Codul Bibliei

Am promis că vom discuta și despre acest subiect pentru a lămuri mai bine ce sunt și în ce constau aceste variații despre care am amintit în articole precedente. Când auzi de variații de text, și nu ai avut ocazia de a ține în mână textul critic în limba greacă a Noului Testament, îți poți imagina orice despre aceste variații, sau mai grav, ți se poate induce orice opinie despre ele. Putem rămâne cu impresia că aceste variații sunt substanțiale și atât de multe încât astăzi ar fi imposibil să reconstituim textul original.

Cum arată aceste variați de text?
După cum ați observat până acum, am identificat câteva categorii de variații care să ne ușureze munca de analiză statistică pe text. Fiecare cercetător își poate stabili propriile criterii de catalogare a variațiilor, întrucât unele variații pot fi incluse în mai multe categorii. De pildă o variație de text poate fi de o literă și în același timp să fie un articol, sau o variație de un cuvânt și în același timp un pronume. Apoi pot fi variații date de omiterea unui cuvânt și acela poate fi un pronume, un articol, o conjuncție sau prepoziție, sau un nume. Nici una din variațiile amintite mai sus nu alterează înțelesul textului.

Nu cunoaștem rațiunea pentru care au fost introduse aceste variații de text, cel mult o putem presupune. După părerea mea, multe din variații sunt date probabil de intenția de a economisi spațiul disponibil. Alte tipuri de variații sunt generate de schimbarea conjugării verbului, iar altele apar din diferențele de transliterare a numelor proprii.

Un alt amănunt important pe care merită să-l reținem este acela că multe variații apar doar în câteva manuscrise, majoritatea în manuscrisele copte, armene, siriace și latine. Asemenea variații sunt consemnate, însă sunt prea puțin relevante, întrucât sensul traducerii a fost din greacă în coptă, armeană, siriacă sau latină și nu invers.

Hai să dăm câteva exemple!

Primele variații de text din NT apar în Matei 1, 7-8 și sunt generate de transcrierea de nume.
Avem: Ασαφ, Ασα, iar într-un manuscris apare forma Ασσα.

1. Matei 1, 10: Αμως, Αμων, Αμμων
2. Matei 1, 18: Ιησου Χριστου, Χριστου Ιησου, Ιησου, Χριστου
3. Matei 1, 25: υιον, τον υιον αυτης τον πρωτοτοκον, (2 mss omit αυτης), (1 mss: υιον αυτης)
4. Matei 2, 18: κλαυθμος, θρηνον και κλαυθμος
5. Matei 3, 12: αυτου εις την αποθηκην, αυτου εις την αποθηκην αυτου, (etiopian, georgian: εις τας απουηκας), εις την αποθηκην αυτου, εις την αποθηκην
6. Matei 3, 16: αυτω, (siriac, georgian, copt: omite cuvântul)
7. Matei 4, 23: εν ολη τη Γαλιλαια, εν ολη τη Γαλιλαια ο Ιησους, ο Ιησους εν ολη τη Γαλιλαια, (syr, eth, cop, arm: omit ολη), ο Ιησους ολην την Γαλιλαιαν, ολην την Γαλιλαιαν ο Ιησους

Dacă cunoașteți un pic de greacă este foarte bine. Veți înțelege mai ușor. Oricum, am ales câteva exemple ușor de urmărit. Este suficientă o coparație vizuală a variantelor pentru a înțelege diferența dintre ele.

În primul exemplu este vorba de variații din transliterarea unui nume.
Ex. 2 are 4 variante: Iisus Hristos, Hristos Iisus, Iisus, Hristos.
Ex. 3 are tot 4 variante: pe Fiul, pe Fiul ei Întâiul-Născut, 2 mss omit: ei, pe Fiul ei.

Același lucru putem spune și despre celelalte exemple.

Sper ca aceste exemple să vă ajute ca să înțelegeți mai bine ce sunt și în ce constau variațiile de text despre care tot amintim.
În articolele următoare vom explica și alte cazuri interesante.