Cum mai bine de două luni în urmă am lansat o provocare cititorilor acestil blog, însă până acum nu am primit nici un răspuns.
Întrebarea era: Cine sunt „fiii lui Dumnezeu” amintiți în cartea Facerea capitolul 6, versetul 2?
Cu mai bine de un sfert de veac am urmat cursurile Facultății de Teologie Ortodoxă, și nici un curs de teologie nu a răspuns la această întrebare. Situația este aceeași și în ziua de astăzi. Nu am găsit nici un absolvent de teologie, sau preot care să răspundă satisfăcător la această întrebare.
Am căutat mereu răspuns la această întrebare și am rămas deschis la toate informațiile la care am avut și am acces. Și iată că acum după aproape 30 de ani de la absolvirea Facultății de Teologie am găsit răspunsul în „Cartea lui Enoh”. Știam de la părinții mei, după trup, care citiseră în tinerețea lor un „Hronograf” vechi, scris cu litere cirilice, câte ceva despre Enoh. Am reținut că Enoh a fost răpit la cer de către ingeri și învățat toate tainele cosmosului, iar urmașii lui din citirea semnelor de pe cer au descoperit că pământul va fi pedepsit cu două pedepse, una cu foc și alta cu apă. Dar nu știau care va fi prima. Ca să salveze toate cunoștințele pe care le aveau au hotărât să construiască două „turnuri”, unul din cărămidă și altul din piatră, în care au înscris principalele lor cunoștințe. Dacă prima pedeapsă a omenirii era cu foc rămânea construcția de cărămidă, iar dacă ar fi fost cea cu apă rămânea construcția de piatră. Din relatările Sfintei Scripturi știm că prima pedeapsă a fost cea cu apă: potopul. Așadar, după acest cataclism a rămas construcția sau ansamblul de construcții din piatră, în care sunt păstrate multe taine ale lumii.
Este posibil să existe manuscrise ale „Cărții lui Enoh” traduse și în limba română, însă nu am cunoștință de așa ceva. Ediția pe care am consultat-o a fost tradusă din engleză de Alexandru Anghel și apărută la Editura Herald în anul 2016. În „Cartea lui Enoh” găsim multe informații care vin să lămurească macar în parte versetele 2-4 din cartea Facerea cap. 6.
Ne-am fi așteptat ca exegeza biblică să țină pasul cu descoperirile arheologice făcute pe parcursul sec. XX, însă constatăm că studiile biblice nu au mai fost actualizate de aproape 100 de ani.
Să reamintim cele două versete:
„Fiii lui Dumnezeu, văzând că fiicele oamenilor sunt frumoase, și-au ales dintre ele soții, care pe cine a voit.” Fac. 6, 2
iar în versetul 4 citim:
„În vremea aceea s-au ivit pe pământ uriași, mai cu seamă de când fiii lui Dumnezeu începuseră a intra la fiicele oamenilor și acestea începuseră a le naște fii: aceștia sunt vestiții viteji din vechime.” Fac. 6, 4
Din „Cartea lui Enoh” aflăm că acesta a fost rugat să intervină pentru „veghetorii cerului”, îngeri, care și-au părăsit locașul ceresc pentru a comite nelegiuiri cu fiicele oamenilor.
Vom reda mai jos un fragment de text care explică versetele din Facerea 6, 2-4.
„1. Venise o vreme când copiii oamenilor se înmulțiseră și în acele zile li se născuseră fiice frumoase și pline de grație. 2. Și îngerii, copiii cerului, le-au văzut și au poftit după ele, și și-au spus între ei: Veniți să ne alegem femei dintre oameni și să avem copii cu ele. 3. Și Semiaza, care era căpetenia lor, le-a spus: Eu mă tem că voi nu veți consimțisă înfăptuiți aceasta, și numai eu voi suferi pedeapsa unui mare păcat. 4. Și ei toți i-au răspuns astfel: Să facem toți un jurământ, și să ne legăm cu toții cu blestem că nu vom părăsi acest gând și că vom făptui lucrul acesta. 5. Apoi au jurat cu toții două sute, care au coborât în zilele lui Iared pe vârful muntelui Hermon, și ei i-au zis muntelui Hermon, căci au jurat și s-au legat prin blestem pentru aceasta. 7. Și acestea sunt numele căpeteniilor lor: Samiazaz, conducătorul lor, Arakiba, Ramaeel, Kokabiel, Tamiel, Ramiel, Daniel, Ezecheel, Barachial, Asael, Armaros, Batarel, Ananel, Zachiel, Samsapeel, Satarel, Turel, Iomjael, Sariel. Aceștia sunt căpeteniile zecilor.” (Enoh VI, 1-8).
Traducerea inițială a Septuagintei pentru „fiii lui Dumnezeu” era „αγγελοι του Θεου”. Iustin Martirul în „Apologia I, 5, zice: „demonii cei răi arătându-se pe pământ au depravat femeile, au corupt copiii și au săvârșit lucruri înfricoșătoare pentru oameni”.
Așadar, „fiii lui Dumnezeu” din Facerea 6, 2 sunt ființe cerești care s-au abătut de la misiunea lor și au păcătuit cu fiicele oamenilor.
Mai departe despre uriași se spune:
„1. Și toți ceilalți împreună cu aceștia și-au luat neveste, și fiecare și-a ales câte una, și au început să se împreuneze cu ele și să trăiască cu ele, și aceștia le-au învățat fermece și descântece, și culegerea rădăcinilor, și le-au făcut cunoscute plantele. 2. Și ele au rămas grele și au născut uriași a căror statură era de trei mii de coți; 3. Care au început să înfulece toată agoniseala oamenilor. Și când oamenii nu au mai putut să-i sature, 4. Uriașii s-au întors împotriva lor ca să-i mănânce. 5. Și apoi au început să pornească după păsări, după dobitoace, după târâtoare, după pești, și să-și sfâșie carnea unul altuia, și să bea sângele. 6. Și atunci pământul i-a învinuit pe nelegiuiți.” (Enoh VIII, 1-6)
Așadar, observăm că în urma acestei uniri nelegiuite au apărut modificări genetice care au dus la nașterea de uriași, dotați atât cu putere fizică cât și spirituală mai mare decât a oamenilor. Au existat mai multe tipuri de uriași.
Deși în decursul timpului s-au făcut descoperiri cu referire la uriași, acestea au fost cenzurate și nu apar nici astăzi în manualele de biologie, sau istorie. Cu toate acestea apariția internetului a făcut ca informațiile să circule nu numai rapid, ci și în masă. Acum dovezi cu referire la descoperirile arheologice ce cuprind și schelete ale uriașilor sunt accesibile tuturor celor interesați, inclusiv teologilor.
Vă întrebați de ce nu se trec aceste descoperiri în manualele din sistemul de învățământ? Răspunsul nu-i greu de intuit.
Aceste descoperiri zguduie și dărâmă din temelii dogma științifică actuală care are la bază evoluționismul darwinist și materialismul ateu. Cu toate acestea, instituțiile de cercetare și sistemul de învățământ continuă să mintă și să promoveze minciuni, doar pentru a lupta împotriva lui Dumnezeu.
