Zeii din vechime, extratereștri de astăzi (XV)

M-am gândit să facem împreună o analiză a rezultatelor cercetării noastre de până acum. Această analiză ne va ajuta să înțelegem mai bine noile informații pe care le vom aduna și pe care le vom folosi la întregirea imaginii de ansamblu asupra subiectului nostru.

Am pornit de la observarea realității înconjurătoare, mai exact de la construcțiile megalitice pe care le întâlnim răspândite pe toate continentele, la suprafața solului, în subsol, sau sub apele mărilor.[1][4] Când privești și analizezi aceste monumente megalitice, în minte se ridică o întrebare cât se poate de firească: cine a ridicat aceste monumente și cu ce tehnologie? Chiar și cu tehnologia de astăzi este greu de închipuit cum au fost prelucrate, ridicate și transportate blocuri de piatră grele de zeci sau chiar sute de tone. Este o întrebare la care cercetătorii caută răspuns. Până acum s-au propus doar teorii, le-aș numi copilărești, care încearcă să explice cum oamenii de acum 7.000 de ani au transportat imensele blocuri de piatră trase de mii de oameni cu funii.

Mediul academic a transformat teoria evoluționistă într-o dogmă, apoi au inventat o scară a evoluției civilizației umane pornind de la stadiul prezent. Cu cât ne întoarcem mai mult în trecut cu atât oamenirea a fost mai înapoiată în ce privește cunoștințele tehnice și organizarea socială. Conform acestei teorii în urmă cu 7.000 -8.000 de ani omenirea abia ieșea din epoca de piatră și nu putea deține cunoștințe avansate de astronomie, geofizică sau tehnologii avansate cu care să ridice monumentele megalitice.

Așadar, avem construcții megalitice vechi de peste 10.000 de ani, cum ar fi cele de la Gobekli Tepe [1], dar nu cunoaștem cine le-a ridicat și nici cu ce tehnologie sau în ce scop. Răspunsul îl putem găsi doar printr-o cercetare interdisciplinară. [2][6]

Un alt aspect trecut cu vederea de mediul academic este cel cu privire la existanța uriașilor. Pe toate continentele și în toate culturile întâlnim mituri despre o vreme în care pe pământ existau uriași. Nici Biblia nu face excepție. Găsim prima referință la uriași în cartea Facerea capitolul 6,4 și mai sunt și alte referințe. Au existat sau nu uriași? Mediul academic tace. Cu toate acestea, în decursul timpului au fost descoperite în mai multe locuri din lume, inclusiv în țara noastră, schelete de uriași care vin să confirme informațiile transmise prin mituri și cele transmise în Sfânta Scriptură. Din nefericire, informațiile din textul biblic sunt foarte sumare.

Continuând cercetarea aflăm de carțile lui Enoh[3] în care găsit mult mai multe detalii despre apariția uriașilor pe pământ. Așa aflăm că „fiii lui Dumnezeu”, menționați în Facerea 6, 2, sunt „veghetori cerești” care și-au părăsit misiunea lor pentru a-și lua de soții dintre fiicele oamenilor. În urma acestor relații nefirești și nelegiuite, au urmat modificări ale genomului uman, care a dus la nașterea de ființe uriașe, ființe jumătate cerești și jumătate pămânești. De asemenea, aflăm că „veghetorii cerești” sunt cei care au dezvăluit oamenilor din „tainele cerului”: astrologia, astronomia, metalurgia, magia, vrăjitoria, alchimia, științele oculte, confecționarea armelor, a bijuteriilor, folosirea plantelor, loviturile de moarte, folosirea otrăvurilor, păcatele împotriva firii, sacrificiile umane și multe alte nelegiuiri.

Ne întrebăm, de ce trebuie să fie respinse măturiile păstrate de-a lungul timpului peste tot în lume, ca să inventăm trecutul? Doar pentru că aceste mărturii păstrate contravin dogmei evoluționiste? Sigur, fiecare este liber să creadă ce vrea, însă mi se pare mult mai firesc să luăm în considerare mărturiile ajunse până la noi despre civilizațiile străvechi, decât să încercăm să inventăm trecutul.

Dacă miturile păstrează amintirea „zeilor pogorâți din cer”[5], cărțile lui Enoh ne precizează și cine sunt acei zei și care este legătura lor cu științele oculte și cu vechile religii politeiste.

Din scrierile sanscrite străvechi aflăm despre existența unor civilizații străvechi de mult pierdute care dețineau tehnologii extrem de avansate, inclusiv aparete de zbor și sisteme de arme uimitoare.[2] [7] Au existat aceste civilizații? Au fost ele la fel de avansate sau chiar mai avansate decât civilizația din zilele noastre? Rupte de context aceste informații nu ne spun mare lucru. În contextul în care în secolul al XIX-lea avionul nu fusese încă inventat, cercetătorii scrierilor sanscrite sau sumeriene au tras concluzia pripită că referințele la aparate de zbor și sisteme de arme teribile sunt simple fabulații și mituri. Din nefericire, concluziile lor sunt predate și astăzi în sistemul de învățământ ca fiind de necontestat, deși astăzi avem fel de fel de aparate de zbor, navete spațiale, sateliți și mii de rachete balistice dotate cu focoase nucleare. Întrebarea este, de ce mediul academic refuză să revizuiască concluziile istoricilor și arheologilor din secolul al XIX-lea?

De vreme ce avem monumente megalitice ce relevă faptul că cei care le-au construit dețineau cunoștințe ample de astronomie și geodezică este mai plauzibil să presupunem că au fost ridicate de reprezentanții acelor civilizații străvechi pierdute, decât să reinventăm trecutul în încercarea de a explica cum oamenii din epoca de piatră au ridicat piramidele, Stonhange, Gobekli Tepe, Machu Picchu, templele și orașele din America de Sud și pe cele din Asia.

Înclin să cred că istoria civilizației și a științei care ni se predă în școli este departe de adevăr. Se pare că trăim într-o mare minciună. Mă întreb, care este miza?

Aflăm despre civilizații străvechi pierdute despre care istoricii nu spun nimic, avem dovezi că acele civilizații erau deținătoare ale unor tehnologii avansate și cunoștințe amănunțite de astronomie. Aflăm despre zeii „pogorâți din cer” care au descoperit oamenilor „tainele cerului”, cei care au pus bazele religiilor politeiste.

Aflăm de asemenea despre fenomene aerospațiale care, în vechime, erau identificate cu prezența zeilor pe Pământ, astăzi însă sunt declarate neidentificate, de vreme ce existența zeilor este contestată. Ceea ce în antichitate era identificabil și cunoscut, astăzi ne este prezentat ca neidentificabil și necunoscut. Mă întreb unde este evoluția?

De-a lungul cercetării am constata că după apariția creștinimului, pe de o parte, religiile politeiste au intrat în conflict cu acesta, iar pe de altă parte, întreaga știință antică s-a retras în subteranele istoriei, devenind știință ocultă, adică ascunsă, rezervată doar inițiaților. Acest aspect îl putem înțelege doar dacă studiem cu atenție istoria gnosticismului[8] și a ocultismlui.[15][16]

Puntea dintre civilizațiile și religiile antice și societatea de astăzi este realizată de gnosticism și fenomenele aerospațiale neidentificate. Vom vedea cum în cele ce urmează.

Conform învățăturilor antice, sau a științelor oculte de astăzi, omenirea trece de la o eră la alta cam la fiecare 2160 de ani. În urmă cu 2000 de ani creștinismul a pus început unei noi ere, iar în prezent suntem în pragul unei noi ere [10], fapt anunțat de acum mai bine de 150 de ani de Societatea Teosofică și de religia Baha’i. Poate că ne-ar place să fie altfel, însă derularea evenimentelor arată că trecem deja într-o fază postcreștină. „Taina fărădelegii”, cum spune Sf. Ap. Pavel, se lucrează de mii de ani. Întrebarea este, ce se urmărește? Cine sunt profeții noii ere? Ce este noua eră? Se spune că va fi o eră a spiritualității, a treceri omenirii pe o nouă treaptă a evoluție spirituale. Însă constatăm că omenirea este tot mai legată de lumea materială, de viața aceasta și de plăcerile acestei lumi.

Care este direcția spre care suntem îndreptați? [11][12] Este suficient să privim în jurul nostru cu atenție ca să aflăm că suntem îndreptați spre o nouă ordine mondială, cu un guvern mondial și o religie unică, în care omenirea va fi supusă unui control total.[9] Oare să fie creștinismul acea religie? În nici un caz, de vreme ce creștinismul este prigonit tot mai mult, așa cum a fost prigonit în urmă cu 2000 de ani. Sunt acestea doar presupuneri fără temei? Ca să ne lămurim, este suficient să urmărim declarațiile liderilor care conduc lumea. Citiți rapoartele Clubului de la Roma și puneți cap la cap toate acele informații.

Deși pare că am pornit de la un subiect istoric, cel al civilizațiilor străvechi pierdute, subiectul nostru este unul de natură spirituală. În măsura în care vom înțelege trecutul vom fi capabili să înțelegem viitorul pe care îl avem înainte.

De ce atâta secretomanie în jurul acestui subiect? Oare pentru protejarea unor secrete militare sau a unor tehnologii secrete? Nu. Părerea pe care mi-am format-o în urma acestei cercetări este aceea că autoritățile ascund de fapt aspectele spirituale legate de acest fenomen. Dacă ar accepta existența acestui fenomen atunci ar trebui să accepte existența unei lumi spirituale. Însă așa ceva ar intra în conflict cu dogma evoluționismului și a materialismului științific. Am văzut deja din cele prezentate până acum, că autoritățile se tem ca nu cumva populația să afle că guvernele colaborează de multe decenii cu entități spirituale cu scopul de a impune o nouă ordine mondială și controlul total. Asta i-ar face pe oameni să se gândească mai mult la profețiile conținute în cartea Apocalipsa scrisă de Sf. Ioan Teologul. Unele surse militare sunt de părere că după pretextul „luptei împotriva terorismului” se va trece la următorul pretext „lupta împotriva extratereștrilor”.

Ultimile două cărți pe care le-am studiat mi-au adus informați noi, prima despre cercetarea fenomenelor aerospațiale neidentificate efectuate de către francezi [13] , iar a doua conține informații care certifică cele expuse până acum [14] . Important este să avem mereu în minte distincția dintre fapte relatate și interpretarea lor. Rețin faptele, dar nu și interpretarea acestor. Așa cum am mai spus, autorii care prezintă informații despre civilizațiile străvechi pierdute și despre extratereștri au ca interpretare comună atacul împotriva religiilor. Cum religiile antice nu mai există, religia cea mai atacată este creștinismul.

Bibliografie

[1] SCHOCH, Robert M., Civilizația uitată, Editura Lifestyl, București, 2016
[2] CHILDRESS, David Hatchers, Tehnologia zeilor. Fascinanta cunoaștere a anticilor, Editura Vidia, București, 2012.
[3] Cartea lui Enoh, ediția a cincea, editura Herald, București, 2016.
[4] DOBRESCU, Emilian M. și DOBRESCU, Edith Mihaela, Civilizații succesive. Modelarea extraterestră, vol. I, Artefacte importante, Editura Triumf, București, 2017.
[5] Erich von Daniken, Zeii nu ne-au părăsit niciodată, Editura Lifestyle, București, 2018.
[6] DUNN, Christopher, Lost Technologies of Ancient Egypt. Advanced Engineering in the Temples of the Pharaohs, Bear & Company, Toronto, 2010.
[7] DIKSHITAR, Ramachandra, War in Ancient India, Macmillan&Co, Madras, Bombay, Calcutta, London, 1944.
[8] JONAS, Hans, The Gnostic Religion, ediția a treia, Beacon Press, Boston, 2001.
[9] Texe Marss, Project L.U.C.I.D. – The Beast 666 Universal Human Control System, Living Truth Publishing, Austin, Texas, 1996
[10] Bruno Wurtz, New Age. Paradigma holistă sau revrăjirea Vărsătorului, Editura de Vest, Timișoara, 1992.
[11] Natan Gardels, Schimbarea ordinii globale văzută de marii lideri ai lumii, f.l., f.a.
[12] David C. Korten, Corporațiile conduc lumea, Editura Samisdat, f.l., f.a.
[13] Yves Sillard și alții, Fenomene aerospațiale neidentificate. O provocare pentru știință, Pro Editură și Tipografie, București, 2008
[14] Emil Străinu, Emilian M. Dobrescu, Agenda secretă. Ce ne ascund conducătorii lumii!?!?, Editura Prestige, București, 2018
[15] Alexandrian, Istoria filosofiei oculte, Editura Humanitas, București, 1994.
[16] PAPUS, Kabbala. Tradiția secretă a Occidentului, Editura Herald, București, 2016.

Print Friendly, PDF & Email
Acest articol a fost publicat în civilizatii stravechi, Istorie și etichetat cu , , , , , , , , . Salvează legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.