Istoria distrugerii cărților scrise în antichitate

Publicat în 05/12/2018 de Teodosie Paraschiv

Am terminat în urmă cu câteva zile de citit cartea lui Al. Papadolol-Calimah, „Scrieri vechi pierdute atingătoare de Dacia”, o carte ce merită citită de către toți românii.

Autorul enumeră și citează ce a mai rămas din scrierile a 282 de autorilor vechi care au scris despre Dacia, daci, geți, traci și sciți. În comparație cu ce a mai rămas din aceste scrieri, procentul pierderilor depășește probabil 90%. Această constatare ne conduce spre o concluzie surprinzătoare. Constatăm că înteresul anticilor pentru neamul dacilor era mai mare decât ne-am imaginat până acum. Este uimitor să afli cât de mult s-a scris despre daci și cât s-a pierdut. Uneori ai impresia că multe lucrări au fost cenzurate de-a lungul timpul, întrucât de multe ori doar pasajelor în care se vorbește despre daci au dispărut.

Dar cel mai mult m-a surprins să aflu cât de multe cărți au fost distruse intenționat. Pierderea a o mulțime de autori o datorăm mai întâi lipsei tiparului, apoi timpul și persecuțiilor prin care scrierile lor au trecut de-a lungul timpului.

Luând aminte la câte cărți au fost distruse, mă întreb cât mai cunoaștem din istoria veche a omenirii? Se pare că de multe ori s-a căutat intenționat distrugerea oricăror urme despre trecut, cu intenția de a fi rescris. De fapt, ceea ce numim în prezent istoria veche a omenirii este o invenție a istoricilor moderni. În lipsa documentelor, istoricii rescriu trecutul omenirii după cum dictează interesele politice ale celor ce sunt la putere.

Știam de distrugere marii biblioteci din Alexandria, care a reprezentat o mare pierdere pentru istoria omenirii. Dar acesta este numai un caz larg mediatizat. Vom vedea în cele ce urmează câte asemenea dezastre au r[mas consemnate.

1. O primă mențiune despre distrugerea cărților o avem de la Orosius şi Alexander Polyhistor, care ne fac cunoscut faptul că Nabonassar regele Babilonului a distrus la 747 î.Hr. toate scrierile care cuprindeau istoria şi faptele regilor predecesori ai săi.

2. Împăratul Chinei Chi-hoang-Ti (213 î.Hr.) a ordonat să se ardă toate cărţile din cuprinsul Imperiului său, scutind numai pe acele care tratau despre istoria familiei sale, despre astronomie şi despre medicină.

3. Ptolemeu Soter (anul 283 î.Hr.) a fondat renumita bibliotecă din Alexandria. După Josephus Flavius, această bibliotecă s-a mărit mult sub Ptolemeu Filadelful, fiu şi moştenitor al lui Soter, care aduna cărţi din toată lumea. Ea cuprindea la început 200.000 de volume. În urmă, sub Ptolemeu Evergetul II, număra 700.000 volume, toate originale, după cum ne încredinţează Aulus Gellius, din care 400.000 erau la Brucchium, iar 300.000 la sucursala din templul lui Serapis (Serapeum). Când Caesar cuceri Alexandria, biblioteca de la Brucchium pieri în mijlocul focului. Sucursala ei de la Serapeum fu distrusă odată cu distrugerea templului lui Serapis, sub Teodosiu.

4. Biblioteca de la Cartagina, când Scipio a supus cetatea (146 î.Hr.) a fost despreţuită şi împrăştiată. Romanii nu erau încă mari amatori de cărţi şi literatură. Au păstrat numai 28 volume ale lui Mago, care tratau despre agricultură.

5. Biblioteca din palatul lui Tiberiu şi biblioteca din Capitoliu au pierit amândouă în incendiile din zilele lui Nero şi Commodus.

În timpul persecuțiilor împotriva creștinilor s-a încercat de mai multe ori distrugerea Sfintei Scripturi.

6. La 390 d.Hr., patriarhul Alexandriei Teofil, cugetând a desfiinţa cinstirea idolilor în eparhia sa, provocă o luptă sângeroasă între creştini şi păgâni, între alte nenorociri provenite din această turburare, templul lui Serapis a ars cu imensa bibliotecă ce conţinea.

7. Biblioteca Constantinopolitană a fost distrusă, în mare parte, de incendiu. La 476, sub Basiliscos, a ars superba bibliotecă fondată de Teodosie cel Tânăr. Ea cuprindea 120.000 de volume rare. Biblioteca împăratului Constantiu, sporită de Iulian şi Valens, cuprindea 300.000 de manuscrise. Toate acestea au pierit.

8. Sfântul Papa Grigorie cel Mare, la 604, arde mii de cărţi ale păgânilor; între altele pe Titus Livius.

9. Sfântul Grigorie luminătorul Armeniei arde la 277 d.Hr. toate cărţile şi bibliotecile din Armenia, toată literatura armeană, care era o comoară pentru istoria asirienilor, mezilor, perşilor, grecilor, geţilor şi a tuturor neamurilor cu care armenii au avut a face în curs de secole.

10. Năvălirile barbarilor, distrugând Imperiul Roman, au distrus nenumărate biblioteci.

11. La 640, arabii calcă Alexandria şi ard biblioteca ei. În curs de patru luni, băile oraşului ardeau mereu cărţi. Despre acest dezastru din sec. VII se face pomenire cel mai mult.

12. Când musulmanii au cucerit provinciile perse, mai multe biblioteci căzură în mâinile lor. Saad-Abu-Vakkas a scris lui Omar, cerând voie a le transporta în Turcia; însă răspunsul lui Omar a fost scurt: aruncă-le în apă! şi astfel ele pieriră. Încă din zilele lui Xerxes, perşii adunaseră cărţi din toată lumea spre fondarea acestor biblioteci.

13. În zilele împăratului bizantin Leon III, biblioteca arsă sub Basiliscos se înlocuise în parte cu 360.000 de volume, culese de un colegiu de 13 profesori bibliofili. Dar Leon III fiind iconoclast, ca să-şi răzbune pe aceşti profesori, care persistau de a se închina icoanelor, puse într-o noapte de se înconjură biblioteca cu materii combustibile şi-i dădu foc! Despre acest dezastru provocat de Leon III nu am găsit nimic consemnat în manualele noastre de Istoria Bisericească Universală.

14. În secolele IX şi X, normanzii au distrus mii de cărţi.

15. Biblioteca califilor Egiptului, la Cairo, cuprindea 1200 de exemplare ale Istoriei Universale a lui Tabary sau Abdul-Djafar-Mohammed-ebn-Djorair, istoric şi jurisconsult arab care a trăit pe la 839-925 d. Hr., şi o mulţime de scrieri antice. Ea avea peste 1.600.000 de volume! Dar la 1073 turcii revoltându-se, în zilele califului Mostanser-Billach, au prădat şi distrus această imensă bibliotecă.

16. Califul Al-Mamun (813 d.Hr.) a pus de s-au tradus o mulţime de autori vechi greci în limba arabă; după aceasta, el ordonă a se arde originalele, ne mai găsindu-le trebuitoare arabilor.

17. Biblioteca de la Tripoli în Siria, mai vestită decât cea a califilor, cuprindea 3.000.000 de volume de teologie, ştiinţe, istorie, tradiţii, geografie. Dar la 1105, Tripoli cade sub stăpânirea francilor comandaţi de Raimond IV, comite de Saint-Gilles. Un preot franc intrând în edificiul bibliotecii, a ajuns din întâmplare în sala care era secţiunea Coranurilor. El pune mâna pe o carte şi dă peste un Coran; deschide a doua, a treia, şi vede tot Coranuri. Fanaticul preot iese furios şi declară că tot edificiul nu cuprinde decât cărţi diabolice. Francii dau foc bibliotecii foc, şi această lume de milioane de cărţi se preface în cenuşă.

18. Regele Ungariei Matei Corvin a fondat la Buda o mare şi preţioasă bibliotecă, adunând cărţi cu cheltuieli enorme din Italia şi din Grecia, după căderea Imperiului Bizantin. Acest depozit de erudiţiune cuprindea o mulţime de scrieri antice cu totul pierdute astăzi, după mărturia eruditului I.Al. Kohlburger, supranumit Brassicanus, care a trăit pe la 1500 şi care vizitase cu de-amănuntul această colecţiune de comori. Dar la 1526, sultanul Soliman luând Buda după bătălia de la Mohacz, a dat foc şi devasta această bibliotecă.

19. La mănăstirea Mega-Spileon, la muntele Cyllene în Arcadia, au fost adăpostite după căderea Imperiului Bizantin toate cărţile vechi, câte scăpară de furia otomanilor. De la cea dintâi invazie a turcilor în Tracia, călugării greci fugind aici din toate părţile, au adus cu ei mii de manuscrise de autori antici. Mega-Spileon a fost din vechime depozit de cărţi. Dar la 1600 un incendiu înfricoşat preface în cenuşă mănăstirea şi biblioteca.

20. La 1549 Eduard IV condamnă prin decret şi arde cărţi pe piaţa publică la Oxford. Apoi Cromwell dă încă o dată foc bibliotecii de Oxford, care era una din cele mai bogate în Europa.

21. În secolul XVII au pierit multe biblioteci importante de manuscrise antice. Astfel, biblioteca Augustinilor de la Maienţa (1649), biblioteca din Escurial (1671), biblioteca de la mănăstirea Gemblou din Belgia şi biblioteca de la mănăstirea sfântului Anton din Veneţia (1685). Londra pierdu mai multe biblioteci bogate în incendiul din 1666.

22. Mănăstirile de la muntele Athos au fost un mare depozit de scrieri manuscrise vechi. Mulţi autori antici ne sunt cunoscuţi, găsiţi prin boltele seculare de la Athos. Dar bibliotecile de la acest munte au suferit mult de devastări.
„Astfel, în 1820, la începutul războiului de independenţă a Greciei, bibliotecile de pe Sfântul Munte au suferit cele mai însemnate pierderi. Turcii, care menţineau o garnizoană în provincia Thessalonicului, au pretins călugărilor de pe Athos să le pună la dispoziţie manuscrisele lor pe pergament, pentru nevoile războiului, ca să le transforme în învelişuri ale pulberilor de tun. Atunci au fost spulberate cu totul mii de lucrări profane preţioase.”

Alte distrugeri au avut loc în secolul XX sub regimurile comuniste. O parte din cărți au fost distruse, iar altele cenzurate.

Această cenzură și distrugere de cărți continuă din rațiuni de „corectitudine politică”. Cel mai regretabil este că cenzura este promovată chiar în sânul Bisericii și ea vizează mai ales scrierile Sf. Părinți care demască erezia papiștașă și mai ales marea rătăcire promovată prin ecumenism. Ecumenismul este politica de promovare a comunismului și globalizării prin intermediul ierarhiei clericale, indiferent de confesiune sau religie.

În categoria Carti, Istorie | Etichete , , , , , , , , , , , , , , , , | 2 comentarii

Sfânta Scriptură în viziunea Sf. Ioan Gură de Aur

Publicat în 21/11/2018 de Teodosie Paraschiv

M-a gândit să revin asupra acestei teme, acum după ce am terminat volumul 2 din seria „Maxime și cugetări patristice”. Volumul 2 conține o selecție de texte sub formă de maxime și cugetări, grupate în 350 de teme și extrase din 240 de omilii ale Sf. Ioan Gură de Aur. Printre aceste teme una este și despre Sf. Scriptură.

Am parcurs până acum 451 de omilii, 31 cuvântări și 8 cateheze din care am extras învâțătura Sf. Ioan Gură de Aur despre Sf. Scriptură și inspirație. Consider important de știu care este credința Sf. Ioan, pentru a o putea compara cu opiniile teologilor din sec. XX până astăzi.

Deși autorii de manuale resping categoric inspirația verbală, asta sub influența criticii negative din sec. XIX, din scrierile Sf. Ioan aflăm cu totul altă opinie. El propovăduiește credința în inspirația verbală, prin care nici un cuvânt sau virgulă nu sunt puse la întâmplare în textul biblic. Altfel nici nu ne-am putea fundamenta dogmele pe textul biblic, dacă acesta ar fi rodul minții celui care a așternut textul în scris.

În urma cercetărilor pe care le-am făcut, am constatat că în teologia biblică a teologilor români ortodocși lipsește cu desăvârșire cercetarea pe textul biblic. Majoritatea autorilor de articole sau lucrări privind studiul biblic reiau aceleași opinii ale teologilor de la începutul secolului XX, fără să aducă vreo contribuție personală în domeniul cercetării. Contribuția cercetătorilor noștri se rezumă la aceea de a cita din alți cercetători, mai ales catolici și protestanți.

Acesta este unul din motivele pentru care cercetarea structurilor matematice și a codurilor din textul biblic continuă să fie ignorată de toți teologii ortodocși. Aceștia preferă să dezbată zecile de opinii ale teologilor eterodocși în loc să-și concentreze cercetarea pe ceva mai serios, care ar aduce în atenția preoților, studenților și credincioșilor faptul că textul biblic a ajuns până la noi în forma sa originală nealterată.

Multe dintre afirmațiile pe care le găsim în manualele de Studiul Vechiului și Noului Testament sunt total neștiințifice și aberante și copiază într-un mod mai temperat opiniile criticii negative. Teologii noștrii, în lipsa unei cercetări temeinice pe textul original, încearcă și împace opiniile cercetării critice și învățătura patristică a Bisericii Ortodoxe. Rezultatul este un fel de ghiveci, în care textul biblic nu este inspirat verbal, nu există verset fără mai multe variante, dar totuși textul biblic este inspirat și normativ.

Structurile matematice existente în textul biblic sunt dovada cea mai concludentă a faptului că textul biblic este inspirat în cuvânt, sau mai precis literă cu literă. Iar faptul că aceste structuri au ajuns până la noi confirmă că textul este nealterat. O cercetare sistematică a acestor structuri matematice ar putea să ne arate cu certitudine dacă avem sau nu pasaje alterate în textul biblic.

Însă o asemenea opinie va fi greu de acceptat de teologii noștri care au scris o viață împotriva inspirației verbale. Nu știu câți dintre ei ar avea tăria de a se smeri și a recunoaște că au promovat până acum o teorie neverificată și că s-au declarat împotriva inspirației verbale bazați doar pe ce au afirmat predecesorii lor.

Eu îmi fac datoria de a atrage atenția asupra unei realități care nu mai poate fi ignorată. În era tehnologiei și a informaticii avem la îndemână instrumentele necesare de cercetare a structurilor matematice existente în textul textului biblic. Ceea ce unii numesc „codul Bibliei” sau „codurile Bibliei” sunt de fapt structuri matematice extrem de complexe care aștealtă să fie cercetate și de către teologii ortodocși, măcat atât cât să corecteze opiniile greșite care se pronunță împotriva inspirației verbale.

Voi reda mai jos învățătura Sf. Ioan Gură de Aur, așa cum reiese ea din cuvintele sale.

„Nu numai când sunteţi aicea, dar şi când sunteţi acasă, luaţi în mâini dumnezeieştile cărţi şi primiţi cu râvna folosul cuprins în ele. Mare este câştigul ce ni-l dau ele!” [Omilii la Facere, XXIX, II]

„Aşadar, vă rog, să nu neglijăm citirea dumnezeieştilor Scripturi, ci să le citim des, fie de cunoaştem înţelesul Scripturilor, fie de nu-i cunoaştem. Citirea continuă ne ajută să ţinem bine minte ce citim; adeseori, ceea ce nu putem înţelege ce citim azi, vom putea dintr-o dată înţelege mâine, dacă revenim şi citim, pentru că bunul Dumnezeu ne luminează pe nevăzute mintea.” [Omilii la Facere, XXXV, II]

„Îndemnul puternic al lui Hristos, Care ne spune: ,,Cercetaţi Scripturile”, ne arată că în Scripturi se află ascunsă, în adâncul lor, mare comoară. De aceea e nevoie de cercetare, pentru ca aflând comoara ascunsă în adânc să o putem întrebuinţa spre folosul nostru. Asta e şi pricina că harul Duhului a rânduit să se scrie în Scripturi virtuţile tuturor drepţilor, ca să avem neîntreruptă învăţătura şi să ne rânduim viaţa noastră spre râvnirea şi imitarea drepţilor.” [Omilii la Facere, XLV, I]

„Dar pentru ca să înţelegeţi mai uşor cuvintele mele, vă cer şi mă rog – lucru pe care l-am făcut şi la tâlcuirea celorlalte cărti ale Sfintei Scripturi – să citiţi mai dinainte pericopa evanghelică pe care o tâlcuiesc, pentru ca citirea mai dinainte a pericopei să fie deschizătoare de drum cunoştinţei, aşa cum a făcut eunucul. Dacă veţi face aşa, îmi va fi şi mie mai uşoară tâlcuirea. Că multe sunt locurile grele de înţeles din Evanghelia lui Matei şi se întâlnesc la tot pasul.” [Omilii la Matei, I, VI]

Aceste afirmații ne face să înțelegem că Sf. Scriptură era răspândită destul de mult în rândul credincioșilor, altfel nu ar fi avut sens să fie îndemnați la citirea ei unii care nu aveau acces la ea.

Să vedem în continuare ce spune Sf.Ioan despre textul Sf. Scripturi.

„Vezi că nici un cuvânt din dumnezeiasca Scriptură nu-i pus în zadar şi fără rost, ci chiar cel mai neînsemnat cuvânt are în el mare comoară?” [Omilii la Facere, X, III]

„Ce vrea să spună acest scurt cuvânt: «Iar lui Adam»? Pentru ce a mai adăugat conjuncţia «iar»? Nu era de ajuns să spună: «Lui Adam»? Nu fără rost mă străduiesc să cercetez acestea şi nici din ambiţie zadarnică, ci pentru ca, cercetând totul cu de-amănuntul în faţa voastră, să vă învăţ că nu trebuie lăsat la o parte nici cel mai mic cuvânt, nici o silabă din cele ce se găsesc în dumnezeieştile Scripturi. Cuvintele Scripturii nu sunt simple cuvinte, ci cuvinte ale Duhului Sfânt; de aceea poţi găsi, chiar într-o silabă, mare comoară.” [Omilii la Facere, XV, I]

„Dumnezeiasca Scriptură nu vorbeşte în zadar şi la întâmplare, ci chiar o silabă, chiar un semn are ascuns în el comoară.” [Omilii la Facere, XVIII, IV]

Despre înșiruirile de nume el spune: „Mare şi nespusă este, iubiţilor, comoara cuvintelor Scripturii citite de curând. Ştiu că mulţi, uitându-se la catalogul numelor şi dând puţină luare-aminte cuvintelor citite, socot că spusele acestea nu au în ele nimic deosebit, ci sunt doar simple nume. Dar eu vă rog pe toţi să nu treceţi cu uşurinţă pe lângă cele scrise în Dumnezeieştile Scripturi. Nu-i nici un cuvânt scris în Scriptură care să nu cuprindă în el multă bogăţie de idei; şi pentru că fericiţii profeţi au scris insipraţi de Duhul Sfânt, de aceea cele scrise au mare comoară ascunsă în ele.” [Omilii la Facere, XXI, I]

„Nu este silabă, nu este chiar virgulă din Scriptură, în care să nu se afle comoară pusă în adâncul ei.” [Omilii la Facere, XXI, I]

Dacă în contractele întocmite între oameni se are așa mare grijă de fiecare cuvânt, oare ne putem închipui că în textul biblic cuvintele sunt așezate la întâmplare? Acest exemplu mi-a plăcut foarte mult.

„Dacă în actele întocmite de oameni pentru afaceri lumeşti, distruse adeseori de vreme, are mare putere data pusă în fruntea actului, iar adeseori chiar o silabă, apoi cu mult mai mult poţi vedea lucrul acesta în Dumnezeieştile Scripturi, scrise ele Duhul Sfânt. Cu o singură condiţie: să fim cu mintea trează, să nu trecem cu uşurinţă peste ele, ci să ne încordăm mintea ca să vedem cu de-amănuntul totul; să nu fim mai răi decât cei care se străduiesc mult pentru cele materiale.” [Omilii la Facere, XXI, I]

„Nimic din cele scrise în Dumnezeiasca Scriptură nu este de prisos; toate faptele drepţilor sunt pline de foarte mult folos.” [Omilii la Facere, LVIII, I]

Așadar, Sf. Ioan precizează clar în multe din omiliile sale faptul că „nici un cuvânt din dumnezeiasca Scriptură nu-i pus în zadar şi fără rost, ci chiar cel mai neînsemnat cuvânt are în el mare comoară”, „chiar o silabă, chiar un semn are ascuns în el comoară”. El ne învață „că nu trebuie lăsat la o parte nici cel mai mic cuvânt, nici o silabă din cele ce se găsesc în dumnezeieştile Scripturi”, pentru că fericiţii profeţi au scris insipraţi de Duhul Sfânt.

Care este concluzia pe care o tragem din aceste cuvinte ale Sf. Ioan Gură de Aur? Eu înțeleg că nici un cuvânt nu este pus la întâmplare, nici mâcar o silabă sau o virgulă și că fiecare cuvânt are ascuns în el o mare comoară.

Care este rostul citirii repetate a Sf. Scripturi? Părerea mea este aceea că cu cât citim mai des Sf. Scriptură o pătrundem mai adânc, iar această pătrundere mai adâncă înseamnă să descifrăm la nivel subconștient structurarea matematică a textului și înțelesul a ceea ce cercetătorii numesc codul Bibliei. Chiar dacă conștient nu avem acces direct la aceste informații, așa zice la frumusețea textului, subconștientul nostru are capacitatea de a decodifica în timp toată această comoară de informații și învățături.

Multora nu le place să audă așa ceva. Ei afirmă că Dumnezeu ne-a dat tot ce avea să ne învețe în textul clar și că nu s-a folosit de coduri și informații ascunse. Așa cred ei pentru că atât pot să înțeleagă. Cercetările de ultimă oră din domeniul neuroștiințelor confirmă faptul că cuvintele ne modifică creierul și că credința în Dumnezeu ne schimbă creierul. În acest sens aș recomanda cărțile scrise de Dr. Andrew Newberg și Mark Robert Waldman, „Cuvintele îți modelează creierul” și „Cu ne schimbă Dumnezeu creierul”, apărute în limba română la Editura Curtea veche, București.

Se știe prea bine că viața noastră este condusă de subconștient, de programele din subconștient, nicidecum de conștient. Doar 10% din acțiunile noastre sunt conștiente, restul de 90% sunt executate inconștient, în mod reflex. Având în vedere acest fapt, merită să reținem că lectura sistematică ne poate ajuta să corectăm programele din subconștient, să le îmbunătățim. Lectura Sf. Scripturi ne poate ajuta cel mai mult. Cu cât citim mai des cuvintele Sf. Scripturi, cu atât ele ni se imprimă în inimă, adică în subconștient. Iar ceea ce acum ni se pare greu de pus în practică sau de neînțeles, devine inteligibil și ușor de aplicat în viața de zi cu zi.

În încheiere, reținem că Sf. Ioan Gură de Aur ne învață că Sf. Scriptură este inspirată cuvânt cu cuvânt. Cu alte cuvinte Textul biblic este cuvântul lui Dumnezeu așternut în scris.

Îmi doresc ca articolele pe care le scriu să le bazez pe propria mea cercetare, nu pe ce au spus alții despre învățătura Sf. Părinți. Acesta este motivul pentru care scriu mai rar.

Spor la lectură!

În categoria Inspiratie, Studiu biblic | Etichete , , , | 2 comentarii

Lansarea cărții „Maxime și cugetări patristice, vol. 2. Sf. Ioan Gură de Aur”

Publicat în 05/11/2018 de Teodosie Paraschiv
Maxime si cugetari patristice, vol. 2

Maxime si cugetari patristice, vol. 2

ÃŽn perioada 1 – 4 noiembrie, la Sibiu a avut lor cea de-a XVIII-a ediÈ›ie a Târgului NaÈ›ional de Carte È™i Revistă Religioasă. Ca în fiecare an, evenimentul a fost organizat la Biblioteca ASTRA, corpul B. Cu această ocazie, în ziua de 2 noiembrie, am lansat cartea „Maxime È™i cugetări patristice, vol. 2. Sf. Ioan Gură de aur”.

Lansare carte. Pr. Dr. Mihai Petian si Protos. Teodosie Paraschiv

Lansare carte. Pr. Dr. Mihai Petian si Protos. Teodosie Paraschiv

 

Lansare carte. Pr. Dr. Mihai Petian si Protos. Teodosie Paraschiv

Lansare carte. Pr. Dr. Mihai Petian si Protos. Teodosie Paraschiv

Ca invitat am avut pe Pr. Dr. Mihai Petian, care a prezentat autorul și cartea pe scurt, apoi a urmat cuvântul autorului.

Lansare carte. Protos. Teodosie Paraschiv

Lansare carte. Protos. Teodosie Paraschiv

Am lucrat la acestă carte vreme de 4 ani, timp în care au extras, din 240 de omilii al Sf. Ioan Gură de Aur, 1230 de maxime și cugetări, organizate în 350 de teme.

Ca şi în cazul primului volum, îmi exprim convingerea că acest nou volum este mai mult decât o colecţie de citate; el este mai ales un instrument de lucru pentru preoţi, în activitatea lor pastoral-misionară, iar pentru studenţii teologi o sursă bibliografică. Lucrarea se adresează atât minţii cât şi inimii.
Tâlcuirile din acest volum cuprind sfaturi deosebit de actuale, atât pentru slujitorii sfintelor altare de la parohii şi din mănăstiri, cât şi pentru creştinii de rând, din toate categoriile sociale.

Neegalat ca orator bisericesc, Sfântul Ioan Gură de Aur şi-a dedicat întreaga viaţă explicării Sfintei Scripturi, mai ales în biserică în faţa credincioşilor. Tâlcuirile sale sunt pline de sfaturi practice pentru viaţa zilnică a credincioşilor de pretutindeni şi dintotdeauna, rămânând astfel permanent actuale.
Pe bună dreptate Sf. Ioan este numit „dascălul pocăinţei”. Din toate cuvântările sale răzbate grija pentru cei săraci, care sunt chipul lui Hristos Cel ce S-a jertfit pentru noi.

Cea mai întâlnită temă este despre milostenie.
„Care e folosul când sfânta masă e plină de potire de aur, iar Hristos piere de foame? Satură-L pe El mai întâi, că-i flămând, ÅŸi după aceea împodobeÅŸte-I din belÅŸug ÅŸi masa Lui! Faci potir de aur, dar nu dai un pahar cu apă rece! Åži care-i folosul? ÃŽmbraci sfânta masă cu stofe brodate cu aur, iar lui Hristos nu-i dai nici acoperământul de care are nevoie! Care-i câştigul faptei tale?” – zice Sf. Ioan.
Opera sa rămâne valabilă şi astăzi, deşi a trecut de atunci mai bine de un mileniu şi jumătate. Şi în prezent cuvântul său este la fel de viu şi plin de putere. Uneori ai impresia că se adresează creştinilor de astăzi.

Chiar dacă faţa lumii s-a schimbat, sufletul omului rămâne mereu acelaşi, supus aceloraşi patimi.

Sfântul pune mare accent pe faptele milei creştine. Aceasta reiese din toate omiliile sale. Este tema cea mai întâlnită, cea mai comună. „Ţi-au fost încredinţate ţie de Dumnezeu averile săracilor, fie că le ai prin muncă dreaptă şi cinstită, fie că le ai moştenire de la părinţi. Crezi, oare, că Dumnezeu nu ţi le-ar fi putut lua? Dar n-o face, pentru că vrea ca tu să fii stăpân când eşti darnic cu cei nevoiaşi.”

Cu cât creşte averea cu atât creşte şi pofta şi neliniştea din toate părţile. Pe de o parte suferinţa de a avea mai mult, iar pe de altă parte frica de a nu le pierde. „Căci nu este bogat cel ce are multe averi, ci cel ce nu are nevoie de multe.” [7, XI, 2]
Căci, cu cât cineva îşi îngrămădeşte mai multe averi, cu atât mai mult îşi face neliniştea şi nedormirea mai mare şi mai puternică. [8, V, 5]
Cuvintele sfântului sunt cât se poate de actuale.

Despre cum trebuie făcut binele, ne învăţă zicând: „Dacă faci bine semenilor tăi nu de ochii lumii, ci de dragul lui Dumnezeu, atunci să nu încetezi a face bine orice ţi-ar face oamenii, ca să-ţi fie mai mare răsplata; dar dacă după ce ai fost bârfit încetezi de a face bine, arăţi că săvârşeai o virtute ca aceea nu de dragul lui Dumnezeu, ci de dragul laudelor oamenilor.” [3, XXXII, II]

Dacă te jefuieşte cineva, dacă te bate, dacă te invidiază şi dacă nu mergi împotriva lui şi eşti biruit, atunci tu eşti biruitorul. [4, LXXXIV, IV] Aceasta este legea non-violenţei, aşa cum ne este descoperită şi în cuvintele Evangheliei .

Legea atracţiei este exprimată prin cuvintele: „Aceasta pururea să o judecăm în mintea noastră, că cel ce binecuvântează pe duşman, pe el se binecuvântează; că cel ce blestemă, pe el singur se blestemă, iar cel ce se roagă pentru duşman, pentru sine se roagă, şi nicidecum pentru acela. Şi cu chipul acesta vom putea ajunge de la vorbă la faptă, şi ne vom învrednici de bunurile făgăduite nouă.” [7, VI, 4]

Nu aştepta să fii răsplătit pentru fapte bune de o anumită persoană, căci viaţa însăşi te va răsplăti cu mărinimie. Dacă ai dăruit în avans cu siguranţă vei fi răsplătit, mai devreme sau mai târziu. Iar dacă ai primit ceva în dar, eşti dator să dai şi tu mai departe. În lumea aceasta nimic nu este gratuit. Seamănă prin dăruire şi nu te îndoi de roadele pe care le vei culege la vremea lor. Nu înşela, pentru că te înşeli pe tine însuţi.

Rădăcina tuturor bolilor se află în suflet. „Să secăm, dar, izvorul păcatelor şi vom opri toate pâraiele bolilor trupeşti. Nu vei pune capăt numai bolilor, ci şi păcatului; şi păcatului mai mult decât bolii, pe cât este sufletul mai bun decât trupul.” [3, XIV, III] „Că dacă moartea, cel mai mare rău, îşi are rădăcina şi temeiul în păcat, cu atât mai mult majoritatea bolilor; pentru că păcatul ne face să fim supuşi patimilor.” [3, XXVII, II]

Citite cu atenţie aceste maxime şi cugetări ne pot ajuta foarte mult, atât în creşterea noastră duhovnicească, cât şi în dezvoltarea noastră personală.

Ultimele descoperiri în domeniul ştiinţelor vin să întărească spusele Sf. Ioan Gură de Aur. Aceea că rădăcina tuturor bolilor stă în suflet şi porneşte de la gândurile şi sentimentele noastre.

Lectura este fascinantă. Simţi puterea cuvântului şi mai ales actualitatea sa. Acest sentiment l-am avut pe parcursul întregii lecturi.

Ne bucurăm de privilegiul de a avea traduse în limba română o bună parte din scrierile Sfântul Ioan Hrisostom.

Acesta este a doilea volum dintr-o serie 10 volume de maxime şi cugetări patristice, adunate din scrierile Sfinţilor Părinţi ai Bisericii.

Acordarea de autografe

Acordarea de autografe

 

Acordarea de autografe

Acordarea de autografe

Ing. dipl. Lucian Coca si Protos. Teodosie Paraschiv

Ing. dipl. Lucian Coca si Protos. Teodosie Paraschiv

Alături de ing.dipl. Lucian Coca, președintele Asociației Scriptul Sibiu, inițiatorul și coordonatorul Târgului.

În categoria Carti, Noutati | Etichete , , , , , , | Comentariile sunt închise pentru Lansarea cărÈ›ii „Maxime È™i cugetări patristice, vol. 2. Sf. Ioan Gură de Aur”

Caracterul inspirat al Sfintei Scripturi în lumina Sfinților Părinți

Publicat în 12/07/2018 de Teodosie Paraschiv

În acest articol voi prezenta câteva dintre mărturiile Sf. Ioan Gură de Aur despre caracterul inspirat al Sf. Scripturi. Precum știm există mai multe opinii privind inspirația Sf. Scripturi, însă pe noi ne interesează mărturia Sf. Părinți ai Bisericii. Astăzi vom vedea ce spune Sf. Ioan Gură de Aur despre Sf. Scriptură.

„Cu o comoară se aseamănă citirea dumnezeieştilor Scripturi. După cum dacă ai putea lua dintr-o comoară o parte cât de mică, te poţi îmbogăţi cu ea, tot aşa şi cu dumnezeieştile Scripturi; într-un cuvânt cât de mic poţi găsi putere mare de gânduri şi nespusă bogăţie” (Omilii la Facere, III, I).

Înțelegem că fiecare cuvânt, cât de mic ar fi, este plin de sensuri, dincolo de sensul literal și istoric. În alt loc spune așa: „Vezi că nici un cuvânt din dumnezeiasca Scriptură nu-i pus în zadar şi fără rost, ci chiar cel mai neînsemnat cuvânt are în el mare comoară?” (Omilii la Facere, X, III). Nici un cuvânt nu este pus la întâmplare. Cel care a hotărât textul este Dumnezeu și nu omul.

Iată ce spune Sf. Ioan Gură de Aur legat de fiecare cuvânt din Sf. Scriptură: „Ce vrea să spună acest scurt cuvânt: «Iar lui Adam»? Pentru ce a mai adăugat conjuncţia «iar»? Nu era de ajuns să spună: «Lui Adam»? Nu fără rost mă străduiesc să cercetez acestea şi nici din ambiţie zadarnică, ci pentru ca, cercetând totul cu de-amănuntul în faţa voastră, să vă învăţ că nu trebuie lăsat la o parte nici cel mai mic cuvânt, nici o silabă din cele ce se găsesc în dumnezeieştile Scripturi. Cuvintele Scripturii nu sunt simple cuvinte, ci cuvinte ale Duhului Sfânt; de aceea poţi găsi, chiar într-o silabă, mare comoară” (Omilii la Facere, XV, I). Așadar, cuvintele Sf. Scripturi, nu sunt simple cuvinte, ci cuvinte ale Duhului Sfânt. Teologii de astăzi promovează opinia că stilul textului, forma lui, vocabularul folosit, aparțin scriitorului, influențat de cultura și mediul vremii lui, pe când Sf. Ioan Gură de Aur afirmă explicit: „cuvintele Sf. Scripturi sunt ale Duhului Sfânt”. Teologii ortodocşi promovează de mai bine de 100 de ani aceleaşi opinii prin care resping cu vehemenţă inspiraţia verbală a Sf. Scripturi, făcând astfel opinie separată faţă de cea a Sf. Părinţi.

„Să nu trecem cu uşurinţă peste cuvintele Scripturii. Dumnezeiasca Scriptură nu vorbeşte în zadar şi la întâmplare, ci chiar o silabă, chiar un semn are ascuns în el comoară” (Omilii la Facere, XVIII, III).

În altă omilie spune așa: „Am arătat altă dată că în Scriptură nu-i pusă nici o iotă, nici o cirtă fără scop” (Despre schimbarea numelor, I, 4), sau „Eu socotesc că nici un om studios nu va voi să treacă cu vederea nici un cuvânt din cele aflate în Scriptură, fie șir de nume, fie număr de ani, fie salutare, oricât de neînsemnată” (Cuvântul II la Priscila și Acvila; și că nu se cuvine a vorbi de rău pe preoții lui Dumnezeu, 1). Sau: „Dacă însă cineva iubește înțelepciunea și se găsește prieten al ascultării duhovnicești, apoi să audă că nici cele mai mici și nebăgate în seamă din Sfânta Scriptură nu sunt așezate acolo în zadar și fără scop și chiar cele din Vechiul testament poartă cu ele un însemnat folos” (Omilii la Epistola către Romani, 31).

Sf. Ioan Gură de Aur era convins de faptul că fiecare cuvânt din Sf. Scriptură conține o mare comoară. El spune: „Mare şi nespusă este, iubiţilor, comoara cuvintelor Scripturii citite de curând. Ştiu că mulţi, uitându-se la catalogul numelor şi dând puţină luare-aminte cuvintelor citite, socot că spusele acestea nu au în ele nimic deosebit, ci sunt doar simple nume. Dar eu vă rog pe toţi să nu treceţi cu uşurinţă pe lângă cele scrise în Dumnezeieştile Scripturi. Nu-i nici un cuvânt scris în Scriptură care să nu cuprindă în el multă bogăţie de idei; şi pentru că fericiţii profeţi au scris insipraţi de Duhul Sfânt, de aceea cele scrise au mare comoară ascunsă în ele” (Omilii la Facere, XXI, I).

În aceeași omilie afirmă cu convingere că „nu este silabă, nu este chiar virgulă din Scriptură, în care să nu se afle comoară pusă în adâncul ei. De aceea se cuvine ca, povăţuiţi de harul cel de sus şi luminaţi de Duhul Sfânt, cu astfel de gânduri să citim dumnezeieştile cuvinte. Dumnezeiasca Scriptură n-are nevoie de înţelepciunea omenească pentru înţelegerea celor scrise în ea, ci de descoperirea Duhului, pentru ca, aflând adevăratul înţeles al cuvintelor ei, să primim din ele mult folos” (Omilii la Facere, XXI, I). Nici o silabă, nici o virgulă, din Sf. Scriptură, nu este pusă la întâmplare, în care să nu se afla o comoară pusă în adâncul ei. Pentru înțelegerea Sf. Scriptui nu-i nevoie de înțelepciune omenească, ci de descoperirea Duhului.

Pentru a dovedi acest fapt el dă un exemplu concludent. „Dacă în actele întocmite de oameni pentru afaceri lumeşti, distruse adeseori de vreme, are mare putere data pusă în fruntea actului, iar adeseori chiar o silabă, apoi cu mult mai mult poţi vedea lucrul acesta în Dumnezeieştile Scripturi, scrise ele Duhul Sfânt. Cu o singură condiţie: să fim cu mintea trează, să nu trecem cu uşurinţă peste ele, ci să ne încordăm mintea ca să vedem cu de-amănuntul totul; să nu fim mai răi decât cei care se străduiesc mult pentru cele materiale” (Omilii la Facere, XXI, I).

Vorbind despre profunzimea textului și diferența față de unul omenesc, spune: „Aşa e obiceiul Scripturii! În puţine cuvinte poţi găsi adeseori mare mulţime de idei. Că dumnezeieşti şi nu omeneşti sunt învăţăturile Scripturii; de aceea poţi vedea că întreaga Scriptură este alcătuită altfel decât cărţile înţelepciunii omeneşti. Şi cum, îţi voi spune eu! În celelalte cărţi, în cele ale înţelepciunii omeneşti adică, toată strădania stă în alcătuirea frazelor; în Scriptură cu totul dimpotrivă, în ea nici nu-i vorba de frumuseţea cuvintelor şi de alcăturirea frumoasă a frazelor, pentru că Scriptura are frumuseţea ei proprie, pentru că în ea înfloreşte harul cel dumnezeiesc. În cărţile înţelepciunii lumeşti abia de poţi scoate o idee după o întinsă şi bogată vorbărie; în Scriptură, după cum ştiţi, adeseori un scurt cuvânt e îndestulător ca să ţesem o întreagă învăţătură” (Omilii la Facere, XXXVII, I).

Ca să putem pătrunde înțelesurile profunde ale Sf. Scripturi el ne îndeamnă la lectură repetată în duh de rugăciune. „Aşadar, vă rog, să nu neglijăm citirea dumnezeieştilor Scripturi, ci să le citim des, fie de cunoaştem înţelesul Scripturilor, fie de nu-i cunoaştem. Citirea continuă ne ajută să ţinem bine minte ce citim; adeseori, ceea ce nu putem înţelege ce citim azi, vom putea dintr-o dată înţelege mâine, dacă revenim şi citim, pentru că bunul Dumnezeu ne luminează pe nevăzute mintea” (Omilii la Facere, XXXV, II).

Iar în altă epistolă completează spunând: „Îndemnul puternic al lui Hristos, Care ne spune: ,,Cercetaţi Scripturile”, ne arată că în Scripturi se află ascunsă, în adâncul lor, mare comoară. De aceea e nevoie de cercetare, pentru ca aflând comoara ascunsă în adânc să o putem întrebuinţa spre folosul nostru” (Omilii la Facere, XLV, I).

Teologii consideră cărțile lui Moise ca fiind o compilație de texte mai vechi, așa cum face și critica istorică. Cea din urmă respinge caracterul inspirat al textului. Însă Sf. Ioan Gură de Aur precizează că textul scris de Moise sunt cuvintele Duhului Sfânt. „Vreau să vă întind iarăşi obişnuita masă şi să vă pun înainte mâncăruri din cuvintele lui Moise, dar mai bine zis, din cuvintele Duhului. Că Moise nu ne-a spus de la el cuvintele acestea, ci insuflat de Sfântul Duh. Să vedem dar şi azi, ce vrea să ne înveţe. Că nu ne pune înainte vieţile sfinţilor în zadar şi fără rost, ci ca să râvnim virtutea lor şi să imităm faptele lor mari” (Omilii la Facere, XLIX, I). „Nimic din cele scrise în Dumnezeiasca Scriptură nu este de prisos; toate faptele drepţilor sunt pline de foarte mult folos” (Omilii la Facere, LVIII, I). „Uită-mi-te la priceperea acestui minunat profet; dar mai bine spus, la învăţătura Sfântului Duh; că Moise ne grăieşte toate cuvintele sale insuflat de Duhul; Moise i-a împrumutat limba, iar harul Duhului ne învaţă prin el lămurit totul” (Omilii la Facere, XXI, I).

În concluzie, Sf. Ioan Gură de Aur susține inspirația verbală, în cuvânt, a Sf. Scripturi.

În categoria Studiu biblic | Etichete , , , | 2 comentarii

Codul original din Biblie IX

Publicat în 09/07/2018 de Teodosie Paraschiv

De o lună am pregătit acest articol, însă nu am mai ajuns să-l public până acum.
Că tot a trecut atâta timp de la ultimele articole, astăzi vom fac o scurtă recapitulare a pașilor pe care trebuie să-i urmăm pentru a putea înțelege structura numerică a textului biblic.

Pasul 1. Litere și numere. Am văzut că în alfabetele vechi literele au atribuite valori numerice.

Pasul 2. Fiecare cuvânt are o valoare numerică, adică suma valorilor numerice ale literelor care îl compun.

Pasul 3. Multipli. Textul scripturistic este structurat matematic pe bază de multipli ai unor numere cheie. Există o legătură înre aceste numere cheie și semnificația tematică din text. De pildă, numărul 153 este legat de tema pești și pescuit.

Pasul 4. Grupurile de numere. Acestea reprezintă unul dintre cele mai profunde aspecte ale structurilor matematice. De exemplu, din grului lui 100 fac parte numerele 98, 99, 100, 101, 102.

Pasul 5. Gramatica limbilor ebraică și greacă. Am văzut cât de importante sunt regulile gramaticale ale acestor limbi, pe lângă flexibilitatea pe care o au cuvintele prin variațiile lor în urma declinării și a conjugării. De asemenea, am văzut că articolul deși nu se traduce are rolul lui în formarea structurilor matematice.

Pasul 6 este acela de a privi toți acești pași înpreună. Numere, lirete, cuvinte, fraze, multipli, grupuri de numere.

Cercetând structurile matematice ne putem da seama că textul biblic nu este scris la întâmplare și din alegerea omului, ci Duhul Sfânt a fost cel care a insporat pe sfinții scriitori ce să scrie și ce cuvinte să aleagă.

Pasul 7. Reguli de cercetare.
În primul rând, precizăm că analiza structurilor matematice se face pe textul original, așa cum l-a stabilit Dumnezeu. Nici un cuvânt nu trebuie schimbat sau adăugat.

Așadar, toate cuvintele care sunt folosite în structurile matematice trebuie să respecte cu exactitate textul original așa cum apar ele în manuscrisele originale.

Uneori putem lăsa valoare numeric a articolului (care nu se traduce).
Conjuncțiile pot fi ignorate atunci când apar la începutul unei fraze, dar nu și atunci când împart propoziția în două.

Ca o concluzie finală, reținem faptul că structurile matematice pot fi urmărite și înțelese doar în limba originală, nu în engleză, română, sau altă traducere.

În categoria Design numeric, Noul Testament, Studiu biblic | Etichete , , , , , , | Comentariile sunt închise pentru Codul original din Biblie IX

Codul original din Biblie VIII

Publicat în 12/05/2018 de Teodosie Paraschiv

Pasul 5. Structura limbilor ebraică și greacă

Iată că am ajuns la pasul al cincilea. Acest pas vine cu informații și mai uimitoare privind modul cum sunt formate structurile matematice din textul biblic.

Limba ebraică veche.

Ebraica este una dintre cele mai vechi limbi existente, și face parte din limbile semitice. Cuvântul „semitic” vine de la numele lui Sem, unul dintre fiii lui Noe. Ca limbă a Vechiului Testament, ebraica a evoluat foarte puțin și a rămas propriu-zis neschimbată de mii de ani. Este o limbă frumoasă și cu o structură gramaticală simplă. Merită să reamintim faptul că în ebraică se citește de la dreapta la stânga. De asemenea, această limbă este una consonantă, adică textul nu are vocale. Adăugarea vocalelor s-a făcut mult mai târziu de către masoreți, pentru a ușura citirea textului. Astăzi citim textul Vechiului Testament așa cum l-a vocalizat masoreții, și nu știm cu exactitate cum se pronunțau cuvintele în timpurile biblice. Însă lipsa vocalelor permite o mai mare flexibilitate a textului și încărcarea lui cu mai multe sensuri suprapuse, stabilite în mod intenționat de Dumnezeu. Ținând cont că textul original nu are vocale, secvențele de litere echidistante (ELS) din textul biblic nu sunt influențate de vocalizarea masoretică.

Istoricii consideră că forma literelor a evoluat în timp, însă este puțin probabil ca această evoluție să fi afectat copierea textului sfânt. Copierea manuscriselor se făcea cu multă grija care mergea pâna la cele mai mici amănunte, ce includeau atât forma cât și mărimea literelor. Apoi, până la dărâmarea tempului din Ierusalim, în anul 70, Tablele Legii, cu cele 10 porunci, erau dovada scrisă a alfabetului folosit pe vremea lui Moise.

Limba greacă veche

Limba greacă folosită în Sf. Scriptură provine din grupul limbilor indo-europene. Spre deosebire de ebraică, greaca a fost mult mai dinamică și a evoluat în timp. În această evoluție istorică distingem mai multe stadii: stadiul primitiv, greaca clasică (a filosofilor), greaca folosită în Noul Testament, greaca bizantină și greaca modernă (neogreaca), care se vorbește astăzi în Grecia. Pe noi ne interesează greaca Noului Testament, la care mulți s-au referit ca fiind „limba Duhului Sfânt”.

Greaca Noului Testament este limba vorbită de popor în sec. I, și mai este cunoscută sub numele de „dialectul comun”. A fost o limbă vorbită și foarte rar folosită în scris. Ca o paranteză, în comparație cu greaca Noului Testament, latina clasică a fost o limbă scrisă și mai puțin vorbită.

Limbi cu caracteristici unice

Dumnezeu a creat două limbi unice, ebraica și greaca, și le-a așezat într-un mod minunat în cultura umanității pentru a fi folosite la scrierea Sf. Scripturi. Dacă credem că Dumnezeu a făcut tot universul, de ce ar fi lăsat la voia întâmplării evoluția limbilor în care avea să fie așternută în scris revelația Sa? Critica negativă și ateistă nu va accepta niciodată acest punct de vedere.

Fiecare cuvânt din Sf. Scriptură este proiectat de Dumnezeu din veșnicie, așa cum a stabilit și regulile și structura gramaticală a limbilor. Dar acesta este numai începutul lucrării minunate a lui Dumnezeu cu aceste limbi. Nu numai că Dumnezeu a dat fiecărui cuvânt o ortografie exactă și precisă, cu o valoare numerică proprie, ci El a stabilit cum și unde să fie plasat și încadrat fiecare cuvânt în text, apoi cuvintele care îl încadrează cu ortografia și valorile lor numerice. Și nu doar cuvintele, ci și frazele și propozițiile au fost așezate după un proiect uimitor, pe care nici măcat cele mai puternice calculatoare din lume nu ar putea lucra cu o așa complexitate matematică pentru a combina regulile gramaticale, cuvintele și să aranjeze cuvintele împreună cu sensul adevărului duhovnicesc și să creeze un text perfect din punct de vedere numeric.

Structurile matematice lucrează pe principii care sunt în totalitate de origine dumnezeiască. Dumnezeu ne arată prin structurile matematice adevărul absolut, spiritual și veșnic.

Cazurile

În engleză, cuvântul „Dumnezeu” se poate ortografia într-un singur fel: G-o-d. Cu totul altfel stau lucrurile în limba greacă. Pentru orice nume, în greacă există patru sau cinci feluri de ortografiere. Aceste ortografieri se numesc cazuri. Ne amintim de ele de la lecțiile de gramatică din școala generală. Pentru fiecare caz există un sufix diferit.

Pentru cuvântul Dumnezeu avem:

θεος, θεου, θεω, θεον

Aceste diferențe sunt foarte importante în formarea structurilor matematice. Pentru a ilustra acest lucru vom lua două cuvinte „Dumnezeu” și „sfânt”. Nu există în toată Sf. Scriptură două cuvinte mai asemănătoare ca acestea două. Dumnezeu este sfințenia și sfințenia este Dumenzeu. Ortografierea pentru cuvântul „Dumnezeu” se potrivesc perfect cu cea pentru cuvântul „sfânt”.

Forma cuvintelor pentru fiecare caz in parte

Forma cuvintelor pentru fiecare caz in parte

După cum se poate vedea rădăcina cuvântului rămâne aceeași, doar terminația se schimbă. Această regulă este valabilă și pentru nume și pentru substantive.

Conjugarea verbelor

Verbele sunt și mai flexibile. Pentru fiecare timp forma verbului este alta. Pentru fiecare rădăcină a unui verb există o mulțime de prefixe și sufixe. Limba ebraică este mai puțin flexibilă, însă la fel de complexă, cu numeroase ortografii pentru multe cuvinte. Ebraica lucrează cu un sistem complex de rădăcini și cuvinte rădăcină, cu diferite prefixe și sufixe.

Reținem faptul că orice ortografie diferită dă valori numerice diferite.

Articolul

Articolul în ebraică și greacă este și mai fascinant. Limba greacă are doar articolul definit. Acest fapt este deosebit de semnificativ. Există doar un lucru care trebuie să ni-l reamintim, acela că în greacă nu există nici o regulă de folosire a articolului. Articolul în greacă nu are nici un înțeles aparte.

De pildă, în Ioan 11, 4, Iisus este numit „Fiul lui Dumnezeu”, și citim „ο υιος του θεου”, iar în Marcu 15, 39, unde Iisus este numit din nou „Fiul lui Dumnezeu”, citim în text „υιος θεου”, însă traducerea rămâne aceeași. Astfel, o frază în greacă are același înțeles cu sau fără articole, și lucrul acesta este valabil și în limba ebraică.

Ce înseamnă toate acestea?

După ce ai citit aceste lucruri te poți întreba: dacă articolul nu are nici un înțeles, de ce l-a mai pus Dumnezeu în textul biblic? El l-a pus pentru a crea structurile matematice.

Variațiile articolului permite o mulțime de ortografii ale cuvintelor și generează valori numerice diferite ale structurilor matematice. Dumnezeu folosește aceste variații de cuvinte pentru a crea stucturile matematice.

Aceste structuri matematice sunt imposibil de realizat în alte limbi, mai puțin flexibile, cum ar fi engleza sau româna. Structurile matematice ne ajută să înțelegem rostul structurii gramaticale ale acestor două limbi biblice.

Rezumat

Recapitulăm ce am prezentat până aici.
Literele în limbile ebraică și greacă au atribuite valori numerice încă din antichitate. Aceasta permite calcularea valorii numerice pentru orice cuvânt, frază sau propoziție, prin însumarea valorilor numerice ale literelor. Nu ne oprește nimeni să facem această substituție și să calculăm valorile numerice. Dar asta nu ar însemna mare lucru dacă nu ar apărea în text multipli unor numere cheie, legate de temele specificate în text. Cu alte cuvinte valorile numerice din text nu sunt întâmplătoare și fără sens, ci sunt multipli ai numerelor cheie. pentru descoperirea acestor multipli ne folosim de fenomenul sau principiul grupurilor de numere. Înțelegerea fenomenului de grup am văzut că este foarte împortantă pentru înțelegerea structurilor matematice din textul biblic.

La întrebarea: cum este posibilă formarea acestor structuri matematice? am răspuns în articolul de față. Flexibilitatea oferită de structura gramaticală a limbilor ebraică și greacă explică felul cum Dumnezeu a creat textul biblic după un proiect matematic uimitor.

1. litere = numere
2. cuvinte, fraze, propoziții = numere
3. multipli
4. fenomenul de grupare al valorilor numerice
5. flexibilitatea limbilor ebraică și greacă

În categoria Coduri, Design numeric, Noul Testament, Studiu biblic | Etichete , , , , , , , | 3 comentarii

Codul original din Biblie VII

Publicat în 08/05/2018 de Teodosie Paraschiv

Pasul 4. Fenomenul de grup

Principiul sau fenomenul de grupare este unul dintre cele mai profunde aspect ale structurilor matematice. În articolul precedent am arătat cum în fiecare structură matematică operează multipli ai numerelor cheie. Pasul 4 descrie setul de numere din grupul acestor multipli. Cel mai ușor de exemplificat acest concept este să dăm un exemplu, în care avem numerele de la 96 la 104.

Grupul numerelor multiplului 100

Grupul numerelor multiplului 100

Putem vedea numărul 0 în centrul careului colorat, reprezentat de numărul 100. De fiecare parte a numărului 100 sunt numerele 98, 99 și 101, 102. Toate cele cinci numere (98, 99, 100, 101, 102) formează un grup al multiplului 100.

Să zicem că avem o frază în limba greacă cu valoarea numerică de 899. Această valoare cade un grupul multiplilor lui 100, deoarece 900 este un multiplu al lui 100 și numerele 898, 899, 900, 901, 902 formează un grup. Un alt exemplu poate fi numărul 2701. Primul verset din Sf. Scriptură are valoarea numerică 2701. Această frază cu valoare numerică de 2701 poate face parte din grupul 2698, 2699, 2700, 2701, 2702 care formează un grup al multiplilor lui 100. Orice structură matematică operează cu acest principiu.

În cazul nostru acest număr poate face parte și din grupul 2700, 2701, 2702, 2703, 2704, întrucât numărul 2702 este multiplu al lui 7.

Pentru a întelege mai bine acest principiu să luăm un exemplu din creație. În univers, galaxiile sunt structurate în jurul grupurilor de stele. Cea mai mare densitate de stele există în centrul galaxiei, dar cu cât ne depărtăm de centrul ei spre exterior densitatea devine din ce în ce mai mică. În același fel lucrează și structurile matematice folosind același principiu. Cel mai mare procentaj al trăsăturilor îl au multipli exacți, sau -1 sau +1 ai acestor multipli exacți. Mai puține cazuri sunt de -2 sau +2, iar și mai puține de -3 sau +3.

Așa cum sunt distribuite stelele în galaxie, tot așa sunt structurați multipli numerelor cheie în textul biblic.

Grupurile acestea demonstrează întregul concept al structurilor matematice

Din punct de vedere statistic, dacă structurile matematice nu ar exista, atunci nici acest fenomen al grupurilor nu s-ar fi manifestat. Ca structurile matematice să se poată manifesta și modelele să existe în text, fiecare cuvânt trebuie să aibă o valoare anume. Fiecare valoare numerică trebuie să fie precisă pentru a se încadra în structurile matematice.

Orice variație a valorii numerice anulează aceste structuri matematice bazate pe multipli ai numerelor cheie.

Hai să recapitulăm.

Pasul 1. Fiecare literă are atribuită o valoare numerică fixă, fapt dovedit istoric. Sistemul este standardizat.
α=1, β=2, γ=3, δ=4 ….

Pasul 2. Fiecare cuvânt, frază, sau propoziție are o valoare numerică proprie, calculată ca sumă a valorilor numerice a literelor din componența lor.
Ιησους = 10+8+200+70+400+200 = 888

Pasul 3. Textul biblic este structurat matematic pe bază de multipli ai numerelor cheie.

בְּרֵאשִׁ֖ית בָּרָ֣א אֱלֹהִ֑ים אֵ֥ת הַשָּׁמַ֖יִם וְאֵ֥ת הָאָֽרֶץ

= 2701 ((386 x 7)-1
Ιησους = 888 = 37 x 3 x 2 x 2 x 2

Pasul 4. Fenomenul de grup al valorilor numerice ale multiplilor.
2702 = 386 x 7
2700, 2701, 2702, 2703, 2704 – grupul multiplilor lui 7 È™i 386.
Aici vedem că 2701 face parte din grupul multiplilor 386 și 7.

În categoria codul Bibliei, Design numeric, Studiu biblic | Etichete , , , , , , , | Comentariile sunt închise pentru Codul original din Biblie VII

Codul original din Biblie VI

Publicat în 07/05/2018 de Teodosie Paraschiv

Voi începe cu o scurtă recapitulare, bună pentru fixarea mai bine a informațiilor și bună pentru a înțelege mai ușor pasul următor. Așadar, am aflat că în limbile vechi literele erau folosite în loc de cifre. Astfel, fiecărei litere îi este atribuită o valore numerică. Acest fapt este dovedit istoric cu documente care au ajuns până la noi. Și oricene poate verifica acest lucru.
Ca o consecință a celor de mai sus, pentru fiecare cuvânt, frază sau propoziție se poate calcula valoarea sa numerică, ca sumă a valorilor numerice a literelor care compun, fie că vorbim de cuvinte, fraze sau propoziții. Nici această metodă de calcul nu este acum inventată de cercetători, ci este la fel de veche ca și alfabetele și a fost folosită și în cazul Bibliei.

Mulți nu văd sensul acestor transformări a literelor dintr-un text în cifre. Li se pare fără rost și nu înțeleg de ce ar trebui ca textul Bibliei să fie transformat în cifre. Ei înțeleg învățăturile cuprinse în textul biblic scrise cu litere, dar nu pricep nimic când înlocuiești literele cu cifre. Care să fie explicația, căci trebuie să existe una?

Cred că principalul motiv este lipsa cunoștințelor de matematică, sau mai bine zis lipsa atracției pentru matematică. Pentru teologii noștri există o scuză. Aceea că în școala teologică nu se face matematică. Un alt motiv ar fi acela că nu toti oamenii au înclinație spre cifre. Dădeam exemplul cu casa. Unor le place să stea și să se bucure de o casă fără să-i studieze arhitectura, pe când altora le place să studieze și arhitectura casei și să-i observe proporțiile.

Aici în loc de casă avem Biblia. Poți privi Biblia ca o simplă carte, un text scris cu litere care ne transmite informații despre trecut, și multe învățături. Însă putem privi Biblia într-un mod mai profund, din punct de vedere al proporțiilor, observând structurile matematice și designul matematic pe care îl conține acest text biblic.

Important este să ne depăsim blocajele și limitările din gândire. Să înțelegem că universul care ne înconjoară este mult mai vast și mai profund decât putem noi percepe cu simțurile. Faptul că nu cade tot sub simțuri, asta nu înseamnă cu nu există. Același lucru este valabil și pentru textul biblic.

Fie că ești profesor de teologie, preot sau simplu credincios, ar trebui să știi că Biblia este mult mai mult decât pare la prima citire. Biblia înseamnă și proporții matematice, sau structuri matematice, sau design matematic.

Să luăm, de exemplu, primul verset din Sf. Scriptură: „La început a făcut Dumnezeu cerul și pământul”. Par cuvinte simple. Critica negativă spune că referatul despre creație este o compilație de documente și informații mai vechi pe care Moise doar le-a preluat. Teologii consideră că acest verset ne spune că Dumnezeu a creat „cerul” și „pământul”, adică lumea nevăzută și lumea văzută. Dar mai mult nu putem extrage din acest verset.

Teologii analizează textul biblic din punct de vedere lingvistic și istorico-gramatical, dar refuză să-l analizeze și din punct de vedere matematic. Însă dacă avem răbdare și privim acest prim verset și din punct de vedere matematic, descoperim că el este structurat după numărul 7.

בְּרֵאשִׁ֖ית בָּרָ֣א אֱלֹהִ֑ים אֵ֥ת הַשָּׁמַ֖יִם וְאֵ֥ת הָאָֽרֶץ

Valoare primului verset din Sf. Scriptură este 2701, adică multiplu de 7 (386 x 7)-1. Mai jos avem câteva informații despre cum se reflectă numărul 7 în primul verset din Sf. Scriptură.

– Numărul de cuvinte ebraice 7.
– Numărul de litere este egal cu 28 (7 x 4).
– Primele trei cuvinte ebraice conțin 14 litere (7 x 2).
– Ultimele patru cuvinte ebraice conțin 14 litere (7 x 2).
– Cuvintele al patrulea și al cincilea au 7 litere.
– Al șaselea și al șaptelea cuvânt au 7 litere.
– Cele trei cuvinte cheie: Dumnezeu, cerul și pământul au 14 litere ((7 x 2).
– Numărul de litere din cele patru cuvinte rămase este de 28 – 14 = 14 (7 x 2).
– Cuvântul de mijloc este cel mai scurt și are 2 litere. Cu toate acestea, în combinație cu cuvântul din dreapta, sau din stânga, acesta cuprinde 7 litere.
– Valoarea numerică a primei și ultimei litere din toate cele șapte cuvinte este 1393 (7 x 199).
2+400+2+1+1+40+1+400+5+40+6+400+5+90 = 1393 (7 x 199).

Știm că primele cinci cărți ale lui Moise se numesc Torah. Primul „t” din cartea Facerea formează la o secvență de litere echidistante (ELS) de 50 cuvântul Torah. Această apariție nu poate fi îtâmplătoare, întrucât și în cartea Ieșirea primul „t” formează și el la o secvență de litere echidistante (ELS) de 50 cuvântul Torah.

Nu mai reluăm exemplu din primul capitol din Evanghelia după Matei unde arătam că întreg capitolul este structurat și el după numărul 7.

Să trecem la pasul următor.

Pasul 3. Multipli

Conceptul acesta este destul de complex, însă, pentru început, este suficient să reținem că structurile matematice operează pe principiul multiplilor, iar structurile de multipli se bazează pe numerele prime.

Factorii din structurile de multipli sunt principiile prin care Dumnezeu a organizat structurile matematice. Există multe aspecte complicate ale multiplilor care nu pot fi descrise într-un articol.

Să luăm ca exemplu numărul 200. El este multiplu al lui 100. Asemenea și 500 este multiplul lui 100. Același lucru se poate spune și despre 4000, 5000, 144.000 etc., toate aceste numere sunt multipli ai lui 100. Pentru moment este suficient să reținem acest aspect.

Mai târziu vom vedea că toate temele importante din Biblie au atribuit de către Dumnezeu câte un număr cheie.

De exemplu, dacă cercetăm referințele la Iisus, Fiul lui Dumnezeu vom găsi că ele conțin multipli ai aceluiași număr. Referințele la pești și pescuit am văzut că au ca numere cheie 153, 170 și 289. Toate aceste numere sunt la rândul lor multipli ai lui 17.

În categoria codul Bibliei, Coduri, Design numeric, Studiu biblic | Etichete , , , , , , , , , | Comentariile sunt închise pentru Codul original din Biblie VI

Codul original din Biblie V

Publicat în 06/05/2018 de Teodosie Paraschiv

Pasul 2. Fiecare cuvânt are o valoare numerică

În articolul precedent am arătat că în limbile antice fiecărei litere i se atribuia o valoare numerică, iar numerele erau reprezentate în text prin litere. Acest fapt ne permite să calculăm valoarea numerică a fiecărui cuvânt. În ebraică și greacă, nu doar fiecare literă are o valoare numerică atribuită, ci și fiecare cuvânt are o valoare numerică a sa, ca sumă a valorilor numerice ale literelor care îl compun.

Pentru a ilustra acest fapt, să luăm cuvântul Iisus în limba greacă, care este Ιησους.
Ι = 10
η= 8
σ= 200
ο= 70
Ï…= 400
Ï‚= 200
–––
888

Adunând valoare aliterelor obținem valoarea 888. Alt cuvânt în greacă este lume (κοσμος). Adunând valorile literelor obținem 600.
κ= 20
ο= 70
σ= 200
μ= 40
ο= 70
Ï‚= 200
–––
600

Același lucru este valabil și pentru limba greacă și pentru ebraică. Fiecare cuvânt are valoarea sa.
Același lucru putem spune și despre fraze și propoziții.

La prima vedere, aceste calcule par fără rost. Mulți spun: „La ce-mi folosește?” Este ca și cum ai spune, obosit fiind, când intri într-o casă: „La ce-mi folosește să cunosc dimensiunile și armonia după care a fost construită casa? Eu vreau să mă odihnesc.” Așa a zis și Esau lui Iacov: „La ce-mi folosește dreptul de întâi-născut dacă mor de foame?” Și și-a vândut dreptul acesta din ignoranță. Așa fac cei mai mulți creștini și teologi astăzi, atunci când se referă la codul Bibliei și structurile matematice din textul biblic.

Pentru a ilustra acest lucru, vom lua primul verset din Sf. Scriptură.

בְּרֵאשִׁ֖ית בָּרָ֣א אֱלֹהִ֑ים אֵ֥ת הַשָּׁמַ֖יִם וְאֵ֥ת הָאָֽרֶץ

Valorile numerice sunt 913+203+86+401+395+407+296 = 2701. Așadar, valoare primului verset din Sf. Scriptură este 2701.
Într-un alt articol am arătat că acest verset este structurat după cifra 7. Vezi aici.

Toate tainele din toate veacurile au fost încorporate în Sf. Scriptură de către Dumnezeu, bazat pe aceste valori numerice. Fiecare cuvânt sin Sf. Scriptură, fiecare adevăr, așezat în detalii minuțioase, a fost plasat în acord cu acest sistem. Faptul că Dumnezeu a făcut toate acestea poate fi dovedit științific.

Pe ce se bazează structurile matematice?

Înainte de a merge mai departe este bine să facem o scurtă recapitulare. Am văzut că încă din antichitate literelor și cuvintelor li s-au atribuit valori numerice. Cu toate acestea, se pune întrebarea: unde avem dovada că Dumnezeu a folosit aceste structuri matematice în Sf. Scriptură? Care este versetul din Biblie care ne spune că acest fenomen al structurilor matematice există? Dacă structurile matematice sunt adevărate, de ce Iisus și Sf. Apostoli nu ne-au vorbit despre ele? Întrebările sunt cât se poate de justificate și cere un răspuns. Dar să nu ne grăbim cu răspunsul și să spunem că nu avem argumente. Să păstrăm mereu mintea deschisă.

Bazele istorice

În primul rând există o puternică bază istorică privind atribuirea valorilor numerice literelor din alfabetele ebraic și grecesc. Aceste valori numerice sunt stabilite, cunoscute și acceptate de toată lumea. Cu alte cuvinte, este ceva standardizat. Valorile acestea nu s-au schimbat niciodată în timp. Dar chiar și așa încă nu avem dovada că structurile matematice sunt folosite în Sf. Scriptură.

Pentru a avansa cercetarea noastră se impune ca să cercetăm cele mai vechi manuscrise care ni s-au păstrat și să vedem ce ne spun ele. Cercetând aceste manuscrise vom descoperi că numerele sunt reprezentate prin litere. Să luăm de pildă cartea Apocalipsa. În ea numărul 7 este reprezentat prin litera ζ care are valoarea 7. Numărul 12 este reprezentat prin literele ιβ (10 + 2 = 12). Numărul 144 este reprezentat prin literele ρμδ.

Atunci, de ce Iisus nu a vorbit despre aceste structuri matematice?
Răspunsul este simplu. Pentru că nu era momentul ca oamenii să cunoască inainte de vreme aceste lucruri. Chiar din Biblie aflăm că multe taine au fost pecetluite pentru a nu fi alfate înainte de vreme.

Recapitulare

Pasul 1. Toate literele au atribuită o valoare numerică.
Pasul 2. pentru toate cuvintele și frazele se poate calcula valoarea lor numerică.

În articolul următor vom continua cu pasul 3 despre multipli.

În categoria codul Bibliei, Coduri, Design numeric, Studiu biblic | Etichete , , , | Comentariile sunt închise pentru Codul original din Biblie V

Codul original din Biblie IV

Publicat în 05/05/2018 de Teodosie Paraschiv

Codul original

Voi încerca să prezint în cele ce urmează, cât mai pe înțeles, ce este acest cod și cum poate fi înțeles. Aveți nevoie de o minte deschisă, pentru a putea înțelege frumusețea textului biblic. Acest articol va fi unul de pregătire și de introducere în subiect. Am gândit această introducere ca o serie de pași simpli. Așadar, pentru a înțelege subiectul va trebui să urmați acești pași unul după altul.

Pasul 1. Codul

Cum știți, în limbile moderne comunicăm verbal și în scris folosind litere și cifre, cu ajutorul cărora formăm cuvinte și numere. Cifrele pe care le folosim sunt: 1, 2, 3, 4, 5, 6, 7, 8, 9, 0, și se numesc cifre arabe. Demn de reținut este faptul că în antichitate, în limbile vechi, nu existau simboluri separate pentru cifre și numere, ci în acest scop erau folosite literele. Așa este cazul în limbile latină, greacă și ebraică.

În latină avem: I = 1, V = 5, X = 10, L = 50, C = 100, D = 500, M = 1000

În greacă și ebraică avem următoarea corespondență.

Valoarea numerica a literelor in ebraica

Valoarea numerica a literelor in ebraica

Există și alte limbi vechi care folosesc același sistem.

Alfabetul georgian

Alfabetul georgian

Acest sistem de codificare este un fapt istoric dovedit. Mai mult, este și standardizat. Cu alte cuvinte, aceste sisteme de codificare folosite mii de ani nu sunt arbitrare, inventate de noi acum. Ele sunt fixate în piatră și documente de mii de ani. Același lucru este valabil și pentru alfabetul chirilic. În chirilică pentru reprezentarea cifrelor și numerelor erau folosite litere.

Valoarea numerica a literelor in chirilica

Valoarea numerica a literelor in chirilica

Și astăzi, dacă deschidem Biblia ebraică vom vedea că pentru capitole și versete sunt folosite litere în loc de cifre.

Rabinii cred de mii de ani că există o semnificație dumnezeiască și spirituală ascumsă în valorile numerice din Biblie. Termenul folosit pentru descrierea acestui sistem numeric este gematria.

Structura alfabetelor ebraic și grecesc lucrează cu sistemul zecimal. Dacă privim cu atenție aceste alfabete vom descoperi că primele 10 litere din aceste alfabete sunt folosite pentru cifrele de la 1 la 10. Al doilea grup de litere sunt folosite pentru numerele de la 10 la 100, din 10 în 10, iar al treilea grup pentru numerele de la 100 la 400 în ebraică și de la 100 la 800 în greacă.

Toate acestea au fost așezate într-un mod sistematic, încă de la începutul formării acestor alfabete. Valorile numerice nu sunt puse la întâmplare, ci urmează au aranjament foarte precis.

Am amintit mai sus de gematria. Pentru mulți gematria este sinonimă cu kabbalah. Diferența dintre gematria și kabbalah este la fel de mare ca cea dintre aritmetică și arhitectură. Cum nu poți pune semnul egal între aritmetică și arhitectură, tot așa nu poți pune semnul egal între gematria și kabbalah.

În concluzie, atribuirea de valori literelor este la fel de veche ca și alfabetele respective. Nu este o atribuire întâmplătoare. Sistemul a fost folosit mii de ani. Așadar, ceea ce facem noi nu este ceva nou sau ieșit din comun.

În articolul următor vom continua cu pasul 2.

În categoria Coduri, Design numeric, Studiu biblic | Etichete , , , , , , , | Comentariile sunt închise pentru Codul original din Biblie IV