Metode de cercetare a textului biblic (I)

Publicat în 28/12/2015 de Teodosie Paraschiv

Până în sec. XVII metoda clasică de cercetare a textului biblic era cea istorică, apoi a fost introdusă și adoptată metoda critică istorică a lui Richard Simon, spre sfârșitul sec. XVII. Aceasta din urmă a cunoscut mai multe transformări, ajungându-se la metoda critico-istorică în care se dă întâietate criticii. O altă metodă este cea critică liberală (critica negativă) care a dus cercetarea la extrem prin școala neocritică întemeiată de A Ritschl.

Dacă vreme de 17 secole creștinismul nu a pus la îndoială autoritatea și conținutul cărților biblice, începând cu sec. XVII cercetătorii, din ce în ce mai liberali și mai puțin credincioși, au ajuns să considere Biblia o simplă lucrare de literatură și să nege caracterul ei inspirat și minunile consemnate în paginile ei.

Teologia biblică ortodoxă a fost și ea influențată de aceste curente de cercetare, în primul rând datorită traducerii de manuale preluate din medii catolice și protestant, și introducerea lor în noul sistem de învățământ teologic ortodox. Teologia ortodoxă nu a avut și nu are nici în prezent cercetători  ai textului biblic,  în adevăratul sens al cuvântului. Mai mult, analizând edițiile tipărite ale Sfintei Scripturi în ultimii 300 de ani, și mai ales în ultima sută de ani, constatăm o gravă incoerență în stabilirea unei ediții critice în limba română. Cu fiecare ediție au fost schimbate cuvintele sau topica textului, scoase sau introduse cuvinte.

Consider că avem datoria de a respecta textul biblic cu multă evlavie, ca pe un text autoritar și normativ pentru credința noastră ortodoxă. Unde mai pui că în prezent au apărut ediții ale Bibliei sau Noului Testament cu unele greșeli. Personal, consider aceste acțiuni pripite de editare de-a dreptul iresponsabile și lipsite de evlavie. Și mai dovedesc ceva, lipsa cercetătorilor și editorilor responsabili pentru munca lor.

Cercetare biblică în teologia ortodoxă nu există. În sec. XX au existat câțiva traducători care au propus noi versiuni de text: Pr. Gala Galaction și Pr. Vasile Radu cu Biblia din 1938, mitropolitul Nicodim Munteanu cu Biblia din 1944 și mitropolitul Valeriu Anania. Unele ediții folosesc pentru Vechiul Testament textul ebraic, pe când altele, în duhul ortodox, folosesc textul grecesc al Septuagintei. Cu privire la Noul Testament, Biblia de la București, 1688, și Biblia din 1936, folosesc textul transmis pe filiera ortodoxă, bizantină, pe când edițiile mai noi folosesc textul critic a lui Erwin Nestle și Kurt Aland.

Pare că în spațiul și tradiția ortodoxă nu există un interes aparte pentru lectura și studiu textului biblic. Zic că doar „pare” pentru că în realitate întreg cultul este strâns legat de textul biblic. Creștinul care participă la slujbele ortodoxe, la sfintele Taine, laude și ierurgii, chiar dacă nu citește prea des din Sf. Scriptură, are ocazia să audă cuvântul Scripturii citit în biserică. Tot cultul ortodox este în cuvântul și Duhul Scripturii.

Cred că s-ar merita mai multă atenți acordată editării cărților de cult și ale Sfintei Scripturi. Nu sunt adeptul schimbărilor repetate de vocabular sau al topicii. Preoții înțeleg ce vreau să spun. Nu sunt adeptul revizuirile succesive ale textelor liturgice și biblice. Aceste revizuiri pripite nu aduc nici un folos practic în viața credincioșilor sau în activitatea de slujire a preoților. Dimpotrivă aduc confuzie.

Să dau un exemplu, ca să fiu mai bine înțeles. Preoții și credincioșii se obișnuiesc cu un vocabular și o sintaxă a Psalmilor (Psaltirea este cea mai citită carte din Biblie). După câțiva ani deschizi o nouă ediție a Psaltirii și nu mai înțelegi nimic din text, că ți se împleticește limba în noul text. În Psaltire citești un text, în Mineie sau Octoih alt text, iar în Molitfelnic sau Aghiasmatar dai de alt text. Nu vrea să fiu prea critic sau ironic, dar am impresia că editorii cărților de cult și ai Bibliei nu prea sunt duși la biserică și nici nu citesc Biblia sau cărțile de cult pe care le editează.

(va urma)

În categoria Noul Testament, Studiu biblic | Etichete , , , , , , | Comentariile sunt închise pentru Metode de cercetare a textului biblic (I)

Designul matematic din Noul Testament

Publicat în 25/12/2015 de Teodosie Paraschiv

La prima vedere cele prezentate în articolul precedent pot să nu impresioneze prea mult pe cei care nu sunt obișnuiți cu cifrele. Să reținem că un text scris la întâmplare nu conține nici un design sau model numeric.

Avem un text vechi de 2000 de ani care are unele variații de text pentru versetele 7-8, 10, 11, 16, 18, 25. Ne întrebăm, care este varianta autentică, cum alegem?
Dacă analizăm designul matematic putem ușor discerne între o variantă sau alta. Designul face diferenta!
Am văzut că modelul numeric bazat pe cifra 7 se regăsește în:
– numărul cuvintelor totale
– numărul cuvintelor pe fragmente
– numărul de forme grameticale
– numărul cuvintelor din vocabularul folosit
– numărul cuvintelor care încep cu o vocală sau cu o consoană
– în suma cifrelor
– în suma factorilor
și există și alte trăsături bazate pe cifra 7. Vom aminti de ele în alt articol.

Dacă ținem cont de cele de mai sus ne dăm seama că adăugarea sau scoaterea de cuvinte din text anulează designul. La fel schimbarea numărului de forme gramaticale folosite, schimbarea vocabularului sau înlocuirea unui cuvânt care începe cu o vocală cu unul care începe cu o consoană, anulează designul.
Într-un alt articol vom analiza o altă trăsătură care va evidenția faptul că schimbarea și a unei litere poate anula designul textului.

În concluzie, studirea modelului numeric din text ne ajută să verifică autenticitatea acestuia, și chiar să discernem între variantele cunoscute.
Analiza modelului numeric al textului se dovedește un instrument util în studiul biblic.
Este timpul ca teologii noștri să țină seama și de acest instrument de cercetare.

În categoria Noul Testament | Etichete , , , | 2 comentarii

Designul matematic al Evangheliei după Matei (I)

Publicat în 23/12/2015 de Teodosie Paraschiv

Critica negativă și ateii afirmă că Noul Testament este o colecție de povești. Ba că Hristos nu a existat, ba că a existat și a fost inițiat în Egipt sau India. Ei presupun și afirmă orice, numai ce este scris în Noul Testament contestă. Ei fac afirmații fără nici o acoperire și atacă vehement autoritatea Noului Testament.
Voi ce credeți?
Dacă lăsăm deoparte ideile preconcepute induse de educația ateistă, și căutăm sincer adevărul, avem mai multe șanse să-l găsim.

Hai să analizăm textul!

Fenomenul numeric din Biblie a fost descoperit în anul 1890 și cercetat vreme de 40 de ani de către Ivan Panin, profesor de matematică la Harvard.
În acest articol vom examina modelul numeric din Matei capitolul 1, în care este prezentată genealogia Domnului Iisus Hristos.

Citiți capitolul 1 de mai multe ori și vedeți dacă descoperiți vreun model matematic.
Ia să vedem!
Citind cu atenție descoperim că este amintit de 3 ori numărul 14. Dacă există vreun model numeric în text, de aici ar trebui să pornim.

Cine a fost Matei?
Un vameș. Am putea să spunem că știa să socotească, dar era oare un geniu în matematică?
Ce observăm?
Să luăm pentru început paragraful Matei 1, 18-25, care descrie nașterea lui Iisus Hristos. Câți de 7 ați descoperit?

Să analizăm acum textul cu atenție. Matei 1, 18-25 conține 161 cuvinte, fapt pe care îl poate verifica fiecare cititor pentru sine. Acest paragraf poate fi împărțit logic în versetele 18-21 care au 92 de cuvinte și versetele 22-25 care au 69 de cuvinte. Acum puteți vedea schema numerică:

161 este    7 x 23           sau 23 x 7
v. 18-21 92  este  (7 x 13)+1     sau 23 x 4
v. 22-25 69  este  (7 x 2 x 5)-1 sau 23 x 3

După cum vedem cele 161 de cuvinte sunt împărțite logic în două fragmente, nu la întâmplare ci, la 23. Astfel 161 este 23 x 7, 92 este 23 x 4, iar 69 este 23 x 3, însă fragmentele se împart și la 7, dar nu direct ca în cazul lui 23, ci prin învecinare:

92 fiind vecinul lui 91 sau 13 x 7, iar
69 fiind vecinul lui 70 sau 7 x 2 x 5

Fie că vorbim de întâmplare sau design, aici există, după cum vedem o schemă dublă a lui 7 și 23.

Să analizăm mai departe. Matei 1, 18-25 descrie nașterea lui Iisus Hristos. Are 161 cuvinte, sau 23 x 7 (1) care apar în 105 forme, sau 15 x 7 (2), cu un vocabular de 77 cuvinte, adică 11 x 7 (3), cu suma cifrelor 14 sau 2 x 7 (4), împărțind unitățile și zecile prin 7 (5).
În versetele 20-21 îngerul se adresează lui Iosif. Din cele 77 cuvinte de vocabular îngerul folosește 28 sau 4 x 7 lăsând restul de 49 sau 7 x7 (6) (7). Îngerul folosește 35 din cele 105 forme sau 5 x 7, lăsând neutilizate 70 de forme, adică 7 x 2 x 5 sau 10 x7 (8), cu suma cifrelor 7 (7) și care are factorii săi 7, 2, 5, paisprezece sau 2 x 7 (10).

Mai mult, această împărțire nu este doar prin 7 ci și prin 5 x7, astfel:

105 este 7 x 5 x 3
35 este 7 x 5 x 1
70 este 7 x 5 x 2

Fenomenul este mult mai complex, și nu poate fi cuprins într-un articol; el cuprinde nu numai modelul lui 7, ci și a lui 11 (77 este 11 x 7), a lui 15 (105 este 15 x 7) și a lui 23 (161 este 7 x 23). Șansa ca cele 10 trăsături a lui 7, deja amintite, este de 1 la 282 475 249, suficient pentru a garanta designul împotriva întâmplării.

Există și alte trăsături pe care cititorul le poate găsi pentru sine prin analiza textului. Astfel v.18-19, un fragment logic în sine, are 42 de cuvinte sau 6 x 7, lăsând restul de 119 sau 17 x 7 (11); de asemenea, ultimul verset, un fragment de sine, are 14 cuvinte sau 2 x 7, restul are 147 sau 7 x 7 x3 sau 3 x 7 x 7 (12) (13)

Expresia: „Iar nașterea lui Iisus așa a fost”, are 7 cuvinte din vocabular, lăsând 70 pentru restul pasajului, adică 10 x 7 (14), cu suma cifrelor 7 (15) și suma factorilor săi 7, 2, 5, paisprezece, sau 2 x7 (16). Mai putem adăuga aici că în vocabularul celor 161 de cuvinte din pasaj 92 de cuvinte încep cu o vocală, iar restl de 69 cu o consoană. Această împărțire a fost discutată mai sus, cu schema dublă a lui 7 și 23, astfel:

161 este 7 x 23 sau 23 x 7
92 este (7 x 13)+1 sau 23 x 4
69 este (7 x 2 x 5)-1 sau 23 x 3.

Iată că am prezentat 16 trăsături ale lui 7 într-un fragment de 8 versete.
Ceea ce părea o simplă relatare a unui eveniment se vede că este o construcție matematică complexă.

În categoria Design numeric, Noul Testament | Etichete , , , , , | Un comentariu

Despre inspirația textului biblic

Publicat în 22/12/2015 de Teodosie Paraschiv

Nu m-am împăcat niciodată cu afirmația teologilor cum că ar exista mii sau zeci de mii de variante ale textului Noului Testament, și că este aproape imposibil să știm care este varianta autentică din autografele sfinților scriitori.
Mi-am zis: Dintre toate una tot trebuie să fie cea autentică. Dacă Dumnezeu a inspirat pe sfinții scriitori, atunci poate să poarte grijă de păstrarea textului nealterat de-a lungul timpului. Mi s-au părut de-a dreptul exagerate și lipsite de realism afirmațiile cum că ar exista până la 350.000 de variante de text.

A susține că Biblia este inspirată de la prima până la ultima carte, și în același timp a respinge inspirația verbală, mi se par două afirmații care se contrazic una pe alta. Sfinții Părinți ai Bisericii au susținut inspirația verbală. Din nefericire, teologii ortodocși s-au lăsat influențați de critica protestantă și negativă și de vreun secol resping acest tip de inspirație. De partea cui să fie adevărul, a Părinților Bisericii sau a teologilor sec. XX?

Existența designului matematic în textul biblic este o dovadă că textul s-a păstrat nealterat de-a lungul timpului. Designul matematic este o certitudine, nu o simplă presupunere. Acest design poate fi observat și analizat. Eu îl compar cum semnătura autorului textului biblic.

Plin de semnificație este faptul că modelele matematice se regăsesc în toate cărțile Vechiului și Noului Testament. Biblia este văzută ca un întreg, chiar dacă autorii umani au fost mai mulți, chiar dacă s-a scris în trei limbi , în decurs de 1600 de ani. Adevărul este că unora nu le plac numerele și nu le place să socotească.

Să dăm un exemplu. Să presupunem că ne apucăm să construim o casă. Chiar dacă nu folosim un metru pentru măsurat asta nu înseamnă că dimensiunile ei nu conțin numere. Mai mult aceste dimensiuni și numere sunt într-o armonie perfectă, și sunt date de frumosul care ne încântă ochiul și sufletul. Același lucru este valabil și pentru textul biblic. Dacă mărturisim că Sf. Scriptură este cuvântul lui Dumnezeu, atunci acesta este plin de semnificații și numere. Dar despre asta vom discuta în articolul următor.

În categoria Noul Testament | Etichete , , , , , , , | Comentariile sunt închise pentru Despre inspirația textului biblic

Să învățăm mai multe despre Biblie (III)

Publicat în 21/12/2015 de Teodosie Paraschiv

Te invit să continuam călătoria noastră în tainele Bibliei.
BIBLIA! Cartea cărților, care a influențat , a schimbat și schimbă viețile a sute de milioane de oameni. Biblia este o minune în sine. O minune că mai există după atâtea mii de ani, tradusă în mai toate limbile cunoscute. O minune că s-a păstrat cu textul nealterat. O minune pentru că are puterea de a schimba inimile oamenilor. De mai bine de 200 de ani se duce un război puternic împotriva autorității Bibliei, atât în mediile universitare prin critica negativă cât și pe plan ideologic de către toate tipurile de atei și agnostici.
În acest context, mulți creștini se înteabă, ce argumente avem pentru a susține autoritatea Sfintei Scripturi?
Răspunsul este simplu. Pentru cei ce vor să creadă și caută adevărul sincer, există mii de argumente. Însă pentru ignoranți și pentru cei care nu vor să creadă, nu există argumente.

După ce am scris cartea „Codul Bibliei. Semnătura lui Dumnezeu” am fost întrebat de multe ori dacă și în Noul Testament putem găsi coduri asemănătoare celor din Vechiul Testament.

În primul rând, precizez faptul că codurile ELS (secvențele de litere echidistante) reprezintă doar un tip de cuvinte codificate din multitudinea celor continute de textul biblic. Personal am urmărit designul și frumusețea matematică a acestor coduri. Complexitatea lor ne arată că sunt așezate intenționat în text și nu sunt doar rezultatul unor apariții întâmplătoare. Mai mult, așa cum arătam și în carte, aceste coduri sau secvențe de litere echidistante sunt dovada cea mai clară că textul biblic s-a păstrat până astăzi nealterat.

Ce putem spune însă despre textul Noului Testament, despre care se spune că există mii sau chiar câteva zeci de mii de variante? Cercetătorii bibliști asta afirmă. Însă afirmația lor este interpretabilă în limite foarte largi. Ne putem întreba, ce fel de variante? În ce constau diferențele de text?

Așa cum arătam într-un articol precedent o bună parte din aceste variante de text sunt reprezentate de diverse tipuri de omisiuni, pornind de la un simpu articol până la mai multe cuvinte, o altă categorie de variante de text este dată de transcrierea diferită a unor nume proprii, o altă categorie o reprezintă inversiunile de cuvinte. Așadar, diferențele sunt de formă, nu de fond.

Revenim la întrebare: Există în Noul Testament coduri sub forma secvențelor de litere echidistante? Personal nu am verificat încă. Însă am descoperit alte tipuri de modele matematice, cu un design uimitor. În fapt acestea nu sunt coduri propriu-zise, ci modele matemetice uimitoare și complexe. Ca și în cazul secvențelor de litere echidistante, aceste modele matematice sunt marcaje (watermark) sau semnături ale autorului, adică ale lui Dumnezeu. Modelele sunt prea complexe pentru a putea fi realizate de o minte omenească.

Descoperirile nu sunt chiar noi. Unul dintre cei mai cunoscuți cercetători este Dr. Ivan Panin (1855 – 1942), fost profesor de matematică la Harvard, care înainte de a se converti la creștinism a fost agnostic. Un alt cercetător este Del Washburn, autorul cărții „Theomatics II”, publicată în 1994. El și-a început cercetările pe la mijlocul anilor `70 ai secolului trecut.

În categoria Noul Testament | Etichete , , , , , , , | Comentariile sunt închise pentru Să învățăm mai multe despre Biblie (III)

Să învățăm mai multe despre Biblie (II)

Publicat în 16/12/2015 de Teodosie Paraschiv

Aș începe articolul de astăzi cu o întrebare. După cum ați aflat există mai multe variante de text ale Noului Testament, așa cum am arătat în articolele precedente. Criticii afirmă că este greu să știm care este forma originală a textului. Putem stabili cele mai vechi forme de text în nu putem afirma cu precizie dacă acestea redau chiar forma originală a textului. Aceasta este opinia criticilor, mulți dintre ei necredincioși sau mai sceptici. Întrebarea este, putem noi restaura forma originală a textului neotestamentar, pe baza textelor existente astăzi?

La prima vedere răspunsul pare a fi: nu. Cum să deosebești între o variană sau alta de text?

Personal cred că se poate. Vă veți întreba, cum? Cum vei face asta?
Mă gândesc la un principiu sau la un model pe care l-am putea aplica și textului biblic.
Ați auzit de bună seamă de holograme și holografie. Și cred că știți care sunt proprietățile unei holograme. Pe scurt o hologramă înregistrează o imagine 3D. Mai mult, dacă placa holografică este spartă în bucăți, fiecare bucată conține intreaga informație originală. Imaginați-vă u magnet. Dacă tăiați un magnet în două, nu veți obține o bucată cu polul Nord și alta cu polul Sud, ci doi magneți. La fel este și cu o hologramă. Dacă o rupi în două, vei obține două bucăți ce conțin aceeași informație.

Un alt exemplu. Avem un obiect oarecare. Imaginați-vă un asemenea obiect, să zicem unul de porțelan. Dacă l-am ciobit, nu mai este ca atunci când era nou. Îi scade și valoarea. Cu toate acestea imaginea creată în mintea noastră este a obiectului întreg. Putem vizualiza forma originală, chiar dacă obiectul este ciobit.

Același lucru îl putem face acum cu textul biblic. Chiar dacă, să zicem, a fost alterat prin unele locuri datorită copierilor succesive, ceea ce a dus la existența mai multor variante, putem reface pe baza informațiilor pe care le deținei textul original. Cum? Considerând sau mai bine zis, privind textul biblic ca pe o hologramă. În aceste condiții textul conține proprietatea de a memora întregul în fiecare parte a sa. Însă ceeace avem nevoie este mult mai puțin. Nu ni se cere refacerea unei părți dintr-un obiect, ci doar refacerea unei suprafețe zgâriate. Căci variațiile în textul biblic sunt ca niște zgârieturi.

Un alt exemplu din informatică. De pildă omul a născocit o metodă de stocare a datelor într-un grup de hard discuri montate într-un sistem RAID. În principiu, dacă un HDD se defectează, informația de pe el poate fi recuperată folosind restul de HDD-uri din sistem. Ne putem întreba, de ce nu ar avea și textul biblic aceasta proprietate? Dacă Dumnezeu este Inteligența absolută, de ce să subestimăm proprietățile textului sacru? Sau altfel spun, omul știe să-și protezeje opera, iar Dumnezeu nu S-a gândit la așa ceva?

„Cine caută gasește”, zice Mântuitorul nostru Iisus Hristos. Dacă nu cauți o soluție, nu o vei găsi, iar dacă nu pui întrebări potrivite nu primești răspunsul potrivit.
În concluzie, dacă acceaptăm că textul biblic are proprietatea unei holograme, sau a unui sistem de stocare RAID, atunci există o procedură de corectare a erorilor.

Așadar, hai să o căutăm! Oare să fim noi primii care ne-am gândit la așa ceva? Nu știm, dar vom afla. Răspunsul vine doar după ce ai pus întrebarea potrivită.

În categoria Noul Testament | Etichete , , , | Comentariile sunt închise pentru Să învățăm mai multe despre Biblie (II)

Să învățăm mai multe despre Biblie (I)

Publicat în 15/12/2015 de Teodosie Paraschiv

Acesta va fi un nou serial pe care îmi propun să-l prezint. Intenția mea este de a vă oferi mai multe informații despre textul biblic și în special despre Noul Testament. În cercurile laice și ateiste se vehiculează ideea că Biblia ar fi o colecție de mituri și informații istorice adunate în timp, de dragul de a face ceva. Criticii au căutat mereu să conteste adevărurile biblice, căutând, cum se spune, nod în papură acestor scrieri. Din fericire, timpul și descoperirile arheologice le-au dat peste cap toate teoriile și le-au dovedit a fi simple speculații sau fabulații. Dacă unii atacă Biblia, fiind conștienți că nu au nici un argument pentru afirmațiile pe care le fac, alții au ajuns să creadă minciunile lor și să le ia de bune, adică să le considere adevăărate.

Astăzi prea puțini dintre noi mai avem timp să verificăm toate informațiile care ne parvin prin mass-media. Le luăm de adevărate, mai ales că „vedem” cu ochii noștri „realitatea” ce ni se prezintă. Prea puțini dintre noi suntem conștienți de manipularea la care suntem supuși prin mass-media. Televiziunea este cea mai puternică armă de manipulare a oamenilor.

Dar să revenim la ale noastre. Cum spuneam în articolul precedent, unele afirmații din manualul „Studiul Noului Testament, pentru Institutele Teologice”, m-a pus pe gânduri. Am refuzat să iau de bune informațiile prezentate acolo, cu privire la variantele textului biblic. Dacă, pe de o parte, mărturisești că textul biblic este normativ și inspirat, atunci cum poți, pe de altă parte, să afirmi că există zeci de mii de variante ale textului biblic? Deținem sau nu textul autentic al Bibliei? Aceasta este întrebarea.

O cercetare serioasă cere timp, atât pentru documentare, cât mai ales pentru procesarea informațiilor. Aș zice că cercetarea autentică se face nu numai cu intelectul, ci și cu inima, cu simțirea.

În anii studenției am început cu traducerea Evangheliei după Matei din greacă în română. Atunci a fost un prim exercițiu. Anul acesta am recitit sistematic Noul Testament de mai multe ori în limba română și Evanghelia după Matei în limba greacă. Cuvânt cu cuvânt. Pe îndelete. Așa am observat că variantele cunoscute alte textului nu sunt chiar așa multe. Ba mai mult, am început să observ și care sunt diferențele dintre aceste variante. Când auzi de variante de text poți să-ți imaginezi multe, mai aproape sau mai departe de adevăr. În realitate avem de a face cu variante rezultate din transcrierea diferită a numelor, din diferite tipuri de omisiuni, mai ales a pronumelui sau a conjuncției „și”. Alte variante constau în schimbarea timpului unui verb sau în shimbarea unui verb cu un sinomim, sau din folosirea unei topici schimbate.

Evanghelia Sf. Evanghelist Matei a fost scrisă în jurul anului 44 în limba ebraică. apoi a fost tradusă în limba greacă. Textul Evangheliei este împărțit în 28 de capitole și 1071 versete. Din acestea, conform tuturor manuscriselor cercetate, doar 171 versete cunosc diferite variațiuni, adică 16%. Dintre acestea 11 versete sunt cu 2 intervenții și un verset cu trei intervenții. Numărul total de variații este de 538. Dintre acestea un set de 184 de variații presupunem că reprezintă versiunea autentică a textului. Făcând diferența mai rămânem cu 354 de variații suplimentare. Atâtea variații, față de original au fost descoperite în textul Evangheliei după Matei.

Dar ce reprezintă acestea? În ce măsură au afectat mesajul original al textului? În lipsa unei cercetări temeinice ne putem închipui orice.

Personal, ca să mă lămuresc am făcut o analiză statistică a acestor variații de text. Și iată ce am constatat. Din cele 354 de variații suplimentare:
– 40 sunt generate de transcrierea diferită a numelor;
– 204 sunt generate de diferite tipuri de omisiuni;
– 23 sunt generate de folosirea verbului la un timp diferit și
– 30 sunt generate de topica schimbată a cuvintelor.
În total 297 de variații. Acum scădem din numărul total de variații suplimentare de 354 cele 297 de variații depistate și rămânem cu 57 de variații de altă natură.
Unele manuscrise omit în total 6 versete, fără să adauge ceva la textul evanghelic.

În urma cercetării constatăm că toate manuscrisele descriu aceleași evenimente și fapte, diferențele fiind doar de exprimare. Este foarte important să reținem acest fapt. Toate manuscrisele descriu aceleași evenimente și fapte.

Unele variații de text sunt găsite doar în manuscrisele siriace, copte sau armene, iar altele în cele latine.

Am mai constatat faptul că traducerile din secolele XVII-XIX folosesc manuscrisele pe filiera bizantină, inclusiv Biblia din 1914, pe când cele din a doua jumătate a sec. XX folosesc ediția critică a textului grecesc, editat de Societatea Biblică Unită.

În concluzie, variațiile cunoscute pentru cele 171 de versete, din 1071 nu schimbă cu absolut nimic mesajul biblic al Evangheliei. După 2000 de ani suntem în posesia textului autentic apostolic.

În baza acestor date stabilite pe cercetarea textului Evangheliei după Matei, cum vi se pare afirmația din manualui sus amintit: „Confruntându-se azi manuscrisele păstrate, s-a ajuns la concluzia că aproape nu există verset al Noului Testament care să nu aibă mai multe variante în textele transcrise, în traduceri şi în citatele Sf. Părinţi.” ?

Vi se pare că 16% înseamnă „ că aproape nu există verset al Noului Testament care să nu aibă mai multe variante în textele transcrise”? Mie personal opinia autorilor mi se pare falsă.

M-aș bucura dacă profesori de studiul biblic ar folosi aceste informații și ar corecta erorile care se transmit din generației în generație.

În categoria Noul Testament | Etichete , , , , | Un comentariu

Codul Bibliei. Semnătura lui Dumnezeu

Publicat în 14/12/2015 de Teodosie Paraschiv

Au mai rămas câteva zile în care mai puteți comanda și achiziționa cartea Codul Bibliei. Semnătura lui Dumnezeu, cu o reducere de 50%.

Codul Bibliei. Semnatura lui Dumnezeu

Codul Bibliei. Semnatura lui Dumnezeu

Cartea a apărut la Editura Adenium din Iași și poate fi comandată online pe siteul editurii Adenium, cu plata ramburs.

Este singura carte pe această temă, scrisă din perspectivă ortodoxă.

În categoria Noutati | Etichete , , , | Comentariile sunt închise pentru Codul Bibliei. Semnătura lui Dumnezeu

Transcrierea cărţilor Noului Testament de-a lungul timpului

Publicat în 14/12/2015 de Teodosie Paraschiv

Încă din anul I de studenţie, mi-a atras atenţia opinia teologilor care susţin că ar exista zeci de mii de variante de text ale Noului Testament. M-am întrebat cum de poate fi adevărat aşa ceva, sau cum să interpretez această opinie? Anul acesta s-au împlinit 30 de ani de căutare a unui răspuns. În acest răstimp, am citit Biblia folosind mai multe ediţii, cum ar fi: Biblia editată de patriarhul Nicodim în 1944, ediţia din 1982, Noul Testament din 1983, Biblia din 1988, Noul Testament din 2015 şi alte câteva ediţii, la care aşa adăuga şi câteva ediţii de Evagheliar.

În cei peste 20 de ani de preoţi m-am lovit de multe ori de textul diferit al Evangheliarelor. Fiecare ediţia s-a dorit mai bună şi s-a tipărit cu multe modificări.
Intenţia s-a dorit bună însă efectul a fost mereu negativ. Părerea mea personală este că în ultima vreme se tipăresc prea multe ediţii „revizuite”, care nu fac decât să altereze textul biblic. Mi se pare o lipsă totală de respect faţă de textul sfănt şi faţă de cititori, ca să revizuieşti textul biblic de mai multe ori în câteva decenii.

Iată ce putem citi în manualul de Studiul Noului Testament, pentru Institutele Teologice, Editura IBMBOR, Bucureşti, 1983, la pagina 43:

„Confruntându-se azi manuscrisele păstrate, s-a ajuns la concluzia că aproape nu există verset al Noului Testament care să nu aibă mai multe variante în textele transcrise, în traduceri şi în citatele Sf. Părinţi. La începutul secolului trecut (sec. XIX – n.n.), unii critici au numărat aceste variante ale Noului Testament, ajungând la numărul de aproximativ 30.000. Datorită cercetărilor critice mai noi, s-a depăşit cu mult această cifră. Azi se numără aproximatix 350.000 variante.”

Mă întreb, există vreun cercetător ortodox care să fi studiat critic textul Noului Testament şi să fi încercat măcar să numere variantele de text existente? Până acum nu am găsit vreo referire la o asemenea încercare. Teologii noştri ortodocşi se mulţumesc să preia informaţiile de la unul la altul, de la o generaţie la alta şi de la cercetători de altă confesiune. Este bine să cunoşti şi opinia altor teologi, însă nu-i suficient să te bazezi numai pe ea.

Cifra de 30.000 mi se pare imensă, iar cea de 350.000 total nerealistă.

Deşi specializarea mea este pe patristică, totuşi studiind scrierile Sf. Părinţi am ajuns fără să-mi fi propus la textul biblic. Toată teologia se bazează pe textul biblic, fie că vorbim de dogmatică, morală, drept, liturgică sau cult. Mulţi Sf. Părinţi au tâlcuiri sau omilii la cărţile Vechiului şi Noului Testament. Ei tâlcuiesc cuvânt cu cuvânt şi descriu sensurile fiecărui cuvânt.

Mă întreb, suntem noi după 2000 de ani mai aproape de adevar decât Sf. Părinţi?

O mare greşeală care se face la traducerea scrierilor Sf. Părinţi în limba română este aceea că citatele din scriptură se traduc după ediţiile în limba română a Bibliei şi nu aşa cum se află în textul original.

Anul acesta m-am ocupat de studierea textului Evanghliei după Matei. Rezultatele cercetării le voi prezenta în următorul articol.

În categoria Noul Testament | Etichete , , , , | Un comentariu

Noul Testament – scurt istoric

Publicat în 31/10/2015 de Teodosie Paraschiv

În zilele noastre informațiia circulă instantaneu de la un capăt la altul al pământului. Avem acces la o mulțime de informații din toate domeniile și despre evenimente din toată lumea. Pare că informația circulă liber și neîngrădit. Oare așa să fie? Din nefericire, canalele de comunicare mass-media (presa scrisă, radio, TV) sunt cenzurate și transmit doar acele informații care convin intereselor finanțatorilor. Până acum doar internetul și-a păstrat oarecum independența, însă nu se știe pentru câtă vreme va mai rezista. Internetul chiar este un canal de informare și comunicare liber și independent, dar pe care nu am știut să-l exploatăm la maximum până acum.

Cu toate că accesul la informație este garantat, mass-media prezint tendențios și fals istoria creștinismului. Așa se face că prea puțini creștini cunosc cu adevărat istoria crestinismului și a textului biblic.

Critica negativă și ideologii ateismului prezintă Biblia ca pe o colecție de povești, însă fără să aducă vreun argument în susținerea propriilor afirmații. Ei repetă la nesfârșit o mincină până când ajunge să fie luată drept adevăr.

Este bine să știm că nici o altă operă scrisă în antichitate nu s-a păstrat în atâtea copii cum s-au păstrat cărțile Bibliei. Nimeni nu pune la îndoială operele filosofilor greci, deși s-au păstrat foarte puține manuscrise din primele veacuri ale erei noastre. În schimb, cărțile Bibliei ni s-au păstrat în sute și mii de manuscrise.
În acest articol vom vorbi doar de cărțile Noului Testament. Cele mai vechi manuscrise care ni s-au păstrat sunt din sec. IV, iar unele papirusuri sunt datate a fi chiar din sec. III.
Cred că puțini sunt cei care au avut ocazia să vadă o ediție critică a Noului Testament în limba greacă. Mai jos dăm câteva imagini din Noul Testament în limba greacă, ediția a treia, publicată în anul 1975. Mai jos puteți vedea foaia de titlu a ediției a treia.

Foaia de titlu la The Greek New Testament

Foaia de titlu la The Greek New Testament

Urmează câteva imagini cu părți din cuvântul introductiv ce conține o parte din lista manuscriselor folosite pentru editatrea critică a textului Noului Testament. Contrar opiniilor care se vehiculează, toate manuscrisele redau același text al NT. Se vorbește de mii de diferențe care ar exista între textele manuscriselor, dar fără a se preciza ce fel de diferențe. O asemenea afirmație vagă propagă ideea că textul biblic a suferit modificări majore în decursul timpului, și de aici concluzia forțată că aceste diferențe ar fi de fond, adică de conținut. Într-adevăr, există diferențe, însă acestea sunt minore, chiar dacă sunt multe. Unele privesc forma cuvântului, altele semnele de punctuație și altele diferențe de cuvinte (înlocuirea unui cuvânt cu un sinonim) sau omiterea unor cuvinte.
Următoarele două imagini prezinta lista papirusirilor studiate, locul unde se află și data redactării.

Lista papirusuri

Lista papirusuri

Cărțile Noului Testament a fost scris între anii 44 – cca. 100. Canonul NT a început să se formeze în a doua jumătate a sec. I, apoi după anul 100 s-a adăugat și Apocalipsa Sf. Ioan Evanghelistul. Nu este de mirare că și după anul 100 au circulat versiuni care nu conțineau cartea Apocalipsei. În sec. II au apărut și alte scrieri apocrife, puse pe seama Apostolilor, răspândite mai ales în cercurile sectelor gnostice. În sec. III sectele gnostice și-au format propriile lor colecții de cărți sfinte, care cuprindeau de-a valma scrieri canonice dar și apocrife.

Lista papirusuri - continuare si cei mai vechi codici

Lista papirusuri – continuare si cei mai vechi codici

Apocrifele nu au făcut niciodată parte din canonul NT. Cercetătorii necreștini, atei sau neognostici susțin că Biserica ar fi cenzurat și falsificat scrierile NT la primul sinod ecumenic din anul 325. O asemenea afirmație este tendențioasă și nefondată. Canonul cărților NT era format înainte de anul 300. Gnosticii nu au fost niciodată creștini.

În imaginea de mai sus, pe pagina xv se poate vedea lista cu cei mai importanți codici descoperiți. În imaginea următoare se continuă lista acestor codici. După această urmează lista cu o altă serie de manuscrise din sec. V-IX.

Lista codici - continuare si manuscrise

Lista codici – continuare si manuscrise

Lista manuscrise - continuare

Lista manuscrise – continuare

Biblioteca de la Nag-Hamadi, Egipt, despre care se face atâta caz, este de fapt o bibliotecă de scrieri gnostice care nu au nici o legătură cu Biserica creștină a veacurilor primare. Mișcarea gnostică a fost o mișcare sincretistă care a încercat să integreze, în sistemul ei, idei din toate religiile vremii.
În următoarea imagine se poate observa cum arată textul Noului Testament în limba greacă și aparatul critic folosit.

Text din Evanghelia dupa Matei si aparatul critic

Text din Evanghelia dupa Matei si aparatul critic

Acolo unde au fost găsite diferențe între textele manuscriselor, au fost marcate și comentate în aparatul critic. Această lucrare este un instrument de studiu pentru orice teolog sau cercetător interesat de studiul Noului Testament.

Niciodată în decursul celor 2000 de ani de creștinism nu s-au făcut presiuni mai mari ca până acum pentru cenzurarea textului biblic. Romanii au persecutat pe creștini și au încercat distrugerea Bibliei prin ardere. Cei care posedau Biblia erau condamnați la moarte. Apoi în țările cucerite de arabi creștinii au fost din nou persecutați, iar cărțile sfinte arse și distruse. Așa a pierit și faimoasa Bibliotecă din Alexandria. Apoi regimurile comuniste au încercat din nou distrugerea Bibliei. În 2000 de ani nici romanii, nici arabi și nici comuniștii nu au reușit distrugerea Bibliei. Acum este răspândită mai mult ca oricând, și este cunoscută în toate colțurile lumii și tradusă în toate limbile.

Pericolul care ne pândește astăzi este mult mai perfid. Pentru că Biblia nu mai poate fi distrusă se încearcă cenzurarea textului și falsificarea lui.

Nu spun o noutate. Există documente publice, se țin întruniri ecumenice și inter-confesionale, în care o serie de organizații extremiste fac presiuni asupra organizațiilor creștine să cenzureze toate textele acolo unde nu le convine politicii lor. Și ce vom face? Vom renunța la credința noastră? Nu, nu vom renunța.

Datoria noastră de creștini este aceea de a apăra adevărul istoric, cultul și Biblia și de a le duce mai departe din neam în neam.

În categoria Articole, Noul Testament | Etichete , , | 2 comentarii