Civilizații străvechi pierdute. Un punct de vedere ortodox (XIX)

Astăzi vom prezenta pe scurt istoria religiilor sumeriene și asiro-babiloniene.
Cercetătorii plasează începuturile civilizației în zona Mesopotamiei, odată cu începuturile civilizației sumeriene pe la sfârșitul secolului al IV-lea î.Hr. Sumerienii locuiau între Tigru și Eufrat. Înaintea lor, în acele locuri ar fi existat o populație pre-sumeriană.

Cercetătorii au găsit peste 500.000 de texte privitoare la civilizația acestei regiuni. Cu toate acestea informațiile sunt interpretate ca mituri. Printre cele mai importante scrieri amintim:

  • Marele poem al creației, 7 tăblițe
  • Epopeea lui Ghilgameș, 12 tăblițe
  • Cosmologia caldeeană
  • Codul lui Hammrabi.

În aceste scrieri sunt amintiți și zeii care erau cinstiți de sumerieni și mai târziu de babilonieni, care pentru cercetători sunt invenții ale minții omenești și personificări ale forțelor naturii.

Cercetătorii împart multitudinea de zeii în principali și secundari. Principalii zei sunt Anu, Enlil și Ea.
Anu este interpretat de cercetători ca o personificare a cerului. Anu avea ca soție pe Antu.
Enlil era zeul considerat pământului și al oamenilor, care la asirieni era numit Bel. Își avea templul principal la Nippur.
Ea (Enki) (binefăcătorul) era zeul apelor și își avea reședința în Eridu. El era socotit zeul civilizator, care l-a modelat pe om și l-a învățat scrisul, științele și artele.

Istoria religiilor nu se pomenește nimic despre venirea lor din cer sau despre călătoriile lor cu aparate de zbor, nici cuvântul „anunnaki” nu l-am găsit pomenit.[1] Mircea Eliade amintește cuvântul „anunnaki” o singură dată în legătură cu „cel șapte judecători ai Infernului”. [2]

Urmau apoi o serie de zei secundari: Sin, Samaș și Iștar.
Sin era zeul lunii.
Samaș, fiul lui Sin, era zeul soarelui, iar
Iștar, sau Arstarte, era zeiță a fecundității dar și a războiului. Avea un cult desfânat, în special în templul ei din Uruk, ca de altfel mulți alți zei. Asirienii i-au construit un templu și la Ninive.

Un alt zeu a cărui importanță a crescut treptat este Marduk. Era un zeu solar.

Mai putem aminti pe Ninghisida, protectorul medicinei, al cărui simbol, șarpele încolăcit pe un toiag, s-a păstrat ca simbol al medicinei până în zilele noastre; Nergal, zeul morților, care avea ca soție pe Ereșkigal și mulți alții.

Mă întreb, de ce sunt trecute sub tăcere informațiile despre „anunnaki”, adică despre „cei care au venit din cer pe pământ”? Deși au apărut multe cărți ce amintesc despre anunnaki, prezentarea istoriei religiilor nu s-a schimbat cu nimic. Părerile sunt împărțite, unii sunt pro, alții contra. De asemenea, întrebările sunt multiple. Au existat acești anunnaki, sau nu? Cine sunt ei? De unde au venit, Când au venit? De ce au venit? Cu ce scop au venit? Care a fost relația lor cu omenirea? Transferul de tehnologie a existat sau nu? Și lista poate continua. Nu este deloc ușor să găsim răspuns la această multitudine de întrebări.

Cei mai cunoscuți autori care au scris pe această temă combat religiile. Cum vechile religii nu mai există sub forma în care ne sunt prezentate în istoria religiilor, iar creștinismul este așezat alături de celelalte religii, singura care este vizată este crestinismul. Cititorii nu rămân în minte cu logica prezentării, ci cu ideea inoculată că religiile (inclusiv creștinismul) sunt false. Și ce li se oferă în schimb? „Adevărul” că Dumnezeu creștin, zeii, îngerii și demonii nu există. În schimb există extratereștri, care l-au creat pe om și l-au asistat în evoluția sa.

Dar câți oamenii pot observa și înțelege că vechii zei ai religiilor politeiste și-au schimbat doar numele din „zei” în extratereștri? Pentru Erich von Daniken, autorul celebrei cărți „Amintiri despre viitor” și al recentei lucrări „Zeii nu ne-au părăsit niciodată” este de părere că vechii zei nu ne-au părăsit niciodată, ei fiind de fapt extratereștri.

Unii cercetători consideră că zeii din vechime sunt demoni [4][5], pe când alții îi consideră a fi extratereștri. De fapt „extratereștri” sunt în ambele cazuri, ceea ce diferă este doar interpretarea. Erich von Daniken și Zecharia Sitchin sunt de părere că acești zei erau de fapt extratereștri veniți din alte galaxii, care au adus viața pe pământ și l-au creat pe om în urma unor experiențe de inginerie genetică. Teoria lor se aseamănă foarte mult cu credințele sectelor gnostice.

Cu toate acestea, am observat diferențe de interpretare între Erich von Daniken și Dr. Steven M. Greer, fondatorul CSETI (Centrul pentru Studiul Inteligenței Extraterestre).

Daniken nu amintește nimic despre legăturile dintre guverne și extratereștri (ET), pe când Greer atrage atenția asupra unei grupări oculte care intenționează să controleze umanitatea prin folosirea exclusivă a tehnologiei ET. Greer demască interțiile noii ordini mondiale, dar susține și el contactul cu ET. [6]

Zecharia Sitchin a studiat multe dintre tăblițele sumeriene și a scris mai mute cărți pe această temă. Dintre acestea amintim La începutul timpului”, „Codul cosmic”, „Cartea pierdută a lui Enki. Amintirile și profețiile unui zeu de pe altă planetă”, „Trepte spre cer” și „A 12-a planetă, cărți traduse și în română. El lansează ideea că zeii sumerieni au venit cu multe zeci de mii de ani în urmă de pe planeta Nibiru pe Pământ în căutare de aur.

Dintre acești zeii, Enki și sora sa au creat pe oameni după mai multe încercări de inginerie genetică. Prin această teorie a sa, autorul nu susține învățătura biblică cu privire la crearea omului, opinie pe care o îmbrățișază, de altfel, majoritatea cercetătorilor și autorilor care au scris pe această temă. Excepție fac unii autori creștini pentru care zeii din vechime sunt demoni. [1][2][12]

Teoria conform căreia omul a fost creat de zei prin modificarea codului genetic a unei ființe umanoide, deja existente pe Pământ, este o ideea regăsită și la gnostici. Unii gnostici puneau rearea omului pe seama lui Satan și a demonilor lui.

Sitchin scrie o întreagă poveste pe marginea informațiilor descifrate de pe tăblițele sumeriene.

În mare, el prezintă că zeii (anunnaki) au coborât pe Pământ în Golful Persic. După Ea (Enki) a sosit și Enlil trimis de Anu, iar mai apoi Anu cu soția sa, care erau părinții lui Enlil și Enki.
En-lil înseamnă Stăpânul comenzii cer-pământ, iar En-ki înseamnă Stăpânul Pământului.
Enki a fost trimis în Africa de Sud ca să organizeze exploatarea în minele aurifere, împreună cu o echipă de anunnaki aduși de pe Nibiru. Când acești anunnaki s-au revoltat din cauza muncii grele din mine la care erau supuși, Enki vine cu ideea creării unui muncitor inteligent, prin combinarea AND-ului umanoid cu AND-ul anunnaki. După mai multe încercări a fost creată o ființă umanoidă indeligentă, după chipul anunnaki.

La început transportul aurului exploatat se făcea direct de pe Pământ pe Niburi, însă cu timpul a fost construită o baza intermediară pe Marte, de unde puteau pleca spre Nibiru nave spațiale mai mari.

Mai târziu, anunnaki de pe Marte au venit pe pământ și și-au luat soții dintre femeile pâmântence, ceea ce l-a înfuriat pe Enlil, care hotărăște, în acord cu ceilalți „zei”, distrugerea omului. Cu această ideea Enki nu s-a împăcat.

După Potop, între zei s-au iscat conflicte legate de cine este mai mare, ceea ce a dus la folosirea unor arme nucleare pentru distrugerea portului spațial din Peninsula Sinai.

Însă zeii nu s-au așteptat la catastrofa ce a urmat după folosirea armelor nucleare. Norul radioactiv a fost purtat de vânt spre est peste orașele zeilor. Pe unde a trecut norul viața a dispărut, iar locul s-a transformat în deșert. Dar orașul Ur, aflat mai la nord, a scăpat neafectat de norul radioactiv.

Zeii au regretat că au venit pe Pământ, dar era deja prea târziu. Înapoi nu se mai puteau întoarce, datorită faptului că bioritmul le-a fost afectat de gravitația Pământului.

Povestea continuă cu multe amănunte despre Enlil, Enki și urmașii lor, care și-au împărțit stăpânirea peste tot pământul. Un centru important s-a format în Egipt, iar altul în Sumer. Apoi alte centre au fost înființate în America de Sud.

Sitchin, cu povestea lui, leagă în mod ingenios informațiile care există despre civilizațiile străvechi pierdute, dar nu pomenește nimic despre demoni, ci doar despre „zeii” anunnaki, extratereștri veniți de pe planeta Nibiru. Acești zei nu s-au considerat niciodată a fi creatorii lumii și ai universului.

Sitchin este considerat un eminent orientalist și cercetător al Bibliei. El s-a făcut cunoscut datorită abilităților sale în traducerea scrierilor antice sumeriene. A absolvit Universitatea din Londra și a lucrat mulți ani în Israel, ca jurnalist și redactor. Este util să amintim că Zecharia Sitchin este și membru al masoneriei. Poate de aici și interesul său pentru civilizațiile străvechi pierdute.

Oricât de interesante par cărțile lui Sitchin, ele sunt gândite să submineze, sau să deturneze, toate credințele religioase și să-l îndepărteze pe om de Dumnezeul biblic. Miza este distrugerea credințelor religioase și mai ales credința în viața veșnică și judecata de Apoi.

Dacă pentru acești cercetători toți zeii, incluziv Dumnezeul lui Avraam, sunt una, pentru creștini, Dumnezeul lui Avraam nu este unul dintre zeii religiilor politeiste, ci Domnul zeilor, Stăpânul zeilor, Creatorul universului.

Din perspectivă biblică, „zeii” extratereștri sunt „veghetorii cerești” care au căzut din demnitatea lor și au devenit demoni, dușmani ai Dumnezeului lui Avraam, YHVH. Zeii sunt cei care i-au învățat pe oamenii științele oculte și toate urâciunile prin care au spurcat pământul.

Bibliografie

[1] Diac. Prof. Dr. Emilian Vasilescu, Istoria religiilor, EIBMBOR, București, 1982.
[2] Mircea Eliade, Istoria credințelor și ideilor religioase, Editura Univers Enciclopedic, București, 2000.
[3] Erich von Daniker, Zeii nu ne-au părăsit niciodată, Editura Lifestyl, București, 2018
[4] Joseph b. Lumpkin, Fallen Angels, the Watchers, and the Origins of Evil, Second Edition, Fifth Estate, 2006
[5]Thomas R. Horn, Nephilim. Stargates. The year 2012 and the return of the Watchers, Anomalos Publishing LLC, 2007
[6] Dr. Seteven M. Greer, Adevărul ascuns. Informații interzise, Editura Daksha, București, 2008
[7] Zecharia Sitchin, La începutul timpului, Editura Aldo Press, București, 2011
[8] Zecharia Sitchin, Codul cosmic, Editura Aldo Press, București, 2011
[9] Zecharia Sitchin, Cartea pierdută a lui Enki. Amintirile și profețiile unui zeu de pe altă planetă, Editura Livingstone, București, 2016
[10] Zecharia Sitchin, Trepte spre cer, Editura Aldo Press, București, 1999
[11] Zecharia Sitchin, A 12-a planetă, Editura Aldo Press, București, 2000
[12] Cris Putnam & Thomas Horn, Exo Vaticana. Petrus Romanus. Project L.U.C.I.F.E.R. and the Vatican’s Astonishing for the Arrival of on Alien Savior, 2013

Print Friendly, PDF & Email
Acest articol a fost publicat în Istorie și etichetat cu , , , , , , , , , , . Salvează legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.