Metode de cercetare a textului biblic (IV). Metoda analizei matematice

Publicat în 02/01/2016 de Teodosie Paraschiv

 

Aduc în atenția teologilor o nouă metodă de cercetare a textului biblic, și anume metoda analizei matematice.

Metodele clasice sunt binecunoscute: istorică, critică, istorico-critică și critico-istorică, care analizează textul din punct de vedere lingvistic, gramatical, al vocabularului etc. Toate aceste metode, aș putea spune, analizează textul la suprafață.
Vreme de 1700 de ani metoda clasică de cercetare a fost cea istorică. La sfârșitul sec. XVII Richard Simon inaugurează metoda criticii istorice din care au derivat noi metode tot mai critice, mai ales în sec. XIX. Critica negativă a avut ca scop principal contestarea autenticității, integrității și caracterul inspirat al textelor biblice. Abordarea așa zis „științifică” a fost mai mult una ideologică. În paralel s-au făcut eforturi din partea unor cercetători de publicare a unor ediții critice ale textului Noului Testament, pe baza analizei manuscriselor existente.

În prezent putem observa trei direcții de cercetare:
1. cea pentru publicarea unei ediții critice a textului Noului Testament;
2. cea de contestare a autorității textului biblic, pe baze ideologice, și
3. cea de interpretare gnostică, sincretistă a textelor Noului Testament.

În acest context, propun teologilor noua metodă de cercetare a textelor biblice, cea a analizei matematice. Ea este una potrivită vremurilor noastre, în care dezvoltarea științei și a tehnicii ne vine în ajutor. Critica biblică trebuie privită în contextul în care a apărut, cea a iluminismului, liberalismului, a revoluției industriale și a evoluționismului. În acea vreme era la modă atacarea prin orice mijloace a religiei.

Dezvoltarea tehnicii de calcul și a informaticii ne permite abordarea textului biblic cu o nouă metodă de cercetare, care este mai precisă decât cele precedente, întrucât matematica este un limbaj universal, ușor de înțeles de toată lumea.

Analiza matematică a textelor biblice are o istorie venerabilă, veche de sute de ani. Însă lipsa mijloacelor de calcul au făcut ca această metodă să rămână folosită și cunoscută doar câtorva cercetători, care-și dedicat întreaga viață studiului biblic pe text. La începutul sec. XX, această metodă a fost folosită de rabinul Michael Weissmandl pentru textul Torei, iar Ivan Panin, profesor de matematică la Harvard pentru textul Noului Testament. Amândoi au lucrat manual ca și înaintașii lor. Abia în anii `80 ai secolului trecut, cercetarea a fost reluată folosindu-se noua tehnică de calcul disponibilă. Textul Torei a fost analizat de mulți cercetători evrei, dar și de creștini. Textul Noului Testament a fost analizat matematic de către Del Washburn și Norm Patriquin.

Analiza matematică a textului biblic este folosită exclusiv de apărătorii autenticității Bibliei. Criticii se mulțumesc doar cu contestarea acestei metode și discreditarea celor ce o folosesc.

ÃŽntrebarea este, de ce?
Pentru că această metodă nu face apel la interpretări subiective ale textului, ci doar analizează și prezintă uimitorul design matematic care însoțește textul. Designul există sau nu, așa că nu lasă loc la interpretări.

Cercetătorii obiectivi recunosc acest design și îl fac cunoscut publicului, ca pe un argument în favoarea originii supra-umane a textului, a autenticității și integrității lui. De cealaltă parte, pornind de la premisa că textul biblic este o colecție de mituri și povești, criticii respind direct metoda de cercetare, întrucât nu pot respinge rezultatele ei. Astfel ei se fac că nu văd și nu înțeleg designul matematic.

M-aș bucura ca teologii creștini, indiferent de confesiune, să înțeleagă importanța rezultatelor acestor cercetări și să le folosească în studiul biblic ca argument în favoarea autenticității, integrității și a caracterului inspirat al textului biblic.

În categoria Noul Testament, Studiu biblic | Etichete , , , , , , , , | Comentariile sunt închise pentru Metode de cercetare a textului biblic (IV). Metoda analizei matematice

Să învățăm mai multe despre Biblie (IV)

Publicat în 01/01/2016 de Teodosie Paraschiv

După cum am amintit într-un articol precedent din această serie, pe de o parte, există cercetători și ideologi care contestă autenticitatea și caracterul revelat al textelor biblice, considerându-le mituri și povești, iar pe de altă parte există cercetători și adepți ai unor teorii sincretiste, conform cărora textele biblice au fost denaturate sau cenzurate. Aceștia încearcă interpretarea textelor din perspectivă gnostică, sau neo-spiritualistă, curent cunoscut sub numele de new age.

Din nefericire, cititorului de rând cu greu poate afla perspectiva creștină autentică despre textul biblic. În schimb are acces la mii de materiale de critică liberală negativă sau la cele de origine gnostică, sincretistă. Aș putea spune că se simte lipsa materialelor de apologetică creștină, care să facă cunoscute adevărurile de credință și istoria creștină omului de astăzi, prin folosirea unui limbaj și a unei abordări adecvate contextului socio-cultural, politic și spiritual în care trăim.

Ca o consecință a dezvoltării tehnicilor de comunicație și a schimbului de informații dintr-un capăt la altul al lumii, mediul oferit de internet este unul sincretist. Cititorul cu greu poate ierarhiza valoric informația ce i se oferă, în primul rând din lipsa unor criterii de evaluare, apoi imposibilității fizice de a procesa toate materialelor la care are acces. Astăzi este foarte ușor să te pierzi în noianul acesta de informații.

Din perspectiva apologeticii creștine, ceea ce putem face, în cazul nostru, este să oferim cititorului perspectiva creștină asupra textului biblic.

Când cauți informații despre Biblie și istoria ei, este foarte ușor să dai peste materiale gnostice, care pretind că Biblia a fost cenzurată de Biserică în sec. IV, sau să dai peste materiale ale unor noi „clarvazători” care încearcă să rescrie sau să interpreteze Biblia pe baza viziunilor pe care le-au avut. Este foarte ușor să cazi în capcana acestor curente new age, care amestecă adevărurile biblice cu cele de natură spiritistă, teosofică, gnostică, budistă sau de altă natură.

Din totdeauna a existat o mișcare spiritistă, în toate religiile. Nu este ceva nou, chiar dacă spiritismul a încercat să fie prezentat științific în sex. XIX; acest secol a fost secolul în care, aș putea spune, spiritismul a fost popularizat în rândul lumii creștine. Pe lângă multitudinea de secte neoprotestante, atunci au reapărut spiritismul și teosofia, din care la începutul sec. XX s-a desprins antroposofia.

Amintesc toate aceste fapte pentru a putea înțelege mai bine cum să interpretăm textul biblic.

Biblia a fost atacată pe de o parte de ateismul criticii liberale negative și a ateismului ideologic marxist, iar pe de altă parte de curentele spirituale, precum spiritismul, teosofia, antroposofia și ecumenismul sincretist, cunoscute astăzi sub numele de spiritualitate new age.

În acest mediu care ne înconjoară încercăm să facem o prezentare creștină a autenticității, integrității și inspirației textului biblic. Ceea ce veți citi pe acest site reprezintă punctul de vedere creștin asupra Bibliei, delimitat de opiniile ateismului criticii liberale, ale ateismului ideologic marxist sau ale interpretărilor venite din partea grupărilor gnostice și new age.

În categoria Studiu biblic | Etichete , , , , | Un comentariu

Metode de cercetare a textului biblic (III)

Publicat în 30/12/2015 de Teodosie Paraschiv

Astăzi am ales să prezint metoda analizei matematice în studiul biblic. Este o metodă nouă încă prea puțin folosită. Aș putea spune că este folosită doar de cercetătorii care au descoperit-o. Cred că a venit vremea de a o face cunoscută în rândul tuturor teologilor, a clerului și credincioșilor. Această sarcină revine cercetătorilor, teologi sau nu. Așa cum celelalte metode presupuneau să cunoști, printre altele, istoria biblică, limbile clasice (ebraica, greaca, latina), lingvistica, tot așa noua metodă presupune un minim de cunoștințe matematice, și mai ales plăcerea de a lucra cu cifrele.

Oricum, pentru teologii ortodocși nu ar trebui să fie o problemă, pentru că nu le cere nimeni să se transforme în cercetători ai textului biblic, ci doar să aibă mintea deschisă și să înțeleagă valoarea acestei noi metode de cercetare și analiză a textului biblic. M-aș bucura ca toți cititorii să fie interesați de modul de folosire a analizei matematice în studiul textului biblic, și mai ales să înțeleagă importanța rezultatelor.

Așa cum am mai spus, aplicând această metodă putem descoperi că textul biblic este semnat de autor și este autentic. Designul matematic are aceleași proprietăți ca și semnătura electronică ce însoțește un document electronic. Ea dovedește autenticitatea, integritatea și nou-repudierea. La fel, designul matematic dovedește că autorul este o inteligență supra-umană, că textul este integral și că proprietatea nu poate fi trecută pe seama altcuiva.

Nu cred că are rost să intru în prea multe detalii despre semnătura electronică. Acum ea este folosită de tot mai multe persoane și nu presupune cunoașterea principiilor de funcționare.

Designul matematic care insoțește textul biblic mai are rolul de sumă de control și algoritm de corectare a erorilor, exact ca în cazul protocoalelor folosite în transmisiile electronice de date. Transmisiile de date nu sunt altceva decât o formă de copiere și multiplicare. În timpul transmisiilor de date pot apărea erori, însă acestea sunt corectate folosind algoritmi creați special, care verifică sumele de control ale pachetelor transmise. Dacă apare o eroare, pachetul respectiv este retransmis.

În cazul textului biblic designul matematic funcționează ca un algoritm de autocorectare. Sigur, asta după ce se face verificarea. Acum când acest algoritm este
descoperit, putem să-l folosim pentru a verifica dacă textul s-a păstrat nealterat, iar dacă se constată o alterare, aceasta poate fi corectată. Designul matematic este uimitor, și îndeplinește funcții multiple, pe care abia acum începem să le descoperim în parte.

Să luăm ca exemplu secvenÈ›ele de litere echidistante (ELS – în engleză) descoperite în cărÈ›ile Vechiului Testament. Putem extrage milioane de aemenea secvenÈ›e. ÃŽnsă nu
toate sunt relevante. Ele pot deveni folositoare doar dacă prin analiză matematică descoperim existența unui design, sau a unui proiect intenționat de așezare a lor în text. Cercetările întreprinse pe textul Torei , dar și a altor cărți ale Vechiului Testament, a dus la concluzia că există un proiect intenționat de așezare a acestor secvențe de litere echidistante.

La ce folosește această descoperire? În primul rând folosește la verificarea integrității textului biblic. Cum?

Pentru a înțelege mai ușor, să luam un exemplu. Să ne imaginăm o schelă. Dacă o realizăm, să zicem, folosind grinzi din lemn, pe care le unim între ele, pe muchiile unui paralelipiped, scara nu va fi deloc rigidă și va exista riscul să cadă. Ce facem ca să o întărim? Îi punem niște întârituri pe diagonală și așa o facem să fie mai rigidă. Cu cât mai multe diagonale cu atât mai rigidă va fi. Nu se va mai putea mișca din nici o imbinare.

Acum să ne întoarcem la textul biblic. Să ne închipuim textul ca pe o mulțime de grinzi (rândurile) separate între ele. În această fază putem scoate sau agăuga litere sau
cuvinte în voie. Nu ne oprește nimic. Ce facem ca să securizăm textul, sau să-l întărim împotriva modificărilor (a mișcării cuvintelor sau literelor de la locul lor)? Dacă suntem constructori și le avem cu meseria, înțelegem că avem nevoie de niște întărituri, așa cum folosim să întărim o schelă. Avem nevoie de niște întărituri care să
rigidizeze textul, altfel spus să nu mai putem mișca cuvintele sau literele de la locul lor.

Ce facem? Teoretic aplicăm niște întărituri ve verticală și în diagonală în text (adică niște cuvinte inteligibile). De fapt formăm pe verticală și pe diagonală cuvinte inteligibile, folosind literele din text. Acestea sunt secvențele de litere echidistante, sau codurile, cum le-au nimit cercetătorii. Ele se folosesc ca niște marcatori, dacă adaugi sau scoți chiar și o singură literă, marcatorii dispar, adică secvențele de litere echidistante nu mai creează cuvintele de marcare a integrității.

Un text cum este Tora, care are 304.805 litere, nu poate fi securizat doar prin câteva secvențe de litere echidistante inteligibile, ci este nevoie de mii de asemenea secvențe inteligibile, dispuse în așa manieră încât să reflecte un proiect intenționat de așezare a lor în text. Orice constructor înțelege ce vreau să spun, chiar dacă nu este teolog. Asemenea și un informatician poate înțelege ce spun, pentru că aceste coduri funcționează ca un algoritm de corectare a erorilor sau sume de control.

Problema este că teoretic am creat conceptul și-l putem înțelege cu toți, prin comparațiile date, însă implementarea lui este peste puterea omenească.

Cercetătorii au pus textul pe calculator și au căutat diverse seturi de secvențe de litere echidistante, apoi le-au analizat din punct de vedere statistic pentru a verifica dacă apariția lor este întâmplătoare sau nu. Multitudinea de coduri descoperite și complexitatea legăturilor dintre ele și uneori legătura cu textul în care apar, relevă faptul că textul biblic, al Torei în primul rând, și al celorlalte că cărți din Vechiul Testament studiate, s-a păstrat până în zilele noastre nealterat.

Nici o altă metodă clasică de analiză a textului biblic nu poate oferi certitudinea integrității textului așa cum o face metoda analizei matematice. Asta ar trebui să înțeleagă teologii și orice persoană care este interesată de autoritatea Bibliei.

Mai mult, complexitatea codurilor (așa sunt numite secvențele de litere echidistante inteligibile) descoperite în textul biblic ne obligă să recunoaștem că textul biblic nu este de origine umană, întrucât nici o minte omenească nu ar fi putut crea un text inteligibil, așa cum este Biblia, și care să conțină mii și mii de coduri. Concluzia este că autorul Bibliei este exact cine spune Biblia că este, adică Dumnezeu.

Întreaga critică negativă și atacurile ateilor pălesc toate în fața argumentelor obținute în urma analizei matematice a textului biblic. Sutele de cărți scrise împotriva Bibliei au ajuns maculatură, fără nici o valoare științifică, teologică, istorică sau literară.

Miza este prea mare ca mediile academice seculariste și ateiste să accepte existența acestor dovezi indubitabile. Ateii și critica liberală fac tot posibilul să discrediteze pe orice cale aceste descoperiri.

Sigur, se poate vorbi mult pe acest subiect. Importanța codurilor este mult mai amplă. Și să nu uităm! Secvențele de litere echidistante (ELS) sunt doar o parte din codurile pe care le conține textul biblic.

(va urma)

În categoria codul Bibliei, Design numeric, Studiu biblic | Etichete , , , , , , , , | Un comentariu

Metode de cercetare a textului biblic (II)

Publicat în 28/12/2015 de Teodosie Paraschiv

ÃŽn prima jumătate a sec. XX, Pr. Prof. Athanase Negoiță făcea următoarele observaÈ›ii: „În literatura teologică a Bisericii Răsăritului studiul Teologiei Biblice n-a fost luat în considerare. ÃŽn Biserica Romano-Catolică mult timp a fost lăsat deoparte, nefăcându-i-se loc printre studiile lămuritoare ale Vechiului Testament, deoarece o socoteau ca o preocupare a Bisericii Protestante, care într-adevăr i-a dat toată atenÅ£ia, fiindcă numai la protestanÅ£i găsim foarte multe scrieri de acest gen.” Și continuă zicând: „Din cuprinsul Bisericii Ortodoxe nu cunoaÅŸtem o teologie biblică a Vechiului Testament. Lucru este oarecum explicabil. Aproape toată Ortodoxia a stat sub stăpânirea musulmană a turcilor până acum câteva decenii. […] Cu mari jertfe de bani ÅŸi chiar de sânge a putut Ortodoxia să-ÅŸi menÅ£ină fiinÅ£a. A mai vorbi de ÅŸcoli ÅŸi de scrieri în aceată stare era aproape cu neputinţă. Singurii ortodocÅŸi rămaÅŸi în afara stăpânirii turceÅŸti au fost ruÅŸii. Ei au dat la iveală multe opere de teologie creÅŸtină, mai puÅ£in scripturistică. O teologie biblică propriu-zis n-au nici ei. Scrierea lui Lopuhin este mai mult o istorie biblică, disciplină care se deosebeÅŸte net de teologia biblică.”
Cu alte cuvinte, Athanase Negoiță constată, la vremea sa, lipsa studiilor de teologie biblică în mediul ortodox.

După instaurarea regimului comunist și până la sfârșitul sec. XX au fost publicate și reeditate aceleași manuale de Studiul Vechiului și Noului Testament. Citindu-le poți să observa cu ușurință că autorii lor au fost influențați de critica protestantă, susținând o opinie care să împace și concepția ateistă a regimului politic, dar și Tradiția Bisericii. De multe ori opinia acestor autori este de-a dreptul contradictorie. Oricum, autorii de manuale de după 1948 nu au mai păstrat direcția deschisă de Pr. Prof. Athanase Negoiță.

Iată ce putem citi în manualul de Studiul Noului Testament, ed. a IV-a, care are ca autor pe Pr. Prof. V. Prelipcean: „Mai pe urmă se va arăta că acele cărţi pe care Biserica le are în canon şi care sunt inspirate de Duhul Sfânt au ajuns până la noi întregi, adică neschimbate în părţile esenţiale, în chestiunile de fond şi de învăţătură mântuitoare.”

Cu alte cuvinte, cărțile Bibliei au ajuns până la noi „întregi”, „neschimbate în părțile esențiale”. Dar care sunt esențiale și neesențiale nu ni se spune. „În chestiuni de fond și de învățătură mântuitoare”. Pe baza celor afirmate de autor, despre restul textului tragem concluzia că nu a ajuns întreg.

Să mai analizăm o afirmaÈ›ie Pr. Prof. V. Prelipcean: „Referitor la extensiunea inspiraÅ£iei, în cursul veacurilor s-au făcut două greÅŸeli. Unii au greÅŸit prin exces, extinzând inspiraÅ£ia până la cuvinte (inspiraÅ£ie verbală), alÅ£ii, dimpotrivă, au greÅŸit reducând inspiraÅ£ia numai la locurile unde este vorba de învăţătura pură de credinţă ÅŸi de morală. […] Părerea aceasta (despre inspiraÈ›ia verbală – n.n.) nu se poate susÅ£ine, pentru că în cazul inspiraÅ£iei verbale ar fi cu adevărat inspirat numai aghiograful cărÅ£ilor sfinte. Apografele (copiile) ÅŸi traducerile nu ar mai avea deplină autoritate, ceea ce ar putea da motive serioase de îndoială privitor la autoritatea textului de azi. ÃŽn cazul inspiraÅ£iei verbale sunt absolut inexplicabile deosebirile de stil ÅŸi frazeologie la autorii sfinÅ£i.”

Cu alte cuvinte neagă inspitația verbală. Părerea mea este că obiecțiile pe care le aduce sunt copilărești. De vreme ce textul original a fost inspirat în cuvânt și în literă, copiile și traducerile transmit aceeași informație inspirată, în măsura în care acestea se face corect. Inspirația arată sursa informației așternute în scris, iar sursa este Dumnezeu. Copiile și traducerile transmit mai departe informația, care are aceeași sursă divină. A copia sau a traduce nu înseamnă a schimba sursa primară a informației.

O altă obiecție a autorului este: „Inspiraţia verbală nu poate fi admisă şi pentru motivul că scriitorii sfinţi ai Noului Testament, atunci când citează texte din Vechiul Testament, nu fac acest lucru după originalul ebraic, ci, în cele mai multe cazuri, citează textele după traducerea greacă a Septuagintei, sau uneori şi după memorie.”

Și această obiecție este copilărească, ca să nu spun absurdă. Și Mântuitoril, și Sf. Apostoli și Sf. Părinți citează din Vechiul Testament folosind Septuaginta. Și noi știm că traducerea greacă a Vechiului Testament este text inspirat.

Apoi urmează o afirmație contradictorie: „Din caracterul inspirat al Sf. Scripturi rezultă adevărul ei. Dacă Scriptura este cuvântul lui Dumnezeu, e cu neputinţă să se afle în ea greşeală, căci Dumnezeu nu poate nici să înşele, nici să se lase înşelat. Imposibilitatea Scripturii de a greşi e urmarea logică a caracterului ei inspirat.”

Această afirmație contrazice ce a afirmat mai sus. Noi spunem că dacă Biblia este fără de greșeală, înseamnă cu toate cuvintele și toate literele sunt inspirate.

Diacon Prof. Nicolae I. Nicolaescu, în manualul de Studiul Noului Teastament pentru Institutele teologice, citându-l pe V. Gheorghiu, afirmă următoarele:

„Din lipsă de precizare a raportului dintre acţiunea umană şi divină în cadrul inspiraţiei, s-a dat posibilitatea unor teologi să formuleze şi alte două concepţii despre inspiraţie şi anume:
1. ConcepÅ£ia după care acÅ£iunea divină asupra autorului sfânt merge atât de departe, încât Dumnezeu îi dictează cuvânt cu cuvânt tot ceea ce scrie. Această concepÅ£ie e numită „inspiraÅ£ie verbală”.
2. Concepţia după care acţiunea lui Dumnezeu în inspiraţie se răsfânge exclusiv asupra adevărurilor de credinţă şi a adevărurilor morale.

Ambele concepţii sunt eronate. Împotriva celei dintâi se ridică faptul că între scrierile inspirate de Dumnezeu există vădite deosebiri de formă. Din această diferenţă rezultă contribuţia personală a autorilor, atât de diferiţi ca cultură, ca stil, ca limbă, ca vocabular.
Impotriva celei de-a doua, se ridică Sf. Tradiţie, care raportează inspiraţia asupra intregului cuprins al Sf. Scripturi. Nu se poate lăsa la aprecierea cititorului care adevăruri biblice sunt inspirate şi care nu.”

Și în acest caz vedem că este respisă inspirația verbală.

După aceste manuale au fost pregătite mai bine de 50 de generații de absolvenți ai seminariilor și institutelor teologice.
De peste 100 de ani nu s-a adus nimic nou în teologia biblică ortodoxă românească. Profesorii de studii biblice rămân în continuare tributari concepțiilor care au dominat sec. XIX.

Acesta este motivul pentru care aduc în atenția teologilor ortodocși o nouă metodă de cercetare, pe care o numesc metoda analizei matematice a textului biblic.

(va urma)

În categoria Noul Testament, Studiu biblic | Etichete , , , , , , , , , , , | Comentariile sunt închise pentru Metode de cercetare a textului biblic (II)

Metode de cercetare a textului biblic (I)

Publicat în 28/12/2015 de Teodosie Paraschiv

Până în sec. XVII metoda clasică de cercetare a textului biblic era cea istorică, apoi a fost introdusă și adoptată metoda critică istorică a lui Richard Simon, spre sfârșitul sec. XVII. Aceasta din urmă a cunoscut mai multe transformări, ajungându-se la metoda critico-istorică în care se dă întâietate criticii. O altă metodă este cea critică liberală (critica negativă) care a dus cercetarea la extrem prin școala neocritică întemeiată de A Ritschl.

Dacă vreme de 17 secole creștinismul nu a pus la îndoială autoritatea și conținutul cărților biblice, începând cu sec. XVII cercetătorii, din ce în ce mai liberali și mai puțin credincioși, au ajuns să considere Biblia o simplă lucrare de literatură și să nege caracterul ei inspirat și minunile consemnate în paginile ei.

Teologia biblică ortodoxă a fost și ea influențată de aceste curente de cercetare, în primul rând datorită traducerii de manuale preluate din medii catolice și protestant, și introducerea lor în noul sistem de învățământ teologic ortodox. Teologia ortodoxă nu a avut și nu are nici în prezent cercetători  ai textului biblic,  în adevăratul sens al cuvântului. Mai mult, analizând edițiile tipărite ale Sfintei Scripturi în ultimii 300 de ani, și mai ales în ultima sută de ani, constatăm o gravă incoerență în stabilirea unei ediții critice în limba română. Cu fiecare ediție au fost schimbate cuvintele sau topica textului, scoase sau introduse cuvinte.

Consider că avem datoria de a respecta textul biblic cu multă evlavie, ca pe un text autoritar și normativ pentru credința noastră ortodoxă. Unde mai pui că în prezent au apărut ediții ale Bibliei sau Noului Testament cu unele greșeli. Personal, consider aceste acțiuni pripite de editare de-a dreptul iresponsabile și lipsite de evlavie. Și mai dovedesc ceva, lipsa cercetătorilor și editorilor responsabili pentru munca lor.

Cercetare biblică în teologia ortodoxă nu există. În sec. XX au existat câțiva traducători care au propus noi versiuni de text: Pr. Gala Galaction și Pr. Vasile Radu cu Biblia din 1938, mitropolitul Nicodim Munteanu cu Biblia din 1944 și mitropolitul Valeriu Anania. Unele ediții folosesc pentru Vechiul Testament textul ebraic, pe când altele, în duhul ortodox, folosesc textul grecesc al Septuagintei. Cu privire la Noul Testament, Biblia de la București, 1688, și Biblia din 1936, folosesc textul transmis pe filiera ortodoxă, bizantină, pe când edițiile mai noi folosesc textul critic a lui Erwin Nestle și Kurt Aland.

Pare că în spațiul și tradiția ortodoxă nu există un interes aparte pentru lectura și studiu textului biblic. Zic că doar „pare” pentru că în realitate întreg cultul este strâns legat de textul biblic. Creștinul care participă la slujbele ortodoxe, la sfintele Taine, laude și ierurgii, chiar dacă nu citește prea des din Sf. Scriptură, are ocazia să audă cuvântul Scripturii citit în biserică. Tot cultul ortodox este în cuvântul și Duhul Scripturii.

Cred că s-ar merita mai multă atenți acordată editării cărților de cult și ale Sfintei Scripturi. Nu sunt adeptul schimbărilor repetate de vocabular sau al topicii. Preoții înțeleg ce vreau să spun. Nu sunt adeptul revizuirile succesive ale textelor liturgice și biblice. Aceste revizuiri pripite nu aduc nici un folos practic în viața credincioșilor sau în activitatea de slujire a preoților. Dimpotrivă aduc confuzie.

Să dau un exemplu, ca să fiu mai bine înțeles. Preoții și credincioșii se obișnuiesc cu un vocabular și o sintaxă a Psalmilor (Psaltirea este cea mai citită carte din Biblie). După câțiva ani deschizi o nouă ediție a Psaltirii și nu mai înțelegi nimic din text, că ți se împleticește limba în noul text. În Psaltire citești un text, în Mineie sau Octoih alt text, iar în Molitfelnic sau Aghiasmatar dai de alt text. Nu vrea să fiu prea critic sau ironic, dar am impresia că editorii cărților de cult și ai Bibliei nu prea sunt duși la biserică și nici nu citesc Biblia sau cărțile de cult pe care le editează.

(va urma)

În categoria Noul Testament, Studiu biblic | Etichete , , , , , , | Comentariile sunt închise pentru Metode de cercetare a textului biblic (I)

Designul matematic din Noul Testament

Publicat în 25/12/2015 de Teodosie Paraschiv

La prima vedere cele prezentate în articolul precedent pot să nu impresioneze prea mult pe cei care nu sunt obișnuiți cu cifrele. Să reținem că un text scris la întâmplare nu conține nici un design sau model numeric.

Avem un text vechi de 2000 de ani care are unele variații de text pentru versetele 7-8, 10, 11, 16, 18, 25. Ne întrebăm, care este varianta autentică, cum alegem?
Dacă analizăm designul matematic putem ușor discerne între o variantă sau alta. Designul face diferenta!
Am văzut că modelul numeric bazat pe cifra 7 se regăsește în:
– numărul cuvintelor totale
– numărul cuvintelor pe fragmente
– numărul de forme grameticale
– numărul cuvintelor din vocabularul folosit
– numărul cuvintelor care încep cu o vocală sau cu o consoană
Р̨n suma cifrelor
Р̨n suma factorilor
și există și alte trăsături bazate pe cifra 7. Vom aminti de ele în alt articol.

Dacă ținem cont de cele de mai sus ne dăm seama că adăugarea sau scoaterea de cuvinte din text anulează designul. La fel schimbarea numărului de forme gramaticale folosite, schimbarea vocabularului sau înlocuirea unui cuvânt care începe cu o vocală cu unul care începe cu o consoană, anulează designul.
Într-un alt articol vom analiza o altă trăsătură care va evidenția faptul că schimbarea și a unei litere poate anula designul textului.

În concluzie, studirea modelului numeric din text ne ajută să verifică autenticitatea acestuia, și chiar să discernem între variantele cunoscute.
Analiza modelului numeric al textului se dovedește un instrument util în studiul biblic.
Este timpul ca teologii noștri să țină seama și de acest instrument de cercetare.

În categoria Noul Testament | Etichete , , , | 2 comentarii

Designul matematic al Evangheliei după Matei (I)

Publicat în 23/12/2015 de Teodosie Paraschiv

Critica negativă și ateii afirmă că Noul Testament este o colecție de povești. Ba că Hristos nu a existat, ba că a existat și a fost inițiat în Egipt sau India. Ei presupun și afirmă orice, numai ce este scris în Noul Testament contestă. Ei fac afirmații fără nici o acoperire și atacă vehement autoritatea Noului Testament.
Voi ce credeți?
Dacă lăsăm deoparte ideile preconcepute induse de educația ateistă, și căutăm sincer adevărul, avem mai multe șanse să-l găsim.

Hai să analizăm textul!

Fenomenul numeric din Biblie a fost descoperit în anul 1890 și cercetat vreme de 40 de ani de către Ivan Panin, profesor de matematică la Harvard.
În acest articol vom examina modelul numeric din Matei capitolul 1, în care este prezentată genealogia Domnului Iisus Hristos.

Citiți capitolul 1 de mai multe ori și vedeți dacă descoperiți vreun model matematic.
Ia să vedem!
Citind cu atenție descoperim că este amintit de 3 ori numărul 14. Dacă există vreun model numeric în text, de aici ar trebui să pornim.

Cine a fost Matei?
Un vameș. Am putea să spunem că știa să socotească, dar era oare un geniu în matematică?
Ce observăm?
Să luăm pentru început paragraful Matei 1, 18-25, care descrie nașterea lui Iisus Hristos. Câți de 7 ați descoperit?

Să analizăm acum textul cu atenție. Matei 1, 18-25 conține 161 cuvinte, fapt pe care îl poate verifica fiecare cititor pentru sine. Acest paragraf poate fi împărțit logic în versetele 18-21 care au 92 de cuvinte și versetele 22-25 care au 69 de cuvinte. Acum puteți vedea schema numerică:

161 este    7 x 23           sau 23 x 7
v. 18-21 92  este  (7 x 13)+1     sau 23 x 4
v. 22-25 69  este  (7 x 2 x 5)-1 sau 23 x 3

După cum vedem cele 161 de cuvinte sunt împărțite logic în două fragmente, nu la întâmplare ci, la 23. Astfel 161 este 23 x 7, 92 este 23 x 4, iar 69 este 23 x 3, însă fragmentele se împart și la 7, dar nu direct ca în cazul lui 23, ci prin învecinare:

92 fiind vecinul lui 91 sau 13 x 7, iar
69 fiind vecinul lui 70 sau 7 x 2 x 5

Fie că vorbim de întâmplare sau design, aici există, după cum vedem o schemă dublă a lui 7 și 23.

Să analizăm mai departe. Matei 1, 18-25 descrie nașterea lui Iisus Hristos. Are 161 cuvinte, sau 23 x 7 (1) care apar în 105 forme, sau 15 x 7 (2), cu un vocabular de 77 cuvinte, adică 11 x 7 (3), cu suma cifrelor 14 sau 2 x 7 (4), împărțind unitățile și zecile prin 7 (5).
În versetele 20-21 îngerul se adresează lui Iosif. Din cele 77 cuvinte de vocabular îngerul folosește 28 sau 4 x 7 lăsând restul de 49 sau 7 x7 (6) (7). Îngerul folosește 35 din cele 105 forme sau 5 x 7, lăsând neutilizate 70 de forme, adică 7 x 2 x 5 sau 10 x7 (8), cu suma cifrelor 7 (7) și care are factorii săi 7, 2, 5, paisprezece sau 2 x 7 (10).

Mai mult, această împărțire nu este doar prin 7 ci și prin 5 x7, astfel:

105 este 7 x 5 x 3
35 este 7 x 5 x 1
70 este 7 x 5 x 2

Fenomenul este mult mai complex, și nu poate fi cuprins într-un articol; el cuprinde nu numai modelul lui 7, ci și a lui 11 (77 este 11 x 7), a lui 15 (105 este 15 x 7) și a lui 23 (161 este 7 x 23). Șansa ca cele 10 trăsături a lui 7, deja amintite, este de 1 la 282 475 249, suficient pentru a garanta designul împotriva întâmplării.

Există și alte trăsături pe care cititorul le poate găsi pentru sine prin analiza textului. Astfel v.18-19, un fragment logic în sine, are 42 de cuvinte sau 6 x 7, lăsând restul de 119 sau 17 x 7 (11); de asemenea, ultimul verset, un fragment de sine, are 14 cuvinte sau 2 x 7, restul are 147 sau 7 x 7 x3 sau 3 x 7 x 7 (12) (13)

Expresia: „Iar nașterea lui Iisus așa a fost”, are 7 cuvinte din vocabular, lăsând 70 pentru restul pasajului, adică 10 x 7 (14), cu suma cifrelor 7 (15) și suma factorilor săi 7, 2, 5, paisprezece, sau 2 x7 (16). Mai putem adăuga aici că în vocabularul celor 161 de cuvinte din pasaj 92 de cuvinte încep cu o vocală, iar restl de 69 cu o consoană. Această împărțire a fost discutată mai sus, cu schema dublă a lui 7 și 23, astfel:

161 este 7 x 23 sau 23 x 7
92 este (7 x 13)+1 sau 23 x 4
69 este (7 x 2 x 5)-1 sau 23 x 3.

Iată că am prezentat 16 trăsături ale lui 7 într-un fragment de 8 versete.
Ceea ce părea o simplă relatare a unui eveniment se vede că este o construcție matematică complexă.

În categoria Design numeric, Noul Testament | Etichete , , , , , | Un comentariu

Despre inspirația textului biblic

Publicat în 22/12/2015 de Teodosie Paraschiv

Nu m-am împăcat niciodată cu afirmația teologilor cum că ar exista mii sau zeci de mii de variante ale textului Noului Testament, și că este aproape imposibil să știm care este varianta autentică din autografele sfinților scriitori.
Mi-am zis: Dintre toate una tot trebuie să fie cea autentică. Dacă Dumnezeu a inspirat pe sfinții scriitori, atunci poate să poarte grijă de păstrarea textului nealterat de-a lungul timpului. Mi s-au părut de-a dreptul exagerate și lipsite de realism afirmațiile cum că ar exista până la 350.000 de variante de text.

A susține că Biblia este inspirată de la prima până la ultima carte, și în același timp a respinge inspirația verbală, mi se par două afirmații care se contrazic una pe alta. Sfinții Părinți ai Bisericii au susținut inspirația verbală. Din nefericire, teologii ortodocși s-au lăsat influențați de critica protestantă și negativă și de vreun secol resping acest tip de inspirație. De partea cui să fie adevărul, a Părinților Bisericii sau a teologilor sec. XX?

Existența designului matematic în textul biblic este o dovadă că textul s-a păstrat nealterat de-a lungul timpului. Designul matematic este o certitudine, nu o simplă presupunere. Acest design poate fi observat și analizat. Eu îl compar cum semnătura autorului textului biblic.

Plin de semnificație este faptul că modelele matematice se regăsesc în toate cărțile Vechiului și Noului Testament. Biblia este văzută ca un întreg, chiar dacă autorii umani au fost mai mulți, chiar dacă s-a scris în trei limbi , în decurs de 1600 de ani. Adevărul este că unora nu le plac numerele și nu le place să socotească.

Să dăm un exemplu. Să presupunem că ne apucăm să construim o casă. Chiar dacă nu folosim un metru pentru măsurat asta nu înseamnă că dimensiunile ei nu conțin numere. Mai mult aceste dimensiuni și numere sunt într-o armonie perfectă, și sunt date de frumosul care ne încântă ochiul și sufletul. Același lucru este valabil și pentru textul biblic. Dacă mărturisim că Sf. Scriptură este cuvântul lui Dumnezeu, atunci acesta este plin de semnificații și numere. Dar despre asta vom discuta în articolul următor.

În categoria Noul Testament | Etichete , , , , , , , | Comentariile sunt închise pentru Despre inspiraÈ›ia textului biblic

Să învățăm mai multe despre Biblie (III)

Publicat în 21/12/2015 de Teodosie Paraschiv

Te invit să continuam călătoria noastră în tainele Bibliei.
BIBLIA! Cartea cărților, care a influențat , a schimbat și schimbă viețile a sute de milioane de oameni. Biblia este o minune în sine. O minune că mai există după atâtea mii de ani, tradusă în mai toate limbile cunoscute. O minune că s-a păstrat cu textul nealterat. O minune pentru că are puterea de a schimba inimile oamenilor. De mai bine de 200 de ani se duce un război puternic împotriva autorității Bibliei, atât în mediile universitare prin critica negativă cât și pe plan ideologic de către toate tipurile de atei și agnostici.
În acest context, mulți creștini se înteabă, ce argumente avem pentru a susține autoritatea Sfintei Scripturi?
Răspunsul este simplu. Pentru cei ce vor să creadă și caută adevărul sincer, există mii de argumente. Însă pentru ignoranți și pentru cei care nu vor să creadă, nu există argumente.

După ce am scris cartea „Codul Bibliei. Semnătura lui Dumnezeu” am fost întrebat de multe ori dacă și în Noul Testament putem găsi coduri asemănătoare celor din Vechiul Testament.

În primul rând, precizez faptul că codurile ELS (secvențele de litere echidistante) reprezintă doar un tip de cuvinte codificate din multitudinea celor continute de textul biblic. Personal am urmărit designul și frumusețea matematică a acestor coduri. Complexitatea lor ne arată că sunt așezate intenționat în text și nu sunt doar rezultatul unor apariții întâmplătoare. Mai mult, așa cum arătam și în carte, aceste coduri sau secvențe de litere echidistante sunt dovada cea mai clară că textul biblic s-a păstrat până astăzi nealterat.

Ce putem spune însă despre textul Noului Testament, despre care se spune că există mii sau chiar câteva zeci de mii de variante? Cercetătorii bibliști asta afirmă. Însă afirmația lor este interpretabilă în limite foarte largi. Ne putem întreba, ce fel de variante? În ce constau diferențele de text?

Așa cum arătam într-un articol precedent o bună parte din aceste variante de text sunt reprezentate de diverse tipuri de omisiuni, pornind de la un simpu articol până la mai multe cuvinte, o altă categorie de variante de text este dată de transcrierea diferită a unor nume proprii, o altă categorie o reprezintă inversiunile de cuvinte. Așadar, diferențele sunt de formă, nu de fond.

Revenim la întrebare: Există în Noul Testament coduri sub forma secvențelor de litere echidistante? Personal nu am verificat încă. Însă am descoperit alte tipuri de modele matematice, cu un design uimitor. În fapt acestea nu sunt coduri propriu-zise, ci modele matemetice uimitoare și complexe. Ca și în cazul secvențelor de litere echidistante, aceste modele matematice sunt marcaje (watermark) sau semnături ale autorului, adică ale lui Dumnezeu. Modelele sunt prea complexe pentru a putea fi realizate de o minte omenească.

Descoperirile nu sunt chiar noi. Unul dintre cei mai cunoscuÈ›i cercetători este Dr. Ivan Panin (1855 – 1942), fost profesor de matematică la Harvard, care înainte de a se converti la creÈ™tinism a fost agnostic. Un alt cercetător este Del Washburn, autorul cărÈ›ii „Theomatics II”, publicată în 1994. El È™i-a început cercetările pe la mijlocul anilor `70 ai secolului trecut.

În categoria Noul Testament | Etichete , , , , , , , | Comentariile sunt închise pentru Să învățăm mai multe despre Biblie (III)

Să învățăm mai multe despre Biblie (II)

Publicat în 16/12/2015 de Teodosie Paraschiv

Aș începe articolul de astăzi cu o întrebare. După cum ați aflat există mai multe variante de text ale Noului Testament, așa cum am arătat în articolele precedente. Criticii afirmă că este greu să știm care este forma originală a textului. Putem stabili cele mai vechi forme de text în nu putem afirma cu precizie dacă acestea redau chiar forma originală a textului. Aceasta este opinia criticilor, mulți dintre ei necredincioși sau mai sceptici. Întrebarea este, putem noi restaura forma originală a textului neotestamentar, pe baza textelor existente astăzi?

La prima vedere răspunsul pare a fi: nu. Cum să deosebești între o variană sau alta de text?

Personal cred că se poate. Vă veți întreba, cum? Cum vei face asta?
Mă gândesc la un principiu sau la un model pe care l-am putea aplica și textului biblic.
Ați auzit de bună seamă de holograme și holografie. Și cred că știți care sunt proprietățile unei holograme. Pe scurt o hologramă înregistrează o imagine 3D. Mai mult, dacă placa holografică este spartă în bucăți, fiecare bucată conține intreaga informație originală. Imaginați-vă u magnet. Dacă tăiați un magnet în două, nu veți obține o bucată cu polul Nord și alta cu polul Sud, ci doi magneți. La fel este și cu o hologramă. Dacă o rupi în două, vei obține două bucăți ce conțin aceeași informație.

Un alt exemplu. Avem un obiect oarecare. Imaginați-vă un asemenea obiect, să zicem unul de porțelan. Dacă l-am ciobit, nu mai este ca atunci când era nou. Îi scade și valoarea. Cu toate acestea imaginea creată în mintea noastră este a obiectului întreg. Putem vizualiza forma originală, chiar dacă obiectul este ciobit.

Același lucru îl putem face acum cu textul biblic. Chiar dacă, să zicem, a fost alterat prin unele locuri datorită copierilor succesive, ceea ce a dus la existența mai multor variante, putem reface pe baza informațiilor pe care le deținei textul original. Cum? Considerând sau mai bine zis, privind textul biblic ca pe o hologramă. În aceste condiții textul conține proprietatea de a memora întregul în fiecare parte a sa. Însă ceeace avem nevoie este mult mai puțin. Nu ni se cere refacerea unei părți dintr-un obiect, ci doar refacerea unei suprafețe zgâriate. Căci variațiile în textul biblic sunt ca niște zgârieturi.

Un alt exemplu din informatică. De pildă omul a născocit o metodă de stocare a datelor într-un grup de hard discuri montate într-un sistem RAID. În principiu, dacă un HDD se defectează, informația de pe el poate fi recuperată folosind restul de HDD-uri din sistem. Ne putem întreba, de ce nu ar avea și textul biblic aceasta proprietate? Dacă Dumnezeu este Inteligența absolută, de ce să subestimăm proprietățile textului sacru? Sau altfel spun, omul știe să-și protezeje opera, iar Dumnezeu nu S-a gândit la așa ceva?

„Cine caută gasește”, zice Mântuitorul nostru Iisus Hristos. Dacă nu cauți o soluție, nu o vei găsi, iar dacă nu pui întrebări potrivite nu primești răspunsul potrivit.
În concluzie, dacă acceaptăm că textul biblic are proprietatea unei holograme, sau a unui sistem de stocare RAID, atunci există o procedură de corectare a erorilor.

Așadar, hai să o căutăm! Oare să fim noi primii care ne-am gândit la așa ceva? Nu știm, dar vom afla. Răspunsul vine doar după ce ai pus întrebarea potrivită.

În categoria Noul Testament | Etichete , , , | Comentariile sunt închise pentru Să învățăm mai multe despre Biblie (II)