Biblia și numerele (III)

Publicat în 15/02/2016 de Teodosie Paraschiv

În ultimele săptămâni am studiat textul Evangheliei după Luca și am extras numerele care apar în text. Suntem obișnuiți să fim atenți la mesajul transmis de text din punct de vedere istoric, moral și dogmatic, și mai puțin, sau chiar deloc, la cifrele din text. Pentru cei mai mulți cititori, textul biblic pare că are prea puține lucruri în comun cu matematica. Oare care să fie adevărul?

Pentru mine textul biblic nu numai că este inspirat, ci este și frumos, iar dacă este frumos este și matematic. Din această perspectivă, tot ce este divin are legătură cu matematica.

Studiez textul biblic cu mare interes și aștept cu nerăbdare rezultatele cercetărilor. Sunt curios să aflu cât de multe numere se află în textul Noului Testament și de câte ori apar în text.

Am terminat de cercetat textul Evangheliei după Luca și am constatat următoarele. În text sunt folosite 27 de numere, care apar de 176 de ori. Dintre cele 176 de apariții 28 sunt ordinale, iar 2 multiplicative.

Numerele care apar în text de la Luca sunt următoarele: 1, 2, 3, 4, 5, 6, 7, 8, 9, 10, 11, 12, 15, 18, 30, 40, 50, 60, 70, 80, 84, 99, 100, 500, 5000, 10000, 20000.
Numerele care apar în textul de la Matei sunt următoarele: 1, 2, 3, 4, 5, 6, 7, 9, 10, 11, 12, 14, 30, 40, 60, 70, 99, 100, 4000, 5000, 10000.
Numerele care apar în textul de la Marcu sunt următoarele: 1, 2, 3, 4, 5, 6, 7, 9, 10, 11, 12, 30, 40, 50, 60, 100, 200, 300, 2000.

Avem următoarele numere unice pe fiecare Evanghelie din cele trei studiate:
– Matei: 14
– Marcu: 200, 300, 2000
– Luca: 8, 15, 18, 80, 84, 500, 20000.

În textul de la Luca apar pentru prima dată numărul 8, 80, 84, pe lângă numerele 15, 18, 500 și 20000.

Legat de aceste numere din textul de la Luca, putem observa următoarele:
– capitole 24 sau 2 x 2 x 2 x 3
– versete 1151 sau 2 x 2 x 2 x 12 x 12
– numere 27 sau (2 x 2 x 7)-1
– apariții 176 sau (2 x 2 x 44) sau (25 x 7)+1
– ordinale 28 sau 2 x 2 x 7

Observăm că toate aceste numere sunt multipli de 4. Mai mult primele două sunt multipli și de 8, iar următoarele trei sunt multipli și de 7.

Din cele de până acum constatăm că în textul primelor trei Evanghelii sunt folosite 31 de numere, care apar de 502 ori.

În categoria Design numeric, Noul Testament, Studiu biblic | Etichete , , , | Comentariile sunt închise pentru Biblia și numerele (III)

Scurtă analiză statistică a textului Evangheliei după Marcu

Publicat în 27/01/2016 de Teodosie Paraschiv

Am terminat de analizat textul în limba greacă a Evangheliei după Marcu. În acest scop am folosit textul critic editat de United Bible Societies și textul editat de Dr. Ivan Panin.

Evanghelia după Marcu are 16 capitole, împărțite în 678 versete. Ediția critică consemnează că există unele manuscrise care omit 16 verste. Acestea sunt: 7, 16; 9, 44, 46; 11, 26; 15, 28; 16, 9-20. Finalul Evangheliei lipsește doar din câteva manuscrise, restul conțin textul întreg.

Manualele ortodoxe de Studiul Noulul Testament perpetuează opinia conform căreia „aproape nu există verset al Noului Testament care să nu aibă mai multe variante în textele transcrise, în traduceri şi în citatele Sf. Părinţi”. Scopul cercetării mele este acela de a verifica dacă opinia autorilor de manuale este sau nu adevărată.

În urma analizei făcute pe textul critic în limba greacă au rezultat următoarele informații.

Din cele 678 de versete, doar 147 dintre ele au variații de text, în 166 de poziții. Din cele 147 de versete, 16 au câte două poziții, iar 3 sunt cu câte trei poziții. Numărul total de variații este de 625. Poate părea un număr mare, însă nu toate variațiile au aceeași relevanță. Vom vedea imediat din ce se compun cele 625 de variații de text.

Mai întâi să preciză că din totalul de versete doar 21% conțin variații de text. Așadar, analiza noastră dovedește că afirmația din manualele de Studiul Noului Testament este falsă. 21% reprezintă doar 1/5 din text, iar 147 nu este aproape de 678. Concluzia în acest moment este că foarte puține din versete cunosc variații de text.

Chiar și așa, este interesant de știut în ce constau aceste variații și cât de mult afectează textul și înțelesul său, sau mesajul pe care îl transmite.

Avem 147 de versete cu variații de text, dar în ce constau aceste variații? Ca să aflăm adevărul se impune cercetarea textului verset cu verset.

Din cele 625 de variații presupunem că 166 reprezintă varianta originală de text, și mai rămânem cu 459 de variații. Cu alte cuvinte în manuscrise găsim acest număr de variații față de original. Aici analiza este statistică și nu ne interesează acum care este varianta originală. Știm însă că din totalul de 625 de variații, 166 fac parte din textul original.

Ce am aflat despre restul variațiilor?
73 dintre ele apar doar în câte un manuscris și sunt cele mai puțin relevante. Apoi avem 23 de variații apărute din transcrierea de nume, 50 de variații date de adăugarea sau omiterea unui articol, 222 de variante sunt rezultate din adăugarea sau omiterea a unui cuvânt sau mai multe, 55 de variante apar datorită diferențelor de conjugare a verbului, iar 144 de variante din topica schimbată în text.

În concluzie, cele mai multe dintre aceste variații de text sunt la nivel de cuvinte și doar 16 poziții la nivel de verset, pe doar 21% din text.

Dacă luăm în considerare și rezultatele obținute în urma analizei Evangheliei după Matei, avem doar 18,18% din versete cu variații de text, în textul primelor două Evanghelii.

Până acum, concluzia este că textul nu este nici pe departe alterat așa cum susțin manualele de Studiul Noului Testament.

Cercetarea noastră nu este confesională sau părtinitoare. Rezultatele ei pot fi preluate de orice cercetător interesat de studiul biblic.

În categoria Marcu, Noul Testament, Studiu biblic | Etichete , , , , , , | 2 comentarii

Biblia și numerele (II)

Publicat în 17/01/2016 de Teodosie Paraschiv

Acum cercetez textul Evangheliei după Marcu. Ce credeți, câte numere vom găsi folosite în această Evanghelie? Am văzut că în Evanghelia după Matei sunt folosite 21 de numere, și anume: 1, 2, 3, 4, 5, 6, 7, 9, 10, 11, 12, 14, 30, 40, 60, 70, 99, 100, 4000, 5000, 10000. Oare câte vom găsit în Evanghelia după Marcu?

În urma cercetării făcute am descoperit în textul de la Marcu sunt folosite 21 de numere, și anume: 1, 2, 3, 4, 5, 6, 7, 9, 10, 11, 12, 30, 40, 50, 60, 100, 200, 300, 2000, 4000, 5000. Așadar, în Matei sunt folosite 21 de numere, iar în Marcu tot 21 de numere, sau 7 x 3.

Patru numere se regăsesc doar în textul de la Matei: 14, 70, 99, 10000, iar patru doar în textul de la Marcu: 50, 200, 300, 2000.

Așadar, în textul primelor două Evanghelii sunt folosite 25 de numere.

Pe măsură ce voi obține noi rezultate le voi publica.

În categoria Noul Testament, Studiu biblic | Etichete , , , , | 9 comentarii

Biblia și numerele

Publicat în 11/01/2016 de Teodosie Paraschiv

Cine a citit Biblia știe că în ea sunt pomenite multe numere. De pildă, în VT sunt pomeniți anii cât au trăit urmașii lui Adam până la Noe, iar în NT sunt pomeniți cei 12 Apostoli, înmulțirea pâinilor la cei 5000 și apoi 4000 de „bărbați, afară de femei și copii”, sau cei 153 de pești mari și multe altele.

Dar, v-ați întrebat vreodată, câte numere sunt pomenite în Biblie și care sunt acestea?

Cu siguranță că pomenirea lor nu este întâmplătoare. Aceasta este și părerea Sf. Părinți ai Bisericii. Iată câteva exemple.
Fer. Augustin, în lucrarea „Despre Sfânta Treime” spune că nici un număr din Scriptură nu este întâmplător, adică fiecare reprezintă ceva mai mult decât ceea ce prezintă scriitorul cărții.
Sf. Ioan Hrisostom, în Omilii la Facere zice: ”Să nu trecem cu uşurinţă peste cuvintele Scripturii. Dumnezeiasca Scriptură nu vorbeşte în zadar şi la întâmplare, ci chiar o silabă, chiar un semn are ascuns în el comoară.” Așadar nici numerele nu sunt amintite la întâmplare. Referindu-se la perfecțiunea textului biblic, spune: „Dacă în actele întocmite de oameni pentru afaceri lumeşti, distruse adeseori de vreme, are mare putere data pusă în fruntea actului, iar adeseori chiar o silabă, apoi cu mult mai mult poţi vedea lucrul acesta în Dumnezeieştile Scripturi, scrise ele Duhul Sfânt. Cu o singură condiţie: să fim cu mintea trează, să nu trecem cu uşurinţă peste ele, ci să ne încordăm mintea ca să vedem cu de-amănuntul totul; să nu fim mai răi decât cei care se străduiesc mult pentru cele materiale”.

Vorbind despre profunzimea înțelesurilor cuprinse în Sfânta Scriptură, Sf. Maxim Mărturisitorul, în „Răspunsuri către Talasie” spune: „Cuvântul Sf. Scripturi, deși are margini (e circumscris) după literă, sfârșindu-se deodată cu timpul în care se petrec lucrurile istorisite, după duh, în înțelesurile lui mai înalte, ramâne totdeauna fără hotar (necircumscris). Și nimeni să nu spună că nu poate crede aceasta, știind că Dumnezeu care a vorbit e fără hotar (necircumscris) după natură. Căci cei ce voiesc să asculte cu inima curată sfatul Scripturii, se cuvine să creadă că și cuvântul grăit de El se aseamănă mai mult Lui. Fiindcă dacă Dumnezeu este cel ce a grăit, iar El este după ființă nehotărnicit, e vădit că și cuvântul grăit de El e nehotărnicit”.

M-am gândit să fiu cu mai multă luare aminte la numerele cuprinse în NT, să văd de câte ori apar în text, în câte versete, și care sunt acestea. Credința mea este că nici un număr nu este amintit în Sf. Scriptură la întâmplare. Fiecare număr, ca și fiecare cuvânt conține multe taine pe care le putem descoperi și înțelege doar în măsura în care trăim în Duhul care a inspirat aceste scrieri.

Am început cu Evanghelia după Matei și am descoperit câteva lucruri interesante. Cartea are 28 de capitole, 1071 versete, 21 de numere amintite în text, în 166 de versete, cu 176 de apariții. Ce pot avea aceste numere în comun? Dr. Ivan Panin a scos în evidență existența în Evanghelia după Matei a unui model matematic bazat pe numărul 7. Întrebarea este, se încadrează cifrele de mai sus în acest model? Sau să existe un alt model matematic?
La o simplă analiză constatăm următoarele:
– capitole 28 sau 7 x 4 (1)
– versete 1071 sau 7 x 153 (2)
– numere 21 sau 7 x 3 (3)
– versete în care apar numere 166 sau (7 x 24)-2
– număr de apariții 176 sau (7 x 25)-1 (4)

Numărul 1 apare în 49 de versete, sau 7 x 7 (5), de 56 de ori sau 7 x 8 (6). Din cele 56 de apariți, 42 sau (7 x 6) (7) sunt cardinale, iar 14 sau 7 x 2 (8) sunt ordinale.

După cum putem observa 28, 1071 și 21 se încadrează perfect în designul numeric a lui 7, iar 176 prin învecinare. Aceste 8 trăsături nu pot fi considerate a fi întâmplătoare. Și nu sunt toate, ci doar câte am putut descoperi la o primă trecere peste text.

Existența lor în text demonstrează faptul că textul a rămas nealterat de-a lungul timpului. Este puțin probabil ca un text pe măsură ce se alterează să creeze design matematic. Designul matematic este elementul de siguranță prin care putem verifica integritatea textului biblic.

În încheierea acestui articol dăm lista cu numerele care apar în Evanghelia după Matei: 1, 2, 3, 4, 5, 6, 7, 9, 10, 11, 12, 14, 30, 40, 60, 70, 99, 100, 4000, 5000, 10000.

În categoria Design numeric, Noul Testament, Studiu biblic | Etichete , , , , , , , , | 9 comentarii

Cum folosim metoda analizei matematice (II)

Publicat în 08/01/2016 de Teodosie Paraschiv

În articolul precedent am analizat fraza „Avraam până la David” din Matei 1, 17. Astăzi vom analiza o altă frază, de la Matei 1, 1.
În acest verset, cuvântul „David” apare pentru prima dată în Noul Testament (NT). Aici schema numerică este legătă de 17 și 8, în loc de 7.

Astfel, fraza din Matei 1,1 este „David, fiul lui Avraam” și are următoarele valori de loc și numerice, corespunzătoare celor trei cuvinte:

Valorile de pozitie si numerice ale celor trei cuvinte

Valorile de pozitie si numerice ale celor trei cuvinte

Valoarea de loc 136, sau 8 x 17 este combinație a lui 17 cu 8 (1), cu suma cifrelor factorilor (8 + 1 + 7) 16, sau 2 x 8 (2). Numele comun „fiul” are valoarea de poziție 64, sau 8 x 8 (3), numele proprii David și Avraam au valoarea 72, sau 9 x 8 (4). Unitățile (8 + 4 + 4) au 16 sau 2 x 8, din care prima este 8 și celelalte 8 (5). Zecile (30 + 60 + 30) au 120 sau 8 x 3 x 5, sau 15 x 8 (6), cu suma factorilor (8 + 3 + 5) 16, sau 2 x 8 (7). Literele de început ale frazei au 16, sau 2 x 8, lăsând pentru celelalte 120 sau 8 x 3 x 5 (8) (9).

Aceste 9 trăsături ale lui 8 pentru trei cuvinte este cu o șansă de 1 la 1 200 000 000, sau mai puțin de 1 la un miliard.
Cuvântul Avraam împarte valoarea pozițiilor 136 sau 8 x 17 astfel:

Designul matematic pentru valorile de pozitie

Designul matematic pentru valorile de pozitie

Această împărțire este prin 17 cu șanse de 17 x 17 x 2 x 2 sau 1 la 1156, cu trăsăturile 6, 7, 8, 9 ale lui 8 produse prin dubla divizare a lui 136 în 16 și 120 produc nu numai 8, ci 17 în același timp:

Designul matematic pentru cele trei numere

Designul matematic pentru cele trei numere

Adică 136 este o combinație a lui 8 și 17, opturile sunt produse direct, iar 17 indirect prin învecinare.
Suma cifrelor celor trei valori de poziție 3, 8, 6, 4, 3, 4 este 28 sau 4 x 7 (1), a căror prime două cuvinte au 21 sau 3 x 7, iar ultimul are 7 (2), aceeași divizare este produsă astfel: prima și ultima cifră 3, 4 fac 7, lăsând 21, sau 3 x7 pentru restul (3). Aranjarea acestor cifre în ordinea lor naturală 3, 3, 4, 4, 6, 8 primele 4 fac 14 sau 2 x 7, iar ultimele două fac 14 (4).
Mai mult, seria 3, 8, 6, 4, 3, 4 formează trei perechi simetrice a lui 7 (5), astfel:

prima și ultima 7 sau 7 x 1
următoarele două după prima 14 sau 7 x 2
următoarele două după ultima 7 sau 7 x 1

Există cel puțin 5 trăsături ale lui 7 prezente în suma a șase cifre a valorilor de poziție ale cuvintelor David, fiul lui Avraam, cu șanse de 1 la 16 807.

Iată cum scrierea corectă a lui „David” este amplu demonstrată prin designul matematic (împotriva tuturor editorilor critici după Griesbach) în cele trei pasaje examinate, prin trei scheme numerice distincte.

Designul lui 8 și 17 în Matei 1, 1 este reprodus în silabele celor trei cuvinte și de asemenea în literele lor.

Cititorul care dă dovadă de răbdare și interes poate găsi pentru sine aceste modele matematice.

Dacă urmărim cu atenție calculele și modul de împărțire a valorilor de poziție și a celor numerice, ne putem da ușor seama că schimbarea, omiterea sau adăugarea unei litere în text, distruge designul matematic al textului.

Valorile numerice ale literelor nu sunt date arbitrar, ci așa cum sunt folosite de mii de ani în limba greacă. Valorile de poziție a literelor, așa cum am amintit în articolul precedent, sunt date de poziția literei în alfabet, de la alfa la omega.

Dacă aveți nelămuriri, vă rog să mă contactați, pe zona de comentarii.

În categoria Design numeric, Noul Testament, Studiu biblic | Etichete , , , | 2 comentarii

Cum folosim metoda analizei matematice

Publicat în 04/01/2016 de Teodosie Paraschiv

Analiza matematică a textului ne ajută să stabilim care sunt formele corecte de citire acolo unde editorii sunt nesiguri.
Să luăm, de exemplu, cuvântul David. Prin analiza designului matematic putem corecta scrierea cuvântului David pe care Laucmann, Tischendorf, Tregelles, Alford și Westcott și Hrost, îl dau sub forma „Daveid”, cu șase litere în loc de cinci.

Prin adăugarea unei litere cu valoarea numerică de 5, designul matematic din Matei 1, 18-25 este distrus.

Înainte de a verifica acest exemplu, vom prezenta și o altă metodă de analiză, prin utilizarea valorilor de poziție a literelor în alfabet, care este diferintă de valoarea numerică a acestora. Valoarea de poziție a unei litere în greacă sau ebraică este dată de poziția literei respective în alfabet. α=1; β=2; γ=3 … ω=24.

Astfel, cuvântul Iisus, Ιησους, care are valoarea numerică 888, are valoarea de poziție 87, ca sumă a numerelor 9, 7, 18, 15, 20, 18, valoarea de poziție a celor șase litere.

În Matei 1, 17 avem expresia „Avraam până la David”, cu următoarele valori:

valoare de pozitie

valoare numerica

cuvant

34

145

Αβρααμ

47

1005

εως

38

419

Δαυιδ

119

1569

Această frază are valoarea de poziție 119, sau 17 x 7 (1), și șapte silabe (2), cu 14 litere sau 2 x 7 (3), suma cifrelor valorii numerice 1569 este 21, sau 3 x 7 (4). În același timp valoarea numerică produce indirect (prin învecinare 1568) 7 x7 x 2 x 2 x 2 x 2 x 2, un multiplu de șapte (5) ori șapte (6), cu șapte factori (7).
Cele șapte silabe, cu valoarea de poziție 1, 20, 13, 5, 42, 5, 33 se împart astfel: cea mai mare valoare de poziție este 42, sau 6 x 7, iar celelalte au valoarea 77, adică 11 x 7 (8), cu suma cifrelor 14, sau 2 x 7, iar unitățile și zecile se împart la 7 (9), adică 7 este 7 x 1, iar 70 este 7 x 10.
Cele 14 litere au următoarele valori de poziție 1, 2, 17, 1, 1, 12, 24, 18, 4, 1, 20, 9, 4 împărțite astfel:

cele impare au 35 sau 7 x 5 sau (17 x 2)+1
cele pare au 84 sau 7 x 2 x 2 x 3 sau (17 x 5)-1

Această împărțire este prin șapte (10), cu suma factorilor lui 84, paisprezece, sau 2 x 7 (11). Așa cum 119 este 7 x 17, această împărțire produce de asemenea și 17 prin învecinare, după cum se poate vedea mai sus.

Aceeași situașție este și cu silabele prima și ultima, astfel:

prima și ultima au 34 sau 17 x 2 sau (7 x 5)-1 (12)
celelalte au 85 sau 17 x 5 sau (7 x 2 x 2 x 3)+1 (13)

Aici avem pe 17 care împarte direct, însă cele doă trăsături (12) și (13) ale lui 7 sunt produse indirect prin învecinare.

Aceeași împărțire a lui 119 în 34 și 85 este produsă în cuvinte, astfel:

Avraam are 34 sau 17 x 2 sau (7 x 5)-1 (14)
celelalte au 85 17 x 5 sau (7 x 2 x 2 x 3)+1 (15)

Și această enumerare de calcule nu este exaustivă.

Acest design elaborat, nu numai a lui 7 ci și a lui 17, este distrus cu litera adăugată în „Daveid”, cu valoarea de poziție 9 și valoarea numerică 10.

(va urma)

În categoria Design numeric, Noul Testament | Etichete , , , , , | Comentariile sunt închise pentru Cum folosim metoda analizei matematice

Metode de cercetare a textului biblic (IV). Metoda analizei matematice

Publicat în 02/01/2016 de Teodosie Paraschiv

 

Aduc în atenția teologilor o nouă metodă de cercetare a textului biblic, și anume metoda analizei matematice.

Metodele clasice sunt binecunoscute: istorică, critică, istorico-critică și critico-istorică, care analizează textul din punct de vedere lingvistic, gramatical, al vocabularului etc. Toate aceste metode, aș putea spune, analizează textul la suprafață.
Vreme de 1700 de ani metoda clasică de cercetare a fost cea istorică. La sfârșitul sec. XVII Richard Simon inaugurează metoda criticii istorice din care au derivat noi metode tot mai critice, mai ales în sec. XIX. Critica negativă a avut ca scop principal contestarea autenticității, integrității și caracterul inspirat al textelor biblice. Abordarea așa zis „științifică” a fost mai mult una ideologică. În paralel s-au făcut eforturi din partea unor cercetători de publicare a unor ediții critice ale textului Noului Testament, pe baza analizei manuscriselor existente.

În prezent putem observa trei direcții de cercetare:
1. cea pentru publicarea unei ediții critice a textului Noului Testament;
2. cea de contestare a autorității textului biblic, pe baze ideologice, și
3. cea de interpretare gnostică, sincretistă a textelor Noului Testament.

În acest context, propun teologilor noua metodă de cercetare a textelor biblice, cea a analizei matematice. Ea este una potrivită vremurilor noastre, în care dezvoltarea științei și a tehnicii ne vine în ajutor. Critica biblică trebuie privită în contextul în care a apărut, cea a iluminismului, liberalismului, a revoluției industriale și a evoluționismului. În acea vreme era la modă atacarea prin orice mijloace a religiei.

Dezvoltarea tehnicii de calcul și a informaticii ne permite abordarea textului biblic cu o nouă metodă de cercetare, care este mai precisă decât cele precedente, întrucât matematica este un limbaj universal, ușor de înțeles de toată lumea.

Analiza matematică a textelor biblice are o istorie venerabilă, veche de sute de ani. Însă lipsa mijloacelor de calcul au făcut ca această metodă să rămână folosită și cunoscută doar câtorva cercetători, care-și dedicat întreaga viață studiului biblic pe text. La începutul sec. XX, această metodă a fost folosită de rabinul Michael Weissmandl pentru textul Torei, iar Ivan Panin, profesor de matematică la Harvard pentru textul Noului Testament. Amândoi au lucrat manual ca și înaintașii lor. Abia în anii `80 ai secolului trecut, cercetarea a fost reluată folosindu-se noua tehnică de calcul disponibilă. Textul Torei a fost analizat de mulți cercetători evrei, dar și de creștini. Textul Noului Testament a fost analizat matematic de către Del Washburn și Norm Patriquin.

Analiza matematică a textului biblic este folosită exclusiv de apărătorii autenticității Bibliei. Criticii se mulțumesc doar cu contestarea acestei metode și discreditarea celor ce o folosesc.

Întrebarea este, de ce?
Pentru că această metodă nu face apel la interpretări subiective ale textului, ci doar analizează și prezintă uimitorul design matematic care însoțește textul. Designul există sau nu, așa că nu lasă loc la interpretări.

Cercetătorii obiectivi recunosc acest design și îl fac cunoscut publicului, ca pe un argument în favoarea originii supra-umane a textului, a autenticității și integrității lui. De cealaltă parte, pornind de la premisa că textul biblic este o colecție de mituri și povești, criticii respind direct metoda de cercetare, întrucât nu pot respinge rezultatele ei. Astfel ei se fac că nu văd și nu înțeleg designul matematic.

M-aș bucura ca teologii creștini, indiferent de confesiune, să înțeleagă importanța rezultatelor acestor cercetări și să le folosească în studiul biblic ca argument în favoarea autenticității, integrității și a caracterului inspirat al textului biblic.

În categoria Noul Testament, Studiu biblic | Etichete , , , , , , , , | Comentariile sunt închise pentru Metode de cercetare a textului biblic (IV). Metoda analizei matematice

Să învățăm mai multe despre Biblie (IV)

Publicat în 01/01/2016 de Teodosie Paraschiv

După cum am amintit într-un articol precedent din această serie, pe de o parte, există cercetători și ideologi care contestă autenticitatea și caracterul revelat al textelor biblice, considerându-le mituri și povești, iar pe de altă parte există cercetători și adepți ai unor teorii sincretiste, conform cărora textele biblice au fost denaturate sau cenzurate. Aceștia încearcă interpretarea textelor din perspectivă gnostică, sau neo-spiritualistă, curent cunoscut sub numele de new age.

Din nefericire, cititorului de rând cu greu poate afla perspectiva creștină autentică despre textul biblic. În schimb are acces la mii de materiale de critică liberală negativă sau la cele de origine gnostică, sincretistă. Aș putea spune că se simte lipsa materialelor de apologetică creștină, care să facă cunoscute adevărurile de credință și istoria creștină omului de astăzi, prin folosirea unui limbaj și a unei abordări adecvate contextului socio-cultural, politic și spiritual în care trăim.

Ca o consecință a dezvoltării tehnicilor de comunicație și a schimbului de informații dintr-un capăt la altul al lumii, mediul oferit de internet este unul sincretist. Cititorul cu greu poate ierarhiza valoric informația ce i se oferă, în primul rând din lipsa unor criterii de evaluare, apoi imposibilității fizice de a procesa toate materialelor la care are acces. Astăzi este foarte ușor să te pierzi în noianul acesta de informații.

Din perspectiva apologeticii creștine, ceea ce putem face, în cazul nostru, este să oferim cititorului perspectiva creștină asupra textului biblic.

Când cauți informații despre Biblie și istoria ei, este foarte ușor să dai peste materiale gnostice, care pretind că Biblia a fost cenzurată de Biserică în sec. IV, sau să dai peste materiale ale unor noi „clarvazători” care încearcă să rescrie sau să interpreteze Biblia pe baza viziunilor pe care le-au avut. Este foarte ușor să cazi în capcana acestor curente new age, care amestecă adevărurile biblice cu cele de natură spiritistă, teosofică, gnostică, budistă sau de altă natură.

Din totdeauna a existat o mișcare spiritistă, în toate religiile. Nu este ceva nou, chiar dacă spiritismul a încercat să fie prezentat științific în sex. XIX; acest secol a fost secolul în care, aș putea spune, spiritismul a fost popularizat în rândul lumii creștine. Pe lângă multitudinea de secte neoprotestante, atunci au reapărut spiritismul și teosofia, din care la începutul sec. XX s-a desprins antroposofia.

Amintesc toate aceste fapte pentru a putea înțelege mai bine cum să interpretăm textul biblic.

Biblia a fost atacată pe de o parte de ateismul criticii liberale negative și a ateismului ideologic marxist, iar pe de altă parte de curentele spirituale, precum spiritismul, teosofia, antroposofia și ecumenismul sincretist, cunoscute astăzi sub numele de spiritualitate new age.

În acest mediu care ne înconjoară încercăm să facem o prezentare creștină a autenticității, integrității și inspirației textului biblic. Ceea ce veți citi pe acest site reprezintă punctul de vedere creștin asupra Bibliei, delimitat de opiniile ateismului criticii liberale, ale ateismului ideologic marxist sau ale interpretărilor venite din partea grupărilor gnostice și new age.

În categoria Studiu biblic | Etichete , , , , | Un comentariu

Metode de cercetare a textului biblic (III)

Publicat în 30/12/2015 de Teodosie Paraschiv

Astăzi am ales să prezint metoda analizei matematice în studiul biblic. Este o metodă nouă încă prea puțin folosită. Aș putea spune că este folosită doar de cercetătorii care au descoperit-o. Cred că a venit vremea de a o face cunoscută în rândul tuturor teologilor, a clerului și credincioșilor. Această sarcină revine cercetătorilor, teologi sau nu. Așa cum celelalte metode presupuneau să cunoști, printre altele, istoria biblică, limbile clasice (ebraica, greaca, latina), lingvistica, tot așa noua metodă presupune un minim de cunoștințe matematice, și mai ales plăcerea de a lucra cu cifrele.

Oricum, pentru teologii ortodocși nu ar trebui să fie o problemă, pentru că nu le cere nimeni să se transforme în cercetători ai textului biblic, ci doar să aibă mintea deschisă și să înțeleagă valoarea acestei noi metode de cercetare și analiză a textului biblic. M-aș bucura ca toți cititorii să fie interesați de modul de folosire a analizei matematice în studiul textului biblic, și mai ales să înțeleagă importanța rezultatelor.

Așa cum am mai spus, aplicând această metodă putem descoperi că textul biblic este semnat de autor și este autentic. Designul matematic are aceleași proprietăți ca și semnătura electronică ce însoțește un document electronic. Ea dovedește autenticitatea, integritatea și nou-repudierea. La fel, designul matematic dovedește că autorul este o inteligență supra-umană, că textul este integral și că proprietatea nu poate fi trecută pe seama altcuiva.

Nu cred că are rost să intru în prea multe detalii despre semnătura electronică. Acum ea este folosită de tot mai multe persoane și nu presupune cunoașterea principiilor de funcționare.

Designul matematic care insoțește textul biblic mai are rolul de sumă de control și algoritm de corectare a erorilor, exact ca în cazul protocoalelor folosite în transmisiile electronice de date. Transmisiile de date nu sunt altceva decât o formă de copiere și multiplicare. În timpul transmisiilor de date pot apărea erori, însă acestea sunt corectate folosind algoritmi creați special, care verifică sumele de control ale pachetelor transmise. Dacă apare o eroare, pachetul respectiv este retransmis.

În cazul textului biblic designul matematic funcționează ca un algoritm de autocorectare. Sigur, asta după ce se face verificarea. Acum când acest algoritm este
descoperit, putem să-l folosim pentru a verifica dacă textul s-a păstrat nealterat, iar dacă se constată o alterare, aceasta poate fi corectată. Designul matematic este uimitor, și îndeplinește funcții multiple, pe care abia acum începem să le descoperim în parte.

Să luăm ca exemplu secvențele de litere echidistante (ELS – în engleză) descoperite în cărțile Vechiului Testament. Putem extrage milioane de aemenea secvențe. Însă nu
toate sunt relevante. Ele pot deveni folositoare doar dacă prin analiză matematică descoperim existența unui design, sau a unui proiect intenționat de așezare a lor în text. Cercetările întreprinse pe textul Torei , dar și a altor cărți ale Vechiului Testament, a dus la concluzia că există un proiect intenționat de așezare a acestor secvențe de litere echidistante.

La ce folosește această descoperire? În primul rând folosește la verificarea integrității textului biblic. Cum?

Pentru a înțelege mai ușor, să luam un exemplu. Să ne imaginăm o schelă. Dacă o realizăm, să zicem, folosind grinzi din lemn, pe care le unim între ele, pe muchiile unui paralelipiped, scara nu va fi deloc rigidă și va exista riscul să cadă. Ce facem ca să o întărim? Îi punem niște întârituri pe diagonală și așa o facem să fie mai rigidă. Cu cât mai multe diagonale cu atât mai rigidă va fi. Nu se va mai putea mișca din nici o imbinare.

Acum să ne întoarcem la textul biblic. Să ne închipuim textul ca pe o mulțime de grinzi (rândurile) separate între ele. În această fază putem scoate sau agăuga litere sau
cuvinte în voie. Nu ne oprește nimic. Ce facem ca să securizăm textul, sau să-l întărim împotriva modificărilor (a mișcării cuvintelor sau literelor de la locul lor)? Dacă suntem constructori și le avem cu meseria, înțelegem că avem nevoie de niște întărituri, așa cum folosim să întărim o schelă. Avem nevoie de niște întărituri care să
rigidizeze textul, altfel spus să nu mai putem mișca cuvintele sau literele de la locul lor.

Ce facem? Teoretic aplicăm niște întărituri ve verticală și în diagonală în text (adică niște cuvinte inteligibile). De fapt formăm pe verticală și pe diagonală cuvinte inteligibile, folosind literele din text. Acestea sunt secvențele de litere echidistante, sau codurile, cum le-au nimit cercetătorii. Ele se folosesc ca niște marcatori, dacă adaugi sau scoți chiar și o singură literă, marcatorii dispar, adică secvențele de litere echidistante nu mai creează cuvintele de marcare a integrității.

Un text cum este Tora, care are 304.805 litere, nu poate fi securizat doar prin câteva secvențe de litere echidistante inteligibile, ci este nevoie de mii de asemenea secvențe inteligibile, dispuse în așa manieră încât să reflecte un proiect intenționat de așezare a lor în text. Orice constructor înțelege ce vreau să spun, chiar dacă nu este teolog. Asemenea și un informatician poate înțelege ce spun, pentru că aceste coduri funcționează ca un algoritm de corectare a erorilor sau sume de control.

Problema este că teoretic am creat conceptul și-l putem înțelege cu toți, prin comparațiile date, însă implementarea lui este peste puterea omenească.

Cercetătorii au pus textul pe calculator și au căutat diverse seturi de secvențe de litere echidistante, apoi le-au analizat din punct de vedere statistic pentru a verifica dacă apariția lor este întâmplătoare sau nu. Multitudinea de coduri descoperite și complexitatea legăturilor dintre ele și uneori legătura cu textul în care apar, relevă faptul că textul biblic, al Torei în primul rând, și al celorlalte că cărți din Vechiul Testament studiate, s-a păstrat până în zilele noastre nealterat.

Nici o altă metodă clasică de analiză a textului biblic nu poate oferi certitudinea integrității textului așa cum o face metoda analizei matematice. Asta ar trebui să înțeleagă teologii și orice persoană care este interesată de autoritatea Bibliei.

Mai mult, complexitatea codurilor (așa sunt numite secvențele de litere echidistante inteligibile) descoperite în textul biblic ne obligă să recunoaștem că textul biblic nu este de origine umană, întrucât nici o minte omenească nu ar fi putut crea un text inteligibil, așa cum este Biblia, și care să conțină mii și mii de coduri. Concluzia este că autorul Bibliei este exact cine spune Biblia că este, adică Dumnezeu.

Întreaga critică negativă și atacurile ateilor pălesc toate în fața argumentelor obținute în urma analizei matematice a textului biblic. Sutele de cărți scrise împotriva Bibliei au ajuns maculatură, fără nici o valoare științifică, teologică, istorică sau literară.

Miza este prea mare ca mediile academice seculariste și ateiste să accepte existența acestor dovezi indubitabile. Ateii și critica liberală fac tot posibilul să discrediteze pe orice cale aceste descoperiri.

Sigur, se poate vorbi mult pe acest subiect. Importanța codurilor este mult mai amplă. Și să nu uităm! Secvențele de litere echidistante (ELS) sunt doar o parte din codurile pe care le conține textul biblic.

(va urma)

În categoria codul Bibliei, Design numeric, Studiu biblic | Etichete , , , , , , , , | Un comentariu

Metode de cercetare a textului biblic (II)

Publicat în 28/12/2015 de Teodosie Paraschiv

În prima jumătate a sec. XX, Pr. Prof. Athanase Negoiță făcea următoarele observații: „În literatura teologică a Bisericii Răsăritului studiul Teologiei Biblice n-a fost luat în considerare. În Biserica Romano-Catolică mult timp a fost lăsat deoparte, nefăcându-i-se loc printre studiile lămuritoare ale Vechiului Testament, deoarece o socoteau ca o preocupare a Bisericii Protestante, care într-adevăr i-a dat toată atenţia, fiindcă numai la protestanţi găsim foarte multe scrieri de acest gen.” Și continuă zicând: „Din cuprinsul Bisericii Ortodoxe nu cunoaştem o teologie biblică a Vechiului Testament. Lucru este oarecum explicabil. Aproape toată Ortodoxia a stat sub stăpânirea musulmană a turcilor până acum câteva decenii. […] Cu mari jertfe de bani şi chiar de sânge a putut Ortodoxia să-şi menţină fiinţa. A mai vorbi de şcoli şi de scrieri în aceată stare era aproape cu neputinţă. Singurii ortodocşi rămaşi în afara stăpânirii turceşti au fost ruşii. Ei au dat la iveală multe opere de teologie creştină, mai puţin scripturistică. O teologie biblică propriu-zis n-au nici ei. Scrierea lui Lopuhin este mai mult o istorie biblică, disciplină care se deosebeşte net de teologia biblică.”
Cu alte cuvinte, Athanase Negoiță constată, la vremea sa, lipsa studiilor de teologie biblică în mediul ortodox.

După instaurarea regimului comunist și până la sfârșitul sec. XX au fost publicate și reeditate aceleași manuale de Studiul Vechiului și Noului Testament. Citindu-le poți să observa cu ușurință că autorii lor au fost influențați de critica protestantă, susținând o opinie care să împace și concepția ateistă a regimului politic, dar și Tradiția Bisericii. De multe ori opinia acestor autori este de-a dreptul contradictorie. Oricum, autorii de manuale de după 1948 nu au mai păstrat direcția deschisă de Pr. Prof. Athanase Negoiță.

Iată ce putem citi în manualul de Studiul Noului Testament, ed. a IV-a, care are ca autor pe Pr. Prof. V. Prelipcean: „Mai pe urmă se va arăta că acele cărţi pe care Biserica le are în canon şi care sunt inspirate de Duhul Sfânt au ajuns până la noi întregi, adică neschimbate în părţile esenţiale, în chestiunile de fond şi de învăţătură mântuitoare.”

Cu alte cuvinte, cărțile Bibliei au ajuns până la noi „întregi”, „neschimbate în părțile esențiale”. Dar care sunt esențiale și neesențiale nu ni se spune. „În chestiuni de fond și de învățătură mântuitoare”. Pe baza celor afirmate de autor, despre restul textului tragem concluzia că nu a ajuns întreg.

Să mai analizăm o afirmație Pr. Prof. V. Prelipcean: „Referitor la extensiunea inspiraţiei, în cursul veacurilor s-au făcut două greşeli. Unii au greşit prin exces, extinzând inspiraţia până la cuvinte (inspiraţie verbală), alţii, dimpotrivă, au greşit reducând inspiraţia numai la locurile unde este vorba de învăţătura pură de credinţă şi de morală. […] Părerea aceasta (despre inspirația verbală – n.n.) nu se poate susţine, pentru că în cazul inspiraţiei verbale ar fi cu adevărat inspirat numai aghiograful cărţilor sfinte. Apografele (copiile) şi traducerile nu ar mai avea deplină autoritate, ceea ce ar putea da motive serioase de îndoială privitor la autoritatea textului de azi. În cazul inspiraţiei verbale sunt absolut inexplicabile deosebirile de stil şi frazeologie la autorii sfinţi.”

Cu alte cuvinte neagă inspitația verbală. Părerea mea este că obiecțiile pe care le aduce sunt copilărești. De vreme ce textul original a fost inspirat în cuvânt și în literă, copiile și traducerile transmit aceeași informație inspirată, în măsura în care acestea se face corect. Inspirația arată sursa informației așternute în scris, iar sursa este Dumnezeu. Copiile și traducerile transmit mai departe informația, care are aceeași sursă divină. A copia sau a traduce nu înseamnă a schimba sursa primară a informației.

O altă obiecție a autorului este: „Inspiraţia verbală nu poate fi admisă şi pentru motivul că scriitorii sfinţi ai Noului Testament, atunci când citează texte din Vechiul Testament, nu fac acest lucru după originalul ebraic, ci, în cele mai multe cazuri, citează textele după traducerea greacă a Septuagintei, sau uneori şi după memorie.”

Și această obiecție este copilărească, ca să nu spun absurdă. Și Mântuitoril, și Sf. Apostoli și Sf. Părinți citează din Vechiul Testament folosind Septuaginta. Și noi știm că traducerea greacă a Vechiului Testament este text inspirat.

Apoi urmează o afirmație contradictorie: „Din caracterul inspirat al Sf. Scripturi rezultă adevărul ei. Dacă Scriptura este cuvântul lui Dumnezeu, e cu neputinţă să se afle în ea greşeală, căci Dumnezeu nu poate nici să înşele, nici să se lase înşelat. Imposibilitatea Scripturii de a greşi e urmarea logică a caracterului ei inspirat.”

Această afirmație contrazice ce a afirmat mai sus. Noi spunem că dacă Biblia este fără de greșeală, înseamnă cu toate cuvintele și toate literele sunt inspirate.

Diacon Prof. Nicolae I. Nicolaescu, în manualul de Studiul Noului Teastament pentru Institutele teologice, citându-l pe V. Gheorghiu, afirmă următoarele:

„Din lipsă de precizare a raportului dintre acţiunea umană şi divină în cadrul inspiraţiei, s-a dat posibilitatea unor teologi să formuleze şi alte două concepţii despre inspiraţie şi anume:
1. Concepţia după care acţiunea divină asupra autorului sfânt merge atât de departe, încât Dumnezeu îi dictează cuvânt cu cuvânt tot ceea ce scrie. Această concepţie e numită „inspiraţie verbală”.
2. Concepţia după care acţiunea lui Dumnezeu în inspiraţie se răsfânge exclusiv asupra adevărurilor de credinţă şi a adevărurilor morale.

Ambele concepţii sunt eronate. Împotriva celei dintâi se ridică faptul că între scrierile inspirate de Dumnezeu există vădite deosebiri de formă. Din această diferenţă rezultă contribuţia personală a autorilor, atât de diferiţi ca cultură, ca stil, ca limbă, ca vocabular.
Impotriva celei de-a doua, se ridică Sf. Tradiţie, care raportează inspiraţia asupra intregului cuprins al Sf. Scripturi. Nu se poate lăsa la aprecierea cititorului care adevăruri biblice sunt inspirate şi care nu.”

Și în acest caz vedem că este respisă inspirația verbală.

După aceste manuale au fost pregătite mai bine de 50 de generații de absolvenți ai seminariilor și institutelor teologice.
De peste 100 de ani nu s-a adus nimic nou în teologia biblică ortodoxă românească. Profesorii de studii biblice rămân în continuare tributari concepțiilor care au dominat sec. XIX.

Acesta este motivul pentru care aduc în atenția teologilor ortodocși o nouă metodă de cercetare, pe care o numesc metoda analizei matematice a textului biblic.

(va urma)

În categoria Noul Testament, Studiu biblic | Etichete , , , , , , , , , , , | Comentariile sunt închise pentru Metode de cercetare a textului biblic (II)