăzut în care ne aflăm. Drama cea mai mare pentru majoritatea creștinilor este aceea că nu conștientizează realitatea acestui război.
1.Prima strategie a lui Satan este aceea de a-i face pe oameni să creadă că nu există demoni. Dacă totuși cred în existența demonilor, atunci se străduiește să-i facă pe oameni să ignore cursele pe care aceștia le întind. Cu alte cuvinte, să-și ascundă lucrarea cât mai bine. Faptul că știi că demonii există nu te deosebește cu nimic de cei care nu cred în existența lor, atâta vreme cât ești incapabil să le observi lucrarea.
Mulți cred în Dumnezeu, dar se comportă ca și cum nu ar exista. Alții cred în existența demonilor, dar continuă să le facă voia, fără să conștientizeze acest lucru.
Preotul lojii spiritiste îi dezvăluie lui Roger Morneau următoarele:
„Este de maximă importanță ca generaÈ›ia care se naÈ™te să fie condusă la credinÈ›a că stăpânul È™i spiritele sale asociate nu există de fapt. Numai aÈ™a spiritele vor fi în stare să-i conducă pe locuitorii pllanetei cu succes, în anii ce ne stau în față.â€[2]
2.Satanismul este real. Magia este reală. Vrăjitoria este reală.
Satanismul nu cuprinde numai pe tinerii rebeli, ci adevăratul satanism este format din intelectuali și oameni prosperi. Anton Szandor La Vey (1930-1997), fondatorul Bisericii lui Satan, spunea că satanismul nu este pentru toată lumea, ci pentru elite. Scopul lui este de a pregăti pe Pământ instaurarea împărăției lui Lucifer.
Doreen a aflat de la liderul sataniștilor că
„printre sataniÈ™ti sunt tot felul de oameni, de la cei mai de sus până la cei mai de jos: bancheri, patroni de magazine, profesori, asistente, prostituate, narcomani etc. Nu-i nici o diferență între noi. Tot ce ne dorim este să lărgim regatul lui Satan pe pământ, oriunde È™i prin orice mijloace.â€
Același lucru l-a mărturisit și Roger Morneau, fost membru a unei loji spiritiste din Canada.
„George ne-a spus că nu ar trebui să ne surprindă că întâlnim acolo pe unii dintre cei mai mari È™i de succes oameni ai Montrealului È™i ne-a numit cel puÈ›in cinci-È™ase dintre cei mai renumiÈ›i. DeclaraÈ›ia lui m-a surprins, întrucât eu eram convins că vom întâlni un grup de indivizi duri. Dar, contrar aÈ™teptărilor, toÈ›i erau surprinzător de manieraÈ›i, splendid îmbrăcaÈ›i È™i aveau o personalitate cuceritoare.â€
3.SataniÈ™tii cred că pe lumea cealaltă vor fi răsplătiÈ›i de Lucifer, direct proporÈ›ional cu răul făcut aici. Liderul sataniÈ™tilor „era convins c atunci când va muri va avea în subordine legiuni de demoni. Răsplata în lumea de dincolo este considerată a fi direct proporÈ›ional cu răul făcut aiciâ€.[3]
Același lucru l-a aflat și Morneau de la preotul lojii:
„Înainte de toate, daÈ›i-mi voie să vă spun că noi, membrii societății noastre secrete de aici, din Montreal, suntem elita închinătorilor la spirite. Când lupta dintre forÈ›ele de deasupra È™i acelea ale marelui nostru stăpân se vor sfârÈ™i, È™i el va stabili împărăția sa permanentă pe această planetă, noi vom primi poziÈ›ii înalte de autoritate È™i cinstire. Vom fi generos răsplătiÈ›i pentru că am stat de partea aceluia care acum pare să fie dezmoÈ™tenitul soartei – dacă înÈ›elegeÈ›i ce vreau să spun.â€
La rândul lor
„vrăjitorii È™i sataniÈ™tii cred că în bătălia finală dintre bine È™i rău va triumfa răul. Ei cred că într-o bună zi Lucifer ÃŽl va învinge pe Hristos È™i va redobândi locul care îl merită de drept. Atunci Satan va domni atât pe pământ, cât È™i în cerâ€.[6]
Motoul vrăjitorilor È™i sataniÈ™tilor este: „Cu cât faci mai mult rău acum, cu atât îți va fi mai mare răsplata în regatul lui Luciferâ€.
4.Capacitățile extrasenzoriale și cea de a opera fără bisturiu sunt date de forțele demonice.
„Mai demult, unul sau doi lideri sataniÈ™ti au primit de la Lucifer puterea de a face adevărate intervenÈ›ii chirurgicale, atât lor, cât È™i altora. ÃŽn timpul acestor operaÈ›iii nu foloseau anestezia. Mai mult, nu rămânea nici o urmă în locul unde fusese făcută incizia.â€[5]
„În acea seară, unul dintre ei m-a impresionat în mod deosebit. Un doctor ne-a spus cum spiritele îi dăduseră mari puteri hipnotice È™i vindecătoare, inclusiv aceea de a lua dureri È™i a opri sângerările ale unor răni È™i tăieturi adânci.â€
5.Magia și vrăjitoria sunt reale. Magia, mai ales cea neagră, este rudă bună cu satanismul. Puterea celor care practică magia neagră este foarte mare, și de aceea nu trebuie subestimată. Ea derivă din invocarea spiritelor întunericului.
„Puterile pe care mi le dădea practicarea magiei negre erau mari, și în fiecare zi continuam să pătrund tot mai adâncîn cunoașterea forțelor răului. Capacitatea mea de a levita la un metru și jumătate de pământ era reală. Nu era nevoie de nici un truc ieftin, căci eram ajutată de demoni.
De asemenea, puteam realiza aporturi, adică transportarea lucrurilor prin aer, fără a le atinge, probă folosită adesea când vrăjitorii doresc să-și demonstreze reciproc puterile.
Am realizat toate performanÈ›ele pe care le poate atinge o vrăjitoare, nu mi-a scăpat nici una. Făceam într-o săptămână atâtea blestemății, cât nu fac alÈ›ii în întreaga lor viață.â€
„Spiritele mi-au dezvăluit – spune marele preot al lojii – marile realizări ale preoÈ›ilor druizi, printre celÈ›ii din FranÈ›a, Anglia È™i Irlanda, săvârÈ™ite cu mai mult de douăzeci È™i opt de secole în urmă. Mi s-a arătat că la miezul zilei È™i al nopÈ›ii, în zilele cu lună plină, druizii levitau blocurile de gresie cenuÈ™ie, ce cântăreau în jur de douăzeci È™i opt de tone, în poziÈ›ie exactă, pentru a-È™i înălÈ›a locaÈ™urile lor de închinare.â€[7]
Dacă suntem atenți la cele precizate mai sus, putem înțelege de ce există atâția oameni care au ales să se închine lui Lucifer și demonilor săi. Ei cred că, slujind lui Lucifer, aici pe pământ, în această viață, se pot bucura de plăceri, faimă, putere, bogăție, iar dincolo slava și cinstea primite de la Lucifer vor continua.
Hristos, însă, cere credincioșilor Săi, aici răbdare, renunțare, iubire, iertare, dezlipirea inimii de tot ce este material și trecător, pentru a dobândi viața veșnică și împărăția cerurilor.
În lume există zeci de milioane de sataniști practicanți și poate și mai mulți practicanți de magie neagră și vrăjitorie.
După cum am văzut, scopul lui Lucifer este ca să-și lărgească puterea și regatul său pe pământ prin intermediul slujitorilor săi, din toate categoriile sociale, dela cei mai simpli și săraci oameni până la elitele politice, financiare, militare și corporatiste.
Bibliografie
[1] Doreen Irvine, De la magie neagră la Cristos, Editura Agape, Făgăraș, 2004. [2] Roger, Morneau, O călătorie în supranatural, Editura Viață și Sănătate, Pantelimon, 2019, p. 38. [3] Doreen Irvine, De la magie neagră la Cristos, p. 65. [4] Doreen Irvine, De la magie neagră la Cristos, p. 67. [5] Roger, Morneau, O călătorie în supranatural, p. 32. [6] Doreen Irvine, De la magie neagră la Cristos, p. 69. [7]Roger, Morneau, O călătorie în supranatural, p. 41.
Ajunsă „regina vrăjitoarelorâ€, lui Doreen i s-au oferit mai multe posibilități să aprofundeze tainele ocultismului, prin studiu, practică È™i călătorii. A călătorit mult împreună cu liderul sataniÈ™tilor, practicant È™i el al magiei negre. A călătorit în multe țări, printre care Olanda, Germania È™i FranÈ›a. Vrăjitoarele din celelalte țări le acordau onorurile cele mai înalte. Stăteau numai la hotelurile cele mai bune sau în vilele mari È™i scumpe ale vrăjitoarelor. Lucifer era mereu cu ea È™i o ajuta.
„Nu exista nici o barieră de limbă între vrăjitoarele din țările diferite. ÃŽl rugam pe Lucifer să mă ajute È™i, în scurt timp, înÈ›elegeam limbile străine. Nu peste mult timp, am putut conversa cu uÈ™urință în fiecare dintre ele.â€
A avut multe discuții, pe teme diferite, dintre care cea mai importantă era cum să facem magia neagră mai atrăgătoare pentru publicul larg. Mulți oameni, mai ales dintre tineri, maniferstă un interes deosebit pentru ocultism.
„Era important să-i dăm vrăjitoriei o înfățișare nouă, așa că am stabilit următoarele principii călăuzitoare:
– nu speria niciodată un potenÈ›ial adept al ocultismului,
– oferă-i tărâmuri noi de mister È™i aventură,
– prezintă vrăjitoria cu o față mai puÈ›in sinistră.
– înfățiÈ™eaz-o ca pe o aventură naturală, inocentă, È™tiind că orice om este atras de aventură
și mister,
– prezintă forÈ›ele întunericului într-un limbaj atrăgător.
Odată ce s-au implicat în magie, va fi zadarnic să încerce să o abandoneze. Frica îi va face pe mulți să nici nu încerce să se retragă. Nu vor avea nici o cale de ieșire.
Noi vrăjitorii eram foarte devotaÈ›i cauzei noastre, È™i discuÈ›iiile de felul acesta durau ore întregi. Nu ne cruÈ›am timpul. ÃŽmpărtășirea experienÈ›elor mele, demonstrarea puterilor oculte È™i vizitarea sabatelor vrăjitoreÈ™ti erau câteva din activitățile de pe ordinea de zi a încărcatului meu program din străinătate.â€
După întoarcerea în Anglia, și-a petrecut timpul vizitând sabatele din țară. Se formau multe sabate noi și era important ca membrii noi să fie încurajați. Nu menționa de sacrificiile cu sânge ca să nu-i sperie de la început.
„MulÈ›i practicanÈ›i ai magiei albe ni se alăturau È™i făceam schimburi de experiență. Vreau să menÈ›ionez aici că, deÈ™i practicanÈ›ii magiei albe pretind că nu fac rău nimănui, am cunoscut unii care făceau mult rău. Practica numită „voodoo†în magia neagră era folosită È™i în cea albă.â€
Zbucium sufletesc
După ce a renunțat la titlul de regină a vrăjitoarelor, liderul sataniștilor și-a găsit altă amantă, iar ea s-a retras a țară timp de câțiva ani. Revenea la prostituție ori de câte ori rămânea fără bani. Au fost ani trăiți în zbucium sufletesc. Așa încolțește în mintea ei ideea de a renunța la magie.
„Văzând că îndoielile persistă, am hotărât să încerc s-o rup cu magia și satanismul. Trebuia să fiu atentă, să mă îndepărtez încet, astfel încât nimeni să nuobserve, pentru că nimeni nu poate abandona magia cu de la sine putere.
Când eram cu vrăjitoarele în mijlocul ritualului, eram aproape convinsă că ceea ce făceam e bine. Apoi frica È™i nesiguranÈ›a începeau să-mi stoarcă sufletul. ÃŽn acea confuzie îngrozitoare simÈ›eam că am fost amăgită È™i aruncată într-un tunel lung È™i alunecos. Nu puteam vedea nici o licărire de lumină.â€
În acea perioadă de îndoială și confuzie ia hotărârea să viziteze câteva biserici creștine. Se mută în Bristol unde și-a reluat activitatea de prostituată. Practica magiei negre este foarte răspândită în partea de vest a țării și, în scurt timp, a găsit sabatele vrăjitorești. Unele vrăjitoare fuseseră prezente la Dartmoor când a fost încoronată regină, și curând primește conducerea a două sabate din Bristol.
Lupta cu duhurile rele și demonii care o stăpâneau nu era deloc ușoară. Pe de o parte dorea să scape de magie, iar pe de altă parte ceva o făcea să se revolte împotriva creștinilor. Era în anul 1964.
Hotărăște să participe la o adunare creștină doar ca să-și bată joc de predicator. Așa cum era îmbrăcată ca o prostituată se alătură unui grup de creștini și intră cu ei în sală. Aici avea să facă primul pas, pe calea lungă, către eliberare. Predica Eric Hutchins.
Dorea să pășească în față, dar Lucifer îi È™optea: „EÈ™ti a mea. Nu poÈ›i ieÈ™i. E prea târziu. EÈ™ti a mea.â€
„Tot corpul îmi tremura. ÃŽn mine se ducea o bătălie, o bătălie cu puterile întunericului È™i ale lui Satan. Stăpânul meu cel rău lupta să nu mă piardă.â€
De acum avea să înceapă un drum lung către eliberarea de demonii care o stăpâneau și să se transforme dintr-o satanistă și vrăjitoare într-o misionară a lui Hristos.
Bibliografie
[1] Doreen Irvine, De la magie neagră la Cristos, Editura Agape, Făgăraș, 2004.
„Puterile pe care mi le dădea practicarea magiei negre erau mari, și în fiecare zi continuam să pătrund tot mai adânc în cunoașterea forțelor răului. Capacitatea mea de a levita la un metru și jumătate de pământ era reală. Nu era nevoie de nici un truc ieftin, căci eram ajutată de demoni.
O altă performanță de care erau capabilă ca vrăjitoare era să ucid păsări în zbor, după ce erau eliberate dintr-o colivie. De asemenea, puteam realiza aporturi, adică transportarea lucrurilor prin aer, fără a le atinge, probă folosită adesea când vrăjitorii doresc să-și demonstreze reciproc puterile.
Am realizat toate performanțele pe care le poate atinge o vrăjitoare, nu mi-a scăpat nici una. Făceam într-o săptămână atâtea blestemății, cât nu fac alții în întreaga lor viață.
Regina vrăjitoarele
După o vreme, liderul sataniÈ™tilor i-a propus să avanseze în vrăjitorie. „Ai putea să ajungi chiar regina vrăjitoarelorâ€, a zis el.
„Testarea puterilor magice la care se referise avea să aibă loc la Dartmoor, în provincia Devon, centrul a două sabate vrăjitoreÈ™ti mari È™i foarte active. NeînsoÈ›ită de stăpânul meu, mi-am etalat puterea în mod remarcabil într-o noapte cu lună plină. Aceasta a adus confirmarea mea virtuală ca regină a vrăjitoarelor. După cum veÈ›i vedea, ea subliniază È™i conflictul dintre lumea binelui È™i răului.â€
Povestește mai departe cum în timpul unui ritual, pe când erau complet goale, au observat că se îndreaptă spre ele trei bărbați de pe coasta dealului.
„Era miezul unei nopți senine, fără nori, excelentă pentru vrăjitorie. Complet goale, vrăjitoarele își desfășurau ritualurile. Eram și eu printre ele. Deodată am văzut trei bărbați apropiindu-se de noi de pe coasta dealului. Deși acei intruși nu ne văzuseră încă, în câteva minute urmau să ne descopere. Nu erau copaci sau stânci după care să ne ascundem.
– „Ce ne facem acum?â€, au întrebat vrăjitoarele cu nerăbdare. „N-avem un de să ne ascundemâ€.
– „Nu vă îngrijoraÈ›iâ€, le-am spus eu. „Pot să mă fac invizibilăâ€.
– „Și cu noi cum rămâne?â€
– „Dacă vă lăsaÈ›i în seama mea, vă voi face È™i pe voi invizibileâ€.
Și relatează mai departe ce și cum au făcut să devină invizibile.
„N-aveam timp de pierdut. În grabă, toate au făcut ce le-am spus. Stând în cerc perfect nemișcate, ne-am dat mâinile și le-am ținut ridicate. Apoi am invocat puterile întunericului, demonii și pe Satan însuși. În câteva secunde ne-a învăluit o ceață verde foarte deasă. Deabia ne vedea una pe alta când au trecut cei trei bărbați pe lângă noi. Aș fi putut să-mi întind mâna și să-i ating, mai ales că unul a trecut chiar prin centrul cercului, pe sub mâinile noastre ridicate. Magia mea a dat roade.
Ceea ce am relatat aici e perfect adevărat. Am fost toate invizibile È™i cei trei au trecut pe lângă noi fără să vadă nici măcar ceaÈ›a care ne-a învăluit. N-au văzut absolut nimic. După ce au plecat, ceaÈ›a a dispărut încet.â€
„Pentru marea ceremonie la care urma să fie aleasă următoarea regină a vrăjitoarelor s-au făcut multe pregătiri. S-au adunat vrăjitori din toate părțile Angliei, din Olanda, din Germania și din Franța. Au ajuns cu puțin timp înainte de sărbătoarea Holloween, când Dartmoorul era un furnicar de activitate. Afluxul de turiști de la Plymouth din zilele acelea includea fără îndoială și mulți vrăjitori.
Au sosit cu maÈ™ini elegante, nu pe cozi de mătură, È™i s-au instalat în hoteluri de lux, apărând în ochii tuturor ca oameni de afaceri prosperi – ceea ce era adevărat pentru unii dintre ei. Aceasta este noua față a magiei – prosperă, aproape respectabilă – o mască sub care se ascund fantastice forÈ›e ale răului.
Ceremonia a început cu incantații adresate demonilor și vechilor zei. Din motive lesne de înțeles, favorita mea era Diana, zeița lunii.
După ritualuri a început marele test al puterii. Șapte vrăjitoare, printre care și eu, concuram pentru titlul de regină. Succesul nu putea fi ușor, pentru că toate aveau puteri considerabile.
O pasăre a fost eliberată din colivie și am ucis-o din zbor. Mai făcusem și cu alte ocazii acest lucru, dar acum am fost singura care am reușit. S-au mai făcut și alte lucruri supranaturale în noaptea aceea stranie de la Dartmoor, dar ultimul a fost cel mai impresionant: umblarea prin foc.
Proba cerea să trec neatinsă printr-un foc mare. nu era vrba de un cerc de foc, ci de o flacără uriașă. Candidata care avea să fie aleasă regină trebuia să-l întâlnească pe Lucifer în mijlocul flăcărilor. El trebuia să fie văzut de întreag adunare luând mâna vrăjitoarei și trecând-o cu bine prin foc, fără ca să-i fie pârlit vreun fie de păr.
Am pășit cu încredere în flăcările înalte de mai bine de doi metri înălÈ›ime, chemându-mi mereu marele stăpân, diavolul. Dintr-o dată l-am văzut materializându-se sub ochii mei – o figură mare È™i neagră. I-am dat mâna È™i am mers împreună cu el în mijlocul focului. Acolo m-am oprit, cu flăcările dansând în jurul meu.
Diavolul, stăpânul meu, a dispărut abia când am ieșit pe partea cealaltă a focului. Nici măcar mirosul flăcărilor nu se prinse de roba mea largă sau în părul meu lung care-mi flutura.
Toți s-au prosternat la pământ în fața mea.
„Glorie Dianei, regina vrăjitoarelor!†s-a înălÈ›at strigătul puternic a peste o mie de vrăjitoare.â€
„Oamenii râd de basmele cu vrăjitoare când nu au fost martorii unor asemenea scene. De-ar fi fost vreunul dintre acești sceptici în zona mlaștinilor în noaptea aceea, cu siguranță că i-ar fi pierit cheful de râs.
Eu È™tiu că magia este reală. Oare n-am fost chiar eu în vârful piramidei, ca regină a vrăjitoarelor?â€
Este important să cunoaștem aceste lucruri pentru a ne putea feri de capcanele care ni se întind. Astăzi magia este promovată printr-un limbaj nou, mult mai „științific†ca să atragă fără a speria pe noii recruți.
Toate practicile de dezvoltare a puterilor extrasenzoriale, a puterii de vindecare sau autovindecare sunt practici mascate de magie. Așa zisele forțe proprii pe care urmează să le dezvolți nu sunt deloc proprii, ci sunt demonice, dar foarte bine mascate. Exact ca și în cazul artelor marțiale, unde totul începe ca un sport, ca apoi să treacă la magie pe nesimțite.
Bibliografie
[1] Doreen Irvine, De la magie neagră la Cristos, Editura Agape, Făgăraș, 2004.
Cu sprijinul liderului sataniștilor, care îi era amant și stăpân, Doreen avea să fie inițiată în magia neagră și în vrăjitorie. Într-o seară acesta i se destăinuie, dorind s-o impresioneze și îi spune că este vrăjitor și practică magia neagră.
„Ideea mea despre vrăjitori și vrăjitoare era aceea a unei babe cloanțe cu nasul coroiat, călare pe o coadă de mătură în lumina lunii. Am aflat curând că realitatea era foarte departe de acest portret.
Magia, mai ales cea neagră, este rudă bună cu satanismul. Principala diferență este că sataniștii se închină diavolului într-un templu, iar cei care practică magia neagră sunt organizați în grupuri de către treisprezece persoane, numite sabate vrăjitorești, și n-au nevoie de templu.
Vrăjitoria poate fi practicată oriunde. E de preferat într-un loc liniștit și izolat, de pildă o casă părăsită, o plajă sinuratică sau o pădure. Ora preferată este miezul nopții, și totul se desfășoară la lumina lunii.
Puterea celor care practică magia este foarte mare, și de aceea nu trebuie subestmată. Ea derivă din invocarea spiritelor întunericului. Deseori adepții ei exumează morminte proaspete și oferă corpurile morților ca ofrande lui Satan. Alteori sparg bisericii și ard Bibliile și cărțile de rugăciune. Oriunde a fost sacralizat un loc sfânt este lăsat în urmă un semn al vrăjitoriei. De obicei folosesc sânge de capră, pe care-l stropesc pe pietrele funerare, pe pereții bisericilor etc. N-au nimic sfânt și nu se dau înapoi de la nimic. De la absolut nimic!
Vrăjitoarele au puterea de a blestema oamenii, și blestemele lor se împlinesc. Sunt cazuri de persoane care au murit din cauza blestemuli unei vrăjitoare. Uneori, ele participă la aceste ritualuri complet dezbrăcate.
Toate aceste lucruri pot părea incredibile pentru cititorii care n-au avut nici o tangență cu vrăjitoria. Cu atât mai mult merită explicate.
Vrăjitorii și sataniștii cred că în bătălia finală dintre bine și rău va triumfa răul. Ei cred că într-o bună zi Lucifer Îl va învinge pe Hristos și va redobândi locul care îl merită pe
drept. Atunci Satan va domni atât pe pământ cât È™i în cer.â€
Aceleași lucruri le spune și Roger Morneau. Și el a aflat de la marele preot al lojii spiritiste, că Lucifer în final va învinge pe Hristos și-L va forța să părăsească Pământul cu toți adepții lui (creștinii) și să se refugieze pe o altă planetă din galaxie. Iar Lucifer va rămâne stăpânul Pământului și-i va face nemuritori pe toți cei care i-au slujit în această viață. Le promite mari ranguri în împărăția sa.
Unul dintre membrii lojii în explică lui Morneau că lupta dintre bine și rău este ca cea dintre partide. Acela credea că șansele de câștig sunt egale. Și spunea că așa cum creștinii au ales să fie de partea lui Hristos, tot așa ei au ales să fie de partea lui Lucifer. De aceea lupta dintre bine și rău este atât de crâncenă. Sataniștii nu vor renunța la planurile lor de extingere a regatului lui Lucifer, stăpânul lor, ci vor face tot posibilul să distrugă lucrare sfințitoare a Bisericii și să depărteze pe creștini de Hristos, impunând legi prin care creștinismul și morala creștină să fie subminate constant an de an, pas cu pas. Lucrurile acestea le trăim deja!
„Pentru practicanții magiei negre iadul nu este un loc de chin, ci de plăceri nelimitate, în care fiecare poftă le este îndeplinită. Motoul vrăjitorilor și al sataniștilor este: Cu cât faci mai mult rău acum, cu atât îți ca fi mai mare răsplata în regatul lui Lucifer.
Nu vă mirați de aceste lucruri; cei care pășesc pe drumul alunecos și întunecos al vrăjitorieinu mai gândesc normal, devenind adesea bolnavi psihic. Binele este numit rău, și răul, bine, lucru complet absurd. Mințile lor sunt total distorsionate și pervertite.
„Fusesem martora unor orgii înspăimântătoare în templul satanist, dar la întrunirile vrăjitoarelor aveam să văd lucruri și mai cumplite.
L-am ascultat, ca întotdeauna, pe stăpânul meu, liderul sataniștilor, și curând am devenit vrăjitoare. La ceremonia inițierii, toate părțile trupului meu gol au fost stropite cu sânge de capră. Au urmat scene prea oribile pentru a le putea descrie aici.
Sexul joacă un rol important în magie, așa că toate întâlnirile includeau scene groaznice de perversiuni sexuale. Mulți dintre cei care practică magia neagră sunt homosexuali sau lesbiene. La fel de practicat era sadismul. Unii își brăzdau propriile corpuri cu cuțitele și nu simțeau nici o durere. Alții înghițeau otravă și nu pățeau nimic.
ÃŽmaginaÈ›i-vă peste o sută de vrăjitoare luând parte la aceste perversiuni, în acelaÈ™i timp… Asemenea lucruri se întâmplă È™i azi.â€
Lucrarea magiei și perversiunile sexuale au rolul de a atrage peste lume energiile negative satanice care să întineze totul în jur și să despartă pe oameni de harul Duhului Sfânt. Pe cât de multe Sfinte Liturghii se fac în bisericile creștine pe atât de multe ritualuri satanice și vrăjitorești se fac, ca să-i rupă pe creștini de harul Duhului Sfânt. De aceea este foarte important să luăm zilnic anafură și aghiazmă și să însemnăm cu semnul sfintei Cruci tot ce mâncăm, sau bem, sau hainele cu care ne îmbrăcăm.
Este important să sfințim cât mai des lucrurile pe care le folosim, casa, curtea, livezile, câmpurile, viile, izvoarele și fântânile.
Bibliografie
[1] Doreen Irvine, De la magie neagră la Cristos, Editura Agape, Făgăraș, 2004.
