Ecumenismul încotro? (XVIII)

Publicat în 05/11/2024 de Teodosie Paraschiv

11. Introducere în teologia istoriei

DESPRE viaţa bisericească şi a societăţii, în general, s-au scris mii de cărţi în care evenimentele şi faptele umane sunt selectate, grupate şi interpretate dintr-un anumit punct de vedere. [2]

Suntem, cred, cu toţii de acord că selectarea şi gruparea evenimentelor şi faptelor umane fără interpretare nu are valoare. De ce? Pentru că nu ne-ar ajuta la înţelegerea istoriei.

Nu intenţionăm să înşirăm evenimente şi fapte ci vom căuta să înţelegem cursul vieţii umane, cursul vieţii creştine şi al Bisericii în lume. Vom încerca să înţelegem legătura dintre evenimentele şi faptele consemnate de istoriografie.

În general, interpretarea care se dă faptelor şi evenimentelor în lucrările de istorie este parţială şi ruptă de legătura omului cu divinul.

Vom încerca o interpretare a faptelor din perspectivă teologică, creştină, întrucât o istorie care face abstracţie de legătura omului cu Dumnezeu şi de lupta Bisericii cu duşmanii ei, nu poate fi decât parţială şi denaturată.

Înainte de a încerca să memorăm mulţime de date, fapte şi evenimente, este bine să învăţăm cum să le înţelegem în contextul vieţii creştine şi al Bisericii. Pe de o parte vedem mâna omului în istorie, iar pe de altă parte trebuie să vedem mâna lui Dumnezeu.

Este adevărat că omul face istoria, însă nu trebuie să uităm că el este sub două influenţe nevăzute: a lui Dumnezeu, Creatorul lumii şi a diavolului, uzurpatorul ordinii din lume şi duşmanul omului.

Fără o perspectivă teologică, istoria este fără noimă, fără sens, fără direcţie, fără finalitate. O astfel de percepţie şi concepţie îl determină pe om să creadă că nu are să dea socoteală nimănui pentru faptele sale; îl face să creadă că poate să-şi determine viitorul fără responsabilitatea judecăţii.

Pentru noi creştinii, cursul vieţii umane este hotărât de Dumnezeu, făcând parte din planul lui Dumnezeu de mântuire a lumii şi de îndumnezeire a omului.

Datoria omului este să descopere şi să respecte acest plan spre binele lui. Planul lui Dumnezeu cu lumea este cuprins în Sf. Scriptură. În lipsa acestei viziuni, omul ori cade în deznădejde, ori crede că se poate mântui singur, fără de Dumnezeu.

Care este adevărul?

Analizând cu atenţie faptele şi evenimentele, vom vedea că după căderea în păcat a primilor oameni, omenirea a intrat sub stăpânirea Şarpelui, a lui Satan. Prin păcat, adică prin depărtarea de Dumnezeu, diavolul a câştigat putere asupra oamenilor.

Istoria omenirii este lupta dintre bine (Dumnezeu) şi rău (Satan), dusă în inima omului. Fără luminarea revelaţiei divine omul a căzut în dualism, considerând pe Dumnezeu şi pe Satan drept doi zei care se luptă pentru putere. În unele situaţii, omul a ajuns până la pierderea ideii de personalitate. Astfel, pentru mulţi păgâni binele şi răul deveneau două principii impersonale, două energii.

Istoria poporului evreu este istoria purtării de grijă a lui Dumnezeu faţă de lumea pe care a creat-o. Istoria popoarelor păgâne este istoria stăpânirii lui Satan asupra omenirii rătăcite, amăgite şi depărtate de Dumnezeu.

Prin jertfa Fiului lui Dumnezeu întrupat, omul este răscumpărat şi restaurat şi scos de sub stăpânirea diavolului. Diavolul, Satan, s-a văzut izgonit din oameni în locuri pustii.

Izgonit prin harul lui Dumnezeu din viaţa creştinilor, Satan se luptă în ascuns pentru amăgirea şi înrobirea omenirii. Istoria ultimilor 2000 de ani este istoria luptei duse de diavol [Lucifer] împotriva Bisericii lui Hristos, adică asupra creştinilor, care formează trupul tainic al lui Hristos.

Diavolul nu a renunţat la planul său de înrobire al oamenilor şi de îndepărtare a lor de Dumnezeu. Deşi odată cu extinderea Bisericii, puterea şi influenţa diavolului a scăzut, ea nu a încetat niciodată de a lucra împotriva Bisericii. [3]

[În urmă cu 100 de ani, Rudolf Steiner afirma că se va inventa un vaccin care va separa sufletul și spiritul de trup, iar oamenii vor deveni niște automate. Aceste vremuri le trăim noi acum. Prin campania de injectare la nivel mindial se urmărește separarea omului de Dumnezeu și conectarrea lui la sistemul satanic de control total prin tehnologie.]

Ce dovezi aducem în acest sens?

Satan s-a ridicat împotriva creştinilor prin persecuţiile împăraţilor şi stăpânitorilor păgâni, prin gnosticismul sincretist, prin erezii şi schisme, inovaţii şi abateri de la dreapta credinţă, prin ocultism şi neognosticism.

Slujitorii diavolului nu au dispărut niciodată. Ei au fost cei care au dus mai departe, în ascuns, veac după veac, credinţele şi practicile păgâne şi cultul închinat lui Lucifer. Aceştia sunt vrăjitorii, vracii, magicienii, ocultiştii, spiritiştii, iar mai nou teosofii, ghicitorii, radiesteziştii, mediumii şi alţii asemenea acestora.

Izgoniţi şi marginalizaţi din societatea încreştinată, ei s-au retras în ordine şi organizaţii secrete. Caracterul secret se impunea pentru a nu atrage asupra lor persecuţiile. [4]

Istoriografia consemnează existenţa unor asemenea ordine şi organizaţii oculte ce desfăşurau activităţi secrete şi subversive, îndreptate împotriva Bisericii şi a stăpânirii creştine.

Din această cauză se naşte dorinţa acestora de a-şi uni eforturile în lupta lor împotriva creştinilor şi a stăpânirii creştine, prin declanşarea unei renovatio, a unei noi ordini mondiale, alta decât creştină.

Istoriile consemnează faptele şi evenimentele, dar păstrează tăcerea asupra acestei lupte duse în secret împotriva creştinilor. Satan se luptă cu toţi oamenii, dar mai cu seamă cu creştinii. De ce? Pentru că numai prin Biserică vine mântuirea.

Cine este diavolul? Este cel ce dezbină, cel cu multe feţe, cel care sădeşte zâzanie şi păreri diferite pentru a-i împărţi şi dezbina pe creştini în grupuri şi partide. El este dezbinătorul. [5]

După schisma de la 1054, Biserica slăbeşte, iar slujitorii Satanei se întăresc şi se organizează pentru o acţiune comună îndreptată împotriva turmei lui Hristos, asupra societăţii creştine. [6] Pe măsură ce aceste organizaţii se întăresc ele încep să contrafacă istoria şi să nege constant orice încercare de deconspirare a luptei lor împotriva creştinilor.

Una dintre cele mai cunoscute organizaţii oculte este francmasoneria. Această organizaţie adună la un loc pe toţi cei care acceptă să lucreze pentru atingerea idealurilor francmasonice: guvernul mondial şi instaurarea domniei lui Antihrist. Nu toţi ştiu că francmasoneria este în slujba lui Satan. Masonii de grad înalt ştiu asta. [7]

[Marele Arhitect este Lucifer.]

Bibliografie

[1] Ieromonah Agapit Popovici, „Ecumenismul încotro? O nouă viziune asupra ecumenismului sincretist”, 2003.

[2] Un studiu interesant care merită citit, despre istorie şi istoricitate, vezi la Lucian Boia, Jocul cu trecutul. Istoria între adevăr şi ficţiune, Ed. Humanitas, 1998.

[3] II Tesaloniceni 2, 7-12.

[4] Serge Hutin, Alchimia, Editura de Vest, TimiÅŸoara, 1992, p. 118.

[5] „Diavolul este antimodelul prin excelenţă, esenţa sa fiind tocmai deghizarea, uzurparea aparenţelor, forţarea neruşinată sau subtilă a nuanţelor – pe scurt, arta de a face formele să mintă.” (Denis de Rougemont, Partea diavolului, Ed. Anastasia, 1994, p. 7). „Diavolul este Acuzatorul care vrea să ne facă să ne îndoim de iertarea noastră.” (Ibidem, p. 32.)

[6] Rosicrucienii şi mai târziu francmasonii sunt un exemplu în acest sens.

[7] Ralph Epperson, Noua ordine mondială, Ed. Alma, 1997, p. 130-153.

În categoria ecumenism, New Age, noua ordine mondiala | Etichete , , , , , , , , , | Comentariile sunt închise pentru Ecumenismul încotro? (XVIII)

Sfârșitul umanității imaginat de Forumul Economic Mondial

Publicat în 04/11/2024 de Teodosie Paraschiv

Forumul Economic Mondial, fondată de satanistul Klaus Schwab, este cea mai influent organizație din lume. Și asta s-a putut vedea pe timpul falsei pandemii COVID.

Noah Yuval Harari este consilierul lui Klaus Schwab și este promovat prin mass-media și rețelele de socializare, cu scopul de a-i permite să-și facă auzită vocea „profetică” care anunță viitorul planificat de Elita satanică care conduce lumea.

Iată câteva din declarațiile făcute de Noah Yuval Harari.

„După mii de ani, timp în care oamenii au guvernat lumea, autoritatea și puterea va trece de la oameni la calculatoare. Și majoritatea oamenilor o să devină ineficienți economic și fără putere politică. Deja în ziua de azi, noi am început să vedem creația unei noi clase de oameni. Clasa oamenilor nefolositori.”

Și care credeți că este viitorul acestor oameni nefolositori și „ineficienți economic”?

Eutanasierea, adică moartea. Bill Gates, cel care finanțează campaniile de „vaccinare” și vrea să injecteze întreaga omenire, este un psihopat eugenist posedat de demoni. Albert Bourla, directorul companiei Pfizer, a declarat că unul din obiectivele sale a fost acela de a reduce populația cu 50%. Trebuie să înțelegeți că oamenii aceștia nu au suflet. Sunt entități fără emoții, care și-au predat trupul demonilor. Un om cu suflet nu poate să-și dorească uciderea a miliarde de oameni, doar pentru a se simți ei și planeta mai bine.

„Vreau să vorbesc cu tine astăzi despre viitorul speciei umane și realitatea vieții viitoare. Noi suntem probabil una din ultimile generații ca și umanitate Homo Sapiens. În 100 sau 200 de ani, pământul o să fie dominat de entități care sunt foarte diferite de noi, cum noi suntem diferiți de neanderthalieni sau de cimpanzei. Pentru că generațiile viitoare o să învețe cum să manipuleze corpul, creierul și mintea. Acesta o să fie produsul principal în secolul 21. Nu o să fie economia confecțiilor, a mașinilor, a armelor, ci economia, corpului, a creierului și a minții.”

„Acum, cum vor arăta exact viitorii stăpâni ai planetei? Aceasta va fi decis de persoanele care au proprietatea informațiilor. Cei ce controlează informațiile, controlează viitorul, nu doar al umanității, ci viitorul vieții însăși.”

Klaus Schwab promovează ideea creării unei noi specii robotice care va controla și guverna lumea umană.

În „Forbes”, Forumul Economic Mondial anunță public că chiar gândurile, emoțiile și visele tuturor celor care locuiesc în orașele mari o să fie înregistrate. Așa vor ei să împingă supravegherea societății în întreaga lume.

Fostul președinte chilian, Sebastian Pinera, a făcut o declarație publică cum că 5G nu numai că este în măsură să citească gândurile noastre, ci poate chiar să inducă gânduri și emoții în fiecare.

„Posibilitatea ca mașinile să citească gândurile și că poată să inducă gândiri și să citească felul cum simțim. 5G o să ne schimbe viața mai mult decât toate tehnologiile din trecut din acest domeniu.”

5G are ca scop nu numai citirea și inducerea de gânduri, ci transformarea oamenilor în roboți, sau ființe hibride conectate de inteligența artificială. Ei declară că asta o să de dezvolte viața umană și o să ne transforme în superoameni, adică în zei.

Ce este această declarație? Este aceea pe care Lucifer a făcută omului în rai. „Veți fi ca Dumnezeu, cunoscând binele și răul.”

Noah Yuval Harari: „Noi am ajuns momentul în care putem hăcui nu numai capculatoare, noi putem hăcui oameni și alte organisme. Oamenii sunt acum animale care pot fi schimbate/alterate tehnologic. Întreaga ideea că oamenii au suflet sau spirit sau că avem liber arbitru și nimeni nu știe ce se întâmplă în interiorul nostru, adică ce aleg, și că acesta reprezintă liberul meu arbitru (alegerea mea), acest lucru s-a terminat.”

Acest om nu are nici suflet, nici spirit, nici liber arbitru, pentru că este posedat de demoni, și asta este crezința lui pe care o promovează în întreaga lume.

Lucifer vrea să credem că suntem mașini, că nu avem de ales, că suntem pierduți, că Dumnezeu nu există. Acum înțelegeți de ce se fac atât de multe eforturi pentru a se promova semenea idei. Timp de 200 de ani am fost îndoctrinați cu evoluționismul și cu ideea că nu există lume spirituală, iar acum ni se induce ideea că suntem mașini, automate biologice, care vor evolua în automate hibrid (cyborgi), o combinație între om și mașinărie. Asta este ideea pe care o promovează satanistul Klaus Schwab.

El afirma:

„Nimeni nu va fi în siguranță dacă nu se va „vaccina” toată lumea.”

Asta își dorea, injectarea tuturor cu ARNm și nanotehnologie.

Klaus Schwab: „Te va schimba…. Dacă îți iei editarea genetică, tu eÈ™ti cel care va fi schimbat.”

Klaus Schwab: „Este o integrare a acelor domenii. Gândiți-vă doar la gândurile plantate în creierul nostru.”

Klaus Schwab: „Oportunitățile sunt imense pentru scenariul înfricoșător al unui atac cibernetic cuprinzător. Criza Covid-19 ar fi văzută ca o mică tulburare, în comparație cu un atac cibernetic major.”

Klaus Schwab: „Cipul ca act este un pas foarte important pentru a crea un creier fizic pentru digitalizare.”

Acum înțelegeți declarația Ursulei von der Leyden de acum câteva zile prin care îndemna oamenii să se pregătească cu alimente și apă în eventualitatea unui atac cibernetic, nuclear sau biologic? Totul este planificat minuțios. Atacul cibernetic va declansa colapsul economic al întregii lumi și va face posibilă resetarea fistemului financiar global, adică trecerea la moneda digitală.

Klaus Schwab: „Așa că oamenii cred că ne vom întoarce la vechea lume bună pe care am avut-o și că totul va fi din nou normal. Aceasta este! Să spunem că ficțiunea nu va mai exista. Ruptura pe care o avem acum este mult prea puternică pentru a nu merge înainte.”

După cum puteți constata, acești sataniști au declanșat marea schimbare, pe care ei o numesc „marea resetare”. Este același proces inițiat, cu sute de ani înainte, de rosicrucieni și numit „renovatio”.

Ar fi multe de spus, dar pentru a nu lungi cuvântul, vă recomand să urmăriți un documentar de 40 de minute, subtitrat în limba română și intitulat „Sfârșitul umanității”.

Ceea ce este important este faptul că întreaga mass-media oficială caută să ne programeze predictiv. Caută să ne inducă în minte planurile lor, pentru a le putea acecpta mai ușor, pentru a renunța la a mai alege, pentru a renunța la liberul arbitru, despre care satanistul Harari supune că nu există.

Adevărul este că putem alege.
Putem alege să respingem oferta sataniștilor și să alegem să-L urmăm pe Dumnezeu.

SFÂRȘITUL UMANITÄ‚ÈšII – Ca Si Planuit De Liderii Mondiali

Vizionare plăcută!

Avem libertatea de a spune nu sistemului satanic!

În categoria identitate digitala, Marea Resetare | Etichete , , , , | 7 comentarii

Ecumenismul încotro? (XVII)

Publicat în 04/11/2024 de Teodosie Paraschiv

10. Ecumenismul în slujba comunismului internaţionalist
şi a globalizării [2]

PENTRU a-şi mări autoritatea ecumenică, în anul 1961, cu ocazia adunării generale de la New Delhi, Consiliul Ecumenic al Bisericilor a admis intrarea în rândurile sale a tuturor Bisericilor Ortodoxe din republicile sovietice şi din ţările satelite. În urma acestei decizii, au pătruns în cadrul acestei organizaţii 75 de delegaţii din ţările comuniste, iar Bisericile respective au fost primite ca membre cu drepturi depline printre conducătorii supremi ai Comitetului Central al Consiliului Ecumenic al Bisericilor (CEB). Cu această ocazie, fostul arhiepiscop Nicodim, [3] secundul patriarhului Pimen al Moscovei şi-a stabilit sediul la Geneva, iar CEB a căpătat tot atunci o coloratură marxistă.

Prezenţa reprezentanţilor oficiali ai Bisericilor răsăritene în cadrul acestei organizaţii interconfesionale şi internaţionale nu s-a putut face, după cum este lesne de înţeles, decât cu învoirea şi sub controlul riguros al autorităţilor politice şi de securitate ale statelor comuniste respective. Din această cauză, misiunea încredinţată delegaţilor se rezuma la consemnele primite din partea acestor autorităţi. Într-o asemenea situaţie, delegaţii respectivi nu au mai reprezentat nici o garanţie pentru cauza dreaptă a Bisericilor lor, fiind nevoiţi, de voie de nevoie, să apere în primul rând, punctele de vedere ale intereselor politice ale comunismului, fiind deci nişte simple instrumente ale acestui regim. Acestei tendinţe nocive, resimţite de atunci în CEB, i s-a adăugat şi influenţa, de aceeaşi natură, exercitată de delegaţii americani, reprezentanţi ai unor Biserici sectante, cu manifestări politice pro-comuniste.

Ca urmare, orice relatări şi plângeri care s-au adus de atunci în adunările CEB în legătură cu persecuţiile religioase din ţările aservite comunismului, suferite de credincioşii creştini, au fost contracarate de delegaţii oficiali ai Bisericilor din Est.

Toate documentele care mărturiseau despre violările libertăţii dreptului de cult şi ale misionarismului, despre constrângerile perfide impuse Bisericilor respective, sau despre ateismul infiltrat cu de-a sila în conştiinţele creştinilor, nu au fost luate în seamă ci, dimpotrivă, au fost clasate ca nefondate.

Infiltrările comuniste în CEB s-au resimţit şi sub alte forme. Prin diferitele funcţiuni care în această instituţie au fost încredinţate reprezentanţilor Bisericilor din Est, sprijinitoare a comunismului, Consiliul şi-a trădat misiunea şi s-a învoit să susţină diferite acţiuni politice, cu totul străine de problema ecumenismului.

Păşind pe acest drum, Consiliul Ecumenic a condamnat, în 1962, acţiunea unilaterală a SUA în Cuba, dar fără să pomenească nimic despre construirea, de către sovietici, pe acest teritoriu, a bazelor de lansare a rachetelor.

Totodată, reprezentanţii Bisericilor din Est şi-au arătat simpatia faţă de acea teorie a revoluţiei privind lupta dusă de insurgenţii din America Latină şi din Asia împotriva guvernelor lor.

Ca urmare a conferinţelor de la Geneva (1966) şi de la Uppsala (1968), cei 28 de membri ai Comitetului Executiv ai Consiliului – reprezentând 293 de Biserici – au votat, în unanimitate, subvenţionarea cu 200.000$ a celor 19 mişcări de eliberare din Africa, din care 11 erau notorii comuniste, fără, totuşi, să prevadă vreun mijloc de control asupra utilizării acestor fonduri. Şi după cum s-a aflat ulterior, o parte dintre aceste ajutoare a fost folosită pentru procurarea de arme.

Un alt ajutor, de 265.000$, a fost acordat în 1977, de către acelaşi Consiliu şi în acelaşi scop, pentru mişcările de eliberare din Africa Centrală. Pentru a complace Kremlinului, CEB a hotărât să deschidă şi alte credite, între care 252.000$ guvernului polonez, sub titlu de ajutor social, sau 100.000$ pentru dezertorii americani din Vietnam, refugiaţi în diferite ţări.

Un alt caz: secretarul general al Consiliului Ecumenic a găsit de cuviinţă să respingă ca nemotivată întâmpinarea din 18 ianuarie 1972, prezentată de episcopul luteran norvegian Monrad Nordeval, prin care se solicita Consiliului să acorde ajutoare Bisericilor din URSS. Acest refuz l-a determinat pe prelatul norvegian să acuze Consiliul că s-a alăturat persecutorilor, acordând încredere numai şefilor Bisericilor aserviţi Kremlinului.

În acest sens, este grăitoare şi atitudinea fostului secretar general al Consiliului, dr. Eugen Blake, care îl sfătuia cu insistenţă pe pastorul Richard Wurmbrand (originar din România, unde şi-a petrecut 14 ani în puşcăriile comuniste) să nu mai pomenească nimic despre toate persecuţiile pe care le-a suferit.

„PredicaÅ£i-L pe Hristos (…), dar nu mai vorbiÅ£i de comunism ÅŸi mai cu seamă, nu mai vorbiÅ£i împotriva comunismului.”

Acţiunile cu caracter pro comunist şi masonic ale acestui Consiliu nu s-au dezis nici cu ocazia reuniunilor de la Geneva din 1977 şi de la Kingston (Jamaica), din 1979, unde prin aceleaşi manifestări adoptate, Hristos a fost absent şi creştinătatea trădată.

Trebuie relevat faptul că, sub aspect înşelător, CEB acordă ajutoare unor Biserici, dar care în realitate pornesc din aceeaşi viclenie pe care o are şi Satana; îţi întinde o mână de ajutor ca să te tragă mai bine la fund.

Aşa s-a întâmplat şi cu Biserica Ortodoxă Română, care înainte de 1989 a primit o importantă donaţie în dolari, în vederea construirii Institutului Ecumenic, dar care reprezintă de fapt cuiul lui Pepelea în Biserica Ortodoxă. Donaţia a fost acceptată cu toată gratitudinea de către conducerea Bisericii noastre strămoşeşti. Însă, prin aservirea Bisericii noastre donatorilor eretici, în loc ca studenţii noştri teologi, viitorii preoţi, să combată, într-un spirit cât mai ortodox asemenea sectanţi, sunt nevoiţi să le asculte, tăcuţi, toate rătăcirile.

Într-o avansată concepţie de înţelegere universală, de unire şi de armonie a lumii, a luat fiinţă în Apus şi Organizaţia Mondială a Religiilor Unite (OMRU). Aceasta este o mişcare diversionistă de mare amploare, care caută să înmănunchieze, sub o falsă dogmă de credinţă şi sub o falsă concepţie de dragoste şi frăţietate, pe toţi oamenii, de orice convingere religioasă, contestând ideea de revelaţie la toate religiile, pentru a le discredita pe toate, în frunte cu creştinismul, de al cărui nume se foloseşte numai ca momeală.

O altă mişcare de răsunet mondial şi cu veleităţi ecumenice, purtând o netăgăduită pecete francmasonică, este Asociaţia Unirii Creştinismului Mondial, care pretinde să fie creştină, dar de fapt, exclude ideea de Biserică şi de Hristos.

Pentru că suntem la capitolul „relaţii politice”, să amintim şi de organizaţia Conferinţa Bisericilor Europene, înfiinţată la Nyborn (Danemarca), în anul 1959. Sub masca ecumenică este de fapt o organizaţie politică, de inspiraţie francmasonică care „încurajează cooperarea cu instituţiile europene (OSCE, Consiliul Europei, Uniunea Europeană) şi ONU; va continua lucrarea CEB în domeniul promovării păcii şi securităţii în Europa; va susţine activităţile de protejare a mediului înconjurător (ecologie); va acorda atenţie deosebită problemelor pe care le pune azi fenomenul globalizării şi al mondializării din punct de vedere economic şi nevoii unei strategii de dreptate şi asistenţă socială.” [4] Şi lista poate continua. Nimic însă despre Hristos şi despre Biserica Sa.

Se pare că pentru membrii acestei organizaţii ecumenice mai importantă este unirea şi guvernul mondial decât Biserica cea una, sfântă, sobornicească şi apostolească.

***

Fenomenele negative observate de la un timp pe tărâmul ecumenismului demonstrează că un fals ecumenism confesional şi adogmatic a pătruns atât în sânul Consiliului Ecumenic al Bisericilor, cât şi în atâtea alte organizaţii pretins religioase.

La 14 august 1972, în cadrul celei de a 25-a sesiuni a Comitetului Central CEB, ţinută la Utrecht, în faţa reprezentanţilor a 50 de Biserici şi confesiuni creştine, s-a susţinut, între altele, prin expozeul teologului german Jürgen Moltmann, teza masonică a unui guvern mondial indispensabil pentru a putea face faţă actualelor nevoi ale societăţii, precum şi necesitatea ca Biserica să se degajeze de particularităţile ei confesionale şi structurale care o împiedică de la misiunea ei. [5]

Misiunea Bisericii, în înţelegerea Consiliului Ecumenic şi a celorlalte organizaţii similare, este axată, în cea mai mare parte, pe probleme de ordin social şi nu pe preocupări spirituale, având ca principale obiective combaterea sărăciei şi opresiunii, a alienării rasiale şi culturale şi a distrugerii naturii prin industrie. [6]

Printr-un asemenea program, dominat de aspectul social şi politic, Biserica încetează de a mai fi Biserică şi se reduce la o instituţie de binefacere pentru bunăstarea, progresul şi prosperitatea oamenilor de toate culorile şi rasele, devenind astfel slujitoarea împărăţiei pământeşti în locul celei cereşti! [7]

După ce a urmărit şi încurajat, prin toate ramificaţiile ei, fărâmiţarea creştinismului, francmasoneria caută acum, sub pretexte ecumenice, să regrupeze toate confesiunile creştine într-o credinţă lipsită de har şi având ca aspiraţie numai scopuri sociale.

Prin astfel de tendinţe, care au luat aspecte bine conturate şi foarte transparente, s-a apropiat vremea când se va întrona în toată lumea o guvernare mondială iudaică, provocând marea apostazie a creştinilor, proorocită de Hristos, cu o înfricoşată prigonire de moarte împotriva celor care nu se vor închina Antihristului, adică Satanei.

[Din 2020 asistăm la promovarea fățișă și agresivă a „marei resetări” pentru impunerea unui guvern mondial, a unei monede unice digitale și a unei religii unice. Termenul fixat este 2030-2031. Se știe deja că documentele de identitate actuale au valabilitate până în 2031, moment din care vor fi impuse la nivel mondial documentele biometrice cu cip, probabil în paralel cu identitatea digitală integrată direct în corp prin nanotehnologie. De fapt scopul final este conectarea trupurilor oamenilor la sistemul de calculatoare (Fiara) și Inteligența Artificială.]

[În aceste vremuri deosebit de critice ierarhia Bisericii continuă să tacă, fără a pregăti poporul pentru vremurile ce vin în anii ce urmează. Ce ar trebui să facă ierarhii noștri? Să investească mai mult în zidirea sufletelor credincioșilor și în întărirea credinței decât în ziduri și construcții. Se cheltuie prea mult pentru construcții și se consumă mai multă energie cu administrația decât cu pastorația.]

Bibliografie

[1] Ieromonah Agapit Popovici, „Ecumenismul încotro? O nouă viziune asupra ecumenismului sincretist”, 2003.

[2] Informaţiile sunt preluate în cea mai mare parte din lucrarea lui Mihai Urzică, Biserica şi viermii cei neadormiţi, Ed. Anastasia, Bucureşti, 1998, p. 238-246.

[3] Informaţiile date publicităţii după 1990 arată că arhiepiscopul Nicodim, din 1964 mitropolit, era agent KGB. În 1969, Nicodim avea misiunea de a se asigura că în mesajele trimise de Comitetul Central al CEB către Bisericile membre nu se menţiona nimic cu privire la invazia din Cehoslovacia sau la persecuţiile religioase din URSS. Delegaţia Bisericii Ruse cuprinde cel puţin şase agenţi KGB. Pentru detalii, vezi la Miruna Munteanu şi Vladimir Alexa, Dosare ultrasecrete, vol. II, Ed. Omega, Bucureşti, 2000, p. 77-86; 149-153.

[4] Revista „Candela Moldovei”, nr. 1/1998, p. 3. Vezi şi articolul Bisericile şi valorile euro-atlantice în revista „Candela Moldovei”, nr. 6-7/2002, p. 8-9.

[5] Jürgen Moltmann, Comunitate fraternă într-o lume divizată, SOEPI, 17 august 1972, p. 9-10.

[6] Revista „Candela Moldovei”, nr. 1/1998, p. 3, în articolul Lucrările Comitetului Central al Conferinţei Bisericilor Europene.
Mărturie ne stau documentele primei conferinţe despre diversitate culturală şi religioasă, ţinută la Melbourne, iulie 1997. Informaţiile au fost preluate de la adresa web: http://www.cth.com.au/corp/despatch şi http://www.closer.brisnet.org.au/despatch/wcrp.report1.htm

[7] Recomandăm pentru aprofundarea acestei teme lucrarea Dr. Antonie Plămădeală, Biserica slujitoare, ed. cit., p. 183-210. „Rapoartele nu se impun printr-o deosebită fundamentare teologică. Ici ÅŸi colo în cuprinsul lor, se face ÅŸi câte o consideraÅ£ie de ordin teologic, dar e vorba mai mult de afirmaÅ£ii cu caracter general, nu de o argumentare biblică ÅŸi teologică sistematică; consideraÅ£iile de acest fel fiind urmate de obicei de propoziÅ£ii care încep cu: «În această situaÅ£ie, Biserica trebuie să… etc. etc.»” (p. 195).

În categoria ecumenism, Marea Resetare, New Age, noua ordine mondiala | Etichete , , , , , , , , , | Un comentariu

Predică la Duminica a XXIV-a după Rusalii, 2024

Publicat în 03/11/2024 de Teodosie Paraschiv

Vindecarea fiicei lui Iair

Tema: despre minuni și despre credință

Să vedem ce reținem din pericopa evanghelică ce s-a citit.

„Îndrăznește fiică. Credința ta te-a mântuit. Mergi în pace.”

Deși se atingeau mulți de Domnul, totuși doar o singură persoană s-a atins cu credință puternică. Această persoană a fost femeia care era bolnavă de 12 ani de curgere de sânge. A primit vindecare pentru credința pe care a arătat-o.

„Nu te teme. Crede numai și se va izbăvi.”

Pentru că toate sunt cu putință celui ce crede.

Domnul ne învață smerenia în tot ceea ce facem.

În viața noastră să nu căutăm minuni, pentru că în fiecare zi se întâmplă cu noi minuni. Să fim mulțumitori și recunoscători lui Dumnezeu pentru grija ce ne-o poartă zi de zi și ceas de ceas, clipă de clipă.

Domnul ne învață cum să fie credința noastră și cum să ne rugăm.

În lupta noastră duhovnicească avem nevoie de credință, dar și de rugăciune și de post.

„Toate câte cereți rugându-vă, să credeți că le-ați primit, și le veți avea.” (Marcu 11, 24)

De multe ori ne întrebăm, de ce Dumnezeu nu ne aude grabnic? De ce? Pentru puțina noastră credință și pentru că nu știm ce și cum să cerem. Dumnezeu așteaptă schimbarea noastră lăuntrică. Dacă ne-ar răspunde imediat, noi am uita să-i mulțumim și să fim recunoscători și astfel ne-am face și mai vinovați.

Scopul vieții noastre este pregătirea pentru viața veșnică.

Să trăim fără frică. Să fim uniți și să ne ajutăm unii pe alții. Demonii caută să ne dezbine pentru a ne slăbi puterea de a înfrunta răul.

Dacă dorim să invingem răul din societate, atunci să fim uniți și să ne ajutăm unii pe alții. Și să nu ne lăsăm dezbinați din diferite motive.

Să cerem ca Dumnezeu să ne întărească credința.

În categoria Predici | Etichete , , , | Un comentariu

Ecumenismul încotro? (XVI)

Publicat în 03/11/2024 de Teodosie Paraschiv

[Este un articol un pic mai lung, ce cuprinde capitolul 9 din carte, dar vă recomand să-l parcurgeți cu atenție până la sfârșit pentru a înțelege ai bine contextul în care a apărut mișcarea ecumenică.]

9. Contextul social-politic în care apare ecumenismul

ÎNCEPUTURILE ecumenismului le găsim în a doua jumătate a sec. al XIX-lea. Apariţia sa nu era întâmplătoare. El îşi făcea apariţia într-un mediu favorabil, într-o vreme în care pe toate planurile era căutată unitatea. În fapt, ecumenismul continua procesul de renovatio iniţiat de rosicrucieni. Sosise rândul religiei!

Francmasoneria, ca urmaşă a conştiinţei religiilor păgâne, de multă vreme îşi propusese distrugerea creştinismului şi a papalităţii. [2]

[Autorii citați sunt francmasoni, iar afirmațiile le aparțin.]

Mediul era pregătit de apariţia unei noi stări de spirit şi de noi curente religioase. Vom aminti în continuare pe cele mai importante.

Teosofia ÅŸi spiritismul.

Ca societăţi oculte, apăreau în sec. al XIX-lea, însă ca doctrină au însoţit permanent sectele gnostice şi religiile orientale. Studiind doctrina teosofică, vom constata uşor că ea este puntea de legătură între societăţile oculte şi tot ea este cea care a penetrat în conştiinţa creştinilor atât de uşor, făcându-i în acelaşi timp receptivi la orice sincretism. Dacă creştinismul occidental catolic a fost influenţat de teosofie cu multe secole în urmă, începând cu Albert cel Mare, iar protestantismul prin Eckhart, creştinismul oriental a suportat aceeaşi influenţă mai ales prin filosofii neognostici ruşi, cei mai notorii fiind Nicolai Berdiaev şi Bulgacov.

Într-una din lucrările sale, Berdiaev afirmă că „vechiul gnosticism renaşte într-o formă cvasi-ştiinţifică”. [3]

Spiritismul ca mişcare populară apare în 1848 în SUA. Comunicarea cu spiritele este un tip de magie. A favorizat răspândirea sincretismului religios. [4]

Societatea teosofică a fost fondată tot în 1875. N. Berdiaev sesiza încă de la începutul sec. al XX-lea posibilitatea ca practicile oculte să se vulgarizeze, să devină o modă. Şi remarcă importanţa teosofiei în acest proces de popularizare. [5]

„Vin vremurile”, zicea el, „manifestării şi obiectivării învăţăturilor mistice ascunse.” Şi au venit!

Teosofii militau pentru unirea religiilor şi a guvernelor, împăcarea ştiinţei cu religia, etc.

Mişcarea şi doctrina teosofiei stau la baza filosofiei şi mişcării New Age.

Baha’i-ul apare în cadrul islamismului ca un fel de religie laică. Îşi propunea reformarea lumii şi urmărea mai multe obiective politice şi social-economice: guvern şi tribunal mondial, limbă şi religie unică. Mişcarea prezintă importanţă prin faptul că a depăşit graniţele islamului. Liderii baha’i s-au adresat liderilor politici şi religioşi chemându-i la cooperare în vederea atingerii obiectivelor amintite mai sus, la care adăugăm şi distrugerea creştinismului.

Martorii lui Iehova – o organizaţie politică ascunsă sub masca religiei. Mişcarea acţionează pentru distrugerea religiei creştine prin falsificarea adevărurilor evanghelice şi interpretarea în sens lumesc şi politic. Promovează instaurarea unui guvern mondial condus de Mesia, distrugerea creştinismului şi a celorlalte religii, promovarea numărului 666 ca semn al lui Mesia al lor. Martorii lui Iehova formează o organizaţie distructivă. Are ca scop demolarea vechii ordini creştine.

Şi alte secte, alături de martorii lui Iehova, aveau sarcina de a contribui la distrugerea vechii ordini creştine. Nu întâmplător, multe dintre ele cuprind mesaje apocaliptice şi milenariste, prin care anunţă o nouă eră. [6] Ele anunţau apropierea sfârşitului erei creştine şi sosirea unei noi ere, mileniul de pace şi armonie. În realitate, toate aceste secte pregăteau conştiinţa oamenilor pentru primirea instituirii guvernului mondial şi a religiei unice a lui Antihrist.

Aşa se prezentau lucrurile când francmasoneria fondează şi iniţiază dialogurile ecumenice.

Privind în trecut, observăm că pe măsură ce ocultismul iese la suprafaţă, criza morală şi spirituală se agravează, adâncind prăpastia dintre Biserică şi societate.

În dorinţa de renovatio, de nouă ordine, alta decât cea creştină, rosicrucienii şi francmasonii au iniţiat şi sprijinit fărâmiţarea Bisericii. Cum s-a ajuns aici? S-a început cu pervertirea sistemului creştin de valori, prin introducerea de alternative la viaţă şi mântuire.

Penetrând gândirea creştină, ocultismul şi gnosticismul au dus inevitabil la crearea de partide. Aşa ne putem explica apariţia de numeroase ordine călugăreşti şi cavalereşti sau grupări mistice şi pietiste. Altfel spus, societatea începe să se dezbine. După ce a aruncat zâzanie, Satan avea doar să aştepte culegerea roadelor.

Reforma avea să fie rodul zâzaniei sădite în minţile oamenilor.

Ce reprezintă revoluţia franceză de la 1789? Un triumf al umanismului şi al francmasoneriei. Ce mai observăm? Observăm că revoluţia franceză reprezintă doar partea văzută a unui proces îndelungat de separare a societăţii de Biserică.

Francmasoneria creează noţiunea de stat laic şi-i atribuie drepturi asupra credincioşilor Bisericii, numindu-i de acum înainte cetăţeni ai statului. [7] Dacă până acum acţiunile anticreştine erau considerate eretice şi uşor de observat şi combătut, de acum înainte, ereticii şi duşmanii Bisericii se vor ascunde sub un nou nume, cel de politician. Iată cum ereticii de ieri îşi schimbă numele pentru a fi mai greu de recunoscut şi de înfruntat.

Sosise, aşadar, vremea ca francmasoneria să atace Biserica sub o altă mască, fără frica de a fi descoperită. Nu întâmplător papii au interzis de nenumărate ori credincioşilor să intre în francmasonerie. [8]

De acum, francmasoneria ia controlul asupra maselor de credincioşi prin intermediul instituţiilor statului. [9] Aceasta a reprezentat o nouă fază în lupta francmasoneriei împotriva Bisericii. Următoarea fază avea ca obiectiv controlul ierarhiei bisericeşti. Într-o Biserică bine organizată era greu să te lupţi, întrucât ereticii erau excomunicaţi, iar ereziile combătute, oprind acţiunea de influenţare a maselor. Acum era nevoie de ceva nou. Era nevoie de infiltrarea ierarhiei în mod secret, pentru a trece la distrugerea Bisericii din interior, prin contrafacerea învăţăturii de credinţă şi prin concesiile pe care ierarhia trebuia să le acorde eterodocşilor şi puterii seculare. [10]

[În ultimii 20 de ani ierarhia Bisericii a continuat să facă concesii evreilor, masonilor și politicienilor, prin susținerea transplantului de organe, care în realitate este o crimă, prin susținerea noilor documente de identitate, a integrării în UE și NATO și mai nou a campaniei de injectare cu otrăvuri, numite în mod mincinos „vaccinuri”. În schimbul mitei pe care politicienii o plătesc Bisericii, ierarhii s-au angajat să păstreze tăcerea și să nu critice acțiunile trădătoare și criminale ale guvernanților. ]

Primele încercări de dialog ecumenic au loc la numai câteva decenii după Revoluţia franceză. După aproape 100 de ani, dialogurile ecumenice încep să cuprindă mai toate confesiunile, inclusiv pe ortodocşi. Sub controlul francmasoneriei au loc primele dialoguri ecumenice inter-confesionale şi inter-religioase. Ele vizau două lucruri: minimalizarea învăţăturii de credinţă şi promovarea unei unităţi adogmatice, sincretiste.

Mişcarea ecumenică reuneşte delegaţi ai diferitelor confesiuni şi religii pentru promovarea în comun a unor obiective politice şi sociale, prin Biserici. Iată denumirea unei astfel de asociaţii ecumenice: „Asociaţia internaţională pentru promovarea păcii între naţiuni prin Biserici.”

Ne întrebăm dacă francmasoneria are interes pentru religie, de unde vine aceasta?

Fiind de origine păgână, necreştină, francmasoneria are ca principal obiectiv distrugerea creştinismului. [11] Toate celelalte scopuri pe care le putem identifica sunt subordonate acestuia.

Istoriografia consemnează că la 1850, „Comitetul Central Democratic European, fondat de Giuseppe Mazzini îşi propunea ca obiectiv crearea Statelor Unite ale Europei”. [12] După ce reuşise împărţirea Europei pe naţiuni la 1848, francmasoneria se gândea deja la o uniune de state.

Dar mai erau multe piedici de trecut. Una dintre piedici era Biserica şi diversitatea de credinţe. Uniunea Statelor Europene impune mai întâi rezolvarea acestei probleme. Se cerea găsirea unei soluţii de depăşire a fundamentalismului dogmatic. În acest sens, francmasoneria a netezit calea în vederea începerii dialogului ecumenic. Francmasonii au fost cei care au făcut începutul şi au stăruit în dezvoltarea dialogului ecumenic.

Francmasoneria avea nevoie de toleranţă şi linişte în rândul maselor pentru a putea să-şi continue drumul către organizarea guvernului mondial.

Un guvern mondial nu spune mare lucru neiniţiaţilor. Dar dacă ne gândim că un asemenea guvern mondial francmasonic va deţine controlul total asupra maselor şi al persoanei, [13] lucrurile se schimbă. Viitorul ne apare foarte sumbru, pentru că ceea ce ne aşteaptă este sclavia. Sub un guvern mondial nu va fi permisă decât o singură religie: religia stăpânilor, a francmasonilor, ritul paladin, adică închinarea la Lucifer. [14]

[Acum putem constata ușor cât de adevărate au fost aceste afirmații, rostite în urmă cu 20 de ani. Conform afirmațiilor satanistului Klaus Schwab și ale consilierului acestuia, Noah Yuval Harari, „marea resetare” a pus început societății sclavagiste la nivel mondial. Sloganul lor este: „Nu veți avea nimic și veți fi fericiți.” ]

Bibliografie

[1] Ieromonah Agapit Popovici, „Ecumenismul încotro? O nouă viziune asupra ecumenismului sincretist”, 2003.

[2] Christian Jacq, op. cit., p. 220, 224, 227, 234; Radu Comănescu, Emilian M. Dobrescu Francmasoneria. O nouă viziune asupra lumii civilizate, ed. cit., p. 31, 45.

[3] Nicolai Berdiaev, Sensul creaţiei, Ed. Humanitas, Bucureşti, 1992, p. 65.

[4] Spiritismul modern este astăzi un inepuizabil izvor de „spiritualitate New Age” (Bruno Würtz, New Age, ed. cit., p. 65).

[5] Nicolai Berdiaev, op. cit., p. 281.

[6] Amănunte interesante despre rolul credinţelor milenariste în pregătirea unei noi ere, vezi la Lucian Bria, Jocul cu trecutul. Istoria între adevăr şi ficţiune, Ed. Humanitas, 1993, p. 78-88; Idem, Sfârşitul lumii. O istorie fără sfârşit, Ed. Humanitas, Bucureşti, 1999, p. 131-134.

[7] Transformarea credinciosului în cetăţean „s-a născut în Franţa între 1789- 1791, chiar dacă a fost nevoie să curgă două veacuri peste el pentru a atinge vârsta maturităţii. Invenţia individului modern a fost o creaţie de o infatuare nemăsurată – liber-cugetătorii, radicalii şi voltairienii erau bucuroşi să se unească împotriva Bisericii Catolice, rămânând în acelaşi timp neîncrezători în popor”. (Jean Daniel, citat de Nathan Gardels în lucrarea „Schimbarea ordinii globale”, ed. cit., p. 24.)

[8] Christian Jacq, op. cit., p. 168.

[9] Radu Comănescu şi Emilian M. Dobrescu, Francmasoneria. O nouă viziune asupra lumii civilizate, ed. cit., p. 22.

[10] Cu privire la infiltrarea ierarhiei Bisericilor creştine, în general, vezi la Bruno Würtz, New Age, ed. cit., p. 88-104. Referinţe cu privire la infiltrarea Bisericii Catolice , vezi la Christian Jacq, op. cit., iar cu privire la infiltrarea Vaticanului, vezi la David Yallop, În numele Domnului, Ed. All, Bucureşti, 1997. De asemenea, vezi şi studiul Cine atacă Biserica Catolică?, în Studii Istorice Româneşti, mai 1995, p. 37-58; în extras disponibil în format pdf la adresa http://www.angelfire.com/space2/carti/
Informaţii despre infiltrarea ierarhiei Bisericii Ortodoxe Române vezi la Horia Nestorescu Bălceşti, op. cit.

[11] Recomandăm pentru amănunte lucrarea preotului anglican, francmason şi teosof, C. W. Leadbeater, Partea ocultă a francmasoneriei, Ed. Herald, Bucureşti, 1996.

[12] Horia Nestorescu Bălceşti, Ordinul masonic român, Casa de editură şi presă „Şansa SRL”, 1993, p. 63.

[13] Există o literatură bogată pe această temă, dar din păcate, prea puţine s-au tradus şi în limba română. Recomandăm pentru aprofundarea temei: Texe Marrs, Project L.U.C.I.D.: The Beast 666 Universal Human Control System (224 pages). Versiunea în limba română este disponibilă la adresa http://www.angelfire.com/space2/carti/
De asemenea, pot fi consultate Serge Monaste, Protocoalele de la Toronto. Naţiunile Unite contra creştinismului, Ed. Samisdat, (ISBN 937-98993-0-7); Maria Ioan Antonopol, Nu vă lepădaţi de Hristos, nu vă însemnaţi cu 666, Atena, 1993; Ieromonah Hristodul Aghioritul, La apusul libertăţii, Ed. Sofia, Bucureşti, 1999; Mitropolitul Calinic al Pireului, Noile buletine, Antihrist, 666, Atena, 1993; Ing. Mircea Vlad, Apocalipsa 13. Sfârşitul libertăţii umane, Ed. Axioma Edit, Bucureşti, 1999; Monahul Zosima Pascal-Prodromit, Sfârşitul omului, Ed. Credinţa strămoşească, 1998; Sf. Lavrentie, Viaţa, învăţăturile şi minunile, Ed. Credinţa noastră, 2003.
La această listă care rămâne deschisă, mai adăugăm: George Orwell, 1984, Ed. Hyperion, Chişinău, 1991.

[14] Mai multe referinţe la Danion Vasile, Dărâmarea idolilor. Despre rătăcirile contemporane, ed. cit., p. 150; Bruno Würtz, New Age, ed. cit., p. 64; Damascene Christensen, op. cit., p. 673-701.

În categoria ecumenism, Marea Resetare, New Age, noua ordine mondiala | Etichete , , , , , , , | Comentariile sunt închise pentru Ecumenismul încotro? (XVI)

Halloween este o sărbătoare satanică

Publicat în 02/11/2024 de Teodosie Paraschiv

Astăzi doresc să vă pun înainte un documentar creștin despre sărbătoare păgână Halloween.

Este o radiografie creștin-biblică, a sărbătorii păgâne HALLOWEEN, cu participarea redutabilului apologet, cercetător și scriitor creștin-evanghelic, american, dr. Dave Hunt, a pastorului și apologetului american Chuck Smith, precum și a uneia din cele mai bune specialiste și cercetătoare creștine americane pe domeniul religiilor orientale, secte contemporane, păgânism și ocultism, Caryl Matrisciana.

Apelăm la munca lor apologetică pentru că, noi ortodocșii, nu avem asemenea apologeți și specialiști în domeniul religiilor orientale, păgânism și ocultism.

Înainte de a începe urmărirea acestui documentar, am extras mai jos câteva din declarațile unor vrăjitori și vrăjitoare.

Roger, vrăjitor și expert în arte marțiale:

„Cred că sunt aproximativ un milion de oameni în Anglia care practică vrăjitoria. Păgânii sunt prezenți peste tot cu crezul lor, și chiar dacă nu își spun vrăjitori, sunt păgâni prin practicile lor.”

Patricia, vrăjitoare, înaltă preoteasă:

„Mama mea a fost vrăjitoare, la fel și bunica, și eu am fost vrăjitoare de când mă știu. De când am practicat aceste lucruri, a avut loc o mare trezire. Probabil acum sunt la fel de mulți vrăjitori, în Marea Britanie, ca și creștini devotați.”

Marea Britanie este un puternic centru de vrăjitorie, satanism și ocultism.

Una, vrăjitoare, înaltă preoteasă druidică:

„Eu mă consider vrăjitoare naturistă, mă văd așa din fragidă copilărie; am crescut într-o zonă cu grădini din Țara Galilor, foarte izolată, și care are tradiții vechi în magie și vrăjitorie galeză. Este un fel de întoarcere la păgânism, datorită faptului că noi trăim o eră post-creștină și omenirea se îndreaptă către un neo-păgânism.”

Așadar, pentru vrăjitori și sataniști, omenirea a intrat într-o eră post-creștină. de fapt, aceasta este ideologia mișcării new-age și a teosofilor. Noua eră este o nouă eră păgână, o întoarcere la păgânism, adică la satanism.

Putem constata singuri că societatea în care trăim a ajuns controlată de o Elită satanică, care dictează politica la nivel mondial. Lucrarea lor nu mai este ceva ascuns, ci este pe față. Marea resetare înseamnă, de fapt, resetarea erei creștine și impunerea unei noi ordini mondiale anticrestine, neo-păgâne, satanice.

Graham, vrăjitor, proprietarul unui magazin ocultist:

„Ca vrăjitori, noi învățăm să pătrundem tainele naturii, să ne adresăm lor prin invocări și descântece într-un fel foarte convingător.”

„În multe feluri aceste practici te întorc la natură și te fac să înveți cum să te integrezi în schema naturală a Universului și a Pământului și să înțelegi că trebuie să vindecăm planeta.”

Datorită adorării naturii, care este centrul credinței lor, un mare număr de vrăjitori și druizi fac parte din mișcarea ecologistă. Dacă am fi atenți, am înțelege că așa-zisa criză climatică este o invenție satanică, o mască pentru reînvierea practicilor păgâne de adorare a forțelor naturii, adică a spiritelor demonice.

Halloween este deseori confundată cu o sărbătoare creștină datorită asocierii sale cu sărbătorile creștine.

Sally, regina vrăjitoarelor de Kent:

„Nu pot spune cu exactitate când am devenit interesată de vrăjitorie, deoarece a fost totdeauna în mine, a făcut parte din mine. Îndrăgesc Halloween, cred că sunt o persoană a anotimpului de toamnă. Îmi decorez casa cu țesături specifice , desenăm un cerc și avem un cazan care fumegă, iar toți țipăm. Asta înseamnă a avea viziune clară la fumul care iese din cazan și deschidem porțile lumii spirituale, iar dacă un spirit vrea să vină și să vorbească, noi îl ascultăm.”

Ceea ce ar trebui să reținem este faptul că aceste practici oculte, de magice și vrăjitorie, nu sunt povești, ci o realitate cruntă de repăgânizare a lumii, practici care sunt strâns legate de pedofilie, homosexualitate, orgii sexuale, canibalism și sacrificii umane.

Altă vrăjitoare:

„La prima mea inițiere când am fost de acord cu sărbătoarea Halloween m-am simțit foarte, foarte aproape de dumnezeul meu. [adica Satan, Lucifer]”

Sărbătoarea Halloween pare să fie cea mai importantă pentru sataniști.

Trebuie să rețineți că adevărații sataniști sunt membrii ai caselor regale, președinți, politicieni, juriști, profesori, oameni de afacere, miliardari, medici, jurnaliști, polițiști, militari, bancheri, psihologi și psihiatri, inclusiv lideri religioși.

Bibliografie

[1] INVAZIA PĂGÂNĂ, Ep. 01: HALLOWEEN, capcană sau amuzament ?
[https://www.youtube.com/watch?v=GzlzfZXspt4]

În categoria Marea Resetare, New Age, noua ordine mondiala | Etichete , , , , , , | Comentariile sunt închise pentru Halloween este o sărbătoare satanică

Ecumenismul încotro? (XV)

Publicat în 02/11/2024 de Teodosie Paraschiv

8. Care trebuie să fie atitudinea noastră?

DUPĂ toate cele expuse, ne întrebăm: Care trebuie să fie atitudinea noastră? Cum trebuie să se comporte un bun ortodox?

Domnul nostru Iisus Hristos ne învaţă, zicând: „Nu judecaţi ca să nu fiţi judecaţi” (Matei 7, 1). Având în minte aceste cuvinte, să vedem cum trebuie să se comporte un bun creştin ortodox.

Să începem prin a lămuri câteva noţiuni: ecumenism, ecumenişti, ecumenişti ortodocşi.

Ce este ecumenismul, am arătat. Spunem despre ecumenism că este erezie. [2] Ecumenismul este erezie! Şi am văzut de ce.

[Acum pot să mai adaug că ecumenismul este mai mult decât o simplă erezie, adică o abatere de la dreapta credință. Ecumenismul este satanism. Scopul ecumenismului este distrugerea Ortodoxiei.]

Cine sunt ecumeniştii? În cea mai mare parte sunt eterodocşi, aşadar eretici. [3] Ecumeniştii sunt eretici pentru că sunt eterodocşi, abia după aceea pentru că fac ecumenism. Aşadar, nu-i greşit să-i numim eretici.

Când vorbim de ortodocşi, trebuie să fim foarte atenţi ca să nu greşim din prea mult zel.

Există ortodocşi antiecumenişti, există ortodocşi pro-ecumenişti, dar fără să aibă legături cu mişcarea ecumenică şi există ortodocşi implicaţi în mişcarea ecumenică. Pe cei din a doua categorie îi putem numi victime în sensul că acceptă ecumenismul social fără să cunoască în profunzime implicaţiile dogmatice. În ultima categorie intră delegaţii. Dintre aceştia, unii sunt mai liberali, alţii mai tradiţionalişti. Iată motivul pentru care nu trebuie să judecăm fără discernământ şi în bloc.

De regulă, în dialogul ecumenic vocea ortodoxă nu este auzită, mai ales atunci când apără tradiţia Bisericii lui Hristos, căci interesele urmărite de mişcarea ecumenică sunt străine de interesele Bisericii Ortodoxe.

Ne întrebăm, de ce mai sunt ortodocşi care participă la dialogurile ecumenice, dacă vocea lor nu se face auzită? Pentru că nu toţi oamenii sunt la fel. Nu putem judeca toţi identic!

Iată încă un motiv pentru care nu se cuvine ca ortodocşii antiecumenişti să acuze pe fraţii lor implicaţi în dialogurile ecumenice, cum nu se cuvine acestora din urmă să-i acuze sau să-i persecute pe cei dintâi.

La drept vorbind, au câştig de cauză antiecumeniştii, atunci când apără valorile ortodoxiei. Fraţii lor angajaţi în dialoguri ecumenice nutresc speranţe că vor fi de folos în misiunea ortodoxă. Fac acest lucru pe riscul lor.

Exclusivismul de dragul exclusivismului denotă mândrie şi slavă deşartă.

Pentru o mai bună lămurire, amintim că nu Biserica Ortodoxă face ecumenism, ci doar anumiţi ortodocşi.

De asemenea, este regretabil, necreştineşte şi inacceptabil ca antiecumeniştii să fie persecutaţi şi denigraţi doar pentru că au o opinie neagreată de politica ecumenistă şi globalistă.

[Cele afirmate în urmă cu 20 de ani rămân valabile și astăzi. Apărăm ortodoxia împlinind poruncile Domnului, nu dând din gură și bătându-ne în piept cât de ortodocși suntem. Lasă faptele tale să vorbească.]

Bibliografie

[1] Ieromonah Agapit Popovici, „Ecumenismul încotro? O nouă viziune asupra ecumenismului sincretist”, 2003.

[2] Erezie = abatere de la dreapta credinţă, afirmaţie neconformă cu adevărul stabilit de Biserică prin sinoadele ecumenice (Pr. Prof. dr. Ene Branişte şi Prof. Ecaterina Branişte, Dicţionar enciclopedic de cunoştinţe religioase, Ed. Diecezană, Caransebeş, 2001, p. 157.)

[3] Prin eretici se înţeleg cei rătăciţi de la adevărurile de credinţă.

În categoria ecumenism, New Age, noua ordine mondiala | Etichete , , , , , , | Comentariile sunt închise pentru Ecumenismul încotro? (XV)

Predică la Sf. Dimitrie izvorâtorul de mir, 2024

Publicat în 01/11/2024 de Teodosie Paraschiv

Tema: despre sfinți și sfințenie și despre chemarea noastră la sfințenie

Prin cuvintele Sfintei Evanghelii, Domnul nostru Iisus Hristos ni se adresează noi creștinilor, celor care Îl urmăm până la sfârșitul veacurilor.

Așa cum Domnului a pătimit pe cruce pentru noi, tot așa și Biserica care este trupul tainic al lui Hristos pătimește în lume de 2000 de ani. Așa cum Domnul a fost prigonit de lume, tot așa și creștinii sunt prigoniți în lume.

Sfântul Dimitrie, pe care îl prăznuim, este pentru noi un exemplu de mărturisire a credinței în Domnul nostru Iisus Hristos.

Reținem datoria de a-L mărturisi pe Hristos.

Avem sfinți din toate categoriile sociale și de toate vârstele. Fiecare dintre noi putem găsi exemple pe care le putem urma.

Avem, de asemenea, exemplul Sfântului Constantin Brâncoveanu.

Cine Mă iubește, păzește poruncile Mele. (Cf. Ioan 14, 21).

Cum ne putem sfinți viața?

Să iertăm tuturor toate. Binecuvântați pe cei ce vă blestemă. Îți face cineva rău, tu răspunde-i cu bine. Te prigonește cineva? Roagă-te pentru el.

Cel mai de preț lucru în această viață este pacea și liniștea sufletului. Nu vă îngrijiți ce veți mânca sau ce veți bea sau cu ce vă veți îmbrăca. Ce zice?

„Căutăți mai întâi împărăția lui Dumnezeu și dreptatea Lui și celelalte se vor adăuga vouă.”

În spatele fiecare patimi se află un duh rău. Pentru vindecare de aceste patimi nu este de medicamente, ci de exorcisme.

În categoria Predici | Etichete , , , , , | Un comentariu

Ecumenismul încotro? (XIV)

Publicat în 01/11/2024 de Teodosie Paraschiv

[Continuarea capitolului 7. Mărturia faptelor]

Care este mărturia faptelor?

1) Pe 22 iunie 1965, s-a convocat la San Francisco o conferinţă religioasă pentru pacea mondială, cu ocazia aniversării a 20 de ani de la înfiinţarea unei filiale ONU în acel oraş. În faţa unui public de 10.000 de persoane, reprezentanţi ai religiilor hindusă, budistă, musulmană, mozaică, penticostală, catolică şi ortodoxă au ţinut cuvântări despre fundamentarea religioasă a noţiunii de pace mondială. [2]

2) Într-o delegaţie oficială la cel de al XIX-lea Congres al clerului şi laicatului din Dioceza Greacă a Americii de Nord şi de Sud, s-a afirmat:

„Credem că mişcarea ecumenică, chiar dacă a luat naştere în sânul creştinismului, trebuie să fie o mişcare a tuturor religiilor care îşi dau mâna.”

[Dovadă de spălare pe creier și trădare a credinței în Iisus Hristos.]

3) „Templul înţelegerii”, [3] o fundaţie americană iniţiată în 1960 ca un soi de „Asociaţie a religiilor unite” cu scopul de a „clădi templul simbolic în diverse colţuri ale lumii” (în perfect acord cu doctrina francmasoneriei), a ţinut mai multe conferinţe de vârf. La prima dintre ele, organizată la Calcutta în 1968, trapistul Thomas Merton a declarat:

„Suntem deja în unitate. Ceea ce trebuie să redobândim este unitatea primordială.” [4]

4) La cea de-a doua conferinţă organizată la Geneva în aprilie 1970 s-au întrunit 80 de reprezentanţi a 10 dintre religiile existente pentru a discuta probleme precum: „Proiectul de creare a comunităţii mondiale a religiilor.”

Materialele de popularizare pe care le-a redactat „Templul înţelegerii” dau la iveală că la conferinţa „la vârf” organizată în toamna anului 1971 în SUA, au fost invitaţi şi reprezentanţi ai Bisericii Ortodoxe, precum şi faptul că mitropolitul Emilianos din Patriarhia de Constantinopol era membru al Comitetului Internaţional al Templului.

Aşadar, aceste conferinţe „la vârf” au oferit delegaţilor ortodocşi ocazia să intre în dialoguri care duc la „crearea unei comunităţi mondiale a religiilor”, care „grăbesc realizarea visului de pace al omenirii”, potrivit filosofiilor întemeiate de Vivekananda, Ramakrişna, Gandhi, Schweitzer şi potrivit fondatorilor altor religii.

5) La începutul anului 1970, Consiliul Ecumenic al Bisericilor a finanţat conferinţa de la Ajaltoun, Liban, dintre hinduşi, budişti, creştini şi musulmani care a fost urmată de o conferinţă de evaluare în iunie, acelaşi an, la Zürich, unde s-a declarat necesitatea „dialogului” cu religiile necreştine.

6) La întâlnirea Comitetului Central al Consiliului Ecumenic al Bisericilor de la Addis Abbeba (1971) mitropolitul Georges Khodre al Beirutului (Biserica Ortodoxă a Antiohiei) i-a şocat până şi pe delegaţii protestanţi când nu numai că a lansat apelul la dialog cu alte religii dar, călcând în picioare 19 secole de istorie a Bisericii lui Hristos, i-a grăbit pe creştini să „investigheze viaţa de autentică spiritualitate a celor nebotezaţi” şi să-şi îmbogăţească experienţa cu „comorile ce se află în sânul comunităţilor religioase universale” (Religious Press Service), căci „atunci când brahmanul, budistul sau musulmanul îşi citeşte scriptura sa, el primeşte în lumină pe Însuşi Hristos”. [6]

Aflând asemenea lucruri, rămâi uimit şi te întrebi dacă delegaţii ortodocşi sunt sau nu ortodocşi.

Ca să înţelegem starea de confuzie din mintea şi sufletele ecumeniştilor să redăm un pasaj din cartea unui vestit hindus convertit la creştinism, Rabi Maharaj:

„Din punctul meu de vedere, occidentalii care se întorc spre Orient nu L-au cunoscut niciodată pe Hristos în mod personal […] După ce am Å£inut un curs la un colegiu de perfecÅ£ionare a profesorilor din ElveÅ£ia, am fost înfruntat de ÅŸeful departamentului religios, care era un pastor la o biserică de stat. Exprimându-ÅŸi dezaprobarea faţă de cursul meu de religie comparată, a spus: ’Eu am fost misionar în India timp de 20 de ani ÅŸi am văzut indianul venerându-ÅŸi dumnezeul de piatră. Eu cred că atunci când indianul se închină idolului lui, el se închină Dumnezeului Bibliei. Nu ajutaÅ£i cu nimic la stabilirea înÅ£elegerii de care avem nevoie între religii, afirmând că există diferenÅ£e atât de drastice!’
– Domnule reverend, eu am fost indianul acela care s-a închinat la dumnezei de piatră. Astăzi eu mă închin Dumnezeului Bibliei şi cred că sunt în măsură să vă spun că nu sunt unul şi acelaşi lucru – sunt lumi total diferite.” [7]

[Teologii noștri ecumeniști dau dovadă de foarte multă ignoranță atunci când afirmă că toate religiile se închină la același Dumnezeu. Profetul David a spus cât se poate de clar: „zeii neamurilor sunt demoni”.]

7) În februarie 1972, un alt eveniment ecumenic fără precedent a avut loc la New York. Aici, pentru prima dată în istorie – potrivit arhiepiscopului Iakobos al New York-ului – Biserica Ortodoxă Greacă a intrat într-un dialog teologic oficial cu reprezentanţi ai cultului mozaic. În două zile de discuţii s-a ajuns la rezultate foarte precise care pot fi considerate simptomatice pentru rezultatele viitoarelor dialoguri cu religiile necreştine.

Teologii greci au căzut de acord cu „revizuirea textelor lor liturgice referitoare la iudei şi iudaism, atunci când ele sunt negative sau ostile” (Religious News Service). [8]

[Este vorba de cenzura impusă de evrei creștinilor și impementată cu ajutorul ierarhilor ecumeniști, pe care nu-i pot numi altfel decât trădători.]

Mai poate exista vreo îndoială în ceea ce priveşte intenţia acestor dialoguri? În mod evident, ea este aceea de a reformula creştinismul ortodox aşa încât el să nu mai creeze senzaţii de disconfort necreştinilor.

[Ecumenismul este o formă subtilă de spălare pe creier.]

Bibliografie

[1] Ieromonah Agapit Popovici, „Ecumenismul încotro? O nouă viziune asupra ecumenismului sincretist”, 2003.

[2] Acelaşi lucru îl face organizaţia „Oameni şi religii”, întrunită la Malta în 1991 şi la Bucureşti în 1998.

[3] În 1960, francmasoneria creează organizaţia americană „Templul înţelegerii reciproce”, ca Asociaţie a Religiilor Unite, cu scopul de a-şi fonda filiale în diferite zone ale lumii (Petre Dogaru, Casa regală, femeile fatale, masoneria şi dictatorii secolului XX, ed. cit., p. 518).

[4] Citat după Ierom. Serafim Rose, Ortodoxia şi religia viitorului, Chişinău, 1995, p. 24-25.

[5] De atunci şi până acum, dialogurile au devenit o realitate şi s-au înmulţit sub egida Consiliului Mondial al Bisericilor şi al Conferinţei Bisericilor Europene (Vezi colecţia „Candela Moldovei” 1992-2003). Vezi şi la I.P.S. Damaskinos Papandreou, Mitropolitul Elveţiei, Biserică, societate, lume, Ed. Trinitas, Iaşi, 1998, p. 269-302.

[6] Christian Century, 10 febr. 1971, citat după Ierom. Serafim Rose, op. cit., p. 27.

[7] Rabi R. Maharaj, Moartea unui guru. O extraordinară istorisire a unui om care a căutat adevărul, Ed. Lumina lumii, 1994, p. 233-234.

[8] Revizuiri, în secret, s-au făcut şi în cărţile noastre de cult, editate de Institutul Biblic şi de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române.

În categoria ecumenism, New Age, noua ordine mondiala | Etichete , , , , , , | Un comentariu

Ecumenismul încotro? (XIII)

Publicat în 31/10/2024 de Teodosie Paraschiv

7. Mărturia faptelor

TRĂIM într-o epocă de adânc dezechilibru spiritual, epocă în care mulţi creştini ortodocşi sunt ca nişte copii duşi de valuri, purtaţi încoace şi încolo, de orice vânt al învăţăturii, prin înşelarea oamenilor, prin vicleşugul lor, spre uneltirea rătăcirii (Efeseni 4, 14).

Pare, într-adevăr, să fi sosit timpul când oamenii nu mai suferă învăţătura sănătoasă, ci – dornici să-şi desfăteze auzul – îşi grămădesc învăţături după poftele lor, şi îşi întorc auzul de la adevăr şi se abat către basme (II Timotei 4, 3-4).

Ne încearcă un sentiment de consternare când citim cele mai recente documente şi luări de poziţie ale mişcării ecumenice. [2] Dar în cadrul unor astfel de întruniri „la vârf” se omite să li se comunice eterodocşilor că Biserica Ortodoxă este Biserica lui Hristos, la care suntem chemaţi cu toţii.

Dar mulţi dintre participanţii ortodocşi la aceste „dialoguri” bănuiesc, ori s-au convins deja, că ele nu constituie nici pe departe cadrul în care să se poată face auzită vocea ortodoxiei; ei văd că însăşi atmosfera de „liberalism” ecumenic al acestor întruniri anulează orice adevăr de credinţă care s-ar putea rosti în cadrul lor.

La nivele puţin înalte, conferinţele şi discuţiile ecumenice se organizează de obicei cu participarea unui vorbitor ortodox şi chiar cu oficierea de rugăciuni comune.

Scopul lor, departe de a fi realizarea unităţii de credinţă, este, mai degrabă, favorizarea răspândirii între ortodocşi a relativismului dogmatic, în numele reconcilierii şi al păcii.

Creştinii ortodocşi conştienţi de pericolul ce-l reprezintă ecumenismul se pot întreba, pe bună dreptate, unde vor sfârşi toate acestea şi până unde va fi impusă limita trădărilor, falsificărilor şi demolărilor din interior a ortodoxiei.

Nu s-a făcut până acum nici un studiu atent în această privinţă, dar ţinând cont de logica desfăşurării evenimentelor, nu este imposibil să vedem în ce direcţie se îndreaptă ele.

Ideologia care stă în spatele mişcării ecumenice, care inspiră declaraţiile şi acţiunile ecumeniştilor, este o erezie ai cărei termeni sunt deja clar definiţi: „Biserica lui Hristos nu există, nimeni nu se află în posesia adevărului absolut. Biserica se constituie de-abia acum, în zilele noastre.” [3]

* * *

Se ridică o întrebare: ce este rău în mişcarea ecume-nică de vreme ce se doreşte realizarea unităţii creştinilor?

Problema este mult prea complexă pentru a o aborda într-un mod simplist.

În întrebarea de mai sus sunt, de fapt, două întrebări:
1. Ce este rău în mişcarea ecumenică?
2. Ce este rău în a dori unitatea creştinilor?

La a doua întrebare răspundem uşor: Nu este nimic rău să doreşti realizarea unităţii creştinilor. La prima întrebare vom putea răspunde abia după ce vom arăta ce face mişcarea ecumenică.

Legând întrebările între ele, avem tendinţa de a da acelaşi răspuns, orientându-ne după partea cunoscută. Şi astfel suntem duşi în eroare.

Raţionamentul eronat ar fi cam aşa: a dori unitatea creştină este un lucru bun. Deci, dacă mişcarea ecumenică doreşte unitatea creştină rezultă că ea este bună. Măcar în parte.

În realitate, „unitatea creştină” este nada cu care se prind creştinii naivi.

Mişcarea ecumenică vorbeşte despre unitatea creştină, dar nu face nimic pentru unitatea creştină, pentru că ea este interesată de unitate, dar nu creştină. Sau altfel spus, mişcarea ecumenică urmăreşte unitatea creştinilor, dar nu în Hristos, ci în afară de Hristos.

[Dacă nu este o unitate în Hristos, atunci ceea ce se promovează este o unitate în Satana. ]

Mişcarea ecumenică este doar un mijloc prin care se încearcă amăgirea creştinilor. Aşadar, mişcarea ecumenică militează pentru unitate în mijlocul confesiunilor creştine la fel ca şi alte mişcări şi organizaţii, aşa cum am arătat mai sus. Din acest motiv, putem aşeza mişcarea ecumenică alături de teosofie, baha’i, iehovişti, francmasonerie şi mişcarea new age.

O altă demonstraţie.

Astăzi, se ştie că există o similitudine între forţele fizice şi forţele sociale. Cercetările au demonstrat că principiile din fizică pot fi aplicate şi în societate ca de altfel şi în economie.

Ce înseamnă aceasta pentru noi care studiem scopurile mişcării ecumenice?

Ştim că dacă asupra unui obiect acţionează mai multe forţe în diferite direcţii, direcţia în care se va deplasa obiectul este dată de suma forţelor, numită şi rezultanta forţelor.

Aplicând această regulă la forţele sociale spunem că asupra grupurilor de persoane sau asupra societăţii umane, asupra maselor se exercită diferite forţe: politice, economice, religioase, sociale, juridice, etc.

Aşadar, grupul sau masele de oameni reprezintă obiectul asupra căruia se exercită mai multe forţe.

Care este direcţia în care se va deplasa obiectul? Ca şi în cazul unui obiect fizic, direcţia va fi dată de suma forţelor, de rezultanta forţelor.

Forţele par foarte diferite, aproape imposibil de însumat.

După felul cum am fost educaţi, pare imposibil de înţeles legătura dintre politic, economic, religios, social, ştiinţă, filosofie, etc. Şi totuşi, cu un pic de atenţie, vom observa că toate aceste tipuri de forţe acţionează asupra aceluiaşi obiect, fapt istoric. [4]

În pofida faptului că aceste forţe par diferite, din cauza numelor cu care le identificăm (recunoaştem), cu puţină atenţie, ce observăm? Ce este comun acestor tipuri de forţe? Unitatea. Unitatea este factorul comun.

Fiecare tip de forţă îşi caută propria unitate specifică. În final suma acestor forţe va fi unitatea.

Astfel, masele de oameni (creştinii) sunt îndemnaţi spre unire sub un guvern mondial, cu o economie unită, cu o religie unită (unică), cu o legislaţie unită (unică).

De reţinut că rezultatul unităţii nu va semăna cu nimic din ce a fost. Astfel, putem afirma că mişcarea ecumenică este un mijloc care contribuie la un proces ce nu are nimic comun cu creştinismul.

[Satanismul Klaus Schwab a declarat de mai multe ori că după declanșarea „Marei Resetări” din 2020, societatea nu va mai arăta la fel. Ne îndreptăm spre o societate în care fizicul și biologicul se vor uni cu nanotehnologia, cu scopul declarat de a conecta pe oameni la Inteligența Artificială, adică la sistemul luciferic de control total.]

Mişcarea ecumenică este o păcăleală, o minciună prin care francmasoneria încearcă să-i determine pe creştini să contribuie la realizarea unităţii antihristice.

[Masoneria este o formă mascată de satanism.]

Bibliografie

[1] Ieromonah Agapit Popovici, „Ecumenismul încotro? O nouă viziune asupra ecumenismului sincretist”, 2003.

[2] Vezi colecţia revistei Candela Moldovei din anii 1992-2003.

[3] Ierom. Serafim Rose, Ortodoxia şi religia viitorului, Chişinău, 1995, p. 22-23.

[4] Istoricii înţeleg să ia în consideraţie o reţea cât mai densă de determinări, de condiţionări reciproce, de interferenţe. Putem accepta în principiu „superdeterminarea” chiar şi a celui mai neînsemnat fapt istoric, în sensul acţiunii conjugate a nenumăraţi factori, în practica istoriografică însă suntem nevoiţi să alegem dintre aceştia şi să propunem o anumită ierarhizare.
Pentru amănunte trimitem la consideraţiile lui Lucian Boia din lucrarea „Jocul cu trecutul. Istoria între adevăr şi ficţiune”. De asemenea, considerăm binevenit un studiu al teoriei scenariilor şi prognozelor, întrucât subiectul abordat în această lucrare face obiectul atât al istoriei, cât şi al scenariilor.

În categoria ecumenism, New Age, noua ordine mondiala | Etichete , , , , , , | Comentariile sunt închise pentru Ecumenismul încotro? (XIII)