Codul Bibliei

Concluzii

Călătoria noastră printre literele Bibliei s‑a încheiat, dar este departe de a fi completă. Este mai mult un început. O provocare pentru a continua cercetarea acestui fenomen uimitor.

Ideea explorării Bibliei cu ajutorul computerului s‑a născut în laboratoarele Technion, ale Institutului de Tehnologie din Israel. Calculatorul este folosit ca un instrument de navigare, cu ajutorul căruia putem călători într‑un teritoriu necunoscut, dincolo de stratul de suprafață al Bibliei, prin analiza matematică a textului ei. Calculatorul ne oferă viteză de calcul și posibilitatea de a analiza rapid textul din orice perspectivă dorim, lingvistică, gramaticală, semantică, statistică etc.

Studiile criticismului biblic sunt bazate în principal pe conținutul semantic sau de stil, cu variabile greu de măsurat și care nu se încadrează în limitele validității științifice. Ele au folosit criterii subiective care nu fac față testului științific. Prin urmare, chiar baza constatărilor și a concluziilor criticismului biblic privind așa‑numita „origine” a Torei sunt extrem de suspecte.

În schimb, cercetarea codurilor Bibliei folosește computerul și acceptă metodologii și măsurători științifice, bazate pe criterii obiective. Aceasta produce o abordare nouă și revoluționară în cadrul studiului textelor biblice, putând genera o revoluție în cercetarea biblică, care în același timp aduce o lumină nouă asupra constatărilor mai vechi. Critica negativă va fi zguduită din temelii.

Textul Vechiului Testament (Tanakh) a fost introdus într‑o bază de date literă cu literă, ca o secvență neîntreruptă. Acest șir de litere a fost supus scanărilor care au arătat întregul strat de informații neobservabile la o citire obișnuită a textului. Au fost descoperite cuvinte‑cheie, nume, concepte, toate prin citirea secvențelor de litere echidistante. Această metodă de citire este cunoscută de secole. Analiza statistică a confirmat faptul că aceste constatări nu pot fi explicate ca rezultat al întâmplării.

Constatările descrise în această carte – o mică parte din miile de nume, concepte și date care se referă la evenimente contemporane – indică nu numai o structură extrem de planificată, o structură care are o semnificație conceptuală și statistică, ci, de asemenea, întărește ideea înțelepților iudei conform căreia tot ce există este sugerat în Tora. Ele resping total „ipoteza documentară” și faptul că Tora ar avea mai mulți autori.

Sherman se întreabă dacă vor exista savanți care își vor risca reputația pentru a susține realitatea codurilor Bibliei. Eu mă întreb câți teologi bibliști își vor risca reputația ca să studieze și să prezinte public realitatea acestor coduri?

Au trecut 10 ani de la publicarea acestei cărți, iar în teologia noastră biblică nu s-a mișcat niciun deget în acest sens.

Fenomenul codurilor Bibliei este cel mai puternic argument matematic și statistic că autorul Sfintei Scripturi nu poate fi un muritor, ci este Dumnezeu.

Codurile Bibliei au un singur scop, acela de a dovedi oamenilor din generația noastră că Biblia este cu adevărat Cuvântul lui Dumnezeu.

Pentru noi, codurile Bibliei sunt semnătura autentică a lui Dumnezeu în paginile Sfintei Scripturi.

Evidența prezentată în această carte privind autoritatea și inspirația Sfintei Scripturi dovedește oricărui cititor onest și cu mintea deschisă faptul că Biblia este cu adevărat inspirată de Dumnezeu. De fapt, suntem în situația de a face o alegere fundamentală. Pentru cei care resping Biblia, există doar două posibilități: fie Biblia este greșită, fie ei greșesc. Suntem puși în situația de a lua o decizie de care depinde întreaga noastră viață: acceptăm sau nu că Iisus Hristos este Cuvântul lui Dumnezeu?

După o examinare atentă, orice cititor care caută sincer adevărul poate înțelege că doar o inteligență supranaturală ar fi putut concepe Biblia. Ea conține informații științifice, arheologice și istorice care nu puteau fi așternute în scris de către oameni fără de ajutorul lui Dumnezeu. Cu toate acestea, există în continuare persoane care resping orice evidență privind inspirația Scripturii. Toți cei care resping existența lui Dumnezeu resping și orice evidență privind inspirația și autoritatea Scripturii. Nu lipsa de dovezi îi face pe unii să respingă autoritatea Bibliei, ci alegerea lor liberă de a nu se supune poruncilor divine.

Dacă acceptăm că Biblia este inspirată de Dumnezeu, atunci acceptăm să ne supunem poruncilor divine cuprinse în Scriptură. Credința noastră în cuvântul Scripturii se impune a fi arătată prin faptele noastre. Nu este suficient să mărturisim că suntem creștini, ci ni se cere să mărturisim prin fapte credința noastră în Dumnezeu și în Iisus Hristos, Fiul Său cel Unul‑Născut, care pentru mântuirea noastră S‑a făcut om ca și noi, afară de păcat, pentru a ne izbăvi de moarte și a ne face moștenitorii vieții veșnice.

Învățătura Sfintei Scripturi nu este facultativă sau opțională și nici nu ni s‑a oferit dreptul de a o accepta sau respinge după bunul nostru plac. Pentru noi, cei ce credem, Biblia este normativă, este călăuza noastră pe calea veșniciei. Şi nu există nicio lege omenească mai presus de Cuvântul lui Dumnezeu.

Dacă ești creștin, te provoc să folosești evidența din această carte atunci când mărturisești credința ta în Iisus Hristos înaintea prietenilor, a familiei sau a colegilor de muncă. Datoria ta este aceea de a mărturisi adevărul prin fapte și prin cuvânt, nu de a convinge. La convingere ajunge fiecare, singur, în măsura în care caută adevărul cu inimă curată și sinceră.

Ai văzut evidența! Decizia finală este a ta, cititorule!

Dovada că aceste coduri ale Bibliei sunt reale

Dacă avem în vedere numărul mare de coduri despre Iisus din Nazaret încorporate intenționat în textul ebraic din Isaia 52‑53, care este concluzia pe care o putem trage?

Mai întâi, am văzut că manuscrisele de la Marea Moartă cuprind copii ale întregii cărți Isaia, datată cu cel puțin un secol înainte de nașterea lui Iisus. Pe lângă aceasta, conform tradiției, profetul Isaia a scris cartea sa cu șapte secole înainte de nașterea lui Iisus.

În ambele cazuri avem dovada că aceste coduri ale Bibliei sunt reale.

În al doilea rând, textul literal din Isaia 53 descrie un slujitor care suferă și care a pătimit și a fost omorât ca o „jertfă pentru păcat”, pentru greșelile altora. Plasarea intenționată a sute de coduri despre Iisus din Nazaret în centrul acestui text este o dovadă convingătoare că El a fost Cel despre care vorbește textul profeției lui Isaia.

În alt treilea rând, acest grup este o dovadă convingătoare că material codificat există și în afara Torei. Aceasta intră în conflict cu credința cercetătorilor evrei evlavioși care consideră că doar primele cinci cărți ale Bibliei conțin coduri. Cu toate acestea, evidența este de fond și extrem de vastă.

Grupul copleșitor de coduri din Iezechiel 37

Grupul enorm de coduri din Iezechiel 37 oferă cea mai puternică dovadă că nu există niciun mod prin care Biblia ar putea fi concepută și inspirată de oameni. Cu siguranță, Moise, David, Isaia și restul profeților Vechiului Testament au pus cuvintele pe papirus sau pergament, dar indiscutabil ei au fost inspirați de Dumnezeu.

Citim în Vechiul Testament că „Inima omului gândește la calea lui, dar numai Domnul poartă pașii lui” (Pilde 16, 9). Parafrazând, putem spune că mintea profeților gândește cuvintele pe care să le scrie, dar Dumnezeu le pune în minte cu ce să înceapă.

Cartea lui Iezechiel a fost scrisă cu 2 600 de ani înainte de evenimentele de la 11 septembrie 2001. Doar Dumnezeu putea să cunoască dinainte evenimentele și să compună codurile folosind literele nu numai din cartea Iezechiel, ci, în cazul codurilor cu interval mare de citire, litere din întregul Vechi Testament ebraic.

Mulți refuză să accepte codurile pe motiv că s‑ar fi petrecut multe schimbări în textul original, care ar fi fost copiat cu erori de‑a lungul timpului. Întrebarea este următoarea: dacă Dumnezeu a putut transmite un text codificat profeților și scribilor de acum peste două mii de ani, oare nu putea același Dumnezeu să călăuzească pe rabinii medievali care au finalizat textul masoretic pe care îl avem astăzi? Răspunsul este că Dumnezeu a purtat de grijă pentru ca textul Bibliei să se păstreze nealterat până în zilele noastre. Faptul că astăzi există mai multe versiuni care diferă prin mici variații de text nu exclude și existența textului nealterat.

Cum putem alege între aceste versiuni? Cum putem cunoaște care este textul autentic?

Prin metodele clasice este aproape imposibil, însă codurile Bibliei ne vin în ajutor. Ele sunt semnătura lui Dumnezeu în textul Bibliei. Sherman descrie în Code Bible Bombshell toate codurile descoperite de echipa sa în Iezechiel 37 și explică de ce acest grup de coduri nu poate fi rezultatul întâmplării.

În Iezechiel 37 au fost găsite 33 de ELS‑uri de 25 sau mai multe litere lungime, aproximativ cu 348% mai multe decât 7,36 cât era de așteptat ca rezultat al întâmplării. Aceasta este o diferență statistică extrem de semnificativă. Şansa ca un grup de ELS‑uri lungi ca cele din Iezechiel 37 să fie rezultatul întâmplării este de 1 la 6 urmat de 131 de zerouri.

Combaterea criticii biblice

Bazată pe repetiții aparente, pe lipsa de uniformitate stilistică și utilizarea diferitelor nume pentru Dumnezeu, cercetarea biblică afirmă că unele pasaje din Tora au fost scrise în perioade diferite și editate într‑o formă finală în secolul al IV‑lea î.Hr. Acest punct de vedere despre Tora a câștigat credit în secolul al XIX‑lea în Europa, iar apoi în instituțiile academice din întreaga lume.

Critica negativă, în dorința de a fi cât mai inventivă, a mers atât de departe cu nihilismul ei, încât a afirmat că relatările Genezei despre patriarhi nu sunt decât niște povești, poeme, legende și chiar basme. Concluzia la care ajung cei mai avansați dintre hipercritici este că patriarhii sunt niște figuri legendare, ba chiar ecouri ale miturilor despre natură.

Cercetătorii bibliști care au perpetuat acest punct de vedere au tins să fie extrem de selectivi și subiectivi în alegerea variabilelor lor, multe din ele nerezistând testului unei evidențe științifice serioase. Astfel, concluziile lor sunt inacceptabile din cauza subiectivismului cu care au fost promovate, mai mult din motive ideologice decât științifice.

Tradiția iudaică s‑a declarat mereu împotriva criticismului biblic și a susținut că Tora este de origine divină, dictată lui Moise cuvânt cu cuvânt de către Dumnezeu.

Criticii Bibliei folosesc cartea Facerea ca bază pentru crearea „ipotezei documentare”. Această teorie pleacă de la presupunerea că Tora nu a fost scrisă de o singură persoană, ci a fost rezultatul unui proces îndelungat, în care un scriitor a compilat mai târziu câteva surse din perioade diferite, în principal documentele.

Validitatea „ipotezei documentare” a fost testată de cercetătorii din Israel cu ajutorul computerului. Așa‑numitele documente diferite au fost supuse unei analize atente prin căutarea în text a unor nume și termeni semnificativi sub forma secvențelor de litere echidistante. Apoi, a fost calculată probabilitatea statistică ca aceste rezultate să fie întâmplătoare.

Rezultatele acestor analize statistice dovedesc uniformitatea textului și resping posibilitatea existenței mai multor autori pentru cartea Facerea. În aceste condiții, „ipoteza documentară” este total nefondată.

Controversa codurilor

Pentru un cititor neavizat este greu să înțeleagă subiectul controversei. Toată lumea combate pe toată lumea, iar cititorul ar putea rămâne cu imaginea negativă că fenomenul codurilor nu există și nu merită cercetat. Există două aspecte care merită să fie avute în vedere. Unul privește fenomenul în sine, al doilea, credințele personale ale cercetătorilor. Existența sau nu a fenomenului codurilor Bibliei trebuie privită dincolo de credințele personale. Mai întâi să lămurim dacă fenomenul este real sau nu, apoi rămâne să‑l evaluăm.

Evreii evlavioși declară că Iisus este un fals mesia. Creștinii susțin o concluzie opusă. Scepticii s‑au grăbit să declare că oricine dorește poate găsi coduri în orice text. Așadar care sunt problemele cele mai aprinse în această dezbatere? Sherman remarcă următoarele probleme.

Mai întâi, controversa intensă asupra codurilor Bibliei, dacă sunt sau nu reale. Megagrupul de coduri din Isaia 53 este un exemplu puternic de partea susținătorilor codurilor în favoarea apariției neîntâmplătoare.

În al doilea rând, dezacordul dintre evrei și creștini privind declarațiile mesianice despre Iisus. Există o strânsă legătură între codurile ELS descoperite în Isaia 53 și esența textului din acest pasaj despre un slujitor care suferă și a cărui suferință va servi ca bază pentru vindecarea multora. În timp ce mulți evrei cred că acest slujitor este un simbol colectiv al fiilor lui Israel, creștinii cred că slujitorul din Isaia 53 este Iisus.

În al treilea rând, este convingerea fermă a unor evrei evlavioși că numai Tora este dictată literă cu literă de către Dumnezeu. Din acest motiv cercetătorii evrei vorbesc despre „codurile Torei”, în timp ce cercetătorii creștini folosesc expresia „codurile Bibliei”.

Cărțile din afara Torei sunt văzute de evrei ca un produs al autorilor umani sub inspirația lui Dumnezeu, fapt care a făcut, spun ei, să nu se bucure de aceeași grijă la copierea lor de‑a lungul timpului. Cu toate acestea, megagrupul de coduri din Isaia 53 servește ca un contraexemplu puternic împotriva acestei credințe. Numărul total de cuvinte codificate și relația spațială complicată dintre diferitele grupuri de coduri legate tematic face ca acest megagrup să depășească cu mult orice alte coduri găsite până acum în Tora.

Cercetarea lui Sherman a adus discuția despre grupul de coduri din Isaia 53, de la un fapt puțin cunoscut, în centrul atenției în conflictul dintre sceptici și susținători și în controversa în plină desfășurare dintre evrei și creștini asupra identității și misiunii lui Iisus Hristos.

Un răspuns pentru scepticii codurilor din Biblie

Nu există niciun mod de a demonstra că grupul de cuvinte codificate din Isaia 53 este rezultatul întâmplării. Acesta conține ELS‑uri foarte lungi și extrem de improbabile, cele mai multe în legătură cu un singur subiect. Nu poate să fie încorporat decât intenționat în text.

Chiar de la începutul popularizării codurilor Bibliei, în anii ’90, scepticii au afirmat că „Da, bine, noi putem găsi coduri în cărți precum Război și pace sau Moby Dick”. În fapt, scepticul Brendan McKay [1] s‑a străduit să colecteze un grup de coduri despre sărbătoarea Hanukah în textul traducerii ebraice a cărții Război și pace.

Experimentele lui McKay au fost făcute să pară a fi similare cu experimentul lui Witztum, Rips și Rosenberg. În realitate, sunt doar niște parodii, a căror rezultate nu se pot compara cu codurile Bibliei.

Argumentul că s‑ar putea găsi grupuri de coduri inteligibile și în alte cărți decât în Biblie a dus la scăderea credibilității codurilor Bibliei în ochii multora. Partea bună a muncii lui McKay a fost aceea că i‑a provocat pe cercetători să aprofundeze căutările.

Astfel, când exemplul Hanukah este folosit pentru respingerea validității tuturor codurilor Bibliei, încercarea este total nepotrivită și nefondată. Scepticii nu vor putea niciodată să vină cu un contraexemplu care să poată fi comparat cu grupul din Isaia 53, indiferent cât s‑ar strădui, întrucât așa ceva nu există.

Scepticii caută să ne convingă de faptul că toate codurile sunt produsul întâmplării. Însă adevărul este că aceste cuvinte codificate variază foarte mult în improbabilitate. Cel mai important factor care afectează improbabilitatea unui ELS este lungimea sa. Redăm în tabelul de mai jos șansele de apariție întâmplătoare ale ELS‑urilor în funcție de lungime.

Înțelegerea datelor de mai sus este esențială pentru a putea face diferența dintre codurile cu apariții întâmplătoare și cele plasate intenționat. Dacă vom căuta un ELS cu lungimea de șase sau mai puține litere este posibil să‑l găsim în oricare două pagini de text ebraic. Putem face o colecție de astfel de cuvinte.

Dar dacă vom căuta un cuvânt cu lungimea de 10 litere, șansa să apară din întâmplare este de 1 la 28 850 într‑un text de două pagini de text ebraic. Dar dacă vom căuta un cuvânt cu lungimea de 12 litere, șansa de a apărea întâmplător este de 1 la 11 476 500. De ce această mare diferență? Fiecare literă care este adăugată multiplică numărul de alternative cu un factor mai mare de 20, deoarece există 22 de litere în alfabetul ebraic. Sherman oferă în cartea sa un tabel cu diferențele dintre grupul Isaia 53 și grupul Hanukah.

Credem că diferența dintre cele două grupuri este evidentă. Fiecărui ELS din grupul Hanukah i se opun 228 ELS‑uri din grupul Isaia 53. Dacă în grupul Hanukah cel mai mare ELS are 7 litere, în grupul Isaia 53 cel mai mare ELS este de zece ori mai lung. În cartea sa, Sherman dă lista tuturor ELS‑urilor cu lungime de patru sau mai multe litere care au fost găsite în ambele texte [2].

Note

[1] Brendan McKay, profesor la catedra de informatică a Universității Naționale Australiene.
[2] R. Edwin Sherman, op. cit., pp. 88‑90.