Codul Bibliei

Metoda ştiinţifică este singura modalitate de a şti cu siguranţă

Capitolul 11, care se intitulează „Teomatica şi metoda ştiinţifică”, explică că singura modalitate prin care putem şti cu adevărat dacă acest sistem este valid este prin luarea datelor în laborator şi folosirea computerelor pentru a testa ipoteza teomatică într-o manieră imparţială şi ştiinţifică.

Prin acest proces putem descoperi dacă Dumnezeu a implantat un cod; dacă teomatica este adevărată sau nu, dacă există într-adevăr o structură inerentă şi deliberată a literelor şi a cuvintelor din canonul Scripturii (cele şaizeci şi şase de cărţi ale Bibliei) bazată pe acest sistem numeric.

Că Bunul Dumnezeu ne-a oferit dovezi textuale, cum ar fi Papirusul Chester Beatty, este doar cireasa de pe tort. Ne oferă baza, un precedent bazat pe Biblie, pentru alocarea de valori numerice literelor alfabetului.

Înapoi la întrebarea lui Iisus şi Pavel

Deci, de ce nu ne-au spus Iisus sau Sf. Apostolul Pavel totul despre asta? Răspunsul? Poate că Dumnezeu, în suveranitatea Sa, nu a vrut ca omul să se adâncească în asta înainte de momentul potrivit.

Dacă Dumnezeu ar fi dezvăluit-o cu secole în urmă, există o bună posibilitate că ar fi putut face mari ravagii în lumea teologică şi ar fi fost contraproductiv pentru scopuri urmărite de Dumnezeu. (Îţi poţi imagina creştinii stând în strane analizând tot ce spune peotul cu calculatoarele lor?)

Iisus sau Pavel nu ne-ar fi putut spune că teomatica a existat în Biblie, deoarece Noul Testament nici măcar nu era scris în momentul în care ar fi făcut o asemenea afirmaţie.

Vechiul Testament fusese finalizat pe vremea lui Hristos, însă, aşa cum va arăta în mod clar teomatica, nimeni nu ar putea să vadă sau să înţeleagă clar fenomenul, fără a pune cele două jumătăţi împreună.

În capitolul 7 vom descoperi că Biblia ne spune într-adevăr totul despre teomatică, pentru că, aşa cum se va arăta, fiecare număr menţionat în mod deschis în textul biblic corespunde tuturor valorilor numerice pentru litere şi cuvinte. Întreaga chestiune este dovedită de ceea ce textul afirmă în mod specific – chiar la vedere!

O revizuire rapidă

Înainte de a ne uita la pasul 3, să facem o scurtă revizuire. În pasul 1 am văzut cum fiecare literă din alfabetul ebraic şi grecesc are o valoare numerică sau teomatică, atribuite acestora. În plus, prin adunarea tuturor valorilor numerice pentru literele dintr-un cuvânt, constatăm că fiecare cuvânt are propria sa valoare numerică distinctă (pasul 2).

Şi în ultimul rând, prin adunarea tuturor valorilor numerice dintr-o frază de două sau mai multe cuvinte, aflăm că fiecare frază (sau combinaţie de cuvinte dintr-o frază) are, de asemenea, propria sa valoare numerică sau teomatică.

[În concluzie, reținem următoarele: 1) fiecare literă are atribuită o valoare numerică încă de când a fost inventat alfabetul. Această valoare nu este arbitrară. A fost aceeași de mii de ani. 2) Suma valorilor numerice ale literelor dintr-un cuvânt dă valoarea cuvântului respectiv și 3) suma valorilor numerice ale cuvintelor dintr-o frază ne dă valoarea numerică a frazei respective. Putem citi un text făcând abstracție de valorile numerice ale cuvintelor și frazelor. Putem relata un eveniment folosind cuvinte diferite și construcții frazeologice diferite. În acest caz, este evident că valoarea numerică a frazelor sau a textului va fi diferită de la o versiune a descrierii la alta. Până aici nimic deosebit. Frumusețea apare atunci când descoperim în varianta numerică tipare matematice.]

Bibliografie

Del Washburh, The Original Code in the Bible, 1998.

Baza istorică

În primul rând, există o bază istorică puternică pentru atribuirea valorilor numerice alfabetelor ebraic şi grecesc. Valorile numerice sunt stabilite şi în mod obişnuit cunoscut şi acceptat. Cu alte cuvinte, este standardizat. Totuşi, nimic din toate acestea în sine nu „demonstrează” că există vreun concept precum teomatica, adică că există un fel de element sau fenomen supranatural care operează în Biblie bazat pe acest sistem. La suprafaţă, nimic nu este indicat de valorile numerice în afară de faptul că civilizaţiile antice foloseau litere pentru a reprezenta cifrele. De asemenea, precedentul istoric demonstrează că acest Autor nu a venit în mod arbitrar cu acest standard.

Să presupunem că ar trebui să folosesc o alocare complet diferită, sau arbitrară, a numerelor literelor alfabetului ebraic şi grec. Să presupunem că am insistat că modul în care Dumnezeu mi-a revelat acest lucru a fost prin trimiterea unui înger cu atribuirea unor valori numerice scrise „pe plăci de aur”.

Deci, evident, trebuie să existe o bază pentru toate acestea, care să aibă prioritate istorică şi să fie credibilă din punct de vedere academic. În plus, există dovezi pentru întreg sistem numeric chiar în textul „original” al Bibliei în sine.

Papirusul Chester Beatty

Când cărţile Noului Testament au fost scrise în primul secol după Hristos, nu exista nici un fel de hârtie. În schimb, un fel de „hârtie” făcută dintr-o plantă numită papirus.
Această plantă creştea din abundenţă în Delta Nilului şi atingea o înălţime de cincisprezece picioare sau mai mult. Când sunt legate în mănunchiuri, tulpinile lungi ar putea să fie folosit pentru a face plute sau canoe; această plantă i-a oferit omului primul său material de scris ieftin şi practic. Papirusul era tăiat în felii subţiri, aşezate încrucişat pe a scândură, bătută împreună şi presată până când lipiciul natural de la plantă lega bucăţile într-o formă de hârtie puternică şi subţire.

Toate cele mai vechi manuscrise ale Noului Testament au fost scrise pe papirus. (Unele manuscrise mai vechi din Vechiul Testament erau scrise pe piele.) Unele documente din această perioadă timpurie există încă şi sunt considerate a fi cele mai preţuite şi inestimabile artefacte existente – cele mai vechi copii cunoscute ale Noului Testament.

Un astfel de manuscris se află în Dublin, Irlanda, într-o colecţie de manuscrise deţinută de un Chester Beatty (desemnat p47). Este, fără îndoială, cea mai veche copiecunoscută a cărţii Apocalipsa. Data acestui papirus special a fost plasată în secolul al treilea, sau undeva între 250 şi 300 d.Hr.

Cel mai semnificativ lucru despre acest manuscris este că oferă toate numerele din cartea Apocalipsa cu valori numerice sau teomatice. Fiecare numărul din cartea Apocalipsa este arătat cu literele alfabetului grecesc. De exemplu, numărul 7, la care se face referire de multe ori în Apocalipsa, este exprimat cu litera ζ care are o valoare numerică de 7. Numărul 12 ar fi exprimat prin cele două litere ιβ (10 + 2 = 12) şi aşa mai departe.

Apocalipsa 13, 18 este, desigur, versetul care descrie numărul fiarei – 666. Pe pagina anterioară [din carte] se află una dintre paginile din Apocalipsa capitolul 13. Observaţi numărul 666 cu o săgeată îndreptată spre dreapta. Urmaţi săgeata spre dreapta aproximativ o jumătate de inch şi veţi vedea următorul simbol cu o linie deasupra: χξς.

Acesta este numărul 666 dat cu valori teomatice. Prima literă χ are valoarea 600, a doua literă ξ are valoarea 60, iar a treia literă ς are valoarea de 6. Totalul este egal cu 666.

Versetul 1 din capitolul 14. Descrie modul în care Mielul a stat pe muntele Sion şi cu El erau 144 de mii. Dacă te uiţi la poza cu din nou papirus, veţi vedea, sub 666, numărul 144 cu o săgeată îndreptată spre dreapta. Urmaţi această săgeată timp de aproximativ o jumătate de inch şi veţi vedea simbolul ρμδ. Acesta este numărul 144 dat cu valori teomatice. Imediat după valorile numerice este cuvântul grecesc pentru „mii”. Numărul 144 apare din nou în versetul 4 din partea de jos.

Acest concept numeric se găseşte nu numai în Papirusul Chester Beatty, ci şi într-un număr de alte manuscrise ale Noului Testament. Cu toate acestea, în familiile ulterioare de manuscrise numerele sunt exprimate în cuvinte în loc de simboluri numerice. (Mai multe discuţii despre acest lucru sunt oferite în anexa D din Teomatica II, care tratează întregul număr al textului grecesc al Noului Testament.)

Acest concept de atribuire a valorilor numerice literelor alfabetului este o practică istorică bine documentată şi bazată pe Βiblie. Dar din nou, acest lucru în sine este nu dovada existenţei teomaticii. Asta ne aduce la o afirmaţie foarte importantă.

Bibliografie

Del Washburh, The Original Code in the Bible, 1998.

PASUL 2: Fiecare cuvânt are o valoare numerică

Nu numai că fiecare literă din alfabetul ebraic şi grecesc are ataşat un număr sau o valoare numerică, dar şi fiecare cuvânt are o valoare.

Pentru a ilustra acest lucru, să luăm cuvântul pentru Iisus în greacă, care este Ιησούς. Urmând tabelul pentru codul numeric grecesc şi adăugând numere pentru toate literele din acest cuvânt, obţinem următorul total:

I = 10
η = 8
σ = 200
ο = 70
υ = 400
ς = 200
TOTAL = 888

Un alt cuvânt comun în greacă este kosmos sau lume. Când se adună numerele pentru literele din acest cuvânt, valoarea este 600.

K = 20
o = 70
σ = 200
μ = 40
ο = 70
ς = 200
TOTAL = 600

Această formulă se aplică fiecărui cuvânt ebraic şi grecesc din Biblie. Fiecare are propria sa valoare numerică sau teomatică.

Se adaugă şi fraze

Gândurile şi propoziţiile complete au, de asemenea, valori numerice. Pentru a ilustra acest lucru, să luăm chiar primul verset al Bibliei: „La început, Dumnezeu a făcut cerul şi pământul.”

Valoarea teomatică pentru fiecare cuvânt este scrisă deasupra acestuia. Adunăm toate aceste numere împreună (296 + 407 + 395 + 401 + 86 + 203 + 913) şi rezultă un total de 2701. Astfel, valoarea teomatică a primului verset al Bibliei este 2701.

De altfel, este posibil să fi observat că cuvintele de mai sus sunt scrise în ordine inversă. În limba ebraică se citeşte de la dreapta la stânga, în loc de la stânga la dreapta.

Punând totul laolaltă

Când mi-am început cercetările în urmă cu aproximativ douăzeci de ani, am făcut ceva care, din câte ştiu, nu mai fusese făcut niciodată. Pentru a continua în mod eficient studiul teomaticii, era nevoie de un instrument de cercetare, unul care să economisească ore de muncă şi, în acelaşi timp, să deschidă proiectul teomatic complet din Cuvântul lui Dumnezeu. Acest instrument a fost un Noul Testament teomatic greco-englez. Deoarece nu exista un astfel de instrument la momentul respectiv, a fost necesar să se dezvolte unul.

Pe pagina următoare este una dintre cele peste o mie de pagini care cuprind întregul Noul Testament. Sub fiecare cuvânt (sau cuvinte) grecesc este echivalentul în engleză.

Deasupra fiecărui cuvânt grecesc este valoarea numerică adecvată, scrisă cu propriul meu scris de mână.

Folosind un calculator, întreaga lucrare a durat aproape opt sute de ore pentru a fi finalizată, dar, după standardele actuale, este primitivă. În ultimii ani, toate aceste date au fost programate într-o bază de date computerizată masivă. Baza de date include fiecare cuvântul ebraic şi grecesc din Biblie, valoarea sa numerică şi traducerea echivalentă în engleză împreună cu o mulţime de alte date pertinente.

În plus, la bazele de date, există un pachet complet de cercetare şi un software care face toate cercetările generale şi de analiză a numărului (vezi anexa A, Teomatics II).

Secrete şi taine eterne

Toate tainele eterne ale veacurilor au fost încorporate în Biblie de către Dumnezeu – pe baza acestor valori numerice ale înregistrărilor istorice. Fiecare cuvânt menţionat în Scriptură, fiecare adevăr, până la cele mai mici detalii, a fost plasat acolo conform acestui sistem. Faptul că Dumnezeu a făcut toate acestea poate fi dovedit ştiinţific într-un laborator conform celui mai înalt standard al procedurilor de testare ştiinţifică (vezi capitolele 11 şi 12 din această carte).

TEOMATICA: Pe ce bază?

Înainte de a trece la pasul 3, vom face un scurt ocol. Pe măsură ce aţi citit despre conceptul de valori numerice pentru literele şi cuvintele din Biblie, s-ar putea să-ţi fi trecut prin minte acest gând: Pe ce se bazează toate acestea? De unde obţineţi dovada că Dumnezeu a avut vreo legătură cu atribuirea de valori numerice pentru alfabetul ebraic şi grecesc – şi apoi pentru cuvintele Bibliei? Unde este versetul din Biblie care ne spune că există un astfel de fenomen precum teomatica? Dacă teomatica este adevărată, de ce nu ne-au spus Iisus şi apostolul Pavel despre asta? Aceste întrebări sunt cu siguranţă valide şi cer un răspuns.

Bibliografie

Del Washburh, The Original Code in the Bible, 1998.

3. Codul original din Biblie

Fenomen explicat în termeni simpli

Dacă trebuia să intri în orice biserică sau instituţie religioasă unde oamenii studiază şi învaţă din Biblie şi să-i întrebi cum ar trebui să înţeleagă creştinii pe Dumnezeu şi să interpreteze Biblia, probabil că îţi vor spune că, pentru a face acest lucru corect, trebuie să urmăm ceea ce este cunoscut drept „sistemul gramatical-istoric”. Noi ar trebui să citească şi să interpreteze Biblia după două lucruri:

• Regulile gramaticale
• Faptele istoriei.

Conform acestui punct de vedere, Biblia trebuie înţeleasă în acelaşi mod în care am citi şi înţelege orice altă lucrare de literatură. Luăm cuvintele şi definiţiile acceptate în mod obişnuit din dicţionar şi le cuplăm cu faptele înregistrate ale istoriei – observând cu atenţie cui i-au fost adresate şi scrise iniţial cuvintele – şi apoi, printr-un proces de analiză istorică, tradiţională şi culturală, ajungem la o definiţie corectă a ceea ce textul (şi Dumnezeu) încearcă să ne comunice. Această tehnică a fost denumită şi „metoda bunului simţ”.

Sistemul gramatical-istoric este universal recunoscut de către toţi liderii religioşi ca singura cale logică şi inteligentă – modul în care a intenţionat Dumnezeu – ca creştinii să citească şi să înţeleagă Biblia. Cercetătorii biblici din zilele noastre nu ar considera nici măcar vreo altă metodă sau sistem ca fiind validă. Într-un articol recent în Charisma and Christian Life care denunţă Codul Bibliei de Michael Drosnin, un renumit profesor de seminar afirmă:

„Biblia este menită să fie înţeleasă clar, nu să fie descifrat.”’ Un alt savant afirmă: „Codul Bibliei poate încuraja oamenii să caute semnificaţia biblică prin metode ezoterice în loc de aplicarea directă a Cuvântului.” [1]

Această atitudine predomină în special printre teologii fundamentalişti şi evanghelici. Unul dintre cei mai cunoscuţi lideri evanghelici afirmă:

Cuvintele Scripturii trebuie interpretate în acelaşi mod în care cuvintele sunt înţelese în uzul zilnic obişnuit. Dumnezeu ne-a comunicat Cuvântul Său prin limbajul uman şi există toate motivele să presupunem că a făcut-o în cel mai evident şi simplu mod posibil. Cuvintele lui trebuie să fie înţelese aşa cum am interpreta noi limbajul a discursului normal. [2]

Acestea sunt afirmaţii adevărate. În Teomatica II, remarc că

Cu doar cuvintele simple scrise din Biblie şi interpretarea lor literală simplă, Dumnezeu ne-a dat tot ce avem nevoie atât pentru viaţă, cât şi pentru evlavie în această eră prezentă. Nimic altceva nu este esenţial.

Cu toate acestea, asta nu este tot ce există

Ceea ce vom descoperi cu teomatica este că „înţelegerea gramatical-istorică a cuvintelor din Biblie – cuvintele pe care am ajuns să le iubim şi o comoară de-a lungul secolelor – cuprinde doar o foarte mică parte din imaginea totală pe care Creatorul a avut-o iniţial în minte când a compus Biblia.

Mult mai multe există! Un plan enorm şi un scop etern se află în spatele a tot ceea ce este prezent în Biblie. Chiar dacă Dumnezeu ne-a dat mijloacele convenţionale de înţelegând mesajul Său, există un înţeles profunzime prezentă care nu ar putea fi înţeleasă niciodată dintr-o simplă lectură a textului. De asemenea, este prezent un sistem numeric sau cod de proporţii uimitoare – care va debloca în cele din urmă semnificaţiile mai profunde şi simbolice prezente.

Ceea ce este cel mai semnificativ la această afirmaţie asertivă este faptul că Dumnezeu a făcut acest lucru – poate fi dovedit în laborator, conform celor mai înalte standarde ale ştiinţei matematice.

De importanţă majoră

Faptul critic de care toţi creştinii trebuie să-şi dea seama este că teomatica nu va schimba niciodată sau nu va contrazice nici un singur lucru pe care îl spune Biblia. Cel gramatical-istoric sensul cuvintelor se va integra perfect cu codul numeric şi sistemul de numere pe care Dumnezeu le-a plasat în mod supranatural în Biblie. Totul se va potrivi impecabil de la un strat la altul. Asta nu înseamnă, totuşi, că teomatica va fundamenta ideile sau interpretările tuturor despre anumite lucruri din Biblie. Mare parte din ceea ce oamenii încearcă să ia la propriu s-ar putea să nu aibă deloc un sens literal din perspectiva lui Dumnezeu (în special Cartea Apocalipsei).

Faptul important este că teomatica va sprijini şi susţine toate adevărurile fundamentale şi esenţiale pe care noi, ca creştini, le ţinem dragi şi sfinte. Nu este nimic de care să vă temeţi cu privire la această descoperire. Doar lucrurile bune pot veni de la Dumnezeu. Cu cât studiezi mai mult acest subiect, cu atât vei realiza mai mult acest fapt: teomatica nu poate face altceva decât să-ţi sporească credinţa şi dragostea pentru adevăr.

Note

[1] Charisma and Christian Life, Decembrie, 1997, citat de Michael Brown.
[2] John MacArthur, Jr., Charismatic Chaos, (Zondervan, Grand Rapids, Michigan, 1990), pp. 88-92.

Bibliografie

Del Washburh, The Original Code in the Bible, 1998.

Aceasta este rugăciunea mea

Rugaciunea mea pentru toţi cei care citesc această carte, atunci când vei termina, te vei opri, vei îngenunchea şi vei spune o rugăciune.

Doamne, ajută-mă să te pun pe primul loc în viaţa mea. Învaţă-mă ce înseamnă rugăciunea. Învaţă-mă că a te cunoaşte ca pe Creatorul meu şi Tatăl ceresc iubitor este cel mai important lucru posibil. Într-una din zilele astea îmi vor pune trupul într-un sicriu şi mă vor împinge în pământ. În acel moment, tot ceea ce am realizat vreodată, munca pe care am făcut-o pentru companie, suma de bani pe care am câştigat-o, toate lucrurile pe care le-am dobândit, toate vacanţele şi plăcerile pe care le-am obţinut din viaţă, niciunul dintre acele lucruri nu va conta. Să te cunosc pe Tine este tot ce va conta.

Dacă te rogi cu adevărat asta, să spui cu adevărat şi să decizi că vei petrece timp singur cu Dumnezeu – permiţându-I să vorbească individual inimii tale – voi simţi că această carte şi-a îndeplinit scopul.

Vezi tu, teomatica este un subiect puternic. Ne va purta chiar în inima şi intelectul lui Dumnezeu. Există potenţialul de a intra în tărâmuri vaste de înţelegere şi cunoaştere a misterelor veşnice – lucruri la care chiar şi îngerii doresc să se uite (I Petru 1, 12). Dar ce bine va fi asta dacă nu avem o relaţie şi nu-L cunoaştem pe Dumnezeu ca Tatăl nostru? Cunoaşterea fără relaţie este o otravă absolută; va aduce moartea. Tocmai de aceea Dumnezeu nu este interesat doar să ne dea informaţii. El este mult mai preocupat de relaţia noastră cu El decât de cunoştinţele noastre.

Şi de aceea, ca creştini, trebuie să ştim ce înseamnă să-L facem pe Iisus Domn al vieţilor noastre. A-L avea ca Mântuitor nu este suficient. El trebuie să fie atât Mântuitorul, cât şi Domnul.

Unul dintre cele mai uimitoare fapte care mi-au fost dezvăluite vreodată este că Dumnezeu se simte singur. Imaginează-ţi asta! El devine de fapt singur; El a creat stelele şi galaxiile şi toate oştile cerului – tot ce există. Şi totuşi fără noi El este singur. Singura dorinţă şi dorinţă mistuitoare a Lui este să aibă părtăşie şi comuniune. De aceea, la început, Dumnezeu l-a creat pe om „după chipul Său”. De aceea Dumnezeu l-a chemat pe Avraam şi a început Israelul. El a vrut să aibă un prieten (Iacov 2, 23) şi El vrea să fim prietenii Lui (Ioan 15, 14).

Şi de aceea El a pus teomatică în Biblie. El a vrut să ni se descopere. El vrea să ne recreeze din nou după chipul Său; El vrea ca noi să fim ca El. El vrea să aibă o relaţie cu noi. El vrea să-şi plaseze chiar mintea în noi, astfel încât să putem înţelege şi gândi aşa cum o face El. Despre asta se referă darul Duhului Sfânt – Dumnezeu dăruindu-ne chiar gândurile Sale.
Imaginează-ţi tristeţea pe care trebuie să o simtă Domnul în timp ce priveşte de sus la miliardele de fiinţe răzvrătite căzute care îşi trăiesc viaţa în respingerea absolută a Creatorului care le-a creat. Au pierdut drumul. Sunt stele rătăcitoare, care se plimbă într-o sălbăticie uscată.

Durerea de a fi singur în disperare a fost simţită cel mai mult de Iisus, când atârna pe crucea dintre cer şi pământ şi striga: „Dumnezeul meu, Dumnezeul meu, de ce M-ai părăsit?” Nu cred că este pe deplin posibil ca noi să înţelegem acea agonie pe care El a simţit-o. A fi despărţit veşnic de Dumnezeu este cel mai groaznic lucru posibil.
Cunoaşterea şi relaţia cu El este cel mai fericit lucru posibil.

Bibliografie

Del Washburh, The Original Code in the Bible, 1998.

Tot ceea ce contează sunt lucrurile care sunt eterne

Pe măsură ce citiţi această carte, ar trebui să aveţi în vedere următoarele.

Teomatica nu este din această lume. Originea sa este cerească. Orice altceva este pur şi simplu creaţia omului. Teomatica a fost concepută în mintea lui Dumnezeu şi, din acest motiv, stă peste, deasupra şi dincolo de orice altceva. Este într-o clasă în sine. Orice altceva – indiferent ce valoare temporară ar putea avea – este un gunoi absolut în comparaţie (Filipeni 3, 8).

Numai Izvorul Viu al apelor ne va potoli vreodată setea. Numai Pâinea care coboară din cer ne va hrăni sufletele. Trebuie să ne întoarcem la elementele de bază ale motivului pentru care Dumnezeu ne-a creat – să avem părtăşie cu El. Înţelegerea adevărurilor veşnice pe care Dumnezeu le-a plasat în Cuvântul Său este primul pas în a reveni la acea relaţie care s-a pierdut înainte ca omul să cadă în grădina Edenului. Şi aici intervine teomatica. Ne va ajuta să vedem imaginea de ansamblu şi să ne readucem minţile deraiate. Ne va ajuta să vedem de ce a fost creată această lume, de ce existăm fiecare dintre noi şi, cel mai important, cum va fi viitorul. Teomatica ne va ajuta să înţelegem planul şi scopul etern al lui Dumnezeu.

Pentru a finaliza acest capitol, aş dori să citez o declaraţie a evanghelistului Billy Graham.

Suntem atât de distraşi astăzi – ne uităm la televizor, ascultăm muzică la căşti – încât nu ne mai stam pe gânduri. Tehnologia a transformat lumea, iar tehnologia nu este încă terminată. Schimbarea continuă şi continuă. Tehnologia nu a rezolvat problema morţii. Nu a rezolvat problema răului. (Revista Decizie, noiembrie 1977, p. 3)

Indiferent cât de avansat ar deveni omul, el nu va rezolva niciodată problemele critice ale vieţii. Notează acest fapt. Nu va învinge niciodată moartea prin tehnologie. El nu va putea niciodată să învingă păcatul, răul şi răutatea, prin tehnologie (tehnologia o va face pur şi simplu mai uşor accesibilă). El nu-l va găsi niciodată pe Dumnezeu sau nu-şi va dovedi existenţa prin tehnologie. El nu va putea niciodată să creeze viaţă, sau o singură celulă vie, prin tehnologie. El nu va înţelege niciodată misterele lui Iisus şi relaţia Sa cu Tatăl ceresc prin tehnologie. El nu va putea niciodată să treacă sau să intre în dimensiunea spirituală prin tehnologie. Autostrada informaţiei nu este autostrada către cer.

Omul este atât de mândru de tot ceea ce a realizat, dar pentru Dumnezeu care a creat miliardele de galaxii, toţi atomii şi moleculele şi fiecare formă de viaţă care există, toate aceste lucruri de care suntem atât de îndrăgostiţi nu înseamnă nimic pentru El.

Dacă omul continuă să se îndrepte în direcţia în care merge (şi Biblia spune că o va face) totul se va termina într-o confuzie totală. Asta înseamnă cuvântul Babel sau Babilon — Înseamnă confuzie. Este maturizarea deplină a cunoaşterii omului – în afară şi lipsită de orice cunoaştere a Creatorului său. Dumnezeu le-a spus primilor noştri părinţi că, dacă vor mânca din fructul interzis, „cu siguranţă vor muri”. Când omul devine total independent şi autosuficient, el îl va şterge complet pe Dumnezeu din suflet. În cele din urmă, el va înceta să ştie de ce a fost creat sau de ce chiar există. Spiritul şi sufletul lui pot respira, dar el va fi mort spiritual.

Ar trebui noi ca creştini să fim împotriva tehnologiei? Nu! Cred că ar trebui să folosim toate instrumentele pe care le avem la dispoziţie pentru răspândirea Evangheliei. Cu cercetarea teomatică, trăiesc practic pe computer cel puţin şase ore pe zi.

Bibliografie

Del Washburh, The Original Code in the Bible, 1998.

Criza „supraîncărcării informaţionale”

Mergi pe stradă şi priveşte în ochii oamenilor. Au privirile goale, pustii, rupte de realitate. Oamenii aleargă prin viaţă ca atâţia şobolani printr-un labirint. De ce? Când sunt prea multe de făcut şi prea multe de gândit, grija, împărtăşirea şi intimitatea sunt împinse în uitare. Ca oameni devenim mai mult ca nişte maşini – ca multe albine lucrătoare într-un stup. Alţi oameni şi relaţii sunt un ban pe duzină. Oamenii intră şi ies din viaţa noastră ca şi cum ar fi trecut printr-o uşă rotativă. Stresul, în special la locul de muncă, este o problemă uriaşă. De ce se întâmplă toate acestea? Răspunsul, cred, este „supraîncărcare de informaţii”.

•  Conectaţi la televiziune prin cablu sau prin satelit. Cel puţin patruzeci până la cincizeci de canale sunt disponibile imediat. Unele reţele au acum peste trei sute de canale! Există canale cu orice tip de programare imaginabilă. Adultul mediu (şi copilul) petrece ore pe zi în faţa tubului.
•  Intraţi într-unul dintre miile de magazine de închiriere video şi vedeţi câte titluri de filme sunt disponibile.
• Intraţi într-un magazin de muzică sau discuri şi uitaţi-vă la câte mii de CD-uri sunt disponibile, (oriunde te uiţi sunt tinerii plimbându-se cu căştile puse pe urechi.) Muzica creştină este o industria în sine
• Intraţi într-un magazin de software şi uitaţi-vă cât de mult software-ul este disponibil pentru afaceri şi divertisment pentru computerul dvs. de acasă.
• Intraţi într-un centru de jocuri video şi uitaţi-vă la cât de mult Nintendo este acolo. Industria jocurilor este acum o industrie de miliarde de dolari, iar jocurile pe care copiii le joacă devin din ce în ce mai avansate (şi violente), ducându-i pe tineri în tărâmul realităţii virtuale (precum şi în cel ocult).
• Conectaţi-vă la Internet şi pierdeţi-vă în spaţiul cibernetic pentru tot restul vieţii tale naturale (în acest moment [1998] există aproximativ patru sute de milioane de pagini pe întregul web.)
• Deveniţi dependent de televiziunea sportivă şi urmăriţi meciurile de minge douăzeci de ore pe săptămână.
• Intră în orice librărie sau bibliotecă şi vezi câte cărţi sunt de studiat şi de citit. Uită-te la câte cărţi „creştine” sunt disponibile (mai ales despre psihologia creştină şi cum să depăşeşti stresul).
• Alăturaţi-vă unui club social sau chiar unei biserici. O persoană îşi poate împacheta programul cu evenimente sociale şi „întâlniri” până la punctul în care rămâne puţin timp preţios.
• Dacă aveţi copii, este nevoie de tot ceea ce aveţi pentru a ţine pasul cu activităţile în care sunt implicaţi copiii în această zi şi vârstă.
• Dacă sunteţi implicat într-un anumit hobby sau interes special, vă poate consuma întreaga viaţă.
• Adăugaţi la toate cele de mai sus timpul dedicat lucrului la locul de muncă şi câştigării existenţei. Oamenii de astăzi se luptă să supravieţuiască cu costul ridicat al vieţii. Astăzi toată lumea este într-un mod de supravieţuire.

Este de mirare că oamenilor le mai rămâne atât de puţin timp pentru o relaţie intimă cu Dumnezeu?

Viaţa este ca un pahar cu apă, care poate conţine doar atât de mult până se umple. Întrebarea este: Cu ce-ţi umpli viaţa? Dacă nu o umpleți cu Dumnezeu, ci cu orice altceva, nu va mai fi „niciun loc pentru El” inimilor noastre.

Dumnezeu nu poate concura cu Steven Spielberg

Mintea şi creierul nostru sunt supraîncărcate cu mai multe informaţii decât putem digera. Există atât de multe lucruri fascinante şi emoţionante acolo! Sunt atâtea voci care latră la carnaval. Nimic nu mai impresionează oamenii. Nimic nu iese în evidenţă.

Acest lucru este valabil mai ales pentru tinerii din zilele noastre. Cum poate citi şi medita asupra Psalmilor sau Proverbelor să concureze cu entuziasmul unui film cu Steven Spielberg? Dumnezeu nu mai este „călătoria supremă”. Pentru ca Dumnezeu să fie atrăgător, liderii creştini simt că trebuie să folosească trucuri (cum ar fi trupele creştine de rock) pentru a atrage mulţimile şi apoi a strecura Evanghelia sub masă!

Când apare ceva care este special, unic, real, de la Dumnezeu – precum teomatica – mulţi oameni nu observă pentru că se pierde în nimicuri. Este doar încă un lucru „senzaţional” acolo.

Bibliografie

Del Washburh, The Original Code in the Bible, 1998.