Cu cât aprofundez acest subiect cu atât aflu mai multe lucru noi, și multe informații încep să se lege. Dintr-odată aflu din mai multe surse informații despre evenimente sau locuri necunoscute până atunci.
Să ne reamintim unde am ajuns cu prezentarea noastră.
Am aflat despre existența unor civilizații străvechi pierdute, mult mai vechi decât se acceptă oficial; civilizații ce dețineau cunoștințe de astronomie, geodezie, medicină, tehnologie avansată de construcție, prelucrare a materialelor și metalelor, precum și aparate de zbor sofisticate. De aceste civilizații se leagă informațiile despre zeii „coborâți din cer”, despre „veghetorii cerești” care și-au părăsit menirea lor și au coborât pe pământ ca să-și ia soții dintre fiicele oamenilor, despre uriași și aparatele de zbor amintite în tradiția multor popoare antice. Apoi am constatat că sursa ștințelor oculte sunt veghetorii cerești, extratereștri, care au inventat religiile politeiste și i-au învățat pe oameni închinarea la idoli. Zeii religiilor politeiste sunt ființe cerești căzute din demnitatea lor, sau demoni.
Concluzia de până acum ne arată că zeii nu sunt o simplă invenție a minții omenești, ci ființe reale, duhuri rele și răzvrătite care i-au învățat pe oameni toate răutățile și au pângărit pământul cu faptele lor. De la acești „zeii” extratereștri oamenii au învățat știința și tehnologia avansată pe care o dețineau civilizațiile străvechi pierdute.
Pentru noi, cei care am fost învățați să credem că omenirea a evoluat de la comuna primitivă la nivelul civilizației de astăzi, și pentru care lumea materială este sepatată total de lumea spirituală, ne vine greu să înțelegem și să acceptăm că zeii din vechime, sau demonii, aveau nevoie de tehnologie și aparate de zbor sofisticate. Imaginea noastră despre demoni și lumea spirituală este foarte limitată.
Am constatat că așa cum în domeniul filosofiei și al științei, începând cu Renașterea, știința a fost împărțită în „exactă” și „ocultă”, tot așa și în domeniul teologiei o parte din informații au fost trecute sistematic sub tăcere. Cu alte cuvinte, teologia a devenit tot mai abstractă, o teologie care vede lumea materiale separată de cea spirituală, deși literatura de spiritualitate ajunsă până la noi ne arată că cele două lumi se întrepătrund.
Mai mult, avem impresia falsă că păgânismul a dispărut odată cu apariția și răspândirea creștinismului. În realitate păgânismul nu a dispărut niciodată; el a lucrat subversiv împotriva creștinismului secol după secol, prin toate mișcările gnostice și organizațiile oculte. Războiul demonilor împotriva oamenilor, creați de Dumnezeu, nu a încetat niciodată.
Gnosticismul a încercat să îmbrace credințele păgâne, demonice, într-un limbaj creștin. A încercat deturnarea învățăturii creștine prin falsificarea ei. Aparent, gnosticismul a fost învins în primele veacuri, dar numai aparent, întrucât științele păgâne, de origine demonică, sau retras în subteranele istoriei și s-au propagat sub formă ocultă până în zilele noastre.
Dacă până acum am prezentat istoria civilizațiile străvechi pierdute, din perspectiva vestigiilor arheologice, a artefactelor descoperite și a surselor scrise ajunse până la noi, în articolul următor ne vom îndrepta atenția asupra istoriei religiilor, în special asupra celei sumeriene și babilobiene.
P.C.Parinte Teodosie , tema abordata despre civilizatiile vechi pierdute este deosebita si … ar putea face obiectul unei carti separate . Asteptam in continuare postarile P.C.Voastre .
Multumesc de aprecieri. Da, si eu ma gandesc ca pana la urma s-ar putea scrie o carte. Subiectul este de actualitate, mai ales ca toate celelalte opinii sunt necrestine si vadid antireligioase.
Tema aceasta este promovata in mass-media cu un mesaj subliminal si ataca foarte subtil credinta religioasa, si in special crestinismul. Din pacate teologii ortodocsi ignora subiectul.
Toate cele bune!