Zeii din vechime, extratereștri de astăzi (XXI)

Vom continua cu prezentarea descoperirilor făcute de dr. Corrado Malanga și echipa sa. El vorbește în continuare de „matricea din puncte de lumină”, numită de el convențional „suflet” sau „partea sufletească” din om. Dar această parte sufletească nu este exact același lucru cu ceea ce noi numim suflet. Anticii considerau omul format din trup, suflet și spirit. Dar în greacă există termeni diferiți pentru fiecare parte (soma, psihe și pnevma), pe lângă care mai este și termenul pentru minte „nous”.

Dr. Corrado Malanga explică, sau cel puţin să încercă să explice, de ce extratereştri vin aici (toate aceste rase diferite) şi ce vor. Extratereștri vor un singur lucru, acelaşi, un lucru pe care ei nu-l au, dar se pare că îl au oamenii. La începutul cercetărilor nici nu știa că acest lucru există. Membrii echipei sale de cercetare credeau că extratereștri vin aici pentru că nu se pot reproduce și caută să-și îmbunătățească ADN-ul.

Informațiile pe care ni le oferă în continuare nu le-am mai găsit la alți autori. El face un pas înainte în descrierea fenomenului OZN și a extratereștrilor.

Răpiții descriu că sunt introduși într-o maşină, pe care o vor descrie ca pe un tub, sau un fel cilindru orizontal. Acest tub a fost descris practic de toţi, dar cu nume diferite – camera tubului, camera cilindrului, camera matrioşelor, – pentru că sunt mai multe tuburi unul în altul -, camera cuptorului, camera maşinii de spălat, pentru că există un hublou prin care intri. Apoi vei simţi o vibraţie puternică care te face să crezi că ceva se mişcă foarte repede, în sens centrifug, rotindu-se. Numele erau diverse, dar situaţia era aceeaşi. Subiectul povesteşte că este introdus în această maşinărie, maşinăria se închide, iar la un moment dat subiectul vede prin hublou (pentru că are un hublou în acest sarcofag), un cilindru vertical transparent umplut cu un lichid albăstrui-verzui, care se umple cu o creatură, iar creatura care se formează pentru câteva momente devine el însuşi. O copie a sa. În acea clipă subiectul se teme foarte tare că şi-a pierdut identitatea. El se întreabă: „Care sunt eu? Sunt eu sau sunt el?”

Peste câteva clipe această vibraţie foarte puternică face să se întâmple ceva. Subiectul nu mai descrie ceea ce se întâmplă din interiorul acestei maşinării, ci este sus zburând prin această cameră imensă şi descriind totul de sus. La început Corrado Malanga și echipa sa au crezut că ar fi vorba de un soi de proces mental în care subiectului i-ar fi teamă să descrie ceea ce se întâmplă.

Apoi urmează o serie de întrebări de control din a căror răspuns ceea ce descrie subiectul seamănă cu ceea ce mărturisesc cei ce trec prin moarte clinică. Subiectul își vede de undeva de sus trupul său în cilindru, dar el cel care vede nu are mâini, nici picioare, și vede în toate direcțiile.

Iată un fragment de dialog:

– Mă văd pe mine într-un recipient orizontal. Dar mă văd şi într-un recipient vertical. Suntem doi de eu identici.
– Şi care este cel adevărat?
– Cel din recipientul orizontal.
– Şi celălalt?
– Celălalt este o copie.
Asta îţi spune subiectul sau conştiinţa sa de sus. Noi continuam să nu înţelegem.
– Cum te numeşti?
– Noi nu avem nume.
– Câţi ani ai?
– Ce înseamnă asta?
L-am întrebat încercând să formulez altfel întrebarea:
– De cât timp exişti?
– Dintotdeauna.
Îţi zicea asta pe un ton de parcă ar fi vrut să spună:
– Ce faci? Nu înţelegi?
– Dintotdeauna? Atunci descrie-te.
– Sunt o matrice de puncte de lumină, lumină în lumină, dar voi nu o puteţi vedea. Sunt viaţa.”

De aici nu am înţeles nimic, însă am înţeles un lucru fundamental. Adică, reproducând acest tip de experienţă tuturor răpiţilor care au urmat acestei întâmplări, toţi descriau aceeaşi situaţie, chiar dacă prin cuvinte diferite. Ne aflam în faţa a ceva ce ieşea din corpul nostru, pleca pe unde avea chef zburând prin cameră, această chestie fiind cu totul altceva decât corpul. A trebuit să-i dăm un nume acestei chestii, adică să o identificăm. Când dai un nume unui lucru înseamnă că vrei să-l identifici. Încă o dată puteam să o numim Giovanni, Giuseppe, Francesco, dar ne-am gândit că ar fi util să o numim suflet, partea sufletească.

Din sute de hipnoze a ieşit la iveală acelaşi discurs.

„Eu sunt partea sufletească. Eu sunt partea care este cea mai apropiată de Creaţie.” „Ei (extratereştri) mă vor pe mine, pentru că eu sunt viaţa. Dacă ei reuşesc să mă ia, ei vor trăi pentru totdeauna, vor deveni nemuritori. Ei vor nemurirea pe care oamenii o au, dar pe care extratereştri nu o au.”
Foarte ciudat! Chiar dacă trebuie să precizăm, încă o dată, că în lumea Egiptului Antic regăsim acelaşi tip de discurs.
De exemplu, pentru egiptenii antici omul avea 4 tipuri de structuri: corpul, mintea, sufletul şi spiritul. În particular Ka şi Ba erau spiritul şi sufletul. Iar egiptenii spun, cei antici, bineînţeles, că Ba-urile, părţile sufleteşti, sunt cele care oferă viaţă eternă. Sunt acele lucruri care îi vor permite faraonului să învieze, dar acestea sunt şi numărate.

Nu toţi au aceste părţi sufleteşti, ci doar o anumită parte din populaţie. Ei bine, răpiţii noştri spuneau aceleaşi lucruri în hipnoză. Dar nu numai asta.
Când am început să aprofundăm problema, partea sufletească a spus foarte clar că ea era lipită de ADN-ul fiinţei umane.

– Şi au toţi această parte sufletească?
– Nu, a răspuns partea sufletească. Doar 20% dintre fiinţele umane au acest lucru.

E ceva ce are spaţiu, energie potenţială, dar care nu are axa timpului, însă are conştiinţă. Această parte sufletească este incapabil să vadă şi să se localizeze în timp.

– Unde locuieşti?, am întrebat-o odată pe o parte sufletească.
Partea sufletească rămâne tăcută pentru câteva momente şi apoi îmi spune:
– Dar noi nu locuim. Noi existăm. Şi prin existenţa noastră există şi locul unde suntem.

În această frază este o carte de fizică de 400 de pagini. Ce înseamnă asta? Înseamnă că eu exist aici şi există şi camera în care mă aflu, doar pentru că eu exist. Pentru că altfel, camera în care mă aflu nu ar exista, pentru că eu sunt cel care a creat-o prin existenţa mea. Acest concept este foarte important din punct de vedere filosofic şi fizic, pe care îl putem regăsi şi în cărţile lui Khrisnamurti și ale lui Bohm – cunoscut fizician al realităţi şi virtualităţii, care spune că universul nu există, că spaţiul şi timpul sunt virtuale, că universul este o hologramă unică.

Pentru mai multe informații privind universul holografic vă recomand cartea lui Michael Talbot, Universul holografic.[1]

Extratereștrii ce fac? Unii folosesc luxul alții se folosesc de tehnologie pentru a fura energia părții sufletești.

Luxul intră în interiorul corpului. Până în momentul în care extratereştri nu vor reuşi să ne ia în mod stabil partea sufletească trebuie să vină şi să o ia de la sursă. Luxul întră în corp şi se hrăneşte din partea sufletească, aceasta nefiind deloc conştientă de ceea ce se întâmplă. Luxul ia energia şi o duce, ca un rezervor, la marea energie a Luxului gigant.

Extratereștri nu pot să ia partea sufletească şi să o ţină undeva, pentru că nu au posibilitatea să facă asta.Nu există tehnologia prin care să facă asta. Este nevoie de un corp care să ţină partea sufletească. Iar partea sufletească spune acest lucru foarte clar.

În concluzie, Corrado Malanga a descoperit că în om există o matrice de lumină, pe care el a denumit-o convențional, „suflet” sau „parte sufletească”. Această parte sufletească se definește pe sine ca pe o matrice de lumină”, ceea ce noi numim viață. Ea nu are noțiunea timpului, însă are conștiință. Această parte sufletească spune că este lipită de ADN-ul uman. Cu alte cuvinte se află în fiecare celulă a corpului. Este partea cea mai apropiată de creație și Creator. Interesant și greu de explicat este faptul că partea sufletească afirmă că numai 20% dintre ființele umane au acest lucru.

Îmi este greu să fac legătura între această matrice din puncte de lumină cu ceea ce noi numim suflet, minte sau spirit. În teologie și în limbajul curent folosim noțiunile de trup, minte, suflet, spirit, iar în același timp spunem că omul este format din trup și suflet. Cum le legi pe toate acestea între ele? Ce este sufletul și ce este spiritul? Există vreo diferență între ele? Și dacă există, care este ea? De cele mai multe ori teologii trec pentru aceste amănunte. Preferă să le ocolească. Sau pare că folosim un limbaj dublu. Una declarăm și alta credem.

Scot în evidență aceste lucruri pentru a arăta că teologia actuală este departea de a explica omul și lumea în care trăiește. Cu atât mai mult este departe de a explica și înțelege lumea spirituală. Teologia actuală este extrem de reducționistă. Având în minte aceste lucru îmi vine să dau dreptate, chiar și parțial, celor care afirmă că teologii și clerul țin pe oameni departe de adevăr. Aici se potrivesc cuvintele Domnului Iisus Hristos care acuză pe farisei zicându-le că „închideţi împărăţia cerurilor înaintea oamenilor; că voi nu intraţi, şi nici pe cei ce vor să intre nu-i lăsaţi”. (Matei 23, 13).

Dacă nu vom explica oamenilor complexitatea omului și a lumii în care trăim, dacă vom continua să fim reducționiști, îi vom lăsa pradă altor credințe care par să răspundă la întrebările de care noi fugim, sau ne prefacem că nu le înțelegem.

Ca o concluzie la cele prezentate până acum, reținem faptul că toți acești extratereștri par să vină dintr-o altă dimensiune, nicidecum din universul nostru spațio-temporal.

Informațiile adunate ne îndreptățesc să credem că extratereștri sunt demoni. Din descoperirile făcute de dr. Corrado Malanga extratereștri se identifică cu zeii din vechime, despre care noi știm din Sf. Scriptură că sunt demoni, care sunt în opoziție cu Dumnezeul biblic. Este exact ce afirmă sectele gnostice din antichitate și societățile oculte din zilele noastre. Religii de misterii, gnosticism, organizații oculte, toate ne amintesc de legătura pe care ne-o prezintă Andre Baron în lucrarea sa „Societățile secrete și crimele lor. De la vechii inițiați la francmasonii moderni”. Aceeași legătură dintre extratereștri și zeii din vechime o face și Erich von Daniken în scrierile sale.[2] Însă pentru el extratereștri sunt civilizatori.

Un alt aspect pe care îl reținem este acela din care reiese că fenomenul OZN și extratereștri au de a face mai mult cu lumea spirituală, non-fizică, decât cu cea fizică. Să ne amintim de afirmațiile lui Steven M. Greer care îi prezinta pe extratereștri și navele lor ca venind dintr-o altă dimensiune.[3] Ei au capacitatea de a se materializa și dematerializa, sau de a-și schimba forma, culoarea și mărimea „navelor” cu care călătoreasc. Despre acest aspect „eteric” vorbesc și alți cercetători ai fenomenului, dintre care amintim pe Florin Gheorghiță [4].

Aceste descrieri par fanteziste și greu de acceptat cu mintea rațională care încearcă să explice totul prin prisma fizicii newtoniene. Dar ne vine în ajutor Mehran Kesher cu tehnologia spațială [5] care îi poată numele și ne învață cum putem face călătorii spațiale intergalactice, prin construirea propriilor nave. Nu este vorba de nave clasice din materiale dure care cântăresc mii de tone, ci de cu totul altceva. Ceva ce seamănă foarte mult cu ceea ce numim OZN-uri.

Contactele și răpirile extraterestre deși par greu de acceptat, în maniera în care o povestesc cei implicați, ne amintește de descrierile din cărțile de spiritualitate creștin ortodoxe. Cu siguranță că asemenea descrieri se regăsesc și în alte scrieri de spiritualitate. Majoritatea teologilor trec asemenea povestiri la capitolul legende, așa cum cercetătorii atei trec descrierile contactelor extraterestre la categoria mituri, halucinații, sau falsuri.

Dacă credem în relatările din scrierile de spiritualitate, de ce nu am crede că relatările privind contactele și răpirile extraterestre sunt de aceeași natură. Asta ne-ar ajuta să facem mai ușor legătura între extratereștri și demoni.

Jan van Helsing, la rândul său, ne prezintă informații și conexiuni interesante. El îmbrățișează viziunea gnostică despre lume și aceste fenomene stranii. Din informațiile prezentate reiese ușor legătura dintre zeii, ocultism, societăți oculte și extratereștri.

O ideea care merită dezvoltată este aceea că informațiile adunate par să indice aceeași direcție, dar folosind căi și scopuri diferite. Pare că una dintre aceste căi încearcă să se substituie celeilalte. Vom dezvolta această idee în concluzii acestei lucrări.

Bibliografie

[1] Machael Talbot, Universul holografic, Editura Cartea Daath, Bucureşti, 2004.
[2] Erich von Daniken, Zeii nu ne-au părăsit niciodată, Editura Lifestyle, București, 2018.
[3] Dr. Steven M. Greer, Adevărul ascuns – informații interzise, Editura Daksha, București, 2008.
[4] Florin Gheorghiță, OZN-uri eterice, Editura Polirom, Iași, 1997.
[5] https://keshe.foundation/
[6] Jan van Helsing, Să nu atingi această carte, Editura Antet XX Pres, f.l., 2005.

Print Friendly, PDF & Email
Acest articol a fost publicat în civilizatii stravechi, Istorie și etichetat cu , , , , . Salvează legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.