Codul Bibliei

Mărgăritarul de mare preţ

Permiteţi-mi să dau doar un exemplu care va arăta modul perfect în care teomatica deschide sensul Scripturii şi ne ajută să vedem lucruri care altfel nu ar fi evidente.

Cu câţiva ani în urmă am corespondat cu un preşedinte de seminar care este unul dintre cei mai reputaţi lideri evanghelici din Statele Unite. El scrisese o carte întreagă menită să discrediteze orice abordare precum teomatica. El a declarat următoarele într-o scrisoare.

Am studiat lucrarea dvs. Teomatica şi apreciez cantitatea enormă de efort depusă în cercetare. Am suspiciuni persistente cu privire la aceasta şi alte abordări ale numerologiei mistice. Când toată munca este făcută asupra analizei numerologice a textului, rămâne încă întrebarea cu privire la ceea ce ne spune, care nu este deja evident din declaraţiile directe ale Scripturii.

În Matei 13, Iisus a vorbit despre mărgăritarul de mare preţ. Fără îndoială, există multe lucruri pe care acest mărgăritar îl poate reprezenta, precum şi multe aplicaţii. Mii de predici au fost predicate pe acest pasaj biblic.

Mărgăritarul este un tip al împărăţiei cerurilor. L-ar putea reprezenta pe Iisus sau chiar pe Dumnezeu Însuşi. Ar putea însemna mântuirea noastră când o găsim.

Mărgăritarul s-ar putea aplica la orice are o mare valoare spirituală. Totuşi, descoperim prin teomatică ceea ce reprezintă cu adevărat acest mărgăritar.

Iarăşi asemenea este împărăţia cerurilor cu un neguţător care caută mărgăritare bune. Şi aflând un mărgăritar de mult preţ, s-a dus, a vândut toate câte avea şi l-acumpărat. (Matei 13, 45, 46)

UN MÄ‚RGÄ‚RITAR DE MULT PREÅ¢ 1720
Mt. 13, 46: ενα πολύτιμον μαργαρίτην’

Iată numărul 15, numărul puterii şi tăriei.

ÅžI L-A CUMPÄ‚RAT 86 x 15
και ηγορασεν αυτόν’

Când am observat numărul 1720, semnificaţia nu a părut evidentă la început. Apoi mi-am dat seama; desigur! Anterior, am văzut că modelul 86/172 nu avea de-a face doar cu separarea şi împărţirea în general, ci şi cu discernământul spiritual – a fi capabil să divizeze şi să înţeleagă corect adevărul.

Iar hrana tare este pentru cei desăvârşiţi, care au prin obişnuinţă simţurile învăţate să deosebească binele şi rău (Evr. 5, 14).

A DISCERNE BINE 172 x 8
Evr. 5, 14: προς διακρισιν καλού

Dar Dumnezeu ştie că în ziua în care veţi mânca din el vi se vor deschide ochii şi veţi fi ca Dumnezeu, cunoscând binele şi răul (Geneza 3, 5).

VEŢI FI CA DUMNEZEU, CUNOSCÂND BINELE 172 x 4
Gen 3, 5: והייתם כאלהים ידעי טוב

Deci, ceea ce reprezintă mărgăritarul este capacitatea de a cunoaşte diferenţa dintre bine şi rău, de a putea discerne toate lucrurile spirituale. Iată trei cuvinte greceşti.

DAR CEL DUHOVNICESC TOATE LE JUDECÄ‚ 172 x 13
(mt) I Cor 2, 15: o δε πνευματικός ανακρίνει τα παντα’

Un bărbat care găseşte acest mărgăritar, realizând că este cheia discernământului, va da fiecare bănuţ pe care îl are pentru a-l cumpăra. Ce poate fi mai valoros decât abilitatea de a discerne fiecare problemă şi fiecare materie din univers?

Prin Cuvântul Său veşnic, Dumnezeu va da în cele din urmă tuturor sfinţilor Săi din cer capacitatea de a face exact asta. Odată ce vom vedea acest fapt, vom fi dispuşi să lăsăm şi să renunţăm la tot ce avem în această lume.

Nu daţi cele sfinte câinilor, nici nu aruncaţi mărgăritarele voastre înaintea porcilor, ca nu cumva să le calce în picioare şi, întorcându-se, să vă sfâşie pe voi (Matei 7, 6).

MÄ‚RGÄ‚RITARELE MELE 172 x 13
(vn) Mt. 7, 6: τους μαργαρίτας μου

Deşi în traducerea românească apare tradus „mărgăritarele voastre”, în alte manuscrise greceşti apare „mărgăritarele Mele”.

Vin nou ÅŸi burdufuri vechi

Să vorbim acum despre viitorul teomaticii. Iată cuvintele lui Iisus:

Nici nu pun oamenii vin nou în burdufuri vechi; alminterea burdufurile crapă: vinul se varsă şi burdufurile se strică; ci pun vin nou în burdufuri noi şi amândouă se păstrează împreună (Matei 9, 17).

În vremea lui Iisus, vinul era fermentat în burdufuri de piele. Când a avut loc procesul de fermentaţie, burdufurile s-au extins. Acest lucru funcţiona bine pentru un număr de ani.

Dar după ce burdufurile îmbătrâneau, deveneau fragile şi trebuiau schimbate. Deci vinul nou a trebuit să fie pus în burdufuri noi.

Mintea noastră este ca burdufurile. Dumnezeu nu poate pune uşor vinul Său nou al adevărului în burdufuri vechi. Acesta este motivul pentru care am renunţat să încerc să impresionez diverşi lideri creştini şi sceptici cu descoperirile teomaticii. Pur şi simplu nu gândesc aşa. Există o mulţime de burdufuri vechi acolo.

Pentru a ajunge la o înţelegere corectă a adevărului, trebuie să ştergem şi să curăţăm în mod constant hard disk-ul minţii noastre. Apoi trebuie să construim structura defişiere corectă în care să plasăm noile date sau coduri, astfel încât să putem sorta adevărul în mod obiectiv şi să desfacem nodurile.

Acum aproximativ un an, un domn a venit din New York în Oregon pentru a discuta despre teomatică cu soţia mea şi cu mine. Tocmai se retrăsese de la a fi arhitectul numărul unu pentru Merrill Lynch – angajându-i pe ceilalţi arhitecţi şi controlând noul lor sediu mondial de patruzeci de milioane de dolari – un om strălucit. Mi-a spus următoarele într-o scrisoare.

Puţini oameni, în special oamenii de ştiinţă şi savanţi, îşi schimbă părerea cu privire la problemele fundamentale. Şi cu cât şi-au bazat mai ferm viaţa profesională, scrierile şi predarea pe acele idei, cu atât este mai puţin probabil să facă acest lucru – cu excepţia cazului în care, desigur, sunt atinşi şi forţaţi să facă acest lucru de către el Duhul Sfânt. Cei neangajaţi – mai ales tinerii – preiau idei noi şi le duc mai departe. Oamenii cu idei vechi se sting.

Nicăieri acest lucru nu va fi mai evident decât în teomatică. Întregul subiect este atât de îndepărtat de tiparele de gândire „normale” şi convenţionale, încât va necesita o întreagă generaţie de noi gânditori cu mintea deschisă pentru a se stabili şi a se impune. Cu toate acestea, Dumnezeu este capabil să facă acest lucru să se întâmple când timpul este potrivit.

Bibliografie

[1] Del Washburh, The Original Code in the Bible, 1998.
[2] https://www.theomatics.com/

Cel mai inductiv proces

Ajutându-i pe creştini să înţeleagă semnificaţia adevărată şi exactă a Scripturii, teomatica se află într-o poziţie cu totul diferită de orice metodă văzută până acum. Motivul este că procedura, atunci când este utilizată corespunzător, este un proces extrem de inductiv. Tocmai învăţăm cum să folosim acest instrument.

Tot ceea ce cred oamenii se bazează pe două lucruri: premise şi concluzii. Pentru a stabili premise şi a ajunge la concluzii, folosim atât logica deductivă, cât şi logica inductivă. Nu voi lungi cuvântul pentru a explica definiţiile (vezi Teomatica II, pp. 132, 133), decât pentru a spune că logica inductivă este în general mult mai obiectivă. Este forma de logică pe care o foloseşte ştiinţa urmând o metodă de a face observaţii, de a testa rezultatele şi apoi de a trage concluzii.

În general, oamenii încep cu premise fundamentale şi apoi încearcă să modeleze totul pentru a se potrivi acelor premise. Din păcate, această abordare este aplicată multor din cele ce cred creştinii. Majoritatea creştinilor cred ceva nu pentru că au cercetat problema în Biblie pentru ei înşişi, ci pentru că cineva pe care îl respectau şi în care aveau încredere (de obicei părinţii lor sau profesorul de religie) le-a spus că este adevărat. Din acel moment, ei tind să citească şi să vadă totul din Biblie prin acei ochelari de culoare trandafirie.

Cel care a stabilit ce persuasiune să urmeze va tinde, de asemenea, să ignore orice dovadă care pare să nu fie de acord cu premisa sa fundamentală (sau să încerce să găsească o modalitate de a explica „acele pasaje enervante” din Biblie).

Teomatica operează pe un principiu complet diferit. Cu metoda teomatică, noi vedem floarea care se desfăşoară. Apoi ne dăm înapoi şi întrebăm. De ce merge acest lucru la aceste numere şi de ce apar toate acele numere acolo? Din aceste tipuri de observaţii, începem să vedem unde diverse lucruri se conectează şi se leagă împreună. Mergând mai departe, cunoştinţele noastre sunt îmbunătăţite pe măsură ce floarea continuă să se desfăşoare singură. Aceasta este procedura inductivă corectă – mai întâi observaţi şi apoi trageţi concluzii pe baza dovezilor. Trebuie să dăm dovadă de voinţă ca să ne schimbăm poziţia sau ideile cu privire la multe lucruri pe măsură ce adevărul aduce mai multă lumină asupra unui anumit subiect. Asta necesită smerenie.

Numerele sunt singurul lucru obiectiv

Care este cel mai obiectiv lucru posibil în întregul univers? Iată ce am afirmat în Teomatica II.

De ce a pus Dumnezeu teomatica în Biblie? Dacă te opreşti şi te gândeşti la asta, numerele sunt într-adevăr singurul lucru din univers care sunt absolute şi determinat. Dintre toate ştiinţele cunoscute de om, matematica şi logica sunt singurele ştiinţe exacte şi pure. Fiecare ramură a ştiinţei foloseşte şi depinde de matematică.

Cuvintele şi semnificaţiile lor sunt de natură interpretativă – sunt legate de atât de mulţi factori contributivi diferiţi: diverse culturi, idei, sentimente, emoţii, puncte de vedere şi interpretări. Cercetătorii care încearcă să se ocupe de Biblie doar pe baza sistemului gramatical-istoric – cuvintele şi semnificaţia lor (hermeneutică), trebuie să lucreze pentru totdeauna cu un anumit grad de incertitudine. (Dacă nu, atunci de ce există atât de multe puncte de vedere despre Dumnezeu şi Biblie?) Numerele sunt absolute şi inflexibile. Legile şi principiile matematice nu se schimbă niciodată şi, din moment ce Dumnezeu este Cel Neschimbabil, are sens doar ca El să reducă semnificaţiile din Cuvântul Său la exactitate şi precizie matematică.

Am mai departe cu afirmaţia.

Odată ce toate regulile şi principiile sunt descoperite conform cărora funcţionează structura teomatică, toate semnificaţiile din Scriptură vor fi turnate în piatră. Fiecare sens din Biblie (intenţia iniţială a lui Dumnezeu) va fi limpede ca apa de izvor. Nu vor exista „şcoli de teologie” sau „denominaţii religioase” conflictuale în rai. Va exista o unitate completă în Trupul lui Hristos pentru toată eternitatea.

Ar fi imposibil să comunici sau să funcţionezi ca o societate inteligentă fără numere. Imaginaţi-vă că încercaţi să sunaţi pe cineva la telefon şi să nu folosiţi niciun număr, ci doar cuvinte (cum ar putea funcţiona echipamentul de comutare telefonică fără numere?) Ce zici de adresa ta? Ce zici de maşina ta? Pentru a proiecta şi a fabrica piesele, totul trebuia explicat numeric şi defalcat în numere. Toate desenele trebuie să exprime dimensiunile cu numere. Nu ai putea şti niciodată dacă mergi la limita de viteză potrivită doar cu cuvinte. Evident, exprimăm viteza în numere. Iar poliţistul care întocmeşte procesul-verbal pentru depăşire viteză vă va da data şi ora de prezentare în instanţă, cu numere, iar amenda pe care va trebui să o plătiţi va fi exprimată şi ea în cifre.

Recent, când unii ingineri NASA au înfiinţat o antenă de transmisie şi au concentrat-o asupra stelelor îndepărtate, încercând să comunice cu orice „viaţă inteligentă” de acolo, au decis că singurul limbaj posibil pe care l-ar putea folosi şi care ar avea sens pentru alte civilizaţii se baza numai pe numere.

În societatea noastră, cifrele sunt necesare pentru a explica orice şi oriunde. De ce ar trebui Cuvântul etern al lui Dumnezeu, Sfânta Biblie, să fie diferit? Totul în creaţia lui Dumnezeu se bazează numere.

Şi totuşi, nu încetează să mă uimească modul în care diverşi cercetători evanghelici ai Bibliei încearcă să acuze teomatica că este fie „prostii mistice”, fie un fel de „teorie prostească”. Majoritatea cercetătorilor biblici ar prefera să stea şi să tocmească definiţia istorică a cuvintelor şi a semanticii. Adevărul este că, dacă Dumnezeu a pus teomatică în Biblie, atunci cel care investighează acest lucru – şi aplică metoda ştiinţifică procesului – este într-adevăr adevăratul cercetător obiectiv, nu un savant care cunoaşte doar învăţătura istorică a Bisericii, care este atât interpretabilă cât şi susceptibilă la multe erori de raţionament.

Cuvintele nu vor fi niciodată definitive până când nu vor putea fi exprimate cu precizie matematică. Culturile se schimbă în timp. Există multe cuvinte în Biblie care au semnificaţii istorice pe care nu le înţelegem pe deplin (credem că le facem doar pe baza celei mai bune istorii disponibile). Acest lucru este valabil mai ales pentru Vechiul Testament ebraic.

Combinaţi acest fapt cu toate conotaţiile teologice din Scriptură şi veţi avea un amestec de semnificaţii şi nuanţe de sens. Şi dacă nu putem stabili întotdeauna definiţia din punct de vedere istoric, atunci care a fost sensul intenţionat şi spiritualizat iniţial al lui Dumnezeu? În acest moment, aş putea enumera cu uşurinţă o sută de domenii de dispută şi probleme asupra cărora creştinii sunt complet perplexi şi divizaţi. Orice cititor ar trebui să fie conştient de acest fapt.

Deci, concluzia trebuie să fie că cuvintele şi semnificaţiile lor nu sunt întotdeauna un mijloc de încredere de a primi şi înţelege informaţii – indiferent cât de mult ar dori să protesteze diverşi savanţi. De aceea Dumnezeu a pus în cele din urmă teomatica în Biblie. În ceruri, toţi vom avea un gând şi un duh cu Domnul (I Cor. 6, 17).

Bibliografie

[1] Del Washburh, The Original Code in the Bible, 1998.
[2] https://www.theomatics.com/

Grădina Edenului este templul original

Un studiu teomatic major pe care tocmai l-am finalizat stabileşte clar că grădina Edenului reprezintă templul. Grădina pământească, atunci când este amenajată fizic, este un model fundamental pentru templu. Cuvântul „Eden” are o valoare numerică de 124 şi toate lucrurile care au legătură cu templul lui Dumnezeu, templul cerului în paradisul lui Dumnezeu, se potrivesc cu acest tipar de 124.

Totul despre grădină şi templu are de-a face cu relaţia pe care Dumnezeu o are cu omul. Mediul creat de El în cadrul Grădinii (locul) Edenului (spaţiul) a fost conceput special astfel încât să promoveze şi să sporească acea întâlnire. În esenţă, Grădina Edenului a fost, de fapt, „Primul Templu”. Era locul în care Dumnezeu şi omul puteau locui împreună. În cea mai simplă formă, Grădina Edenului a fost un model menit să exprime planul fundamental al lui Dumnezeu şi baza de comuniune şi relaţie.

În Cartea Apocalipsei, sunt văzute în cer obiecte care au fost cândva pe acest pământ – cortul (13, 6), templul (14, 17), chivotul legământului (11, 19), pomul vieţii (22, 2, 14), mana pe care israeliţii au mâncat-o în pustie (2, 17) şi aşa mai departe. Aceasta dovedeşte că lucrurile pământeşti reprezintă doar ceea ce este ceresc în natură.

Prin teomatică, aceste tipuri de adevăruri şi relaţii pot fi descoperite şi văzute clar.

Promisiunile din Vechiul Testament

Acum ajungem la Avraam şi Ţara Făgăduinţei. Tot ceea ce are de-a face cu promisiunile date lui de Dumnezeu trebuie înţeles ca reprezentare a Ţării Făgăduinţei eterne, care este cerească (există o întreagă structură teomatică care demonstrează acest lucru).

Chiar dacă Dumnezeu a folosit geografia pământească şi evreii biologici pentru a interpreta totul, toate acestea au fost menite să aducă în cele din urmă adevărul despre poporul Său adevărat ales – toţi cei care şi-au pus încrederea în Iisus prin credinţă.

Avraam a căutat o cetate permanentă cu temelii, o cetate a cărei origine era cerul şi al cărui ziditor şi făcător a fost Dumnezeu, adică „Noul Ierusalim” (Evrei 11, 10, Apocalipsa 21, 2). Toţi patriarhii Vechiului Testament locuiau în corturi; erau „străini” pe pământ. Ce este semnificativ în asta? Corturile nu sunt structuri permanente; nu au temelie. Apostolul Pavel era un făuritor de corturi.

Toate aceste lucruri din Scriptură sunt simbolice din punct de vedere spiritual şi au o enormă profunzime de înţeles – chestiuni la care nimeni nu s-a gândit încă. Teomatica începe să scoată la lumină o mare parte din ea. Tot ceea ce are de-a face cu cetatea fizică a Ierusalimului este doar reprezentativ pentru lucrurile care sunt veşnice şi în ceruri (Gal. 4, 26 şi Evr. 12, 22).

O altă eroare

Teomatica distruge complet o eroare majoră şi o regulă interpretativă care există în gândirea evanghelică de astăzi. Potrivit celor care aderă strict la metoda gramatical-istorică, trebuie să înţelegem sensul Scripturii observând cui i-au fost adresate iniţial cuvintele.

În consecinţă, când Dumnezeu a făcut promisiunile lui Avraam, El s-a adresat evreilor biologici şi a descris geografia pământească. Scopul Bibliei nu este destinatarul original. Dumnezeu pur şi simplu a folosit acei oameni, locuri şi evenimente, pentru a duce la îndeplinire o soluţie mai înaltă şi mai permanentă. După cum vom arăta ]n capitolul 11 despre profeţia biblică, teomatica distruge complet gândirea evanghelică actuală în acest domeniu.

Tipuri

Pe lângă simbolism, există tipuri. Un tip este ceva care reprezintă sau dezvăluie informaţii despre ceva diferit. Isaac a fost un tip al lui Hristos (adevăratul fiu al promisiunii şi al sacrificiului ascultător). La fel au fost Iosif (mântuitorul) şi David (regele).

În cartea Isaia, capitolul 14, „Regele Babilonului” este un tip de Lucifer care a căzut din cer; Faraonul, regele Egiptului, este un tip al Satanei, care i-a ţinut pe copiii lui Israel în casa robiei. Egiptul este, de asemenea, un tip de lume. De-a lungul Vechiului Testament, există sute de oameni, funcţii, instituţii şi evenimente care sunt tipuri de altceva şi reprezintă lucruri din viitor şi lucruri care sunt de natură cerească.

Teomatica va sublinia limbajul simbolului

Teomatica va arăta amploarea tuturor acestor lucruri. Cu cât învăţăm şi înţelegem mai mult despre teomatică, cu atât vom afla mai mult despre reţeaua de simbolism pe care a stabilit-o Dumnezeu. Vom ajunge la punctul de a înţelege mai pe deplin modul în care gândeşte Dumnezeu. Vom învăţa pur şi simplu ce înseamnă şi ce reprezintă ceva din punctul de vedere al lui Dumnezeu, în loc să încercăm să ne dăm seama în funcţie de propria noastră forţă şi abilităţi limitate de raţionament.

Bibliografie

[1] Del Washburh, The Original Code in the Bible, 1998.
[2] https://www.theomatics.com/

9. Înţelegerea implicaţiilor

Despre ce este vorba în toate acestea

Numai Creatorul Însuşi ştie cât de departe şi cât de adânc vor ajunge toate acestea în cele din urmă. Va fi nevoie de o bună parte din eternitate pentru a începe chiar să înţelegem volumul adevărului etern care este încorporat în structura teomatică (sau în orice alt sistem de coduri potenţial şi valid care ar putea exista). Deja, un număr imens de lucruri care anterior nu erau înţelese clar încep să se concentreze. Acest lucru este valabil mai ales în domeniul aşa-numitei „profeţii biblice” – înţelegerea Cărţii Apocalipsa. Se aplică şi tainelor grădinii Edenului şi creării omului.

Logica din spatele teomaticii

Comentatorilor Bibliei le-a plăcut întotdeauna să creadă că Biblia se interpretează cu uşurinţă pe sine. Ceea ce pot citi şi înţelege cu ochii lor şi înţeleg mental este tot ceea ce există. În multe cazuri, Biblia se explică de la sine. Un studiu atent, sistematic şi concentrat al sensului gramatical-istoric al cuvintelor ne va oferi multe cunoştinţe – şi cu siguranţă toate faptele şi adevărurile esenţiale care se referă atât la viaţă, cât şi la evlavie, lucrurile pe care Dumnezeu se aşteaptă să înţelegem şi să împlinim.

Totuşi, aşa cum demonstrează însăşi existenţa teomaticii, există mult mai mult în Biblie decât ceea ce a fost cunoscut anterior. S-a afirmat adesea că, în timpul vieţii unei persoane, aceasta utilizează mai puţin de două procente din capacitatea creierului. De asemenea, dacă ar fi să adunaţi toate cunoştinţele despre Biblie care au existat vreodată – toate cărţile şi comentariile creştine scrise vreodată, toate predicile predicate vreodată, toate lucrurile predate vreodată în şcolile şi seminariile teologice – acestea ar cuprinde o mică fracţiune din suma totală a adevărului care a fost încorporată în mod deliberat în text.

Există o latură supranaturală şi cerească a întregii imagini care nu a fost niciodată examinată pe deplin. După cum vom descoperi în capitolul 13 despre profeţia biblică, mulţi oameni au înţeles foarte greşit Biblia pentru că au încercat să o perceapă la nivel uman, pământesc. Ei încearcă să facă totul din Biblie să se potrivească timpurilor şi evenimentelor pământeşti. Ei nu văd imaginea de ansamblu din spatele tuturor – planul şi scopul veşnic al lui Dumnezeu. Trebuie să învăţăm şi să înţelegem Biblia din punctul de vedere al Creatorului.

În Teomatica II, am făcut următoarea afirmaţie.

Logica care este arhitectul din spatele teomaticii este cu mult peste şi dincolo de orice filozofie umană şi religioasă care a existat vreodată. Chiar dacă teomatica poate fi dovedită ştiinţific prin mijloacele cele mai elementare, puterea şi creierul care se află în spatele ei sunt atât de complet diferite de orice logică concepută vreodată în această lume încât – cu excepţia cazului în care o persoană abordează acest subiect în rugăciune şi cu duh smerit, refuzând să-şi permită să-l vadă prin prisma oricărei prejudecăţi – cunoaşterea şi asimilarea acestui subiect vor avea puţine şanse să fie pătruns complet.

Ţineţi minte, că noi examinăm teomatica, care a fost creată de aceeaşi minte care a creat big bang-ul – miliardele şi miliardele de galaxii. Aceeaşi minte care a creat găuri negre, timpul însuşi, atomi şi molecule şi a proiectat fiecare formă de viaţă şi fiecare detaliu al corpului uman. Aceeaşi minte care a creat alte dimensiuni – atât materiale, cât şi spirituale.

De aceea trebuie abordat acest subiect cu o credinţă simplă şi curăţie copilărească. Trebuie să se uite la Dumnezeu pentru înţelepciune şi înţelegere totală şi să nu permită propriilor gânduri să obstrucţioneze procesul.

Simplu, dar atât de complex

Priviţi care este probabil cea mai practică descoperire din istoria civilizaţiei. Nimic în societatea noastră nu ar fi posibil fără roată – maşini, trenuri, avioane, tot felul de mecanisme. Roata este cel mai simplu şi de bază dintre concepte, dar modul în care poate fi folosită, aplicaţiile, pot deveni incredibil de complexe.

Tot adevărul lui Dumnezeu, la nivel elementar, este de bază şi simplu. Un copil mic este capabil să-l prindă. Totuşi, în acelaşi timp, acelaşi adevăr se poate catapulta în cele mai complexe „superstructuri” – adevăruri care sunt enorm de complexe, încurcate şi, uneori, de neînţeles.

Alt exemplu

Aruncă o privire în interiorul cockpitului unui avion. La suprafaţă se pot vedea toate instrumentele, butoanele şi pârghiile. Dar până când cineva trage înapoi panoul de instrumente şi se uită înăuntru la miile de tranzistori şi circuite, la mii de fire care trec peste tot şi la teoria de proiectare a modului în care toate acestea se conectează la liniile hidraulice şi la alte sisteme, nu poate înţelege cu adevărat detalii despre cum funcţionează şi lucreză un avion.

Teomatica ne va ajuta să privim cum se potriveşte toate. Există lucruri legate şi conectate împreună în Biblie – semnificaţii care se referă la alte pasaje similare – care explică ce înseamnă primul pasaj, precum şi celelalte.

Există mii şi mii de adevăruri încorporate în Scriptură la care nimeni nu s-a gândit încă, pur şi simplu pentru că aceste domenii nu au fost investigate şi nici dezvăluite.

Oamenii nu au perceput încă legătura – unde ceva de aici se leagă şi se raporterază cu ceva de dincolo.

Înainte ca o persoană să poată vedea ce este sub ocean, trebuie să se scufunde în apă. Privind peste suprafaţa destul de albastră şi admirandu-i frumuseţea nu va primi o imagine completă a ceea ce se află dedesubt.

Acesta este punctul în care teomatica îi va duce pe creştini la un nivel cu totul nou de înţelegere a Bibliei. Acesta va lega toate detaliile şi punctele de referinţă împreună în moduri care nu sunt văzute de metodele actuale. Acum putem începe să privim dedesubt. Picioarele noastre vor fi fixate ferm pe locaţia potrivită.

Bibliografie

[1] Del Washburh, The Original Code in the Bible, 1998.
[2] https://www.theomatics.com/