Civilizații străvechi pierdute. Un punct de vedere ortodox (XIV)

Publicat în 08/05/2019 de Teodosie Paraschiv

Versiunea acceptată oficial de istorici este că civilizația umană a luat naștere în Mesopotamia în jurul anului 6500 î.Hr. și a început să ia avânt abia în jurul anului 5000 î.Hr.

Acum cu ajutorul noilor tehnologii și al noilor descoperiri arheologice, au fost aduse la lumină dovezi ale unor civilizații antice mult mai avansate decât credeam noi.

Cronografiile biblice fixează crearea lui Adam și Eva în urmă cu 7500 de ani, adică cu circa 5500 î.Hr.

Trecutul îndepărtat al planetei noastre este unul în care au trăit diverse civilizații, dezvoltate mai mult sau mai puțin din punct de vedere tehnologic. Chiar dacă această concluzie contrazice din temelii teoria evoluționistă a lui Darwin, și nu este acceptată nici de către alți cercetători, artefactele descoperite de-a lungul timpului ridică numeroase semne de întrebare despre cele petrecute în urmă cu mii sau chiar zeci de mii de ani pe Terra.

Emilian M. Dodrescu, autorul cărții „Civilizații succesive – modelare extraterestră, vol. 1 Artefacte importante”, amintește despre artefacte aparținând la peste 20 de civilizații străvechi pierdute, ce au existat cu mii de ani în urmă. În carte sunt amintite peste 150 de atefacte străvechi, alături de monumente și vestigii megalitice care se află pe pâmânt sau sub ape.

Istoria oficială ocolește referințele la aceste monumente megalitice și artefacte descoperite. De cele mai multe ori se încearcă post datarea lor, sau chiar catalogarea unor artefacte stânjenitoare drept falsuri.

Autorul prezintă succint vestigiile arheologice și artefactele care au ajuns până la noi, aparținând unor civilizații străvechi pierdute, ce dețineau cunoștințe și tehnologii avansate comparabile cu cele deținute de civilizația actuală.

În cercetările întreprinse în numeroase domenii am constatat că mediul academic combate cu vehemență orice descoperire care contravine dogmei oficiale evoluționist materialiste atee, sau care aduce atingere intereselor financiare ale marilor corporații. Acest lucru este valabil și când vorbim despre arheologie.

Astfel avem mai multe poziții referitoare la istoria umanității.

  1. mediul academic susține dogma evoluționismului materialist ateu și respinge orice religie sau referință la spiritualitate și spirit.
  2. o seamă de cercetători susțin existența unor civilizații străvechi pierdute care au deținut cunoștințe și tehnologii avansate, pe care le consideră de origine extraterestră.
  3. între aceste două opinii constatăm că Biserica și teologii ignoră total acest subiect. Această atitudine ignorantă nu face decât să mărescă prăpastia dintre poziția oficială a
  4. Bisericii și realitatea vestigiilor descoperite aparținând unor civilizații străvechi pierdute.

Primele două opinii deși par că sunt diametral opuse, au în comun faptul că resping religia și credința în Dumnezeu. În vidul creat se propune o nouă spiritualitate de tip new age, care de fapt este o inițiere într-un spirit neo-păgân.

Personal cred că atitudidea ignrantă arătată de teologi este în defavoarea Bisericii și a credincioșilor, întrucât lasă pe oameni descoperiți și dezorientați în fața noii spiritualități.

Dacă nu aș fi cercetat codul Bibliei și structurile matematice din textul biblic poate că mi-ar fi fost greu să înțeleg măsura în care textul Bibliei este inspirat. Așa cum monumentele megalitice sunt o realitate palpabilă, tot așa pentru mine codul Bibliei și structurile matematice conținute în Sf. Scriptură sunt o realitate la fel de palpabilă, și dovada cea mai elocventă a faptului că textul biblic este ispirat literă cu literă.

Dar pentru a pătrunde înțelesurile adânci ale Sf. Scripturi, așa cum spun și Sf. Părinți, avem nevoie de o stare specială de rugăciune și pace. Pătrundem tainele acesteia doar prin cercetarea zilnică a textului.

Recapitulând cele expuse până acum în articolele precedente constatăm următoarele:

  1. existența unor vestigii megalitice aflate pe pământ, altele sub pământ iar altele acoperite de ape, ce au aparținut unor civilizații străvechi pierdute.
  2. existența unor artefacte antice ce presupune existența unor tehnologii avansate cunoscute de civilizațiile antice străvechi.
  3. relatări scrise despre existența unor civilizații străvechi extrem de avansate tehnologic.
  4. relatări scrise în tradiția motor popoare despre zeii pogorâți din cer.
  5. zeii extratereștri „pogorâți din cer” sunt veghetorii cerești, copiii cerului despre care se amintește în cartea lui Enoh. Acești zei sunt demoni.
  6. relatări despre existența uriașilor ca urmare a unirii nefirești dintre veghetorii cerului și fiicele oamenilor.
  7. Sf. Scriptură inspirată de Dumnezeu în literă. Tainele ei încă nu sunt cunoscute în întregime. Dovada inspirației textului sunt codul Bibliei și structurile matematiceincluse în textul biblic.

Așadar, avem pe de o parte, zei-demoni, extratereștri, „pogorâți din cer”, uriași, construcții megalitice sau ciclopice, tehnologie avansată, continente și civilizații pierdute, iar pe de altă parte Sf. Scriptură inspirată de Dumnezeu.

Autorul Sf. Scripturi este singurul Dumnezeu adevărat, Domnul domnilor și Dumnezeul zeilor, așa cum ne mărturisește Sf. Scriptură. Dumnezeul Sf. Scripturi este în opoziție cu zeii-demoni cinstiți în religiilor politeiste. Această concluzie este extrem de importantă pentru a înțelege lumea în care trăim.

În articolul următor vom vorbi mai mult despre tehnologiile avansate ale civilizațiilor antice străvechi.

În categoria Istorie | Etichete , , , , , , , , | Comentariile sunt închise pentru Civilizații străvechi pierdute. Un punct de vedere ortodox (XIV)

Civilizații străvechi pierdute. Un punct de vedere ortodox (XIII)

Publicat în 25/04/2019 de Teodosie Paraschiv

Iată că revin cu un nou articol așa cum am promis. De când scriu la acest subiect am aflat multe informații noi, iar altele mi s-au clarifica.

Încep prin a rezuma din nou tot ce am spus până acum, și să scot în evidență legătura dintre veghetorii cerești extratereștri, civilizațiile străvechi pierdute, tehnologii antice avansate, uriași, religii politeiste, ocultism, alchimie, medicină străveche, magie, astrologie, astronomie, ghicitorie, vrăjitorie, metalurgie.

Dacă vom înțelege mai bine ce s-a întâmplat cu civilizațiile străvechi pierdute, atunci vom înțelege și legtura dintre acestea, zeii coborâți din cer (veghetrii cerești extratereștri), științele oculte, știința modernă și tehnologiile de astăzi.

Trecutul omenirii este mult mai complex decât îl știm zi din cărțile de istorie. Există numeroși oameni de știință care au sugerat că în fiecare colț din lume există anumite piese ale unui puzzle, care odată descoperite și puse cap la cap ne vor apropia de adevărul cu privire la viața de pe pământ în trecutul îndepărtat.

Nu este ușor reface această imagine străveche a istoriei vieții pe pământ. Dovezile existenței acestor civilizații străvechi pierdute le avem, dar fiecare cercetător le privește din perspectiva sa, a credințelor sau necredințelor sale. Majoritatea celor care studiază acest subiect atacă Biblia și inspirația ei. Pentru aceștia Biblia este o carte plină de mituri.

Putem noi creștinii ignora acest subiect? Putem să ne facem că nu vedem urmele acelor civilizații străvechi de mult pierdute? Și dacă le vedem, cum le împăcăm cu adevărul biblic? Din nefericire teologii ocolesc acest subiect, făcând ca prăpastia dintre învățătura creștină și teoriile cercetătorilor să crească tot mai mult. Tăcerea teologilor este culpabilă și lasă impresia că nu au răspuns cu privire la originea acestor civilizații străvechi.

În timp ce teologii susțin că istoria omenirii are în jur de 6000-7500 de ani, vestigiile arheologice descoperite peste tot în lume arată că au fost construite cu peste 10000 de ani în urmă. Cum împaci aceste afirmații? Sau una afirmăm și alta credem?

De multe ori am impresia că atât cercetătorii care susțin teoria evoluționistă din motive ideologice, cât și teologii care susțin facerea lumii acum 7500 de ani nu mai cred în ceea ce afirmă. S-a ajuns la o pervertire a gândirii, sau la o dublă gândire. Îmi aduc aminte de ce spune Orwell în romanul său „O mie nouăsute optzeci și patru”.

Pornesc de la credința că Biblia este adevărată și inspirată și constat existența vestigiilor unor civilizații străvechi pierdute, și cred că există un răspuns care să explice existența acestor civilizații prin prisma învățăturilor biblice.

Este Biblia o istorie completă a omenirii? Este Biblia un manual de știință și tehnologie? Cercetătorii privesc în general Biblia ca pe o simplă carte și se opresc la textul de suprafață. Și aici găsesc piatră de poticnire. Lor li se pare că Biblia este o ficțiune imaginată de om, o colecție de mituri, care sunt contrazise ne noile descoperiri arheologice privind civilizațiile străvechi. Cine dorește ca omenirea să nu afle adevărul și de ce?

Se afirmă că religiile, și aici este inclus și creștinismul, sunt cele care au mistificat adevărul și-l țin ascuns din motive ce țin de putere și bogăție, când de fapt cei care ascund adevărul o fac împotriva religiei în general, și a creștinismului în mod special. Lupta este împotriva creștinismului. Intenția urmărită este aceea de a arăta lumii că învățătura creștină contravine realității, că Biserica este cea care a falsificat istoria și a cenzurat Biblia. Sau că teologii nu pot împăca dogmele creștine cu dovezile existenței unor civilizații străvechi de zeci de mii de ani.

Mare este omul care în aceste vremuri își va păstra credința și nu se va sminti de ceea ce vede și aude! Multe vor fi amăgirile demonice! Sfinții Părinți ai Bisericii ne învață ca pe demoni să nu-i ascultăm niciodată, chiar dacă de multe ori par că descoperă adevărul. Dacă minciuna nu ar lua chipul adevărului, cum ar mai putea înșela pe oameni?

Să ne întoarcem acolo unde am rămas și să continuăm expunerea despre Marea Piramidă.

Cine dorește să aprofundeze cercetările efectuate asupra Marii Piramide, îi recomand cărțile cercetătorilor W.M. Flinders Petrie, James Bonwick și Eckhart R. Schmitz.
Aceste cercetări au arătat că Marea Piramidă conține foarte multe informații codificate în mod ingenios în dimensiunile și detaliile de construcție ale acesteia. Este vorba de cunoștințe de matematică, geometrie, astronomie, geodezie, inclusiv informații privind marile evenimente din istoria seculară și religioasă a omenirii.

Petrie prezintă rezultatul multor măsurători.
Savantul M. Dufeu afirmă că ,,nici o piatră nu este așezată, nici o dimensiune nu este stabilită, care să nu aibă semnificția ei de a fi care să ajute la stabilirea de formule științifice care să reprezinte și în mod veșnic să păstreze cunoștințe din trecut în această construcție masivă”.

James Bonwick, la sfârșitul sec. XIX, rezumă în lucrarea sa „The Great Pyramid of Giza. History and speculation” cercetările întreprinse până la el. Este o lucrare interesantă ce merită studiată. El descrie fiecare parte a piramidei.

Despre timpul când a fost construită Marea Piramidă au fost avansate diverse date (pp. 64-65), de la 2123 ani (Nalon), la 4923 (Dufeu). Zincke merge până la 4923 ani î.Hr.
Bonwick, la pagina 71 amintește tradiția povestită de Josif Faviu, despre cele două turnuri construite înainte de potop, în care au fost înscrise cunoștințe astronomice.

De ce a fost construită Marea Piramidă? S-au avansat mai multe teorii.

  • barieră împotriva nisipului din deșert
  • locuri satanice
  • imitație după arca lui Noe sau turnul Babel
  • rezervoare de filtrare a apei
  • grânarele lui Iosif
  • expresie a despotismului regal
  • depozit de învățături dinainte de Potop. Marea Piramidă ar fi fost construită cu 300 de ani înainte de Potop de câtre Saurid, regele Egiptului
  • mormânt al regelui
  • standard pentru greutăți și măsuri
  • observator astronomic
  • marchează latitudinea la care se află
  • marchează anul construcției
  • arată circumferința terestră
  • arată densitatea pământului
  • arată distanța până la Soare
  • arată zilele anului
  • arată legea gravitației
  • arată timpul descreșterii lunii și a soarelui
  • arată distanța la care se află planetele
  • arată steaua Polară
  • arată echinocțiile
  • arată precesia echinocțiilor
  • legătura cu Sirius
  • arată unitatea lui Dumnezeu
  • originea divină a măsurilor
  • memorial al potopului
  • arată sabatul
  • model pentru instituțiile mozaice
  • monument mesianic
  • tip al lui Hristos și a Bisericii Sale
  • arată a doua venire a lui Hristos
  • înălțarea și căderea țării Egiptului
  • construită pentru a arăta adevărul geometric
  • pentru a arăta proporțiile dintre diametru și circumferință sau numărul PI
  • emblemă a soarelui sau a focului sacru
  • pentru ritualuri religioase egiptene
  • pentru celebrarea tainelor vieții
  • pentru revelarea specială a misterelor.

Acestea sunt principalele teorii avansate de către cercetători de-a lungul timpului. Dar mai sunt și altele.

O altă lucrare interesantă este cea semnată de Eckhart R. Schmitz, „The Great Pyramid of Giza. Decoding the measure of a monument”. Lucrarea este plină de calcule matematice.

Bibliografie

BONWICK, James, The Great Pyramid of Giza. History and Speculation, Dover Publications, Inc., Mineola, New York, 2002, după ediția din 1877.
DOBRESCU, Emilian M. și DOBRESCU, Edith Mihaela, Civilizații succesive. Modelarea extraterestră, vol. I, Artefacte importante, Editura Triumf, București, 2017.
PETRIE, W.M. Flinders, The Pyramid and Temples of Gizeh, New and revised edition, London, 1990 după ediția din 1883.
SCHMITZ, Eckhart R., The Great Pyramid of Giza. Decoding the measure of a monument, Roland Publishing, Nepean, Ontario, 2012.

În categoria Istorie | Etichete , , , , , , | 2 comentarii

Civilizații străvechi pierdute. Un punct de vedere ortodox (XII)

Publicat în 12/04/2019 de Teodosie Paraschiv

Astăzi vom prezenta mai multe amănunte despre Marea Piramidă. Dar înainte de a începe aș dori să vă întreb, ce știți despre Marea Piramidă. Cine a construit-o, când și cu ce scop? Ce tehnologie au folosit?

Cei mai mulți egiptologi academici declară că Marea Piramidă a fost construită în jurul anului 2550 î.Hr., de către faraonul Keops, cu scopul de a adăposti mormântul său. Nu se cunoaște cu ce tehnologie s-a ridicat, însă aceeși egiptologi academici caută să inventeze o tehnică pe măsura omului „primitiv” din epoca de piatră.

După alți cercetători, printre care și Robert M. Schoch, eroziunea arată că Marea Piramidă, ca de altfel și Sfinxul, este mai veche decât se crede. Această eroziune nu se datorează nisipului, ci apei. Acest fapt ne arată că Marea Piramidă a fost construită cu peste 10.000 de ani în urmă.

Remarcăm de asemenea că este extrem de precis construită.

Teoriile avansate despre Marea Piramidă presupun că este un mormânt sau monument pentru faraon, un observator astronomic, un loc pentru ritualuri egiptene elevate, un monument profetic, un sistem de irigație cu apă, un depozit de cunoștințe antice, Cartea egilteană a morților imortalizată în piatră, un dispozitiv de comunicare cu alte lumi, și lista poate continua.

De asemenea, lista celor care au construit Marea Piramidă include pe egipteni, urmașii lui Set, poporul legendarei Atlantida și pe extratereștri („zeii” pogorâți din cer).

O carte deosebită pe care am descoperit-o recent este „The Complet Pyramid Sourcebook”, scrisă de John DeSalvo Ph.D. Autorul trece în revistă majoritatea cercetărilor de până acum. Prezintă un istoric și o descriere a Marii Piramide, apoi prezintă o serie de cercetări legate de efectul de piramidă.

În acest articol nu mi-am propus să intru în prea multe amănunte, ci doar să semnalez preocuparea pentru Marea Piramidă și cercetările diverse legate de aceasta.

Pe lângă camerele și galeriile deja explorate, Marea Piramidă conține tot felul de cavități închise la care nu se poate ajunge. Scopul pentru care a fost construite și conținutul lor nu este cunoscut. [p.59]. La pagina 79 am găsit o referință din Iosif Flaviu în care amintește de cele două „turnuri” construite pentru a păstra cunoștințele vremii peste timp.

„doi turnuri, unul din piatră și altul din cărămidă, pentru ca această cunoaștere să nu se piardă …, după prezicerea lui Adam că lumea urma să fie distrusă de Potop … și pentru a le expune omenirea … Acum, acest turn (monument) rămâne în țara lui Siriad (țara Egiptului) până în ziua de astăzi.”

O tradiție similară este legată și de Enoh:

„Ehoch, care a prevăzut distrugerea pământului, a înscris știința astronomiei pe două turnuri (monumente).”

Și în tradiția arabă se povestește despre cunoștințe înscrise în Marea Piramidă.

Cercetătorii se întreabă, unde sunt înscrisurile, căci până acum nu s-a găsit așa ceva? Părerea mea este că știința astronomiei, geodeziei, geometriei și multe alte cunoștințe au fost înscrise în dimensiunile construcției și în toate celelalte detalii și nu în scris cum ne-am aștepta.

Robert Menzies în 1865 a fost primul care a propus semnificația cronologică a galeriilor, ideea preluată de Piezzi Smyth.

Mărturiile lui Smyth arată că perimetrul piramidei este de 36524,2 țoli și că această valoare corespunde unui an de 365,2 zile. Astfel numărul de zile dintr-un an a fost înscris în Marea Piramidă. Menzies și Smyth cred că sistemul de galerii din Marea Piramidă este o reprezentare cronologică a marilor evenimente religioase și seculare din istoria omenirii. Datele susțin informațiile din Biblie, iar Menzies crede că piramida este de fapt o Biblie în piatră.

Cercetările mai arată faptul că piramida este construită ca să amplifice undele sonore de o anumită frecvență. Pentru amănunte vezi și la David Hatcher Childress, în „Tehnologia zeilor. Fascinanta cunoaștere a anticilor”. Interesant este că cercetători din diverse domenii descoperă informații de specialitate înscrise în Marea Piramidă. Studierea Marii Piramide ar trebui făcută inter-disciplinar, cu cercetăriti din diverse domenii, precum astronomia, astrofizica, geodezia, geometria, fizica, acustica, medicina și alte domenii conexe. Altfel, pentru un simplu arheolog dimensiunile și detaliile construcției nu spun mare lucru.

O altă lucrare interesantă este cea scrisă de Georges Barbarin, „Le secret de la Grande Pyramide”, publicată prima dată în anul 1936 și reeditată în 1966. Autorul începe cu un istoric al Marii Piramide, prezintă constatările științifice astronomice și geodezice legate de Marea Piramidă, apoi continuă cu enigma arhitecturală a sistemului de galerii. Tratează și despre geometria profetică și cronologia evenimentelor de la sfârșit. Este cartea pe care am citit-o în urmă cu 33 de ani în ediția din 1936.

În urma cercetărilor efectuate până acum putem concluziona că Marea Piramidă conține informații astronomice, geodezice, matematice și fizice uimitoare, la care mai putem adăuga informații de natură profetică și rolul ei de dispozitiv cu funcțiuni multiple.

Chiar dacă nu știm cine și când a construit Marea Piramidă, totuși recunoaștem că aceasta conține informații complexe incontestabile. Cei care au construit-o, oricare ar fi ei, dau dovadă că erau în posesia unor cunoștințe avansate de astronomie, geometrie, geodezie, cunoșteau legile universale și erau posesori ai unei tehnologii avansate care poate rivaliza cu tehnologia din zilele noastre.

Informațiile prezentate până acum ne pot ajuta să privim cu alți ochi istoria omenirii. În trecutul îndepărtat au existat civilizații avansate deținătoare a unei tehnologii uimitoare, a căror vestigii arheologice le putem găsi peste tot în lume, pe pământ, în pământ și sub ape.

Științele oculte, arta războiului, dorința de stăpânire, regalitatea și religiile politeiste sunt legate de „zeii” pogorâți din cer, numiți în Cartea lui Enoh „veghetori cerești” sau „copiii cerului”, care abătându-se de la misiunea lor s-au pogorât pe pământ pentru a-și lua soții dintre fiicele oamenilor.

Subiectul încă nu este epuizat, așa că voi reveni cu noi amănunte.

Bibliografie

BARBARIN, Georges, Le secret de la Grande Pyramide.
CHILDRESS, David Hatchers, Tehnologia zeilor. Fascinanta cunoaștere a anticilor, Editura Vidia, București, 2012.
DESALVO, John, The complet Pyramid Sourcebook.
SCHOCH, Robert M., Civilizația uitată, Editura Lifestyl, București, 2016.

În categoria Istorie | Etichete , , , , , , , | Comentariile sunt închise pentru Civilizații străvechi pierdute. Un punct de vedere ortodox (XII)

Civilizații străvechi pierdute. Un punct de vedere ortodox (XI)

Publicat în 09/04/2019 de Teodosie Paraschiv

Construcții antice megalitice se regăsesc pe toate continentele. La prima vedere, ele par simple temple sau orașe părăsite, însă la o cercetare mai atentă se poate observa că acestea nu sunt așezate la întâmplare. Multe dintre ele sunt orientate cu precizie pe o anumită direcție, și par a fi observatoare astronomice sau calendare.

Dar cele mai uimitoare construcții rămân piramidele din Egipt, care sunt socotite de arheologii tradiționali drept morminte ale faraonilor.

De-a lungul timpului mulți cercetători au încercat să dezlege enigma Marii Piramide a lui Keops, considerată prima dintre cele șapte minuni ale lumii antice. Cu ce scop a fost construită? De către cine și cu ce tehnologie? Răspunsul definitiv nu a fost încă găsit.

Marea Piramidă îmi amintește de o consemnare aflată într-un vechi Hronograf. Informația o am de la mama mea care a citit acel Hronograf. Acolo se povestește că Set (așa îmi amintesc că spunea) a fost răpit la cer de către îngeri și a fost învățat tainele cerului și ale guvernării Universului. Se spune că urmașii lui, din citirea cerului, a configurației astrelor, au înțeles că pământul va fi pedepsit cu două pedepse, una cu foc și alta cu apă. Dar nu știau care va fi prima. Așa că s-au hotărât ca să salveze cunoștințele pe care le dețineau prin construirea a două turnuri, unul din cărămidă și altul din piatră, în așa fel ca indiferent care ar fi fost prima pedeapsă unul dintre turnuri să reziste cataclismului.

În aceste turnuri au așezat cunoștințele pe care le aveau despre tainele universului, dar nu știm în ce formă.

Marea Piramidă se pare că înglobează multe informații codificate în forma și dimensiunile sale, precum în în toate celelalte detalii de construcție. Marea Piramidă conține informații astronomice, dar și un calendar al marilor evenimente din istoria omenirii.

Unii cercetători consideră că Marea Piramidă este un generator sau concentrator de energie care alimenta tot Egiptul antic printr-un sistem wireless, probabil așa cum și l-a închipuit și Nicola Tesla la începutul sec. XX. Alții au constatat caracteristicile acustice și piezo-electrice ale acestei construcții.

Până acum nimeni nu a găsit urme cum că în Marea Piramidă ar fi fost îngropat cineva.

De unde toate aceste informații și cunoștințe tehnice? Să fie Marea Piramidă „turnul” de piatră despre care amintește vechiul Hronograf? Nu știm. Cert este că Marea Piramidă nu a fost niciodată mormânt al faraonilor.

Cunoașterea a fost dată oamenilor de către Dumnezeu prin îngeri, însă „veghetorii cerești”, despre care amintește Cartea lui Enoh, au descoperit oamenilor taine cerești care au pervertit omenirea, și i-au învățat pe oameni toate răutățile. Deosebim, așadar, între aceste două surse ale cunoașterii.

Din tot ce am studiat am observat că cercetătorii care au scris pe această temă leagă construcțiile antice megalitice de uriași și de „zeii” pogorâți din cer. Din această perspectivă se pare că aceste construcții au legătură cu zeii neamurilor politeiste, adică cu fințele cerești amintite în Cartea lui Enoh. Acești „zeii” s-au arătat oamenilor trupește și au avut legături trupești cu fiicele oamenilor (vezi și Facerea 6, 2-4).

De unde au venit exact, nu știm. Știm doar că au pogorât din cer.

Există mai mute ipoteze. Tăblițele din Sumer vorbesc despre planeta Nibiru, și „zeii” Anu, Enlil, Enki și urmașii acestora. Alte tradiții leagă venirea acestor „zeii” de alte stele sau galaxii. Aceste tradiții răzbat până în zilele noastre și sunt promovate prin noile contacte cu extratereștri, pe care le au unele persoane.

Ce reținem din toate acestea? Reținem faptul că acești zeii au venit din cer, nu știm exact de unde, și au pus bazele civilizației, ale regalității și religiilor politeiste. În Sf. Scriptură, acești zeii sunt identificați cu demonii.

Dumnezeul lui Avraam, a lui Isaac și a lui Iacov se descoperă pe sine ca „Cel ce este”, Dumnezeul dumnezeilor. Acesta se prezintă în opoziție totală cu toți ceilalți zeii, sau demoni, cum vrem să-i numim.

Aceste observații merită reținute pentru a nu confunda pe YHVH biblic cu ceilalți zeii, extratereștri.

Cercetătorii acestor construcții megalitice vorbesc de zeii pogorâți din cer, dar nu fac nici o distincției între religii, sau între acești „zeii” și Dumnezeul lui Avraam, a lui Isaac și a lui Iacov, care s-a revalat lui Moise pe Muntele Sinai, ca YHVH, Cel ce este.

Ceea ce este mai greu de înțeles și de acceptat este identificarea zeilor extratereștri pogorâți din cer cu demonii biblici. De ce? Deoarece imaginea noastră actuală despre demoni este foarte limitată. Ne închipuim acești demoni doar ca ființe pur spirituale care nu au de a face cu tehnologia și navele spațiale, sau construcțiile megalitice.

În articolul următor vom vorbi mai mult despre Marea Piramidă.

În categoria Istorie | Etichete , , , , , | Un comentariu

Civilizații străvechi pierdute. Un punct de vedere ortodox (X)

Publicat în 04/04/2019 de Teodosie Paraschiv

O întrebare care se ridică este, cum împăcăm relatările din Sf. Scriptură și informațiile din afara Scripturii, furnizate de vestigiile arheologice și literatura antică care a ajuns până la noi?

Dacă pornim de la premiza că Sf. Scriptură este inspirată de Dumnezeu și că informațiile acceptate privind civilizațiile antice străvechi sunt adevărate, atunci trebuie să existe o soluție care să împace toate aceste informații. Dar ca să putem găsi această soluție trebuie să lăsăm deoparte prejudecățile și să nu confundăm informația cu interpretarea ei.

Cineva ar putea obiecta: cum să împaci afirmațiile arheologilor care datează unele construcții antice megalitice ca ridicate la circa 10000 î.Hr, cu datele din Sf. Scriptură care ne spune că de la facerea lumii au trecut doar 7500 de ani? Sau cum putem accepta că au existat civilizații acum zeci de mii de ani? Cât de veche a fost Atlatida, sau continentul Mu? Au existat cu adevărat?

Ce răspundem? În primul rând, nicăiri în Sf. Scriptură nu scrie că lumea a fost creată în urmă cu 7500 de ani. Să nu uităm că în vechime existau diverse sisteme calendaristice, și nici unul nu se raporta la facerea lumii, nici măcar la crearea omului. Încercările de a determina anul facerii lumii sunt din perioada bizantină, iar datele oferite de hronografe diferă între ele.

Nu este greu de observat faptul că toți cei care au abordat până acum subiectul construcțiilor antice megalitice și a civilizațiilor străvechi au făcut-o de pe poziții agnostice sau chiar gnostice. Aceștia atacă atât religiile în general, cât și Sf. Scriptură în mod special. Pentru un om neancorat în credința religioasă, religiile sunt o invenție omenească, iar Biblia o colectie de mituri străvechi. Dumnezeu, îngerii și demonii sunt înlocuiți cu extratereștri, iar lumea spirituală cu întinsul Universului. După unii ca aceștia extratereștri sunt din alte lumi, dar nu spirituale, ci materiale, din acest Univers material.

Tendința este aceea de a înlocui religiile cu o spiritualitate fără de Dumnezeu, fără de judecată, fără de rai și iad.

Orwell spunea în romanul său „O mie nouăsute optzeci și patru” că „cine controlează prezentul, controlează trecutul, iar cine controlează trecutul controlează viitorul”. Eu aș reformula și aș zice că cine înțelege trecutul va înțelege și viitorul.

Orwell avea mare dreptate. Căci media academică din prezent controlează trecutul care ni se servește, iar prin aceasta ne controlează viitorul.

În zilele noastre nu ducem lipsă de informații, ci ducem lipsă de criterii corecte cu care să interpretăm aceste informații. Nu se mai obosește nimeni să ne ascundă informațiile, căci grija este aceea de a controla criteriile de interpretare a informațiilor.

Avem acces la informații despre civilizațiile străvechi, despre tehnologiile fascinante ale anticilor, dar suntem incababili de a le asimila, sau de a înțelege ceva din ele. Criteriile noastre de interpretare sunt incapabile de a prelucra aceste informații. Cel mai simplu pentru majoritatea oamenilor este de a ignora subiectul.

Accept că Sf. Scriptură este inspirată de Dumnezeu, și nu oricum, ci literă cu literă. Drept mărturie stă codul Bibliei și structurile matematice care sunt conținute în textul biblic. Sf. Scriptură este plină de matematică! Acesta este motivul pentru care nu-mi este teamă să cercetez istoria civilizațiilor străvechi. Faptele petrecute în decursul timpului nu pot intra în conflict cu Sf. Scriptură, însă interpretările date pănâ acum acestor fapte, de către istorici și teologi, da.

În categoria Istorie | Etichete , , , | Comentariile sunt închise pentru Civilizații străvechi pierdute. Un punct de vedere ortodox (X)

Civilizații străvechi pierdute. Un punct de vedere ortodox (IX)

Publicat în 03/04/2019 de Teodosie Paraschiv

„Veți cunoaște adevărul și adevărul vă va face liberi.” (Ioan 8, 32)

Libertatea nu înseamnă să faci ce vrei, ci să cunoști care este menirea ta pe acest pământ în această viață trecătoare. Libertatea nu ține de condițiile exterioare, ci de starea ta interioară.

Am fost educați să credem că viața a evoluat de la simplu la complex, apoi că umanitatea a evoluat și ea de la epoca de piatră la era comunicațiilor și informației. Conform acestei teorii, prezentate ca certitudine, dacă ne întoarcem în timp, reformulând, spunem că în trecut umanitatea era tot mai primitivă. Acum 2000 de ani era mai primitivă decât în prezent, iar acum 4000 de ani mai primitivă decât acum 2000 de ani. După aceeași logică, acum 6000 de ani omenirea era mai primitivă decât acum 4000 de ani. După această logică, imaginată de istorici, în urmă cu peste 6000 de ani nu mai putem vorbi de civilizație sau organizare statală. Ne aflăm deja în ceea ce istoricii numesc mezozoic sau epoca mijlocie a pietrei.

Ca și celelalte domenii ale cunoașterii, și istoria este subordonată ideologiei materialiste și evoluționiste. Faptele sunt subordonate teoriei. Sau altfel spus, faptele trebuie interpretate în conformitate cu ideologia materialist-evoluționistă. Această ideologie duce la falsificarea adevărului istoric de dragul teoriei.

Așadar, nu ne mirăm atunci când aflăm că multe dintre descoperirile făcute de arheologi rămân o enigmă pentru istorici și oamenii de știință.

Construcții megalitice antice există pe toate continentele lumii. Unele sunt mediatizate și cunoscute de majoritatea oamenilor, altele însă sunt mai puțin mediatizate și rămân cunoscute doar cercetătorilor.

Aceste construcții antice există și astăzi. Le putem vizita și cerceta. Întrebarea este, de unde au apărut? Cine le-a construit? Și cu ce tehnologie?

Conform dogmei oficiale, toate aceste construcții rămân o enigmă. Oamenii de știință afirmă că trebuie să existe o explicație, care să le încadreze în dogma materialist-evoluționistă. Pentru ei altă soluție nu există. Ar fi inacceptabil să admită ceva care ar zdruncina sau pune sub semnul întrebării evoluționismul. Ca și niște copii, cercetătorii se străduiesc să-și imagineze o tehnoligie rudimentară cu care anticii ar fi putut ridica construcțiile megalitice, temple, zigurate, piramide, sfincși, și ale construcții asemănătoare.

Mulți cercetători onești constată că mediul academic face tot posibilul ca orice probă care ar putea pune sub semnul întrebării evoluționismul să fie ascunsă sau negată, iar știrea să nu ajungă la urechile publicului larg.

În loc să reconstituie istoria pornind de la fapte, de la dovezile arheologice, istoricii, fideli dogmei evoluționiste, interpretează aceste dovezi prin prisma ideologiei. Din capul locului ei exclud ca anticii să fi deținut tehnologie la fel de avansată ca cea pe care o deținem noi astăzi. Și totuși dovezile arheologice ne arată o altă față a lumii, alta decât cea imaginată de mediul academic.

Lumea ne este prezentată așa cum vor să ne-o arate cei care controlează mijloacele de informare în masă. În fapt, nu contează ce informații ajung la tine, ci felul cum le interpretezi. Acesta este motivul pentru care cei mai mulți oamenii nu pot vedea lumea și istoria ei decât așa cum au fost învățați să interpreteze informațiile.

Astăzi avem acces la informații nelimitate. Dar ce folos, dacă oamenii nu mai sunt capabili să proceseze aceste informații? Este ca și cum ele nu există. Trăim parcă într-o stare de hipnoză indusă. Vedem doar ceea ce ni se sugerează să vedem. Dar câți înțeleg acest fapt? Câți sunt dispuși să recunoască starea în care au fost aduși?

Putem să ne trezim din această stare? Cum? Avem curajul să acceptăm realitatea altfel decât ne-a fost indusă? Dacă nu avem dorința de a ieși din această stare de hipnoză indusă, nimeni, oricât de binevoitor ar fi, nu ne poate ajuta.

Am auzit cu toții despre piramide, temple, zigurate și alte construcții megalitice, unii chiar le-au și văzut cu ochii lor. Ele există. Dar când au fost construite și cu ce tehnologie? Nu știm. Nici cercetătorii nu știu. Sunt prezentate doar teorii, care induc ideea de soluție, induc ideea rezolvării problemei. Și rămânem cu această ideea inoculată, aceea că cercetătorii au rezolvat enigma. Cât de ușor suntem induși în eroare!

Nu știm nimic despre cine le-a construit, în ce scop și cu ce tehnologie. Chiar este important pentru noi să cunoaștem aceste răspunsuri? Eu cred că da. Altfel, ni se vor servi răspunsuri gata pregătite, cu scopul de a ne înșela.

Recent am citit cartea scrisă de David Hatcher Childress, Tehnologia zeilor. Fascinanta cunoaștere a anticilor. Cartea explorează numeroase dovezi care conduc la uluitoarea concluzie că „oamenii antici erau realmente la fel de complecși cum suntem noi astăzi – cel puțin cineva, undeva, folosea atunci tehnologie avansată”. Această tehnologie include absolut totul, de la electricitate până la mașini grele și aparate de zbor. În carte sunt dezbătute subiecte precum:

  • enigma tehnologiei antice
  • genialele construcții megalitice
  • metalurgia și utilajele antice
  • electricitatea și focul sacru în lumea antică
  • zborul și războiul aerian în lumea antică
  • pământul ca o uriașă centrală electrică și
  • natura ciclică a istoriei.

S-au scris multe cărți pe acest subiect, însă aceasta este una dintre cele mai recente. O altă carte interesantă este cea scrisă de Robert M. Schoch, Civilizația uitată, publicată în 2012 în engleză și în limba română în anul 2016. Robert M. Schoch constată pe bună dreptate că „există evident o discrepanță între ceea ce istoricii și arheologii tradiționali ne-au învățăți pe toți și dovezile palpabile din pământ”.

Să amintim câteva dintre cele mai cunoscute construcții antice megalitice, cum ar fi Piramidele din Egipt, Sfinxul de pe platoul Giza, monumentul Stonehenge din Anglia, Machu Picchu din Peru, orașul antic Tiahuanaco din Bolivia, Sacsayhuaman, Cuzco, Nazca, uriașa platformă de la Ba’albek, fundația Zidului Plângerii din Ierusalim, vechile statui (moai) de pe Insula Paștelui și multe altele. Mai puțin cunoscute sunt construcțiile de la Gobelik Tepe din Turcia care datează peste 11.000 de ani.

S-a scris mult despre piramide, și opinia oficială este aceea că piramidele au adăpostit mormintele faraonilor. Același lucru se spune și despre Marea Piramidă a lui Keops. S-a scris mult și despre ea, dar puțini sunt interesați de detalii.

Pe când aveam 21 de ani am avut fericita ocazie și-mi cadă în mână o carte în franceză intitulată „Enigma Marii Piramide” în care am aflat informații inedite pentru mine la vremea aceea. Piramida era descrisă ca o carte scrisă în piatră. O carte ce conține informații astronomice, dar și profetice, un fel de cronologie în care anii sunt codificați în dimensiunile spațiale spațiale. De atunci și până acum au apărut alte zeci de cărți despre acest subiect care dezvăluie multe alte secrete despre această construcție uimitoare. Din nefericire, aceste informații sunt ignorate de către mediul academic și arheologii tradiționali, și sunt socotite simple speculații.

DE REȚINUT. Facem distincție între informație și interpretarea ei. A accepta o informație nu înseamnă a accepta și interpretarea ei.

În articolele precedente, am amintit despre ființele cerești extratereste menționate în Facerea 6, 2 și în Cartea lui Enoh, apoi despre originile ocultismului și transmiterea lui până astăzi, dar care este legătura cu construcțiile megalitice răspândite pe toate continentele?

Mediul acedemic, care promovează dogma materialismului evoluționist și ateu, nu admite existența unei lumi spirituale. Așadar, zeii și religiile sunt mituri, invenții ale minții omenești, iar toate construcțiile antice megalitice descoperite sunt ridicate de oamenii acelor vremuri îndepărtate.

Totuși, dacă studiem cu atenție miturile popoarelor și religiile lor, vom descoperi că peste tot oamenii au credința că în vremuri imemoriale zeii au coborât din cer pe pământ și au descoperit oameniilor tainele cerului. Credința în zeii pogorâți din cer este comună tuturor popoarelor și triburilor.

Cu cât cercetăm mai mult cu atât vom descoperi legătura dintre construcțiile antice megalitice și acei „zei” pogorâți din cer, posesori ai unei tehnologii avansate.

Adunănd toate aceste informații și încercând a le pune cap la cap ajungem la concluzia că este mult mai credibil să punem pe seama „zeiilor” construcțiile antice megalitice, decât pe seama omului primitiv. Este ușor să facem acest lucru întrucât nu excludem existența lumii spirituale.

Au existat „zeii”? Oare nu sunt ei o invenție demonică? O înșelare a oamenilor? Oare nu cumva „zeii” sunt o invenție a minții umane?
Răspunsul este destul de clar. Zeii din vechime sunt chiar demoni, nu doar o plăsmuire a minții umane.

Dar cine sunt zeii neamurilor? În Psalmi ni se spune că „dumne(zeii) neamurilor sunt idoli; iar Domnul cerurile a făcut.” (Ps. 96, 5). „Că toţi dumnezeii păgânilor sunt nimic, iar Domnul a făcut cerurile.” (I Regi 16, 26).

În concluzie, avem veghetori cerești coborâți pe pământ care descoperă oamenilor tainele cerului, uriași născuți din legătura nefirească, construcții antice megalitice și tehnologie avansată. Ce urmează?

Vom afla mai multe despre tehnologia deținută de civilizațiile străvechi.

În categoria Istorie | Etichete , , , , , , , , , , , | Comentariile sunt închise pentru Civilizații străvechi pierdute. Un punct de vedere ortodox (IX)

Civilizații străvechi pierdute. Un punct de vedere ortodox (VIII)

Publicat în 30/03/2019 de Teodosie Paraschiv

Începem cu o scurtă recapitulare. Cartea lui Enoh ne dezvăluie rădăcinile ocultismului, care sunt puse în legătură cu acele ființe cerești, extraterestre, care în vremurile dinaintea potopului au descoperit oamenilor taine cerești și i-au învățat să le folosească unii împotriva altora.

Poate vă întrebați, de ce este așa de important subiectul acesta pentru noi?
Vă recomand să aveți răbdare până la sfârșitul acestei serii de articole.

Vă voi face o mărturisire. M-am întrebat de multe ori: de ce a trebuit să urmez calea pe care am urmat-o, sau de ce am fost atras să cercetez domenii diverse ale cunoașterii, pe care le voi aminti în cele ce urmează? Nici eu nu știu. Știu doar că așa s-a întâmplat.

Înainte de toate educația mea este una creștină ortodoxă. Am crescut într-o familie creștină ortodoxă practicantă, și am pus credința, primită de la părinții mei, mai presus de orice altceva. Le sunt profund recunoscător. Ei au avut înțelepciunea de a mă proteja și pregăti pentru viață și pentru confruntarea cu concepția evoluționismului ateu și materialist predată în școală. Mă pot considera un privilegiat pentru faptul că am avut acces la literatura de spiritualitate ortodoxă.

Așadar, nu știu de ce în loc să mă joc cu ceilalți copii de vârsta mea, sau să bat mingea, am ales să-mi petrec timpul cu cercetarea diferitelor domenii. Îmi amintesc că pe când erau în clasa a șasea am cumpărat și citit prima carte despre „Teoria relativității restrânse” a lui Einstein. Tot în acea vreme am citit prima carte de astronomie, deși în școală nu am învățat așa ceva. În anii următori aveam să aprofundez astronomia, fizica și chimia. În timpul liceului am continuat cu electronica și aeronautica. Privind în urmă mă minunez și eu de ce și cât am citit. Dar interesul meu pentru cercetare nu s-a oprit aici. Am copiat de mână harta cerului, și am studiat astroclimatul zilnic vreme de mai bine de 2 ani. Mi-am cumpărat revistă cu revistă întreaga colecție „Știință și tehnică”, pe care am studiat-o cu atenție. Nu se putea ca în acest context să ocolosc studiul fenomenului OZN. Am studiat despre acest subiect tot ce se găsea publicat la acea vreme în limba română. Așa am ajuns să aflu de existența unor civilizații străvechi legendare, despre construcțiile megalitice, și despre „zeii” pogorâți din cer. Îmi amintesc că am citit cartea lui Erich von Daniken, Amintiri despre viitor și Enigmele Terrei de Horia Matei, dar nu m-am împăcat cu interpretarea dată de autori.

Cum să împaci toate acestea cu credința creștină? Mă întrebam, unde sunt punctele de legătură? Cum să faci ca să împaci toate aceste informații?

Toate aceste lucruri se petreceau înainte de a împlini 20 de ani. Au mai trecut, cred, câțiva ani până am reușit să fac deosebirea dintre informație și interpretarea ei.

Aici este o cheie a cercetării. Informațiile le poți pune cap la cap și să creezi o imagine de ansamblu, în timp ce interpretările se pot contrazice și anula unele pe altele.

Concluziile pe care le voi expune în următoarele articole sunt rezultatul unei cercetări întreprinse pe parcursul a 40 de ani.

  1. Am lămurit cine sunt „fiii lui Dumnezeu” din cartea Facerea 6, 2.
  2. De asemenea, am descoperit care sunt rădăcinile ocultismului sub toate formele sale.
  3. Informațiile adunate și puse cap la cap par să arate că vechiul ocultism se ascunde sub masca științei și tehnicii actuale.

Să vedem în continuare cum s-au păstrat practicile și cunoștințele oculte până în zilele noastre.

Pentru aceasta ar trebui să studiem istoria ideilor și credințelor religioase, istoria curentelor și școlilor filosofice, istoria filosofiei oculte, gnosticismul, istoria societăților secrete și mișcărilor subversive, istoria științelor și nu în ultimul rând istoria lumii.

Informațiile de valoare sunt împrăștiate peste tot și acoperite cu munți de informații și, mai ales, interpretări fără valoare, fapt care cere din partea cercetătorului efort și tenacitate, răbdare și credință în acțiunea pe care o întreprinde. Este ca și cum ai încerca să rezolvi un puzzle imens fără să ai dinainte imaginea pe care trebuie să o obții. La început nu știi ce cauți și nici ce vei descoperi. Însă, cu cât cercetezi mai adânc cu atât începe să se contureze o direcție. Ca să ai succes trebuie să lași deoparte toate ideile preconcepute.

La sfârșitul articolului voi aminti câteva lucrări de referință care ne pot ajuta să intrezărim cursul istoriei așa cum a fost și direcția în care suntem îndreptați.

Ocultismul a fost practicat și promovat în cadrul religiilor păgâne, însă la acea vreme nu era ocult pentru că era la vedere. La începutul erei creștine s-a încercat integrarea creștinismului în cadru unui sistem de credințe de tranziție. Așa a apărut gnosticismul și odată cu el creștinismul ezoteric. În câteva secole gnosticismul a fost „învins”, adică scos din viața publică, după care acest sistem de credințe sincretist a continuat să subziste în subterane, devenind ocult, adică ascuns. Subzistă până astăzi atât prin societăți oculte cât și prin formele sale vizibile ce se pot regăsi peste tot, în sistemele filosofice, politice, științe și învățământ.

Putem spune că societatea modernă și post modernă este de formație gnostică. Omul contemporan este inițiat în gnosticism, chiar dacă nu este conștient de acest fapt. Iar în prezent, la începutul secolului XXI am intrat deja într-o nouă eră post-creștină, neopăgână.

Bibliografie selectivă

  1. ALEXANDRIAN, Istoria filosofiei oculte, Editura Humanitas, București, 1994
  2. BALCA, Nicolae, Istoria filosofiei antice, EIBMBOR, București, 1982.
  3. BERDIAEV, Nikolai, Sensul creației, Editura Humanitas, București, 1992.
  4. BERTHELOT, Marcellin, Originile Alchimiei, Editura Herald, București, 2012.
  5. CULIANU, Ioan Petru, Arborele gnozei, ediția a doua, Editura Polirom, Iași, 2012.
  6. ELIADE, Mircea, Istoria credințelor și ideilor religioase, Univers Enciclopedic, București, 2000.
  7. GILSON, Etienne, Filosofia în evul mediu. De la începuturile patristice până la sfârșitul secolului al XIV-lea, Editura Humanitas, București, 1995.
  8. JONAS, Hans, The Gnostic Religion, ediția a treia, Beacon Press, Boston, 2001.
  9. LADY Queenborough, Occult Theocrasy, Los Angeles, California, 1933.
  10. PAPUS, Kabbala. Tradiția secretă a Occidentului, Editura Herald, București, 2016 .
  11. THORNDIKE, Lynn, Magia în istoria intelectuală a Europei, Editura Herald, București, 2011.
  12. WEBSTER, Nesta, Secret Societies and Subversive Movements, Londra, 1924.
În categoria Istorie | Etichete , , , , , , | Comentariile sunt închise pentru Civilizații străvechi pierdute. Un punct de vedere ortodox (VIII)

Civilizații străvechi pierdute. Un punct de vedere ortodox (VII)

Publicat în 28/03/2019 de Teodosie Paraschiv

Am gândit acest articol ca unul recapitulativ. Așadar, să recapitulăm pe scurt cele expuse până acum în articolele precedente.

Pornind de la textul din cartea Facerea 6, 2 și completând informațiile cu cele din cartea I Enoh am concluzionat că „fiii lui Dumnezeu” (copiii cerului, veghetorii cerești) sunt ființe cerești extraterestre ce au coborât pe pământ și și-au luat soții dintre fiicele oamenilor. Numărul celor ce au săvârșit această nelegiuire și unire nefirescă au fost în număr de 200.

Ca urmare a acestei uniri, prin modificarea ADN-ului uman s-au născut uriași ale căror suflete au devenit duhuri rele pe pământ.

Acele ființe cerești extraterestee au descoperit oamenilor tainele pe care le cunoșteau și i-au învățat pe oameni magia, vrăjitoria, alchimia, ghicitoria, astrologia, metalurgia, zodiacul, interpretarea semnelor cerești, confecționarea armelor și a bijuteriilor, loviturile de moarte, prepararea otrăvurilor și multe alte răutăți pe care oamenii au început să le folosească unii împotriva altora.

Toate aceste cunoștințe au fost folosite și transmise în cadrul religiilor păgâne. Demonii sunt aceia care i-au învățat pe oameni să-și facă idoli și să aducă jertfe demonilor.

Așadar, originea religiilor păgâne este de inspirație demonică și nu o simplă născocire a minții omenești.

Odată cu apariția și răspândirea creștinismului, încet încet aceste cunoștințe de origine demonică au coborât în subteranele istoriei și au devenit în acest fel oculte. Ele au fost duse mai departe de către sectele gnostice, apoi de organizațiile și societățile secrete de-a lungul timpului până în zilele noastre.

În prezent, omenirea este inițiată în aceste științe oculte prin toate ramurile științei și tehnicii. Sau mai bine zis, omenirea a ajuns victima ocultismului promovat prin intermediul științei și tehnicii. În realitate puțini sunt cei care sunt capabili să folosească rezultatul cercetărilor științifice și tehnice în scopuri oculte și malefice. Asta deoarece cercetarea a fost divizată și partiționată în așa fel încât nimeni dintre cei implicați să nu-și dea seama de scopul real al cercetărilor și felul cum vor fi folosite.

În final, observăm legătura dintre ființele cerești extraterestre, care și-au părăsit menirea pe care o aveau, ocultism și știița și tehnica din zilele noastre.

Acest lucru ar trebui să ne dea de gândit.

În categoria Istorie | Etichete , , , , , , , | 2 comentarii

Civilizații străvechi pierdute. Un punct de vedere ortodox (VI)

Publicat în 27/03/2019 de Teodosie Paraschiv

Aminteam în articolele anterioare că nu este ușor să aducem în discuție acest subiect despre civilizațiile străvechi pierdute, despre zeii coborâți din cer, tehnologii avansate străvechi și construcții megalitice.

Ceea ce prezint este o încercare de a găsi o explicație creștină la o serie de informații ca au ajuns până în zilele noastre. Este modul meu de a vedea lumea, în funcție de informațiile pe care le-am adunat în decursul timpului și a sistemului de valori creștine, după care mă călăuzesc.

Pe măsură ce am continuat să scriu mi-au apărut în minte două întrebări: „În ce măsură mă voi putea face înțeles cititorilor mei?” și „În ce măsură le poate fi de folos cuvintele mele și concluziile la care am ajuns?

În mod normal, atunci când vorbim facem presupunerea greșită că alți oameni se raportează la cuvintele noastre la fel ca noi. Dar nu este așa. În consecință, este nevoie să ne extindem conștientizarea limbajului, pentru a include noțiunea că fiecare persoană aude altceva, chiar dacă folosim aceleași cuvinte. De asemenea, în același mod interesant, valori diferite activează diferite structuri ale creierului și s-a dovedit chiar că oamenii cu valori culturale diferite activează zone diferite ale cortexului vizual.
Ei pot cu adevărat vedea lumea într-un mod fundamental diferit. Schimbarea sistemului de valori schimbă realitatea în care trăim.[1]

Așadar, limbajul, informațiile și sistemul de valori schimbă felul în care percepem lumea în care trăim, sau altfel spus modelează realitatea în care trăim.

Până acum am afla care este originea ocultismului, ale magiei, alchimiei, astrologiei, vrăjitoriei, ghicitoriei, metalurgiei și a altor practici precum fardarea, confecționarea bijuteriilor și a armelor, a loviturilor de moarte etc.

Popoarele antice au practicat și transmis științele oculte din generației în generație, considerându-le descoperiri primite de la zei.
Opinia oficială a istoricilor cu privire la originile religiilor este aceea că acestea se pierd în negura vremii, în mituri și legende. Pentru gândirea materialist-evoluționistă, zeii sunt simple plăsmuiri ale minții umane, iar științele oculte superstiții fără nici o valoare științifică.

După apariția și răspândirea creștinismului, științele oculte s-au retras încet încet în „subteranele” istoriei, fiind păstrete și transmise de-a lungul timpului până în zilele noastre prin organizații și societăți oculte și secrete[2], precum și prin intermediul sectelor gnostice. Aceste practici oculte nu au dispărut niciodată complet din conștiința popoarelor.

Deși nu se recunoaște oficial, științele oculte s-au transformat încet încet în forma modernă a științei și tehnicii. Și-au schimbat doar înfățișarea. Este interesant de observat cum cercetătorii și istoricii ridiculizează pitagoreismul și știința numerelor în ocultism, dar folosesc din plin numerele și matematicile superioare în toate ramurile actuale ale științei și tehnicii.

Nikolai Berdiaev în lucrarea sa Sensul creației , scrisă pe la începutul sec. XX, are câteva remarci interesante cu privire la magie și la relația acesteia cu știința și tehnica. El spune așa:

Magia este comuniune cu natura. Magia înseamnă acțiune asupra naturii și dominație asupra naturii prin intermediul cunoașterii tainelor naturii. Magia este profind înrudită cu științele naturii și tehnica. Magia a fost chiar asta – pan-știință a naturii și pan-tehnică, cheia unică pentru toate tainele naturii.[3] Științele naturii și tehnica și-au uitat proveniența: ele provin din magie. Științele naturii, cu practica lor aplicată, tânjesc, ca și magia, să domine natura. Știința contemporană tânjește, asemenea magiei, după piarta filosofală și fabricarea aurului, după procurarea elixirului vieții și prelungirea vieții cu ajutorul lui, și multe, multe altele. Știința contemporană a moștenit de la întunecata magie setea avidă de a poseda natura și a procura din ea ceea ce va conferi forță omului. […] Vechea magie s-a transformat pe nesimțite în tehnica modernă și a eliberat enorme forțe magice, al căror înțeles este neclar conștiinței contempoane.[4]

Întreaga lucrare este interesantă și merită citită.

Puțini sunt cei care știu, și chiar mai puțini cei care acceptă, faptul că începând cu epoca Renașterii științele au fost împărțite în două.[5]
Partea fizică și materială a fiecărei științe a devenit de atunci un tot de sine stătător botezat cu numele pompos de știință exactă sau pozitivă, iar partea metafizică și analogică a fiecărei științe a fost disprețuită, fiind alungată și clasificată printre științele oculte.

Referindu-se la ocultism, Berdiaev afirmă că:

Există tradiții vechi de mii de ani – o matcă ascunsă, subterană în cultura universală. Acest lucru nu poate fi negat nici de cei mai înverșunați oponenți. Dar astăzi ocultismul dobândește o popularitate exterioară, rezind interes în cercuri largi și este expus primejdiei de a deveni o modă.[6]

M-am întrebat de multe ori, de ce această mare diferență între ce afirmă dogma oficială îmbrățișată de cercetători și informațiile ce ne parvin din precutul îndepărtat, alături de vestigiile arheologice și construcțiile antice megalitice? Cum putem explica această diferență de interpretare?

Dacă studiem cu atenție și răbdare cursul evenimentelor de-a lungul timpului, vom descoperi că ocultiștii au impus treptat învățământul instituționalizat și generalizat, precum și separarea religiei de învățământ, așa cum au făcut și cu separarea științelor în științe exacte și științe oculte. Apoi prin impunerea dogmei materialismului evoluționist, și „ateu” au reușit să controleze toate ramurile științei și tehnicii.

Puțini își dau seamă și recunosc faptul că ateismul atacă cu prioritate creștinismul, în timp ce sunt reînviate vechile religii păgâne sub masca noii spiritualități.

În urmă cu mai bine de 150 de ani teosofii profețeau apropierea unei noi ere sincretiste și înlocuirea creștinismului cu o nouă spiritualitate. În promovarea valorilor noii ere, societății teosofice i s-a alăturat religia Baha`i.

DE REȚINUT. Concluzia la care am ajuns este aceea că vechiul ocultism este promovat astăzi prin știință și tehnică. La fel de adevărat pare și faptul că lumea este condusă spre o inițiere într-o nouă spiritualitate anticreștină, de origine demonică.

Să fie vorba doar de o lucrare pur întâmplătoare, sau demonii sunt printre noi?
La această întrebare rămâne să răspundem în articolele ce vor urma.

[1] Vezi la Dr. Andrew Newberg, Mark Robet Waldman, Cuvintele îți schimbă creierul, Editura Curtea Veche, București, 2012.
[2] Petru detalii vezi WEBSTER, Nesta, Socret Societies and Subversive Movements, Londra, 1924 și LADY Queenborough, Occult Theocrasy, Los Angeles, California, 1933. Acestea sunt două lucrări de la care se poate porni cercetarea.
[3] Berdiaev face trimitere la Cornelius Agrippa, La philosophia occulte et la magie.
[4] N. Berdiaev, Sensul creației, Editura Humanitas, București, 1992, p. 286. Despre rudenia între magie și științele naturii, Berdiaev ne trimite la foarte interesanta carte a lui Du Prel, Die Magie als Naturwissenschaft.
[5] Pentru mai multe informații vezi PAPUS, Kabbala. Tradiția secretă a Occidentului, Editura Herald, București, 2016 .
[6 ] N. Berdiaev, op. cit., p. 284.

În categoria Istorie | Etichete , , , , , , , , | Comentariile sunt închise pentru Civilizații străvechi pierdute. Un punct de vedere ortodox (VI)

Civilizații străvechi pierdute. Un punct de vedere ortodox (V)

Publicat în 21/03/2019 de Teodosie Paraschiv

Fiii lui Dumnezeu, văzând că fiicele oamenilor sunt frumoase, și-au ales dintre ele soții, care pe cine a voit. (Facerea 6, 2)

După cum am văzut, teologii ortodocși vorbesc foarte puțin despre acești „bnei Elohim”, traduși prin „fii ai lui Dumnezeu”, numiți în Codex Alexandrinus „îngerii lui Dumnezeu”, iar când o fac se rezumă la a-i identifica cu urmașii lui Set. Mai potrivit ar fi să traducem expresia „bnei Elohim” prin „ființe cerești”, pentru a evita încărcătura semantică și conotațiile legate de noțiunile de fii sau îngeri.
Explicația de până acum împărtășită de teologi este destul de simplistă și nu rezolvă problema apariției uriașilor, ca urmare a acestor legături nelegiuite și nefirești. În limbajul de astăzi spunem că această interpretare nu explică mutațiile genetice care au dus la nașterea uriașilor. Teologii acceptă că au existat uriași, dar nu-și bat capul să înțeleagă sau să explice cum au apărut.

Informații mai detaliate găsim în cartea I Enoh [1]. Chiar dacă sunt considerate apocrife, ele conțin informații de valoare. Conținutul acestor cărți era cunoscut și Sf. Apostoli.

Din ele aflăm că „îngerii, copiii cerului” (Enoh VI, 1) sunt ființe cerești, numiți în alt loc și veghetori (Enoh X, 7, 15; XII, 4), aveau misiunea de a supraveghea omenirea și a o călăuzi spre bine. Dar aceștia s-au abătut de la misiunea lor, „au părăsit înaltul cerului, eternul loc sfânt” (XII, 4) și s-au coborât la nelegiuirea de a-și lua femei dintre fiicele oamenilor (Enoh VI, 2).

„Și erau cu toți două sute, care au coborât în zilele lui Iared pe vârful muntelui Hermon” (Enoh VI, 6).

În continuare sunt date numele căpeteniilor lor:

„Samiazaz, conducătorul lor, Arakiba, Ramaeel, Kokabîel, Tâmîel, Râmîel, Dâniel, Ezecheel, Barachîal, Asâel, Armâros, Batârel, Anâel, Zachiel, Samsâpeel, Satarel, Turel, Iomjâel, Sariel. Aceștia sunt căpeteniile zecilor” (Enoh VI, 7-8).

Numele căpeteniilor peste o sută, peste cincizeci și peste zeci sunt amintite amintite și în capitolul LXIX, 2-3.
Din această unire nefirească s-au născut „uriași, a căror statură era de trei mii de coți” (Enoh VII, 1-2). Aceste ființe cerești „le-au învățat [pe femei] farmece și descântece și culegerea rădăcinilor, și le-au făcut cunoscute plantele” (VII, 1).

În continuare aflăm că aceste ființe cerești (extraterestre), îngeri căzuți, le-au descoperit oamenilor tainele cerești pe care le dețineau. (IX, 6; X, 7; XVI, 2; XLIV, 2)
Azâzel „i-au învățat pe oameni cum să facă săbii, cuțite, paveze, zale, și le-a făcut cunoscute metalele pământului și arta de a le cunoaște” (VIII, 1), adică metalurgia. El le-a mai arătat cum să facă brățări și podoabe, și cum să folosească vopselele, și cum să-și îmfrumusețeze sprâncenele, cum să folosească pietrele prețioase și tot soiul de culori.

Avem aici originile metalurgiei, alchimiei, prelucrării metalelor și pietrelor prețioase, ale artei războiului și fardurilor.
Samîaza i-a învățat tot felul de vrăjitorii și însușiri ale rădăcinilor (otrăvurile);
Aramâros i-a învățat cum să dezlege vrăjile;
Barâchîel i-a învățat astrologia;
Kokabîel i-a învățat constelațiile;
Ezecheel i-a învățat cunoașterea norilor;
Arachiel, i-a învățat semnele pământului;
Shamsiel, semnele soarelui, iar
Sariel mersul lunii. (Enoh VIII, 3).

În informațiile de mai sus aflăm originea magiei, a hermetismului [2], vrăjitoriei, alchimiei [3], metalurgiei, astrologiei și astronomiei, înterpretarea semnelor, arta războiului și a prelucrării metalelor și folosirea pietrelor prețioase. Tainele descoperite oamenilor sunt reamintite în cap. LXV: magia, vrăjitoria, puterea celor care făuresc chipuri turnate (idoli) și metalurgia.
În capitolul LXIX, 4-15 sunt enumerate toate tainele pe care veghetorii le-au descoperit oamenilor: loviturile de moarte, armele care aduc moartea (armele), amărăciunea și desfătarea, scrisul cu cerneală și pergament, loviturile duhurilor și ale demonilor, loviturile fătului din pântece, ca acesta să moară, loviturile sufletului, mușcăturile șarpelui, loviturile ce se petrec în timpul căldurilor de amiază și multe altele care au dus la pierderea oamenilor.

Despre uriași și soarta lor aflăm că „uriașii care sunt născuți din duh și din trup, vor fi duhuri rele pe pământ, și tot pe pământ va fi sălașul lor. Duhurile cele rele s-au născut din trupuri, căci s-au născut din oameni, și de la sfinții Veghetori își au începutul; aceștia vor fi duhuri rele pe pământ, și duhuri rele se vor numi” (XV, 8-9).

„Duhurile uriașilor aduc tulburare, prigonire, distrugere, neliniște, lupte, aduc nimicire pe pământ. Și aceste duhuri se vor ridica împotriva copiilor oamenilor și împotriva femeilor, căci din aceștia s-au născut” (XV, 11).

Din cuprinsul acestei cărți mai aflăm că și Enoh a fost învățat de către îngeri tainele cerului, astronomia și mersul astrelor (Enoh XLI; LXXII-LXXXII).

Toate aceste evenimente s-au întâmplat înainte de potop.
Acestea sunt în mare informațiile pe care ni le oferă cartea I Enoh.

Din perspectiva acestor informații, tehnologia, metalurgia, magia, tehnicile de ghicit, astrologia, astronomia, alchimia, arta războiului nu sunt rezultatul evoluției, ci sunt descoperite oamenilor de ființe cerești (extraterestre).

Cândva în trecut ființe cerești (extraterestre) au fost în contact direct cu oamenii. Aveau rolul de veghetori, dar au ajuns să-și părăsească misiunea încredințată lor de Domnul, Cel Prea-Înalt, Cel Mare și Sfânt (Enoh X, 1), Domnul Duhurilor și le-a descoperit oamenilor tainele cerești, învățându-i cum să le folosească unii împotriva altor.

Cartea lui Enoh ne dezvăluie într-un fel rădăcinile a tot ceea ce numim astăzi ocultism [4].

Cele mai diferit înțelese noțiuni sunt cele de magie și ocultism, deși prin „ocult” putem înțelege ceea ce ne transmite sensul principal al cuvântului. Prin ocultism putem înțelege, așadar, tot ceea ce se păstrează și se transmite în mod ascuns, în cercul restrâns al unor inițiați.

[1] Cartea lui Enoh, ediția a cincea, editura Herald, București, 2016, 222 pagini.
[2] Francoise Bonardel, Hermetismul, Editura de Vest, Timișoara, 1992, 152 pagini, format A6.
[3] Serge Hutin, Alchimia, Editura de Vest, Timișoara, 1992, 136 pagini, format A6.
[4] Amănunte despre conceptul de ocultism a se vedea la Alexandrian, Istoria filosofiei oculte, Editura Humanitas, București, 1994, 444 pagini.

În categoria Istorie | Etichete , , , , , , | Comentariile sunt închise pentru Civilizații străvechi pierdute. Un punct de vedere ortodox (V)