Zeii din vechime, extratereștri de astăzi (XIX)

A venit vremea să discutăm și despre rezultatul cercetărilor dr. Corado Malanga. În ultima lună am încercat să aprofundez rezultatul acestor cercetări. Informațiile disponibile pe internet sunt multe și nu am avut timp să le parcurg pe toate pentru a putea face o sinteză a tuturor acestora. M-am rezumat la analiza declarațiilor sale dintr-un material video de patru ore. [1]

Dr. Corado Malanga începe de definirea termenilor și a ceea ce noi numim realitate conștient acceptată, diferită de cea pe care o cunoaște inconștientul nostru.

Corrado Malanga, cercetător la Facultatea de Chimie a Universităţii din Pisa. Pe lângă chimie s-a interesat mereu de fenomenul OZN. A frecventat anumite centre italiene care afirmau că fac cercetare cu privire la aceste fenomene. După mulţi ani a ieşit din ele, mai exact după 35 de ani de şedere într-un asemenea centru. Aceste centre erau pline de persoane care, în realitate, aveau legătură cu serviciile secrete. Şi erau interesaţi mai mult de interese personale, decât de cercetarea pe care ar fi vrut el s-o facă. În ultimii 20 de ani s-a dedicat cercetării fenomenelor de răpire, abductions, în engleză. Răpiri ET ar spune omul de pe stradă. Cu anumite tehnici particulare a încercat să înţeleagă acest fenomen.
Acum după 20 de ani de la acel moment poate să spună că a înţeles despre ce este vorba. El are peste 50 de lucrări publicate în reviste ştiinţifice, aşa că nimeni nu poate să spună că nu ştie ce prezintă. A înţeles ce este acest fenomen, cum se manifestă şi cum poate fi combătut.

Să conștientizăm!

Percepem lucrurile doar de care suntem conștienți, pe care am învățat să le conștientizăm. În schimb inconștientul nostru știe mult mai multe despre realitatea înconjurătoare. El înregistrează lucrurile așa cum sunt, chiar dacă nu suntem conștienți de ele. Știința afirmă că un fenomen pentru a exista trebuie să fie repetabil, pentru că altfel nu există. Trebuie să fie măsurabil, pentru că altfel nu există. Din acest punct de vedere crearea Universului nu există, întrucât fenomenul nu este repetabil. El este unic. Din acest punct de vedere pur filologic se pare că ştiinţa oficială de astăzi s-a blocat, s-a împiedicat de ea însăşi. Eu obișnuiesc să spun că știința a ajuns mai dogmatică decât teologia. Lumea academică de astăzi apără cu îndârjire vechile dogme „științifice” și refuză să mai accepte că există o realitate nevăzută care nu se supune dogmelor materialiste. Majoritatea cercetătorilor cred că teoria relativității explică tot, însă nu este așa. Fizica lui Bohm spune altceva.

Ce zice fizica Bohm? Bohm zice că nu există spaţiul, nu există timpul, şi nu există energia. În realitate Universul este nelocal.
Ce înseamnă asta? Înseamnă că nu există un „aici” şi un „acolo”. În realitate, Universul este un spaţiu-timp unic, într-un unic punctuleţ, mic, mic. Unde nu sunt distanţe de parcurs, şi unde nu există timp care trece. Totul se întâmplă într-un singur moment.
Bohm mai zice şi altceva. Zice că Universul, structurat astfel, are caracteristicile fizice ale unui Univers holografic, o hologramă. Un Univers de natură virtuală, unde noi, spectatorii, privim pe un ecran un spectacol, un film, al cărui regizori, inconştient, suntem chiar noi. Suntem regizori şi spectatori în acelaşi timp.
Nu doar Bohm susţine şi demonstrează acest lucru cu formule matematice foarte riguroase, ci şi alţi fizicieni din zilele noastre.”

Continuă cu descrierea raselor de extratereștri de care își amintesc răpiții. Ceea ce urmează devine tot mai fascinant. Vă îndemn să nu trageți concluzii pripite, ci să aveți răbdare până la finalul prezentării. Sunt mii de oameni care descriu lucrurile în mod asemănător, fără să fi avut contact între ei, fără să fi avut de unde se inspira. Ei relatează trăirile depozitate în inconștient. Nu fac decât să descrie, nu să inventeze.

Primul tip de extraterestru cu care răpiții au de a face este unul mic, cam de 1,2 metri înălțime.

În faţa acestor extratereștrii mici nu se poate face prea multe. ET mic te apucă uneori cu mâna sa ciudată şi te trage. Te trage din pat, te trage dincolo de zid care a devenit transparent, iar tu treci prin el, şi dincolo de zid este o maşină zburătoare, care apoi te va lua de acolo. Acesta este un mare impact. [2]
Acest extraterestru mic este reprezentarea unui fel de robot biologic, un fel de servitor. Nu face mare lucru. În spatele lui sunt ceilalţi, cei care comandă cu adevărat. Acest mic ET când este în stand by, adică nu face nimic, se aşează pe pământ ghemuindu-se. Toate descrierile pe care le-au făcut răpiţii sunt identice, toate sunt de acest fel.

Comunicarea este telepatică. Extratereștri nu te ating decât dacă este nevoie. Ei îl ghidează pe răpit prin poziționarea lor comună. Dacă vreun răpit reușește să se opună, atunci se apelează la bagheta paralizantă.

Acest extraterestru de fapt este un servitor, servitorul altor extratereștrii, al celor care comandă. Şi în funcţie de tipologia extraterestrului care comandă, aceste modele de mici servitori sunt uşor diferite.

De ce răpiții își amintesc cel mai bine acest tip de extraterestru? Foarte simplu! Pentru că este extraterestrul care intervine la începutul şi sfârşitul răpirii, şi este extraterestrul care intervine în momentul în care li se şterge creierul. Este ET care, atunci când li se reporneşte creierul şi ei încearcă să înţeleagă unde se află şi să înţeleagă ce li s-a întâmplat, el deja pleacă. Când vine la începutul răpirii şi când pleacă la sfârşitul răpirii, răpiții au două fotograme care îl reprezintă pe acest ET. Şi nu își amintesc nimic din ceea ce s-a întâmplat cu acei ET, cei care comandă în realitate. Iată de ce acesta este extraterestrul pe care tindem să-l vedem cel mai mult în reconstituiri, în filmele SF de astăzi. Este ET cel mai popular dintre toţi. Dar abia în spatele acestuia este adevărul, mult mai mare, mult mai complicat.

O altă tipologie de extraterestru este cea care seamănă cel mai mult cu noi. Sunt un fel de mamifere înalte de 2,20 – 2,40 m. Diferenţa constă în faptul că aceste fiinţe sunt descrise ca femele şi masculi. Masculii sunt mai înalţi, au 2,40 m. Au cinci degete lungi. Pielea, pare a fi bronzată, un maroniu deschis, un pic spre culoare a morcovului.

Culoarea părului are toate nuanţele de portocaliu, de la nuanţa cea mai deschisă, până la roşu închis. Craniul arată de parcă ar fi fost strivit, şi alungit în partea din spate, aşa cu se vede reprezentat şi în basoreliefurile antice. Această fiinţă este mai mare decât noi.

Îmbrăcămintea este de culoare albastră, albastru mai deschis, sau albastru mai închis. Este un costum, de obicei foarte mulat, care este caracterizat de două aspecte fundamentale. Pe pectoralul stâng este un semn, un semn pe care răpiţii îl descriu foarte confuz, dar este ceva care seamănă cu două triunghiuri. Unul peste celălalt. Ceva care arată ca două compasuri. Ceva ce aminteşte, în mod curios, de simbolul masoneriei, asta ca să ne înţelegem. De obicei de culoare galbenă. Deci albastru şi galben sunt două moduri de a evidenţia foarte bine simbolismul care se află pe piept în partea stângă.

Încălţămintea seamănă cu bocancii militari, care se închid strâns pe membrele inferioare, dar au o talpă care ar putea semăna cu o talpă de gumă. Aceste fiinţe înalte nu fac foarte mult zgomot când se mişcă. Lucrul cel mai impresionant este faptul că părul este lung, nefiind tuns scurt, atât la femelă cât şi la mascul. Nasul este mic, gura este mică, dar bine pronunţată, ochii sunt albaştri, alungiţi în stil oriental, dar pupilele au o formă verticală, cu o geometrie variabilă, ca la pisici.

Acest tip al înfăţişării este reţinut cel mai bine, pentru că răpiţilor li se pare cel mai alarmant lucru. Astfel, aceşti răpiţi visează pisici, lei, care fac ceva în timpul nopţii, iar apoi în descrierea visului, vor descoperi că nu este vorba de un vis, ci de o realitate, modificată cu abilitate.

Dar este un mamifer acest extraterestru? Nu ştim acest lucru. Bineînţeles că ideea de a vedea ceva care are 2,40 m, care are două picioare, două braţe, doi ochi, chiar dacă este un pic diferit de noi, ne face să credem că este într-adevăr un mamifer.
Acest tip de extraterestru îl comandă pe cel micuţ. Cel micuţ face munca murdară. Vine şi te ia. Te duce pe maşina sa zburătoare, dar în maşina zburătoare este „blondul cu cinci degete”. Îl numim aşa chiar dacă în realitate are părul roşu, care este cu femela, iar în interiorul maşinii zburătoare se întâmplă ceva, despre care vom discuta mai târziu. Acest tip de extraterestru, care seamănă cel mai mult cu noi, are o altă caracteristică, aceea de a avea un nume.

Când este întrebat: „Dar tu cine ești?”, el răspunde: „Aiştar, Istar, Astarte, Astaroth, Axtir”, adică o fonetizare, care, chiar dacă este diferită, este categoric asemănătoare în toate cazurile.
Într-un caz, în care discursul a mers mai departe, în acel puţin care se poate face în tentativa de a vorbi cu un extraterestru care nu are nici un chef să-ţi dea explicaţii, acest ET a spus: „Dar nu, acesta nu este numele nostru.” „Voi credeţi că este numele nostru, dar în realitate înseamnă altceva.” „Înseamnă, primul, predecesorul, cel care a venit primul.” „Voi sunteţi ai noştri.”

Ce înseamnă asta? Trebuie să vă amintesc că acest tip de extraterestru vorbeşte în mod arhetipic, în interiorul capului (mental). Apoi partea noastră cerebrală interpretează arhetipul sub formă de foneme şi sub formă de imagini. Din acest motiv fonemul nu este mereu acelaşi. Pentru că fiecare dintre noi are o mică diferenţiere în creier, care îi permite să vadă lumea care îl înconjoară în mod diferit. Doar nu credeţi că toţi văd culoarea roşie în acelaşi fel. Noi credem asta, dar nu este aşa. Sau că auzim cuvintele în acelaşi fel. Nu este aşa. La fel şi acest tip de interacţiune, are loc în mod diferit.

Axtir, Astaroth, dar Astaroth este numele diavolului. Aiştar este zeiţa sumerienilor. Dar ce este în spatele acestor lucruri? De exemplu, Axtir, Aiştar este mama zeilor, este cea care a venit prima, cea care i-a generat pe ceilalţi. Şi iată că iese la suprafaţă acelaşi discurs pe care extraterestrul ni l-a comunicat în interior. Extraterestrul blond cu cinci degete este predecesorul, cel care a venit primul, cel care pretinde că ne-a dat mare parte din ADN-ul său şi din acest motiv el ne spune: „Tu eşti al meu.” „Voi sunteţi ai noştri.” „Ai noştri” în sens genetic. E ca și când ar vrea să spună: „Sunteţi parte din geneza noastră. V-am creat noi. Sau cel puţin v-am modificat noi.”

Se poate crede că acest tip de extraterestru este foarte important. Da, contează mai mult decât cel mititel, decât robotul. Dar este cel care contează cel mai puţin între cei care sunt extratereştrii care vin să ne deranjeze.

Dr. Corado Malanga continuă cu descrierea următorului tip de extraterestru așa:

„La început, când această fiinţă a început să apară în timpul hipnozelor regresive am crezut că ne aflăm în faţa a ceva ce nu poate să existe.
Pare a fi un personaj din benzile desenate. Un şarpe înalt de 2,4 – 2,6 m cu coadă, nud, mâinile au gheare, degetul mare are gheară şi este opozabil, cu degetele palmate, mâna este de culoare verde-maro, cu mai mulţi sau mai puţini solzi. Cu o faţă, de… să spunem „şarpe” este greşit. Aş prefera să spun „amfibian”. Cu aceste picioare foarte îndesate şi scurte, cu care merge, tum, tum, şi se aude zgomotul, iar răpitul în hipnoză îşi aminteşte şi este terorizat de zgomotul pe care îl fac aceste picioare mari care păşesc în camera unde răpitul este constrâns.
Are o coadă îndesată şi mare, pe care şarpele tinde să se sprijine când stă pe loc. Ca un trepied, Se sprijină lăsându-se pe spate. Dar când merge, coada se ridică, dar atinge uşor podeaua, este cu câţiva milimetri deasupra podelei.
O caracteristică a acestei fiinţe foarte masive şi grosolane este aceea că are conoana vertebrală ieşită foarte mult în evidenţă, ca în filmele cu dinozauri, până la coadă. Iese în evidenţă şi pe cap, pentru că aici şi în lateral sunt două creste. În lateral sunt mici, dar în mijloc este o creastă mare, care din când în când se ridică şi se lasă. Şi se pare că această mişcare de ridicare şi de coborâre a crestei se datorează stărilor de enervare pe care le are această creatură ciudată.

Răpitul crede că poate interpreta câteva mişcări pe care le face această bestie, şi crede că le poate interpreta astfel: Când creasta se ridică crede că bestia este enervată mai mult. Este o bestie care îi apare răpitului mereu enervată, dar în anumite momente mai mult. Sunt momente în care ochiul galben se face roşu. Ochiul are o caracteristică fundamentală. Aceste două creste pe care le are pe cap vin în jos pe faţă, şi definesc ceea ce noi am numi sprâncene. Ochilor, ochii sunt ori galbeni, ori roşii, dar cu pupila verticală, foarte alungiţi şi aceştia – ochi de şarpe – cu un chip de şarpe, buzele sunt ale unui şarpe, subţiri, dacă se poate spune aşa.”

Acest ET este un extraterestru militar. Este un extraterestru despre care noi am spune că se comportă ca un militar de-l nostru. Dă ordine! Dar nu este cel care comandă cel mai mult. Să spunem că are un alter-ego al său, un alt extraterestru de tip saurian, amfibian, care este un pic mai scund 2,40 m, dar nu cu mult, însă complet diferit, cu patru degete, fără degetul mare. Patru degete care sunt caracterizate de nişte vârfuri rotunde, ca cele ale broaştelor, ca mâinile unei şopărle, cu care aceasta se agaţă de ziduri. Ca şi când ar avea ventuze. Şi există membrane interdigitale. Pielea este foarte albă, dedesubt aproape că se văd venele, dacă putem spune aşa, şi pare translucidă, umedă.

Gâtul este foarte gros. Ochiul este rotund, practic în formă de minge. Părul nu există, dar există nişte proeminenţe ciudate, un fel de cucuie în cap, are două picioare, două braţe. Este foarte masiv şi este îmbrăcat cu un fel de uniformă, despre care toţi răpiţii spun că seamănă cu uniforma SS. Acum nu ştiu de ce răpiţii au făcut acest tip de legătură. Cu guler înalt, cu nişte insemne ciudate pe el, de genul punctelor SS-ului, pantalonii sunt băgaţi în cisme. Răpiţii îi văd ca pe nişte militari nazisti.

Cert este faptul că aceste fiinţe amintesc de tipologia militară nazistă. Şi aceste fiinţe masive sunt adesea văzute în compania extraterestrului şarpe. Ca şi cum ar locui împreună pe aceeaşi maşină zburătoare, aliaţi în jocurile lor. Dar fiecare dintre aceste clase de extratereştri, repet acest lucru, are un grup de mititei, adică cei de 1,2 m, cu trei degete, cu degetul mare opozabil, aproape identici între ei, însă cu mici diferenţe, mici diferenţe pe care fiecare rasă o diferenţiază.”

Ceea ce urmează este și mai uimitor. Nu vă grăbiți să trageți concluzii pripite. Se pare că această lume nevăzută a fiițelor exraterestre este mult mai complexă decât ne-am fi putut închipui.

Deasupra acestor fiinţe sunt altele complet diferite, care arată ca nişte insecte mari. Ca nişte insecte foarte mari. O călugăriţă. Ţineţi cont de faptul că, dacă această călugăriţă este înghenunchiată, deja ajunge la 2 metri.

Toate aceste informații comparate și puse cap la cap sunt obținute de la răpiți în stare de hipnoză regresivă. Vom continua cu noi informații în articolul următor.

Bibliografie

[1] Corado Malanga, Să conștientizăm!, vol. 1 la https://www.youtube.com/watch?v=DjP3cnTE30U
[2] Descrierea seamănă cu cele din viețile sfinților, seamănă mult cu o răpire demonică. Descrieri asemănătoare găsim în multe locuri. Desigur, din punct de vedere științific nu pot fi explicate. Literatura de spiritualitate le consemnează, însă teologia academică nu le poate explica nici ea.

Print Friendly, PDF & Email
Acest articol a fost publicat în civilizatii stravechi, Istorie și etichetat cu , , , , , , , , , , , , . Salvează legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.