Despre nefilimi, mutanți genetici

Am scris despre acest subiect în cartea Civilizații străvechi pierdute. Un punct de vedere ortodox. Nefilimii sunt mutanții genetici apăruți în urma unirii trupești dintre o serie de ființe cerești, numiți în cartea lui Enoh „veghetori cerești” și fiicele oamenilor. Misiunea acestor ființe cerești veghetoare era de a supraveghea Pământul și pe oameni.

Voi reda mai jos următorul fragment din Cuvântul înainte amintit în articolul precedent.

În Cartea lui Enoh se vorbeşte, de asemenea, despre aceşti fii ai lui Dumnezeu şi despre isprăvile lor pe pământ cu fiicele oamenilor ,

Pe când copiii oamenilor se înmulţiseră în acele zile, s-a făcut că fiicele lor s-au născut graţioase şi frumoase. Şi atunci, când îngerii, copiii Cerurilor, le-au văzut, s-au îndrăgostit de ele; şi ei şi-au spus unii altora: să ne alegem femei din rasa oamenilor şi să avem copii cu ele. Atunci,… şeful lor a zis: «Eu mă tem că voi nu veţi fi în stare să vă împliniţi gândul vostru şi că eu voi suporta singur pedeapsa pentru crima voastră». Dar ei au răspuns: noi ne jurăm. Şi noi ne legăm cu toţii cu blestem; noi nu vom schimba cu nimic planul nostru, noi vom săvârşi ceea ce am hotărât. Într-adevăr ei au jurat şi s-au legat între ei printr-un legământ cu blestem. Ei erau în număr de 200 şi coborau din Adis, loc aşezat în apropierea muntelui Hermon. Acest munte era denumit Hermon (în original Armon), pentru că acolo au jurat şi s-au legat printr-un legământ cu blestem. (Cartea lui Enoh 7,1-8).

Şi ei şi-au ales fiecare câte o femeie, şi s-au apropiat de ele şi au convieţuit cu ele; şi ei le-au învăţat vrăjitorii, farmece şi însuşirile rădăcinilor şi arborilor. Şi aceste femei au zămislit şi au născut uriaşi. Statura lor era de 300 de coţi. Ei au înghiţit tot ce munca oamenilor poate să producă, şi n-a fost chip să fie săturaţi. Atunci s-au întors împotriva oamenilor înşişi ca să-i mănânce. Şi au început a se repezi la păsări, la dobitoace, la târâtoare şi la peşti, pentru a-şi potoli foamea cu carnea lor şi setea cu sângele lor. Şi atunci pământul a murmurat împotriva celor răi. (Cartea lui Enoh 7,10-15).

Or, dacă coroborăm cele ce găsim în Biblie cu cele spuse în Cartea lui Enoh, ajungem la concluzia că aceşti «uriaşi» erau rezultatul unor împreunări nelegiuite dintre draci-îngerii căzuţi şi fiicele oamenilor. Problema este că, după ce Domnul Yahueh a pierdut prin potop mulţime de asemenea corcituri-mutanţi, dracii-«extratereştrii» au continuat să vină pe pământ şi să altereze materialul genetic uman, dovadă fiind alţi «uriaşi» (nefilimi) din vechime, cu care evreii s-au luptat de-a lungul timpului: Og, împăratul Başanului (singurul rămas dintre refaimi, o specie de nefilimi, Deut. 3, 11) şi Goliat, uriaşul din neamul filistenilor, fiind doar două exemple în acest sens.

Interesantă este şi etimologia cuvântului ebraic «NEFILIM», care vine din rădăcina NAFAL, care înseamnă «a cădea», «a lepăda»; această etimologie trimiţând către originea acestor «uriaşi», ca odrasle («mutanţi») ale îngerilor căzuţi, lepădate de Domnul Yahueh.

Aceşti uriaşi mai sunt numiţi în Vechiul Testament şi refaimi (Fac. 14, 5), anakimi (o rasă de giganţi, descendenţi ai nefihmilor. Numeri 13, 33), emimi (prădătorii mândri. Fac 14, 5), zuzimi (cei răi. Fac. 14, 5), zofimii (Numeri 23,14) fiind «veghetorii» sau îngerii căzuţi.

De fapt, toată mitologia greacă vorbeşte despre aceste creaturi «uriaşe» şi monstruoase; de asemenea găsim în mitologia românească poveşti despre zmeii care fură pe Ileana Cosânziana, fiică a omului, avem relatări despre uriaşii «strâmbă-lemne» şi «sfarmă-piatră» etc. Oseminte ale acestor uriaşi s-au găsit în Argedava, dar şi în alte locuri din România şi din străinătate (Valea regilor etc.).

Cuvântul ebraic רְפָאִים rafa’im desemnează o «subspecie» a giganţilor din vechime, numiţi generic «nefilimi», şi apăruţi din împreunarea fiilor lui Elohim, a îngerilor căzuţi, cu fiicele oamenilor, eveniment consemnat biblic şi atestat de Sf. Clement Alexandrinul, primul teolog creştin, care spune că aceşti fii ai lui Elohim erau „îngerii care au abandonat frumuseţea lui Elohim pentru frumuseţea coruptibilă şi au căzut foarte departe, atât cât este de departe cerul de pământ”.

Aici se încheie al doilea fragment din Cuvântul înainte La Psaltirea Proorocului și Împăratului David.

În următorul articol voi continua cu un nou fragment din acest Cuvântul înainte.

Reținem faptul că acei „veghetori cerești”, părăsindu-și misiunea încredințată lor de Dumnezeu, pe vremea lui Iared, s-au jurat între ei să se pogoare pe pământ și să-și ia soții dintre fiicele oamenilor. În urma acestei uniri nelegiuite s-au născut uriașii.

Acțiunea acestor ființe demonice de a modifica genomul uman creat de Dumnezeu a continuat de-al lungul timpului și continuă până astăzi. Să ne amintim de ființele legendare, jumătate om, jumătate animal. Toate acele ființe erau rezultatul unor modificări genetice puse la cale de demoni.

Pentru mulți asemenea fapte par incredibile și de necrezut, mai ales că de sute de ani suntem educați într-o gândire dualistă, iar mai noi materialistă. Dar să nu uităm, în prezent știm mai puțin de 1% din adevărata istorie a lumii și aproape nimic din istoria antică.

Print Friendly, PDF & Email
Acest articol a fost publicat în civilizatii stravechi, Studiu biblic și etichetat cu , , , , , , , , , . Salvează legătura permanentă.

2 răspunsuri la Despre nefilimi, mutanți genetici

  1. Ana spune:

    Nu se înţelege din prezentare despre ce variantă de Psaltire este vorba. Puteţi să ne daţi mai multe detalii despre traducător, editură etc?

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *