În zilele noastre informațiia circulă instantaneu de la un capăt la altul al pământului. Avem acces la o mulțime de informații din toate domeniile și despre evenimente din toată lumea. Pare că informația circulă liber și neîngrădit. Oare așa să fie? Din nefericire, canalele de comunicare mass-media (presa scrisă, radio, TV) sunt cenzurate și transmit doar acele informații care convin intereselor finanțatorilor. Până acum doar internetul și-a păstrat oarecum independența, însă nu se știe pentru câtă vreme va mai rezista. Internetul chiar este un canal de informare și comunicare liber și independent, dar pe care nu am știut să-l exploatăm la maximum până acum.
Cu toate că accesul la informație este garantat, mass-media prezint tendențios și fals istoria creștinismului. Așa se face că prea puțini creștini cunosc cu adevărat istoria crestinismului și a textului biblic.
Critica negativă și ideologii ateismului prezintă Biblia ca pe o colecție de povești, însă fără să aducă vreun argument în susținerea propriilor afirmații. Ei repetă la nesfârșit o mincină până când ajunge să fie luată drept adevăr.
Este bine să știm că nici o altă operă scrisă în antichitate nu s-a păstrat în atâtea copii cum s-au păstrat cărțile Bibliei. Nimeni nu pune la îndoială operele filosofilor greci, deși s-au păstrat foarte puține manuscrise din primele veacuri ale erei noastre. În schimb, cărțile Bibliei ni s-au păstrat în sute și mii de manuscrise.
În acest articol vom vorbi doar de cărțile Noului Testament. Cele mai vechi manuscrise care ni s-au păstrat sunt din sec. IV, iar unele papirusuri sunt datate a fi chiar din sec. III.
Cred că puțini sunt cei care au avut ocazia să vadă o ediție critică a Noului Testament în limba greacă. Mai jos dăm câteva imagini din Noul Testament în limba greacă, ediția a treia, publicată în anul 1975. Mai jos puteți vedea foaia de titlu a ediției a treia.
Foaia de titlu la The Greek New Testament
Urmează câteva imagini cu părți din cuvântul introductiv ce conține o parte din lista manuscriselor folosite pentru editatrea critică a textului Noului Testament. Contrar opiniilor care se vehiculează, toate manuscrisele redau același text al NT. Se vorbește de mii de diferențe care ar exista între textele manuscriselor, dar fără a se preciza ce fel de diferențe. O asemenea afirmație vagă propagă ideea că textul biblic a suferit modificări majore în decursul timpului, și de aici concluzia forțată că aceste diferențe ar fi de fond, adică de conținut. Într-adevăr, există diferențe, însă acestea sunt minore, chiar dacă sunt multe. Unele privesc forma cuvântului, altele semnele de punctuație și altele diferențe de cuvinte (înlocuirea unui cuvânt cu un sinonim) sau omiterea unor cuvinte.
Următoarele două imagini prezinta lista papirusirilor studiate, locul unde se află și data redactării.
Lista papirusuri
CărÈ›ile Noului Testament a fost scris între anii 44 – cca. 100. Canonul NT a început să se formeze în a doua jumătate a sec. I, apoi după anul 100 s-a adăugat È™i Apocalipsa Sf. Ioan Evanghelistul. Nu este de mirare că È™i după anul 100 au circulat versiuni care nu conÈ›ineau cartea Apocalipsei. ÃŽn sec. II au apărut È™i alte scrieri apocrife, puse pe seama Apostolilor, răspândite mai ales în cercurile sectelor gnostice. ÃŽn sec. III sectele gnostice È™i-au format propriile lor colecÈ›ii de cărÈ›i sfinte, care cuprindeau de-a valma scrieri canonice dar È™i apocrife.
Lista papirusuri – continuare si cei mai vechi codici
Apocrifele nu au făcut niciodată parte din canonul NT. Cercetătorii necreștini, atei sau neognostici susțin că Biserica ar fi cenzurat și falsificat scrierile NT la primul sinod ecumenic din anul 325. O asemenea afirmație este tendențioasă și nefondată. Canonul cărților NT era format înainte de anul 300. Gnosticii nu au fost niciodată creștini.
În imaginea de mai sus, pe pagina xv se poate vedea lista cu cei mai importanți codici descoperiți. În imaginea următoare se continuă lista acestor codici. După această urmează lista cu o altă serie de manuscrise din sec. V-IX.
Lista codici – continuare si manuscrise
Lista manuscrise – continuare
Biblioteca de la Nag-Hamadi, Egipt, despre care se face atâta caz, este de fapt o bibliotecă de scrieri gnostice care nu au nici o legătură cu Biserica creștină a veacurilor primare. Mișcarea gnostică a fost o mișcare sincretistă care a încercat să integreze, în sistemul ei, idei din toate religiile vremii.
În următoarea imagine se poate observa cum arată textul Noului Testament în limba greacă și aparatul critic folosit.
Text din Evanghelia dupa Matei si aparatul critic
Acolo unde au fost găsite diferențe între textele manuscriselor, au fost marcate și comentate în aparatul critic. Această lucrare este un instrument de studiu pentru orice teolog sau cercetător interesat de studiul Noului Testament.
Niciodată în decursul celor 2000 de ani de creștinism nu s-au făcut presiuni mai mari ca până acum pentru cenzurarea textului biblic. Romanii au persecutat pe creștini și au încercat distrugerea Bibliei prin ardere. Cei care posedau Biblia erau condamnați la moarte. Apoi în țările cucerite de arabi creștinii au fost din nou persecutați, iar cărțile sfinte arse și distruse. Așa a pierit și faimoasa Bibliotecă din Alexandria. Apoi regimurile comuniste au încercat din nou distrugerea Bibliei. În 2000 de ani nici romanii, nici arabi și nici comuniștii nu au reușit distrugerea Bibliei. Acum este răspândită mai mult ca oricând, și este cunoscută în toate colțurile lumii și tradusă în toate limbile.
Pericolul care ne pândește astăzi este mult mai perfid. Pentru că Biblia nu mai poate fi distrusă se încearcă cenzurarea textului și falsificarea lui.
Nu spun o noutate. Există documente publice, se țin întruniri ecumenice și inter-confesionale, în care o serie de organizații extremiste fac presiuni asupra organizațiilor creștine să cenzureze toate textele acolo unde nu le convine politicii lor. Și ce vom face? Vom renunța la credința noastră? Nu, nu vom renunța.
Datoria noastră de creștini este aceea de a apăra adevărul istoric, cultul și Biblia și de a le duce mai departe din neam în neam.
