Civilizații străvechi pierdute. Un punct de vedere ortodox (XIX)

Publicat în 06/06/2019 de Teodosie Paraschiv

Astăzi vom prezenta pe scurt istoria religiilor sumeriene și asiro-babiloniene.
Cercetătorii plasează începuturile civilizației în zona Mesopotamiei, odată cu începuturile civilizației sumeriene pe la sfârșitul secolului al IV-lea î.Hr. Sumerienii locuiau între Tigru și Eufrat. Înaintea lor, în acele locuri ar fi existat o populație pre-sumeriană.

Cercetătorii au găsit peste 500.000 de texte privitoare la civilizația acestei regiuni. Cu toate acestea informațiile sunt interpretate ca mituri. Printre cele mai importante scrieri amintim:

  • Marele poem al creaÈ›iei, 7 tăbliÈ›e
  • Epopeea lui GhilgameÈ™, 12 tăbliÈ›e
  • Cosmologia caldeeană
  • Codul lui Hammrabi.

În aceste scrieri sunt amintiți și zeii care erau cinstiți de sumerieni și mai târziu de babilonieni, care pentru cercetători sunt invenții ale minții omenești și personificări ale forțelor naturii.

Cercetătorii împart multitudinea de zeii în principali și secundari. Principalii zei sunt Anu, Enlil și Ea.
Anu este interpretat de cercetători ca o personificare a cerului. Anu avea ca soție pe Antu.
Enlil era zeul considerat pământului și al oamenilor, care la asirieni era numit Bel. Își avea templul principal la Nippur.
Ea (Enki) (binefăcătorul) era zeul apelor și își avea reședința în Eridu. El era socotit zeul civilizator, care l-a modelat pe om și l-a învățat scrisul, științele și artele.

Istoria religiilor nu se pomenește nimic despre venirea lor din cer sau despre călătoriile lor cu aparate de zbor, nici cuvântul „anunnaki” nu l-am găsit pomenit.[1] Mircea Eliade amintește cuvântul „anunnaki” o singură dată în legătură cu „cel șapte judecători ai Infernului”. [2]

Urmau apoi o serie de zei secundari: Sin, Samaș și Iștar.
Sin era zeul lunii.
SamaÈ™, fiul lui Sin, era zeul soarelui, iar
Iștar, sau Arstarte, era zeiță a fecundității dar și a războiului. Avea un cult desfânat, în special în templul ei din Uruk, ca de altfel mulți alți zei. Asirienii i-au construit un templu și la Ninive.

Un alt zeu a cărui importanță a crescut treptat este Marduk. Era un zeu solar.

Mai putem aminti pe Ninghisida, protectorul medicinei, al cărui simbol, șarpele încolăcit pe un toiag, s-a păstrat ca simbol al medicinei până în zilele noastre; Nergal, zeul morților, care avea ca soție pe Ereșkigal și mulți alții.

Mă întreb, de ce sunt trecute sub tăcere informațiile despre „anunnaki”, adică despre „cei care au venit din cer pe pământ”? Deși au apărut multe cărți ce amintesc despre anunnaki, prezentarea istoriei religiilor nu s-a schimbat cu nimic. Părerile sunt împărțite, unii sunt pro, alții contra. De asemenea, întrebările sunt multiple. Au existat acești anunnaki, sau nu? Cine sunt ei? De unde au venit, Când au venit? De ce au venit? Cu ce scop au venit? Care a fost relația lor cu omenirea? Transferul de tehnologie a existat sau nu? Și lista poate continua. Nu este deloc ușor să găsim răspuns la această multitudine de întrebări.

Cei mai cunoscuți autori care au scris pe această temă combat religiile. Cum vechile religii nu mai există sub forma în care ne sunt prezentate în istoria religiilor, iar creștinismul este așezat alături de celelalte religii, singura care este vizată este crestinismul. Cititorii nu rămân în minte cu logica prezentării, ci cu ideea inoculată că religiile (inclusiv creștinismul) sunt false. Și ce li se oferă în schimb? „Adevărul” că Dumnezeu creștin, zeii, îngerii și demonii nu există. În schimb există extratereștri, care l-au creat pe om și l-au asistat în evoluția sa.

Dar câți oamenii pot observa și înțelege că vechii zei ai religiilor politeiste și-au schimbat doar numele din „zei” în extratereștri? Pentru Erich von Daniken, autorul celebrei cărți „Amintiri despre viitor” și al recentei lucrări „Zeii nu ne-au părăsit niciodată” este de părere că vechii zei nu ne-au părăsit niciodată, ei fiind de fapt extratereștri.

Unii cercetători consideră că zeii din vechime sunt demoni [4][5], pe când alții îi consideră a fi extratereștri. De fapt „extratereștri” sunt în ambele cazuri, ceea ce diferă este doar interpretarea. Erich von Daniken și Zecharia Sitchin sunt de părere că acești zei erau de fapt extratereștri veniți din alte galaxii, care au adus viața pe pământ și l-au creat pe om în urma unor experiențe de inginerie genetică. Teoria lor se aseamănă foarte mult cu credințele sectelor gnostice.

Cu toate acestea, am observat diferențe de interpretare între Erich von Daniken și Dr. Steven M. Greer, fondatorul CSETI (Centrul pentru Studiul Inteligenței Extraterestre).

Daniken nu amintește nimic despre legăturile dintre guverne și extratereștri (ET), pe când Greer atrage atenția asupra unei grupări oculte care intenționează să controleze umanitatea prin folosirea exclusivă a tehnologiei ET. Greer demască interțiile noii ordini mondiale, dar susține și el contactul cu ET. [6]

Zecharia Sitchin a studiat multe dintre tăblițele sumeriene și a scris mai mute cărți pe această temă. Dintre acestea amintim „La începutul timpului”, „Codul cosmic”, „Cartea pierdută a lui Enki. Amintirile și profețiile unui zeu de pe altă planetă”, „Trepte spre cer” și „A 12-a planetă”, cărți traduse și în română. El lansează ideea că zeii sumerieni au venit cu multe zeci de mii de ani în urmă de pe planeta Nibiru pe Pământ în căutare de aur.

Dintre acești zeii, Enki și sora sa au creat pe oameni după mai multe încercări de inginerie genetică. Prin această teorie a sa, autorul nu susține învățătura biblică cu privire la crearea omului, opinie pe care o îmbrățișază, de altfel, majoritatea cercetătorilor și autorilor care au scris pe această temă. Excepție fac unii autori creștini pentru care zeii din vechime sunt demoni. [1][2][12]

Teoria conform căreia omul a fost creat de zei prin modificarea codului genetic a unei ființe umanoide, deja existente pe Pământ, este o ideea regăsită și la gnostici. Unii gnostici puneau rearea omului pe seama lui Satan și a demonilor lui.

Sitchin scrie o întreagă poveste pe marginea informațiilor descifrate de pe tăblițele sumeriene.

În mare, el prezintă că zeii (anunnaki) au coborât pe Pământ în Golful Persic. După Ea (Enki) a sosit și Enlil trimis de Anu, iar mai apoi Anu cu soția sa, care erau părinții lui Enlil și Enki.
En-lil înseamnă Stăpânul comenzii cer-pământ, iar En-ki înseamnă Stăpânul Pământului.
Enki a fost trimis în Africa de Sud ca să organizeze exploatarea în minele aurifere, împreună cu o echipă de anunnaki aduși de pe Nibiru. Când acești anunnaki s-au revoltat din cauza muncii grele din mine la care erau supuși, Enki vine cu ideea creării unui muncitor inteligent, prin combinarea AND-ului umanoid cu AND-ul anunnaki. După mai multe încercări a fost creată o ființă umanoidă indeligentă, după chipul anunnaki.

La început transportul aurului exploatat se făcea direct de pe Pământ pe Niburi, însă cu timpul a fost construită o baza intermediară pe Marte, de unde puteau pleca spre Nibiru nave spațiale mai mari.

Mai târziu, anunnaki de pe Marte au venit pe pământ și și-au luat soții dintre femeile pâmântence, ceea ce l-a înfuriat pe Enlil, care hotărăște, în acord cu ceilalți „zei”, distrugerea omului. Cu această ideea Enki nu s-a împăcat.

După Potop, între zei s-au iscat conflicte legate de cine este mai mare, ceea ce a dus la folosirea unor arme nucleare pentru distrugerea portului spațial din Peninsula Sinai.

Însă zeii nu s-au așteptat la catastrofa ce a urmat după folosirea armelor nucleare. Norul radioactiv a fost purtat de vânt spre est peste orașele zeilor. Pe unde a trecut norul viața a dispărut, iar locul s-a transformat în deșert. Dar orașul Ur, aflat mai la nord, a scăpat neafectat de norul radioactiv.

Zeii au regretat că au venit pe Pământ, dar era deja prea târziu. Înapoi nu se mai puteau întoarce, datorită faptului că bioritmul le-a fost afectat de gravitația Pământului.

Povestea continuă cu multe amănunte despre Enlil, Enki și urmașii lor, care și-au împărțit stăpânirea peste tot pământul. Un centru important s-a format în Egipt, iar altul în Sumer. Apoi alte centre au fost înființate în America de Sud.

Sitchin, cu povestea lui, leagă în mod ingenios informațiile care există despre civilizațiile străvechi pierdute, dar nu pomenește nimic despre demoni, ci doar despre „zeii” anunnaki, extratereștri veniți de pe planeta Nibiru. Acești zei nu s-au considerat niciodată a fi creatorii lumii și ai universului.

Sitchin este considerat un eminent orientalist și cercetător al Bibliei. El s-a făcut cunoscut datorită abilităților sale în traducerea scrierilor antice sumeriene. A absolvit Universitatea din Londra și a lucrat mulți ani în Israel, ca jurnalist și redactor. Este util să amintim că Zecharia Sitchin este și membru al masoneriei. Poate de aici și interesul său pentru civilizațiile străvechi pierdute.

Oricât de interesante par cărțile lui Sitchin, ele sunt gândite să submineze, sau să deturneze, toate credințele religioase și să-l îndepărteze pe om de Dumnezeul biblic. Miza este distrugerea credințelor religioase și mai ales credința în viața veșnică și judecata de Apoi.

Dacă pentru acești cercetători toți zeii, incluziv Dumnezeul lui Avraam, sunt una, pentru creștini, Dumnezeul lui Avraam nu este unul dintre zeii religiilor politeiste, ci Domnul zeilor, Stăpânul zeilor, Creatorul universului.

Din perspectivă biblică, „zeii” extratereștri sunt „veghetorii cerești” care au căzut din demnitatea lor și au devenit demoni, dușmani ai Dumnezeului lui Avraam, YHVH. Zeii sunt cei care i-au învățat pe oamenii științele oculte și toate urâciunile prin care au spurcat pământul.

Bibliografie

[1] Diac. Prof. Dr. Emilian Vasilescu, Istoria religiilor, EIBMBOR, București, 1982.
[2] Mircea Eliade, Istoria credințelor și ideilor religioase, Editura Univers Enciclopedic, București, 2000.
[3] Erich von Daniker, Zeii nu ne-au părăsit niciodată, Editura Lifestyl, București, 2018
[4] Joseph b. Lumpkin, Fallen Angels, the Watchers, and the Origins of Evil, Second Edition, Fifth Estate, 2006
[5]Thomas R. Horn, Nephilim. Stargates. The year 2012 and the return of the Watchers, Anomalos Publishing LLC, 2007
[6] Dr. Seteven M. Greer, Adevărul ascuns. Informații interzise, Editura Daksha, București, 2008
[7] Zecharia Sitchin, La începutul timpului, Editura Aldo Press, București, 2011
[8] Zecharia Sitchin, Codul cosmic, Editura Aldo Press, București, 2011
[9] Zecharia Sitchin, Cartea pierdută a lui Enki. Amintirile și profețiile unui zeu de pe altă planetă, Editura Livingstone, București, 2016
[10] Zecharia Sitchin, Trepte spre cer, Editura Aldo Press, București, 1999
[11] Zecharia Sitchin, A 12-a planetă, Editura Aldo Press, București, 2000
[12] Cris Putnam & Thomas Horn, Exo Vaticana. Petrus Romanus. Project L.U.C.I.F.E.R. and the Vatican’s Astonishing for the Arrival of on Alien Savior, 2013

În categoria Istorie | Etichete , , , , , , , , , , | 2 comentarii

Civilizații străvechi pierdute. Un punct de vedere ortodox (XVIII)

Publicat în 01/06/2019 de Teodosie Paraschiv

Cu cât aprofundez acest subiect cu atât aflu mai multe lucru noi, și multe informații încep să se lege. Dintr-odată aflu din mai multe surse informații despre evenimente sau locuri necunoscute până atunci.

Să ne reamintim unde am ajuns cu prezentarea noastră.

Am aflat despre existența unor civilizații străvechi pierdute, mult mai vechi decât se acceptă oficial; civilizații ce dețineau cunoștințe de astronomie, geodezie, medicină, tehnologie avansată de construcție, prelucrare a materialelor și metalelor, precum și aparate de zbor sofisticate. De aceste civilizații se leagă informațiile despre zeii „coborâți din cer”, despre „veghetorii cerești” care și-au părăsit menirea lor și au coborât pe pământ ca să-și ia soții dintre fiicele oamenilor, despre uriași și aparatele de zbor amintite în tradiția multor popoare antice. Apoi am constatat că sursa ștințelor oculte sunt veghetorii cerești, extratereștri, care au inventat religiile politeiste și i-au învățat pe oameni închinarea la idoli. Zeii religiilor politeiste sunt ființe cerești căzute din demnitatea lor, sau demoni.

Concluzia de până acum ne arată că zeii nu sunt o simplă invenție a minții omenești, ci ființe reale, duhuri rele și răzvrătite care i-au învățat pe oameni toate răutățile și au pângărit pământul cu faptele lor. De la acești „zeii” extratereștri oamenii au învățat știința și tehnologia avansată pe care o dețineau civilizațiile străvechi pierdute.

Pentru noi, cei care am fost învățați să credem că omenirea a evoluat de la comuna primitivă la nivelul civilizației de astăzi, și pentru care lumea materială este sepatată total de lumea spirituală, ne vine greu să înțelegem și să acceptăm că zeii din vechime, sau demonii, aveau nevoie de tehnologie și aparate de zbor sofisticate. Imaginea noastră despre demoni și lumea spirituală este foarte limitată.

Am constatat că așa cum în domeniul filosofiei și al științei, începând cu Renașterea, știința a fost împărțită în „exactă” și „ocultă”, tot așa și în domeniul teologiei o parte din informații au fost trecute sistematic sub tăcere. Cu alte cuvinte, teologia a devenit tot mai abstractă, o teologie care vede lumea materiale separată de cea spirituală, deși literatura de spiritualitate ajunsă până la noi ne arată că cele două lumi se întrepătrund.

Mai mult, avem impresia falsă că păgânismul a dispărut odată cu apariția și răspândirea creștinismului. În realitate păgânismul nu a dispărut niciodată; el a lucrat subversiv împotriva creștinismului secol după secol, prin toate mișcările gnostice și organizațiile oculte. Războiul demonilor împotriva oamenilor, creați de Dumnezeu, nu a încetat niciodată.

Gnosticismul a încercat să îmbrace credințele păgâne, demonice, într-un limbaj creștin. A încercat deturnarea învățăturii creștine prin falsificarea ei. Aparent, gnosticismul a fost învins în primele veacuri, dar numai aparent, întrucât științele păgâne, de origine demonică, sau retras în subteranele istoriei și s-au propagat sub formă ocultă până în zilele noastre.

Dacă până acum am prezentat istoria civilizațiile străvechi pierdute, din perspectiva vestigiilor arheologice, a artefactelor descoperite și a surselor scrise ajunse până la noi, în articolul următor ne vom îndrepta atenția asupra istoriei religiilor, în special asupra celei sumeriene și babilobiene.

În categoria Istorie | Etichete , , , , | 2 comentarii

Civilizații străvechi pierdute. Un punct de vedere ortodox (XVII)

Publicat în 21/05/2019 de Teodosie Paraschiv

Aș dori ca acest articol să fie unul recapitulativ a tot ceea ce am expus până acum în cele 16 articole precedente.

Am pornit de la textul din Facerea 6, 1-4 în care ni se relatează despre fiii lui Dumnezeu care și-au luat soții dintre fiicele oamenilor. În primele veacuri creștine prin „fiii lui Dumnezeu” din acest text se înțelegeau „îngeri căzuți”, care s-au abătut de la menirea lor. [8][9][10][11] În textul ebraic se folosește expresia „bnei Elohim”, care se traduce prin „fiii lui Dumnezeu”, iar în Septuaginta s-a tradus prin „îngerii lui Dumnezeu”.[1]

Acest text se lămureÈ™te mai bine prin prisma celor relatate în Cartea lui Enoh, în care se spune că 200 dintre „veghetorii cereÈ™ti”, sau „copiii cerului” – È™i li se dă È™i numele căpeteniilor lor -, s-au jurat să se coboare pe pământ È™i să-È™i ia fiecare soÈ›ii dintre fiicele oamenilor.[2] ÃŽn urma acestei uniri nefireÈ™ti È™i nelegiuite s-au născut uriaÈ™ii cei din vechime, despre care se face amintire în toate tradiÈ›iile popoarelor. [1][2]

Acești „veghetori cerești”, extratereștri, au descoperit femeilor tainele cerului, și au învățat pe oameni științele oculte, vrăjitoria, ghicitoria, astrologia, astronomia, folosirea plantelor, folosirea otrăvurilor, loviturile de moarte, metalurgia, confecționarea armelor și a podoabelor, machiajul și multe alte răutăți.[2]

La aceste informații ce ni s-au păstat în scris în Sf. Scriptură, în Cartea lui Enoh și în interpretarea Părinților din primele veacuri creștine, mai putem adăuga informațiile din scrierile sanscrite care au ajuns până la noi.[3][4] În aceste scrieri se face amintire despre civilizații străvechi, astăzi pierdute, care au existat pe pământ cu mii și zeci de mii de ani în urmă, precum și despre tehnologia avansată pe care o dețineau aceste popoare străvechi.[3] De asemenea, mai putem adăuga informațiile deținute pe cele câteva mii de tăblițe sumeriene descoperite până acum. Sumerienii afirmau în mod repetat că „tot ceea ce știm, am îmvățat de la zei”.

Istoricii religiilor din secolele XVIII – XIX au considerat aceste informaÈ›ii drept mituri È™i legende, aÈ™a cum au făcut È™i cu informaÈ›iile din Sf. Scriptură.[12] Această opinie se păstrează È™i astăzi din raÈ›iuni mai mult politice È™i ideologice decât È™tiinÈ›ifice. Cu toată această opoziÈ›ie față de civilizaÈ›iile străvechi, descoperirile arheologice din sec. XX au confirmat relatările cuprinse în Sf. Scriptură È™i în scrierile sanscrite. [3][5]

Astfel, s-au descoperit vestigii arheologice megalitice ce au aparținut la cca 20 de civilizații străvechi, astăzi pierdute, vestigii ce se găsesc pe pământ, sub pământ sau acoperite de ape. Toate acestea sub dovada unor civilizații străvechi, deținătoare ale unor culturi și tehnologii avansate, care au existat cu mai bine de 10.500 de ani în urmă.[3][5][6][7]

La construcțiile megalitice ce se află împrăștiate pe toate continentele, mai putem adăuga numeroasele artefacte străvechi ce au fost descoperite de-a lungul timpului.[5]

Punând cap la cap toate aceste informații, și aranjându-le cu grijă ca într-un puzzle, înțelegem că zeii religiilor politeiste, „pogorâți din cer”, sunt „veghetorii cerești” despre care se amintește în Cartea lui Enoh. Așadar, zeii aceștia nu erau rezultatul imaginației popoarele antice ci entități extraterestre pogorâte din cer pe pământ.

Dacă în sec. XIX informațiile din textul biblic și din alte scrieri străvechi erau socotite mituri și legende, noile descoperiri arheologice vin să susțină aceste scrieri ce s-au păstrat până în zilele noastre. Cu toate acestea, din motive politice și ideologice, orice dovezi despre existența unor civilizații străvechi avansate tehnologic sunt contestate sistematic.

Când este vorba de a determina începuturile, cercetătorii sunt neputincioși. Neputința se naște din faptul că ei nu pot împăca dogma evoluționismului materialist cu dovezile materiale și informațiile ajunse până la noi. Se pare că normele „științifice” au fost fixate în așa fel încât să rupă pe oameni de începuturile civilizației și ale cunoașterii, și să le înlocuiască cu niște păsmuiri. Puțini sunt cei care știu, și chiar mai puțini cei care acceptă, faptul că începând cu epoca Renașterii științele au fost împărțite în două.[15]
Partea fizică și materială a fiecărei științe a devenit de atunci un tot de sine stătător botezat cu numele pompos de știință exactă sau pozitivă, iar partea metafizică și analogică a fiecărei științe a fost disprețuită, fiind alungată și clasificată printre științele oculte.

Să nu ne închipuim că științele oculte au fost părăsite vreodată. Nu. Dimpotrivă, ele sunt studiate și practicate până în zilele noastre în cadrul restrâns al organizațiilor și societăților secrete. De fapt, odată cu Renașterea păgânismului, științele oculte au fost ascunse de ochii mulțimilor. Acestora li s-a predat știința „exactă”.

Încheiem prin a reaminti factul că avem:

  • vestigii megalitice străvechi È™i artefacte care presupun existenÈ›a unor civilizaÈ›ii străvechi avansate din punct de vedere tehnologic.
  • mărturii scrise despre existenÈ›a acestor civilizaÈ›ii È™i tehnologia lor.
  • cunoÈ™tinÈ›e despre È™tiinÈ›ele oculte ce s-au transmis până astăzi
  • ritualuri străvechi È™i dorinÈ›a de a reînvia cultele păgâne, prin adorarea vechilor zei pogorâți din cer, sub chipul extratereÈ™trilor.[13][14]

Bibliografie

[1] Biblia sau Sf. Scriptură
[2] Cartea lui Enoh, ediția a cincea, editura Herald, București, 2016.
[3] CHILDRESS, David Hatchers, Tehnologia zeilor. Fascinanta cunoaștere a anticilor, Editura Vidia, București, 2012.
[4] DIKSHITAR, Ramachandra, War in Ancient India, Macmillan&Co, Madras, Bombay, Calcutta, London, 1944.
[5] DOBRESCU, Emilian M. și DOBRESCU, Edith Mihaela, Civilizații succesive. Modelarea extraterestră, vol. I, Artefacte importante, Editura Triumf, București, 2017.
[6] DUNN, Christopher, Lost Technologies of Ancient Egypt. Advanced Engineering in the Temples of the Pharaohs, Bear & Company, Toronto, 2010.
[7] SCHOCH, Robert M., Civilizația uitată, Editura Lifestyl, București, 2016.
[8] Sf. Iustin Martirul, Apologia întâi în favoarea creştinilor 1:5.
[9] Atenagora, Solie pentru creÅŸtini, 24.
[10] Sf. Irineu de Lyon, ÃŽmpotriva ereziilor, 4:36:4[11] Tertulian, Despre idolatrie 9.
[12] Prof. Dr. Emilian Vasilescu, Istoria religiilor, EIBMBOR, București, 1982.
[13] Erich von Daniken, Zeii nu ne-au părăsit niciodată, Editura Lifestyle, București, 2018.
[14] Dr. Steven M. Greer, Adevărul ascuns – informaÈ›ii interzise, Editura Daksha, BucureÈ™ti, 2008.
[15] PAPUS, Kabbala. Tradiția secretă a Occidentului, Editura Herald, București, 2016 .

În categoria Istorie, Uncategorized | Etichete , , , , , , , | Comentariile sunt închise pentru CivilizaÈ›ii străvechi pierdute. Un punct de vedere ortodox (XVII)

Civilizații străvechi pierdute. Un punct de vedere ortodox (XVI)

Publicat în 20/05/2019 de Teodosie Paraschiv

Tehnologia anticilor

„Cine controlează prezentul, controlează trecutul. Iar cine controlează trecutul, controlează viitorul.” (George Orwell, „O mie nouă sute opt zeci și patru”)

Tehnologia deținută de civilizațiile străvechi pierdute este diversă și foarte interesant. În acest articol mă voi rezuma doar la a prezenta pe scurt câteva referințe la tehnologia de zbor cunoscută în vechime.

Ceea ce m-a surprins cel mai mult legat de tehnologia cunoscută de civilizațiile străvechi au fost aparatele de zbor pe cale le foloseau.

Prima informație despre aparate de zbor antice am aflat-o în urmă cu 37 de ani. Era o informație din jurnalele de călătorie ale lui Fernando Cortez (1485-1547), în care se menționează că spaniolii au găsit în Mexic la populația aztecă aparate de zbor, în formă de disc, confecționate dintr-un aliaj de aur și care levitau pe baza vibrațiilor sonore.

Pilotul bătea cu niște ciocane în discul respectiv iar acesta începea să leviteze. Era controlat prin schimbarea centrului de greutate al pilotului. Spaniolii au considerat că aparatele de zbor sunt controlate de demoni și le-au distrus, apoi le-au topit și au extras aurul. Se menționează că acele mașini de zbor erau confecționate dintr-un aliaj ce conținea aur și un metal „alb strălucitor”. Mulți ani am căutat să identific al doilea metal, dar nu am reușit.

Principiul de zbor al acestor mici aeronava discoidale se pare că folosea vibrațiile de o anumită frecvență, pentru crearea forței portante. Puteau fi într-o gamă diversă, de la infrasunete până la ultrasunete.

De „care” zborătoare se menționează și în Sf. Scriptură, în viziunea lui Ezechiel și în povestirea despre luarea la cer a Proorocului Ilie într-un car de foc.

La toate civilizațiile străvechi găsim mențiuni despre zeii care călătoreau prin cer cu mașini zborătoare. Dar cele mai uimitoare informații le găsim în scrierile hinduse. Unul din textele care amintește de aparelele de zbor antice denumite vimana este „Ramayana”.

„Yantra Sarvasva”, care se spune că a fost scrisă de înțeleptul Maharshi Bhardwaj, are 40 de secțiuni, din care „Vaimanika Prakarana”, secțiunea despre aeronautică, are opt capitole, o sută de teme și 500 de sutre. În această secțiune este descrisă vimana, sau aparatul de zbor, ca fiind de trei categorii: 1. cele care călătoresc dintr-un loc în altul; 2. cele care călătoresc dintr-o țară în alta și 3. cele care călătoresc între planete.

„Samara Sutradhara” este un tratat științific care explică fiecare aspect posibil al deplasării prin aer într-o vimana. Există 230 de strofe în care se vorbește despre construcția, decolarea, navigarea pe distanțe de mii de kilometri, aterizarea normală sau forțată și alte multe amănunte ce privesc zborul.

„Mahabharata” descrie vimana ca pe o „trăsură aeriană dotată cu aripi”. „Ramayana” descrie o vimana ca pe un aparat de zbor cu două etaje, circular, cu hublouri și cu o cupolă. Acestea zburau cu viteza vântului și scoteau un „sunet melodios”.

Istoricii și arheologii conservatori resping pur și simplu astfel de scrieri, considerându-le elucubrații ale unor scriitor cu multă imaginație.

În 1875, „Vaimanika Sastra”, un text din sec. IV î.Hr. scris de Maharshi Bhardwaj, a fost redescoperit într-un templu din India. Cartea, preluată din texte mai vechi, trata modul în care funcționau aceste vimana antice și includea informații despre pilotare, măsuri de precauție pentru zboruri lungi, protecția aeronavelor împotriva furtunilor și a fulgerelor. Aceste vimana puteau decola pe vertical și sta la punct fix, sau plana. În capitolul cinci al cărții, autorul descrie, preluat din texte antice mult mai vechi, modul în care se construiește un motor turbionar cu mercur.

Aceste cărți antice conțin multe alte informații tehnice și de tehnică militare, sau despre armele cu care erau dotate.

Poate că în sec. XIX, istoricii și arheologii aveau de ce să le considere povești, de vreme ce asemenea tehnologii nu erau reinventate încă. Dar acum, la început de sec. XXI putem privi și analiza aceste informații cu alți ochi. Aparatele de zbor nu mai sunt de domeniul SF, ci au devenit demult o realitate.

Consemnările istorice ale Indiei susțin că civilizația sa există practic de zeci de mii de ani. Cu toate acestea până în 1920, toți „specialiștii” erau de acord că originile civilizației indiene trebuie plasate la câteva sute de ani de la expediția lui Alexandru Macedon pe subcontinent în 327 î.Hr. Asta se întâmpla însă înainte ca orașele Harappa și Mohenjo-Daro să fie descoperite în actualul Pakistan. Apoi au fost descoperite și alte orașe. Descoperirea acestora au forțat arheologii să accepte că civilizația indiană există de mii de ani, așa cum insistau indienii înșiși. Spre surprinderea cercetătorilor de astăzi, orașele demonstrează o treaptă de dezvoltare avansată.

Informații despre „care” de zbor găsim și în legendele și istoriile chinezești care vorbesc de popoare legendare ce foloseau asemenea „care zburătoare”.

Dacă nu ar exista descrieri cu lux de amănunte am putea crede că aceste istorisiri sunt simple povești imaginare, însă astăzi ne putem da seama că descrierile sunt exacte.

Atât cu privire la principiile de zbor, cât și la detaliile tehnice de construție. La acestea mai puteam adăuga descriile despre arme teribile și efectele produse de acestea, foarte asemănătoare cu armele laser de astăzi sau armele nucleare.

Concluzia pe care o tragem este că asemenea aparate de zbor au existat și în trecutul îndepărtat al istoriei planetei noastre.
Istoricii care consideră pe zeii pogorâți din cer drept mituri, evident că sunt nevoiți să considere și referirile la aparatele lor de zbor ca fiind tot mituri. Însă pentru noi zeii religiilor politeiste nu sunt mitiri, ci o realitate. Zeii pogorâți din cer sunt demoni, astăzi numiți extratereștri.

De fapt, vom vede în articolele următoare că extratereștri sunt identificați cu zeii din vechime.

În încheiere, hai să facem o recapitulare.

Din studiile de istoria religiilor aflăm de legendele, miturile și tradițiile popoarelor care vorbesc de zeii pogorâți din cer. La toate popoarele găsim asemena informații despre acești zeii. Cartea lui Ehoh vine cu amănunte interesante și ne arată cine sunt acești „zei pogorâți din cer”. Ei sunt numiți „veghetori cerești”, „copiii cerului”, cei care aveau misiunea de a veghea pământul. Dar 200 dintre ei și-au părăsit misiunea încredințată lor și s-au coborât pe pământ ca să-și ia fiecare femeie dintre fiicele oamenilor (Fac. 6, 2). Aceștia au descoperit femeilor din taine cerului și i-au învățat pe oameni, științele oculte, vrăjitoria, ghicitoria, astrologia, astronomia, metalurgia, confecționarea armelor și a podoabelor, machiajul, folosirea otrăvurilor și multe alte răutăți.
În prezent sunt descoperite vestigii aparținând la vreo 20 de civilizații străvechi, astăzi pierdute. Ele se află atât pe pământ cât și sub ape. De asemenea, s-au descoperit artefacte ale acestor civilizații care ne fac să credem că acestea dețineau tehnologii avansate de prelucrare a pietrei, de transpost a blocurilor masive de sute și chiar mii de tone, tehnologii de prelucrare a metalelor și cunoștințe avansate de geodezie, astronomie și medicină.
La toate acestea putem adăuga scrierile sanstrite care au ajuns până la noi și care relatează despre existența în urmă cu zeci de mii de ani a unor civilizații străvechi, ce dețineau aparete de zbor de diferite tipuri, precum și arme teribile asemănătoare prin efectele produse cu armele laser și nucleare din zilele noastre.

Cine înțelege trecutul, înțelege și viitorul.

Bibliografie

Cartea lui Enoh, ediția a cincea, editura Herald, București, 2016.
CHILDRESS, David Hatchers, Tehnologia zeilor. Fascinanta cunoaștere a anticilor, Editura Vidia, București, 2012.
DIKSHITAR, Ramachandra, War in Ancient India, Macmillan&Co, Madras, Bombay, Calcutta, London, 1944.

În categoria Istorie | Etichete , , , , , | Comentariile sunt închise pentru CivilizaÈ›ii străvechi pierdute. Un punct de vedere ortodox (XVI)

Civilizații străvechi pierdute. Un punct de vedere ortodox (XV)

Publicat în 13/05/2019 de Teodosie Paraschiv

Astăzi vom prezenta câteva informații despre descoperirile făcute cu privire la tehnologiile antice. Sunt multe și nu vom intra în amănunte, ci doar le vom enumera. Intenția mea este aceea de a atrage atenția asupra existenței lor.

Dar mai înainte de a începe se cuvine a preciza faptul că istoria oficială pe care o învățăm în școală este tributară ideologiei evoluționismului materialist, conform căruia lumea s-a dezvoltat de la simplu la complex, de la comuna primitivă la organizarea socială de astăzi, de la folosirea bățului și a uneltelor de piatră la folosirea calculatorului și telefonului mobil.

Cercetătorii pornesc de la ceea ce este astăzi și își imaginează un trecut care să corespundă ideologiei evoluționismului materialist și trasează o scară a evoluției în timp. Apoi datează după această scară evenimentele, vestigiile arheologice și artefactele antice descoperite.

Așadar, mai întâi este imaginată scara evoluției apoi descoperirile arheologice sunt datate. Acesta este motivul pentru care oficial nu se poate accepta că în urmă cu mii de ani ar fi existat civilizații ce dețineau cunoștințe și tehnologii avansate comparabile cu cele de astăzi. Orice artefact antic care presupune o tehnologie avansată de realizare și prelucrare este postdatat sau, mai rău, declarat un fals, după care este ignorat total. Așa se întâmplă la noi în țară cu Tăblițele de la Tărtăria și Tăblițele de la Sinaia.

Descoperirile mai vechi și mai noi au adus în atenția cercetătorilor și a arheologilor vestigii și artefacte ce presupun existența unor civilizații străvechi, astăzi pierdute, care au deținut tehnologii extrem de avansate. Când începi să studiezi subiectul descoperi o mulțime de lucruri interesante.

De fapt, totul începe cu întrebarea. Întrebarea este cea care structurează informația. Când îți pui o întrebare, răspunsul începe să se întrevadă în jurul tău. Începi să rezonezi cu acel subiect. Ceea ce înainte nu observai începi să observi. Ceea ce s-a schimbat nu este în exteriorul tău, ci în interiorul tău, în modul de percepție a lumii care te înconjoară, și în felul de a interpreta informațiile primite prin simțuri din exterior.

Christopher Dunn, inginer de profesie, cu o experiență de peste 50 de ani în domeniu, a scris o carte intitulată „Lost Technologie of Ancient Egypt. Advanced Engineering in the Temples of the Pharaohs”, în care analizează din punct de vedere tehnologic modul cum au fost realizate și finisate construcțiile din Egipt.


Christopher Dunn, Tehnologii pierdute
Christopher Dunn, Tehnologii pierdute

La prima vedere ceea ce te impresionează în Egipt este mărimea edificiilor, piramide, obeliscuri, sfinxul, templele. Dar analizate cu atenție ele relevă detalii uimitoare. Un caz aparte îl reprezintă Marea Piramidă. Dunn descrie cercetările pe care le-a făcut pornind de la analiza pe calculator a unor fotografii realizate în Egipt. A rămas uimit când a descoperit perfecțiunea cu care au fost realizate statuile faraonilor, Sfinxul, templele și obeliscurile, dar și de modelele geometrice folosite la realizarea lor. Suprafețele blocurilor de granit sunt perfect plane, canelurile executate cu multă precizie, iar suprafețele curbate uimesc până și pe specialiștii de astăzi prin precizia cu care au fost prelucrate.

Concluzia este că așa ceva nu putea fi realizat manual, cu unelte primitive și improvizate.

Se pare că civilizațiile antice străvechi știau să folosească electricitatea, dețineau tehnologii de prelucrare de mare finețe și tehnologii de transport prin levitație a imenselor blocuri de piatră grele de zeci, sute și chiar mii de tone. Dețineau, de asemenea, aparate de zbor de diferite tipuri. Întrebarea pe care ne-o punem este: cu ce scop au fost ridicate aceste construcțiii megalicite cu atâta precizie și de ce s-a depus atât de mult efort în realizarea lor?

David Hatcher Childress în „Tehnologia zeilor. Fascinanta cunoaștere a anticilor” își începe capitolul referitor la construcțiile antice megalitice cu aceste cuvinte:

„Legendele despre civilizațiile antice strălucitoare și despre distrugerea lor în urma unor cataclisme se regăsesc în aproape fiecare cultură din lume. Scepticul modern întreabă: Ei, bine, dacă au existat societăți antice foarte avansate unde este dovada mașinăriilor pe care le loloseau? Și nu ar trebui să existe vestigii ale orașelor acestor popoare? Răspunsul este că astfel de dovezi chiar există. Au fost descoperite ruinele a sute de orașe, atât pe pământ cât și sub ape.”


Tehnologia zeilor
Tehnologia zeilor

Ce s-a descoperit? S-au descoperit:

  • sisteme de salubritate È™i băi cu încălzire centrală
  • lucrări hidraulice È™i hidrotehnice
  • ceasurile din China antică
  • un seismograf chinezesc
  • construcÈ›ii megalitice la care s-au folosit unelte de tăiere È™i È™lefuire de mare precizie
  • calendare în piatră precum cel de la Stonehange
  • stâlpul de fier din Delhi
  • dispozitivul de la Antikytera
  • o baterie electrică veche de peste 2000 de ani
  • condesatori electrici
  • lămpi de iluminat
  • informaÈ›ii despre aparate de zbor preistorice (vimanele)
  • tehnici de levitaÈ›ie
  • folosirea unor motoare cu mercur
  • arme teribile: lesere È™i arme nucleare
  • prelucrarea cu ultrasunete
  • tehnici metalurgice
  • È™i multe alte artefacte interesante.

Informații despre toate aceste descoperiri puteți găsi în carte amintită mai sus.

Concluzia pe care o tragem este aceea că istoria umanității care ni se predă în școli este falsă și continuă să țină sub obroc adevărul despre civilizațiile antice pierdute.

În încheiere reținem că în urmă cu peste 10.000 de ani au existat civilizații, astăzi pierdute, care dețineau cunoștințe și tehnologii avansate. De unde veneau toate aceste cunoștințe, istoricii și arheologii nu pot să ne spună. Pentru unii ca aceștia este mult mai simplu să le nege și să le treacă în categoria miturilor și legendelor. Noi însă putem întrevedea de unde au venit acele cunoștințe. Așa cum ne relevă informațiile din Cartea lui Enoh, sau tăblițele din sumer și tradițiile popoarelor de pe toate continentele, acele cunoștințe avansate au fost descoperite oamenilor de către zeii pogorâți din cer, numiți „veghetorii cerești” sau „copiii cerului” în Cartea lui Enoh, cei care au descoperit oamenilor multe din tainele cerului. Cine sunt acești veghetori cerești extratereștri? Pentru noi, creștinii, „veghetorii cerești extratereștri” sunt demoni, ființe care vor să pună stăpânire pe pământ și pe sufletele oamenilor.

Să fie această identificare exagerată sau forțată? Dacă cercetăm istoria religiilor și Sf. Scriptură vom înțelege că Dumnezeul biblic nu este unul dintre zeii păgâni. Zeii religiilor politeiste au învățat pe oameni magia, vrăjitoria, științele oculte, astrologia, tehnicile de ghicit, luxul, au impus sacrificiile umane și proslăvirea trupului prin fapte degradante și imorale. Zeii religiilor politeiste urmăresc de mii de ani subjugarea omenirii, intenție la care nu au renunțat nici astăzi.

În contrast, Dumnezeul biblic este Dumnezeul tuturor zeilor, Atotputernicul, Cel ce este, Făcătorul a tot ce există, a cerului și a pământului.

Bibliografie

BONWICK, James, The Great Pyramid of Giza. History and Speculation, Dover Publications, Inc., Mineola, New York, 2002, după ediția din 1877.
CHILDRESS, David Hatchers, Tehnologia zeilor. Fascinanta cunoaștere a anticilor, Editura Vidia, București, 2012.
DESALVO, John, The complet Pyramid Sourcebook
DOBRESCU, Emilian M. și DOBRESCU, Edith Mihaela, Civilizații succesive. Modelarea extraterestră, vol. I, Artefacte importante, Editura Triumf, București, 2017.
DUNN, Christopher, Lost Technologies of Ancient Egypt. Advanced Engineering in the Temples of the Pharaohs, Bear & Company, Toronto, 2010.
SCHOCH, Robert M., Civilizația uitată, Editura Lifestyl, București, 2016

În categoria Istorie | Etichete , , , , , , , , | Comentariile sunt închise pentru CivilizaÈ›ii străvechi pierdute. Un punct de vedere ortodox (XV)

Civilizații străvechi pierdute. Un punct de vedere ortodox (XIV)

Publicat în 08/05/2019 de Teodosie Paraschiv

Versiunea acceptată oficial de istorici este că civilizația umană a luat naștere în Mesopotamia în jurul anului 6500 î.Hr. și a început să ia avânt abia în jurul anului 5000 î.Hr.

Acum cu ajutorul noilor tehnologii și al noilor descoperiri arheologice, au fost aduse la lumină dovezi ale unor civilizații antice mult mai avansate decât credeam noi.

Cronografiile biblice fixează crearea lui Adam și Eva în urmă cu 7500 de ani, adică cu circa 5500 î.Hr.

Trecutul îndepărtat al planetei noastre este unul în care au trăit diverse civilizații, dezvoltate mai mult sau mai puțin din punct de vedere tehnologic. Chiar dacă această concluzie contrazice din temelii teoria evoluționistă a lui Darwin, și nu este acceptată nici de către alți cercetători, artefactele descoperite de-a lungul timpului ridică numeroase semne de întrebare despre cele petrecute în urmă cu mii sau chiar zeci de mii de ani pe Terra.

Emilian M. Dodrescu, autorul cărÈ›ii „CivilizaÈ›ii succesive – modelare extraterestră, vol. 1 Artefacte importante”, aminteÈ™te despre artefacte aparÈ›inând la peste 20 de civilizaÈ›ii străvechi pierdute, ce au existat cu mii de ani în urmă. ÃŽn carte sunt amintite peste 150 de atefacte străvechi, alături de monumente È™i vestigii megalitice care se află pe pâmânt sau sub ape.

Istoria oficială ocolește referințele la aceste monumente megalitice și artefacte descoperite. De cele mai multe ori se încearcă post datarea lor, sau chiar catalogarea unor artefacte stânjenitoare drept falsuri.

Autorul prezintă succint vestigiile arheologice și artefactele care au ajuns până la noi, aparținând unor civilizații străvechi pierdute, ce dețineau cunoștințe și tehnologii avansate comparabile cu cele deținute de civilizația actuală.

În cercetările întreprinse în numeroase domenii am constatat că mediul academic combate cu vehemență orice descoperire care contravine dogmei oficiale evoluționist materialiste atee, sau care aduce atingere intereselor financiare ale marilor corporații. Acest lucru este valabil și când vorbim despre arheologie.

Astfel avem mai multe poziții referitoare la istoria umanității.

  1. mediul academic susține dogma evoluționismului materialist ateu și respinge orice religie sau referință la spiritualitate și spirit.
  2. o seamă de cercetători susțin existența unor civilizații străvechi pierdute care au deținut cunoștințe și tehnologii avansate, pe care le consideră de origine extraterestră.
  3. între aceste două opinii constatăm că Biserica și teologii ignoră total acest subiect. Această atitudine ignorantă nu face decât să mărescă prăpastia dintre poziția oficială a
  4. Bisericii și realitatea vestigiilor descoperite aparținând unor civilizații străvechi pierdute.

Primele două opinii deși par că sunt diametral opuse, au în comun faptul că resping religia și credința în Dumnezeu. În vidul creat se propune o nouă spiritualitate de tip new age, care de fapt este o inițiere într-un spirit neo-păgân.

Personal cred că atitudidea ignrantă arătată de teologi este în defavoarea Bisericii și a credincioșilor, întrucât lasă pe oameni descoperiți și dezorientați în fața noii spiritualități.

Dacă nu aș fi cercetat codul Bibliei și structurile matematice din textul biblic poate că mi-ar fi fost greu să înțeleg măsura în care textul Bibliei este inspirat. Așa cum monumentele megalitice sunt o realitate palpabilă, tot așa pentru mine codul Bibliei și structurile matematice conținute în Sf. Scriptură sunt o realitate la fel de palpabilă, și dovada cea mai elocventă a faptului că textul biblic este ispirat literă cu literă.

Dar pentru a pătrunde înțelesurile adânci ale Sf. Scripturi, așa cum spun și Sf. Părinți, avem nevoie de o stare specială de rugăciune și pace. Pătrundem tainele acesteia doar prin cercetarea zilnică a textului.

Recapitulând cele expuse până acum în articolele precedente constatăm următoarele:

  1. existența unor vestigii megalitice aflate pe pământ, altele sub pământ iar altele acoperite de ape, ce au aparținut unor civilizații străvechi pierdute.
  2. existența unor artefacte antice ce presupune existența unor tehnologii avansate cunoscute de civilizațiile antice străvechi.
  3. relatări scrise despre existența unor civilizații străvechi extrem de avansate tehnologic.
  4. relatări scrise în tradiția motor popoare despre zeii pogorâți din cer.
  5. zeii extratereștri „pogorâți din cer” sunt veghetorii cerești, copiii cerului despre care se amintește în cartea lui Enoh. Acești zei sunt demoni.
  6. relatări despre existența uriașilor ca urmare a unirii nefirești dintre veghetorii cerului și fiicele oamenilor.
  7. Sf. Scriptură inspirată de Dumnezeu în literă. Tainele ei încă nu sunt cunoscute în întregime. Dovada inspirației textului sunt codul Bibliei și structurile matematiceincluse în textul biblic.

Așadar, avem pe de o parte, zei-demoni, extratereștri, „pogorâți din cer”, uriași, construcții megalitice sau ciclopice, tehnologie avansată, continente și civilizații pierdute, iar pe de altă parte Sf. Scriptură inspirată de Dumnezeu.

Autorul Sf. Scripturi este singurul Dumnezeu adevărat, Domnul domnilor și Dumnezeul zeilor, așa cum ne mărturisește Sf. Scriptură. Dumnezeul Sf. Scripturi este în opoziție cu zeii-demoni cinstiți în religiilor politeiste. Această concluzie este extrem de importantă pentru a înțelege lumea în care trăim.

În articolul următor vom vorbi mai mult despre tehnologiile avansate ale civilizațiilor antice străvechi.

În categoria Istorie | Etichete , , , , , , , , | Comentariile sunt închise pentru CivilizaÈ›ii străvechi pierdute. Un punct de vedere ortodox (XIV)

Civilizații străvechi pierdute. Un punct de vedere ortodox (XIII)

Publicat în 25/04/2019 de Teodosie Paraschiv

Iată că revin cu un nou articol așa cum am promis. De când scriu la acest subiect am aflat multe informații noi, iar altele mi s-au clarifica.

Încep prin a rezuma din nou tot ce am spus până acum, și să scot în evidență legătura dintre veghetorii cerești extratereștri, civilizațiile străvechi pierdute, tehnologii antice avansate, uriași, religii politeiste, ocultism, alchimie, medicină străveche, magie, astrologie, astronomie, ghicitorie, vrăjitorie, metalurgie.

Dacă vom înțelege mai bine ce s-a întâmplat cu civilizațiile străvechi pierdute, atunci vom înțelege și legtura dintre acestea, zeii coborâți din cer (veghetrii cerești extratereștri), științele oculte, știința modernă și tehnologiile de astăzi.

Trecutul omenirii este mult mai complex decât îl știm zi din cărțile de istorie. Există numeroși oameni de știință care au sugerat că în fiecare colț din lume există anumite piese ale unui puzzle, care odată descoperite și puse cap la cap ne vor apropia de adevărul cu privire la viața de pe pământ în trecutul îndepărtat.

Nu este ușor reface această imagine străveche a istoriei vieții pe pământ. Dovezile existenței acestor civilizații străvechi pierdute le avem, dar fiecare cercetător le privește din perspectiva sa, a credințelor sau necredințelor sale. Majoritatea celor care studiază acest subiect atacă Biblia și inspirația ei. Pentru aceștia Biblia este o carte plină de mituri.

Putem noi creștinii ignora acest subiect? Putem să ne facem că nu vedem urmele acelor civilizații străvechi de mult pierdute? Și dacă le vedem, cum le împăcăm cu adevărul biblic? Din nefericire teologii ocolesc acest subiect, făcând ca prăpastia dintre învățătura creștină și teoriile cercetătorilor să crească tot mai mult. Tăcerea teologilor este culpabilă și lasă impresia că nu au răspuns cu privire la originea acestor civilizații străvechi.

În timp ce teologii susțin că istoria omenirii are în jur de 6000-7500 de ani, vestigiile arheologice descoperite peste tot în lume arată că au fost construite cu peste 10000 de ani în urmă. Cum împaci aceste afirmații? Sau una afirmăm și alta credem?

De multe ori am impresia că atât cercetătorii care susțin teoria evoluționistă din motive ideologice, cât și teologii care susțin facerea lumii acum 7500 de ani nu mai cred în ceea ce afirmă. S-a ajuns la o pervertire a gândirii, sau la o dublă gândire. Îmi aduc aminte de ce spune Orwell în romanul său „O mie nouăsute optzeci și patru”.

Pornesc de la credința că Biblia este adevărată și inspirată și constat existența vestigiilor unor civilizații străvechi pierdute, și cred că există un răspuns care să explice existența acestor civilizații prin prisma învățăturilor biblice.

Este Biblia o istorie completă a omenirii? Este Biblia un manual de știință și tehnologie? Cercetătorii privesc în general Biblia ca pe o simplă carte și se opresc la textul de suprafață. Și aici găsesc piatră de poticnire. Lor li se pare că Biblia este o ficțiune imaginată de om, o colecție de mituri, care sunt contrazise ne noile descoperiri arheologice privind civilizațiile străvechi. Cine dorește ca omenirea să nu afle adevărul și de ce?

Se afirmă că religiile, și aici este inclus și creștinismul, sunt cele care au mistificat adevărul și-l țin ascuns din motive ce țin de putere și bogăție, când de fapt cei care ascund adevărul o fac împotriva religiei în general, și a creștinismului în mod special. Lupta este împotriva creștinismului. Intenția urmărită este aceea de a arăta lumii că învățătura creștină contravine realității, că Biserica este cea care a falsificat istoria și a cenzurat Biblia. Sau că teologii nu pot împăca dogmele creștine cu dovezile existenței unor civilizații străvechi de zeci de mii de ani.

Mare este omul care în aceste vremuri își va păstra credința și nu se va sminti de ceea ce vede și aude! Multe vor fi amăgirile demonice! Sfinții Părinți ai Bisericii ne învață ca pe demoni să nu-i ascultăm niciodată, chiar dacă de multe ori par că descoperă adevărul. Dacă minciuna nu ar lua chipul adevărului, cum ar mai putea înșela pe oameni?

Să ne întoarcem acolo unde am rămas și să continuăm expunerea despre Marea Piramidă.

Cine dorește să aprofundeze cercetările efectuate asupra Marii Piramide, îi recomand cărțile cercetătorilor W.M. Flinders Petrie, James Bonwick și Eckhart R. Schmitz.
Aceste cercetări au arătat că Marea Piramidă conține foarte multe informații codificate în mod ingenios în dimensiunile și detaliile de construcție ale acesteia. Este vorba de cunoștințe de matematică, geometrie, astronomie, geodezie, inclusiv informații privind marile evenimente din istoria seculară și religioasă a omenirii.

Petrie prezintă rezultatul multor măsurători.
Savantul M. Dufeu afirmă că ,,nici o piatră nu este așezată, nici o dimensiune nu este stabilită, care să nu aibă semnificția ei de a fi care să ajute la stabilirea de formule științifice care să reprezinte și în mod veșnic să păstreze cunoștințe din trecut în această construcție masivă”.

James Bonwick, la sfârșitul sec. XIX, rezumă în lucrarea sa „The Great Pyramid of Giza. History and speculation” cercetările întreprinse până la el. Este o lucrare interesantă ce merită studiată. El descrie fiecare parte a piramidei.

Despre timpul când a fost construită Marea Piramidă au fost avansate diverse date (pp. 64-65), de la 2123 ani (Nalon), la 4923 (Dufeu). Zincke merge până la 4923 ani î.Hr.
Bonwick, la pagina 71 amintește tradiția povestită de Josif Faviu, despre cele două turnuri construite înainte de potop, în care au fost înscrise cunoștințe astronomice.

De ce a fost construită Marea Piramidă? S-au avansat mai multe teorii.

  • barieră împotriva nisipului din deÈ™ert
  • locuri satanice
  • imitaÈ›ie după arca lui Noe sau turnul Babel
  • rezervoare de filtrare a apei
  • grânarele lui Iosif
  • expresie a despotismului regal
  • depozit de învățături dinainte de Potop. Marea Piramidă ar fi fost construită cu 300 de ani înainte de Potop de câtre Saurid, regele Egiptului
  • mormânt al regelui
  • standard pentru greutăți È™i măsuri
  • observator astronomic
  • marchează latitudinea la care se află
  • marchează anul construcÈ›iei
  • arată circumferinÈ›a terestră
  • arată densitatea pământului
  • arată distanÈ›a până la Soare
  • arată zilele anului
  • arată legea gravitaÈ›iei
  • arată timpul descreÈ™terii lunii È™i a soarelui
  • arată distanÈ›a la care se află planetele
  • arată steaua Polară
  • arată echinocÈ›iile
  • arată precesia echinocÈ›iilor
  • legătura cu Sirius
  • arată unitatea lui Dumnezeu
  • originea divină a măsurilor
  • memorial al potopului
  • arată sabatul
  • model pentru instituÈ›iile mozaice
  • monument mesianic
  • tip al lui Hristos È™i a Bisericii Sale
  • arată a doua venire a lui Hristos
  • înălÈ›area È™i căderea țării Egiptului
  • construită pentru a arăta adevărul geometric
  • pentru a arăta proporÈ›iile dintre diametru È™i circumferință sau numărul PI
  • emblemă a soarelui sau a focului sacru
  • pentru ritualuri religioase egiptene
  • pentru celebrarea tainelor vieÈ›ii
  • pentru revelarea specială a misterelor.

Acestea sunt principalele teorii avansate de către cercetători de-a lungul timpului. Dar mai sunt și altele.

O altă lucrare interesantă este cea semnată de Eckhart R. Schmitz, „The Great Pyramid of Giza. Decoding the measure of a monument”. Lucrarea este plină de calcule matematice.

Bibliografie

BONWICK, James, The Great Pyramid of Giza. History and Speculation, Dover Publications, Inc., Mineola, New York, 2002, după ediția din 1877.
DOBRESCU, Emilian M. și DOBRESCU, Edith Mihaela, Civilizații succesive. Modelarea extraterestră, vol. I, Artefacte importante, Editura Triumf, București, 2017.
PETRIE, W.M. Flinders, The Pyramid and Temples of Gizeh, New and revised edition, London, 1990 după ediția din 1883.
SCHMITZ, Eckhart R., The Great Pyramid of Giza. Decoding the measure of a monument, Roland Publishing, Nepean, Ontario, 2012.

În categoria Istorie | Etichete , , , , , , | 2 comentarii

Civilizații străvechi pierdute. Un punct de vedere ortodox (XII)

Publicat în 12/04/2019 de Teodosie Paraschiv

Astăzi vom prezenta mai multe amănunte despre Marea Piramidă. Dar înainte de a începe aș dori să vă întreb, ce știți despre Marea Piramidă. Cine a construit-o, când și cu ce scop? Ce tehnologie au folosit?

Cei mai mulți egiptologi academici declară că Marea Piramidă a fost construită în jurul anului 2550 î.Hr., de către faraonul Keops, cu scopul de a adăposti mormântul său. Nu se cunoaște cu ce tehnologie s-a ridicat, însă aceeși egiptologi academici caută să inventeze o tehnică pe măsura omului „primitiv” din epoca de piatră.

După alți cercetători, printre care și Robert M. Schoch, eroziunea arată că Marea Piramidă, ca de altfel și Sfinxul, este mai veche decât se crede. Această eroziune nu se datorează nisipului, ci apei. Acest fapt ne arată că Marea Piramidă a fost construită cu peste 10.000 de ani în urmă.

Remarcăm de asemenea că este extrem de precis construită.

Teoriile avansate despre Marea Piramidă presupun că este un mormânt sau monument pentru faraon, un observator astronomic, un loc pentru ritualuri egiptene elevate, un monument profetic, un sistem de irigație cu apă, un depozit de cunoștințe antice, Cartea egilteană a morților imortalizată în piatră, un dispozitiv de comunicare cu alte lumi, și lista poate continua.

De asemenea, lista celor care au construit Marea Piramidă include pe egipteni, urmașii lui Set, poporul legendarei Atlantida și pe extratereștri („zeii” pogorâți din cer).

O carte deosebită pe care am descoperit-o recent este „The Complet Pyramid Sourcebook”, scrisă de John DeSalvo Ph.D. Autorul trece în revistă majoritatea cercetărilor de până acum. Prezintă un istoric și o descriere a Marii Piramide, apoi prezintă o serie de cercetări legate de efectul de piramidă.

În acest articol nu mi-am propus să intru în prea multe amănunte, ci doar să semnalez preocuparea pentru Marea Piramidă și cercetările diverse legate de aceasta.

Pe lângă camerele și galeriile deja explorate, Marea Piramidă conține tot felul de cavități închise la care nu se poate ajunge. Scopul pentru care a fost construite și conținutul lor nu este cunoscut. [p.59]. La pagina 79 am găsit o referință din Iosif Flaviu în care amintește de cele două „turnuri” construite pentru a păstra cunoștințele vremii peste timp.

„doi turnuri, unul din piatră și altul din cărămidă, pentru ca această cunoaștere să nu se piardă …, după prezicerea lui Adam că lumea urma să fie distrusă de Potop … și pentru a le expune omenirea … Acum, acest turn (monument) rămâne în țara lui Siriad (țara Egiptului) până în ziua de astăzi.”

O tradiție similară este legată și de Enoh:

„Ehoch, care a prevăzut distrugerea pământului, a înscris știința astronomiei pe două turnuri (monumente).”

Și în tradiția arabă se povestește despre cunoștințe înscrise în Marea Piramidă.

Cercetătorii se întreabă, unde sunt înscrisurile, căci până acum nu s-a găsit așa ceva? Părerea mea este că știința astronomiei, geodeziei, geometriei și multe alte cunoștințe au fost înscrise în dimensiunile construcției și în toate celelalte detalii și nu în scris cum ne-am aștepta.

Robert Menzies în 1865 a fost primul care a propus semnificația cronologică a galeriilor, ideea preluată de Piezzi Smyth.

Mărturiile lui Smyth arată că perimetrul piramidei este de 36524,2 țoli și că această valoare corespunde unui an de 365,2 zile. Astfel numărul de zile dintr-un an a fost înscris în Marea Piramidă. Menzies și Smyth cred că sistemul de galerii din Marea Piramidă este o reprezentare cronologică a marilor evenimente religioase și seculare din istoria omenirii. Datele susțin informațiile din Biblie, iar Menzies crede că piramida este de fapt o Biblie în piatră.

Cercetările mai arată faptul că piramida este construită ca să amplifice undele sonore de o anumită frecvență. Pentru amănunte vezi și la David Hatcher Childress, în „Tehnologia zeilor. Fascinanta cunoaștere a anticilor”. Interesant este că cercetători din diverse domenii descoperă informații de specialitate înscrise în Marea Piramidă. Studierea Marii Piramide ar trebui făcută inter-disciplinar, cu cercetăriti din diverse domenii, precum astronomia, astrofizica, geodezia, geometria, fizica, acustica, medicina și alte domenii conexe. Altfel, pentru un simplu arheolog dimensiunile și detaliile construcției nu spun mare lucru.

O altă lucrare interesantă este cea scrisă de Georges Barbarin, „Le secret de la Grande Pyramide”, publicată prima dată în anul 1936 și reeditată în 1966. Autorul începe cu un istoric al Marii Piramide, prezintă constatările științifice astronomice și geodezice legate de Marea Piramidă, apoi continuă cu enigma arhitecturală a sistemului de galerii. Tratează și despre geometria profetică și cronologia evenimentelor de la sfârșit. Este cartea pe care am citit-o în urmă cu 33 de ani în ediția din 1936.

În urma cercetărilor efectuate până acum putem concluziona că Marea Piramidă conține informații astronomice, geodezice, matematice și fizice uimitoare, la care mai putem adăuga informații de natură profetică și rolul ei de dispozitiv cu funcțiuni multiple.

Chiar dacă nu știm cine și când a construit Marea Piramidă, totuși recunoaștem că aceasta conține informații complexe incontestabile. Cei care au construit-o, oricare ar fi ei, dau dovadă că erau în posesia unor cunoștințe avansate de astronomie, geometrie, geodezie, cunoșteau legile universale și erau posesori ai unei tehnologii avansate care poate rivaliza cu tehnologia din zilele noastre.

Informațiile prezentate până acum ne pot ajuta să privim cu alți ochi istoria omenirii. În trecutul îndepărtat au existat civilizații avansate deținătoare a unei tehnologii uimitoare, a căror vestigii arheologice le putem găsi peste tot în lume, pe pământ, în pământ și sub ape.

Științele oculte, arta războiului, dorința de stăpânire, regalitatea și religiile politeiste sunt legate de „zeii” pogorâți din cer, numiți în Cartea lui Enoh „veghetori cerești” sau „copiii cerului”, care abătându-se de la misiunea lor s-au pogorât pe pământ pentru a-și lua soții dintre fiicele oamenilor.

Subiectul încă nu este epuizat, așa că voi reveni cu noi amănunte.

Bibliografie

BARBARIN, Georges, Le secret de la Grande Pyramide.
CHILDRESS, David Hatchers, Tehnologia zeilor. Fascinanta cunoaștere a anticilor, Editura Vidia, București, 2012.
DESALVO, John, The complet Pyramid Sourcebook.
SCHOCH, Robert M., Civilizația uitată, Editura Lifestyl, București, 2016.

În categoria Istorie | Etichete , , , , , , , | Comentariile sunt închise pentru CivilizaÈ›ii străvechi pierdute. Un punct de vedere ortodox (XII)

Civilizații străvechi pierdute. Un punct de vedere ortodox (XI)

Publicat în 09/04/2019 de Teodosie Paraschiv

Construcții antice megalitice se regăsesc pe toate continentele. La prima vedere, ele par simple temple sau orașe părăsite, însă la o cercetare mai atentă se poate observa că acestea nu sunt așezate la întâmplare. Multe dintre ele sunt orientate cu precizie pe o anumită direcție, și par a fi observatoare astronomice sau calendare.

Dar cele mai uimitoare construcții rămân piramidele din Egipt, care sunt socotite de arheologii tradiționali drept morminte ale faraonilor.

De-a lungul timpului mulți cercetători au încercat să dezlege enigma Marii Piramide a lui Keops, considerată prima dintre cele șapte minuni ale lumii antice. Cu ce scop a fost construită? De către cine și cu ce tehnologie? Răspunsul definitiv nu a fost încă găsit.

Marea Piramidă îmi amintește de o consemnare aflată într-un vechi Hronograf. Informația o am de la mama mea care a citit acel Hronograf. Acolo se povestește că Set (așa îmi amintesc că spunea) a fost răpit la cer de către îngeri și a fost învățat tainele cerului și ale guvernării Universului. Se spune că urmașii lui, din citirea cerului, a configurației astrelor, au înțeles că pământul va fi pedepsit cu două pedepse, una cu foc și alta cu apă. Dar nu știau care va fi prima. Așa că s-au hotărât ca să salveze cunoștințele pe care le dețineau prin construirea a două turnuri, unul din cărămidă și altul din piatră, în așa fel ca indiferent care ar fi fost prima pedeapsă unul dintre turnuri să reziste cataclismului.

În aceste turnuri au așezat cunoștințele pe care le aveau despre tainele universului, dar nu știm în ce formă.

Marea Piramidă se pare că înglobează multe informații codificate în forma și dimensiunile sale, precum în în toate celelalte detalii de construcție. Marea Piramidă conține informații astronomice, dar și un calendar al marilor evenimente din istoria omenirii.

Unii cercetători consideră că Marea Piramidă este un generator sau concentrator de energie care alimenta tot Egiptul antic printr-un sistem wireless, probabil așa cum și l-a închipuit și Nicola Tesla la începutul sec. XX. Alții au constatat caracteristicile acustice și piezo-electrice ale acestei construcții.

Până acum nimeni nu a găsit urme cum că în Marea Piramidă ar fi fost îngropat cineva.

De unde toate aceste informații și cunoștințe tehnice? Să fie Marea Piramidă „turnul” de piatră despre care amintește vechiul Hronograf? Nu știm. Cert este că Marea Piramidă nu a fost niciodată mormânt al faraonilor.

Cunoașterea a fost dată oamenilor de către Dumnezeu prin îngeri, însă „veghetorii cerești”, despre care amintește Cartea lui Enoh, au descoperit oamenilor taine cerești care au pervertit omenirea, și i-au învățat pe oameni toate răutățile. Deosebim, așadar, între aceste două surse ale cunoașterii.

Din tot ce am studiat am observat că cercetătorii care au scris pe această temă leagă construcțiile antice megalitice de uriași și de „zeii” pogorâți din cer. Din această perspectivă se pare că aceste construcții au legătură cu zeii neamurilor politeiste, adică cu fințele cerești amintite în Cartea lui Enoh. Acești „zeii” s-au arătat oamenilor trupește și au avut legături trupești cu fiicele oamenilor (vezi și Facerea 6, 2-4).

De unde au venit exact, nu știm. Știm doar că au pogorât din cer.

Există mai mute ipoteze. Tăblițele din Sumer vorbesc despre planeta Nibiru, și „zeii” Anu, Enlil, Enki și urmașii acestora. Alte tradiții leagă venirea acestor „zeii” de alte stele sau galaxii. Aceste tradiții răzbat până în zilele noastre și sunt promovate prin noile contacte cu extratereștri, pe care le au unele persoane.

Ce reținem din toate acestea? Reținem faptul că acești zeii au venit din cer, nu știm exact de unde, și au pus bazele civilizației, ale regalității și religiilor politeiste. În Sf. Scriptură, acești zeii sunt identificați cu demonii.

Dumnezeul lui Avraam, a lui Isaac și a lui Iacov se descoperă pe sine ca „Cel ce este”, Dumnezeul dumnezeilor. Acesta se prezintă în opoziție totală cu toți ceilalți zeii, sau demoni, cum vrem să-i numim.

Aceste observații merită reținute pentru a nu confunda pe YHVH biblic cu ceilalți zeii, extratereștri.

Cercetătorii acestor construcții megalitice vorbesc de zeii pogorâți din cer, dar nu fac nici o distincției între religii, sau între acești „zeii” și Dumnezeul lui Avraam, a lui Isaac și a lui Iacov, care s-a revalat lui Moise pe Muntele Sinai, ca YHVH, Cel ce este.

Ceea ce este mai greu de înțeles și de acceptat este identificarea zeilor extratereștri pogorâți din cer cu demonii biblici. De ce? Deoarece imaginea noastră actuală despre demoni este foarte limitată. Ne închipuim acești demoni doar ca ființe pur spirituale care nu au de a face cu tehnologia și navele spațiale, sau construcțiile megalitice.

În articolul următor vom vorbi mai mult despre Marea Piramidă.

În categoria Istorie | Etichete , , , , , | Un comentariu

Civilizații străvechi pierdute. Un punct de vedere ortodox (X)

Publicat în 04/04/2019 de Teodosie Paraschiv

O întrebare care se ridică este, cum împăcăm relatările din Sf. Scriptură și informațiile din afara Scripturii, furnizate de vestigiile arheologice și literatura antică care a ajuns până la noi?

Dacă pornim de la premiza că Sf. Scriptură este inspirată de Dumnezeu și că informațiile acceptate privind civilizațiile antice străvechi sunt adevărate, atunci trebuie să existe o soluție care să împace toate aceste informații. Dar ca să putem găsi această soluție trebuie să lăsăm deoparte prejudecățile și să nu confundăm informația cu interpretarea ei.

Cineva ar putea obiecta: cum să împaci afirmațiile arheologilor care datează unele construcții antice megalitice ca ridicate la circa 10000 î.Hr, cu datele din Sf. Scriptură care ne spune că de la facerea lumii au trecut doar 7500 de ani? Sau cum putem accepta că au existat civilizații acum zeci de mii de ani? Cât de veche a fost Atlatida, sau continentul Mu? Au existat cu adevărat?

Ce răspundem? În primul rând, nicăiri în Sf. Scriptură nu scrie că lumea a fost creată în urmă cu 7500 de ani. Să nu uităm că în vechime existau diverse sisteme calendaristice, și nici unul nu se raporta la facerea lumii, nici măcar la crearea omului. Încercările de a determina anul facerii lumii sunt din perioada bizantină, iar datele oferite de hronografe diferă între ele.

Nu este greu de observat faptul că toți cei care au abordat până acum subiectul construcțiilor antice megalitice și a civilizațiilor străvechi au făcut-o de pe poziții agnostice sau chiar gnostice. Aceștia atacă atât religiile în general, cât și Sf. Scriptură în mod special. Pentru un om neancorat în credința religioasă, religiile sunt o invenție omenească, iar Biblia o colectie de mituri străvechi. Dumnezeu, îngerii și demonii sunt înlocuiți cu extratereștri, iar lumea spirituală cu întinsul Universului. După unii ca aceștia extratereștri sunt din alte lumi, dar nu spirituale, ci materiale, din acest Univers material.

Tendința este aceea de a înlocui religiile cu o spiritualitate fără de Dumnezeu, fără de judecată, fără de rai și iad.

Orwell spunea în romanul său „O mie nouăsute optzeci și patru” că „cine controlează prezentul, controlează trecutul, iar cine controlează trecutul controlează viitorul”. Eu aș reformula și aș zice că cine înțelege trecutul va înțelege și viitorul.

Orwell avea mare dreptate. Căci media academică din prezent controlează trecutul care ni se servește, iar prin aceasta ne controlează viitorul.

În zilele noastre nu ducem lipsă de informații, ci ducem lipsă de criterii corecte cu care să interpretăm aceste informații. Nu se mai obosește nimeni să ne ascundă informațiile, căci grija este aceea de a controla criteriile de interpretare a informațiilor.

Avem acces la informații despre civilizațiile străvechi, despre tehnologiile fascinante ale anticilor, dar suntem incababili de a le asimila, sau de a înțelege ceva din ele. Criteriile noastre de interpretare sunt incapabile de a prelucra aceste informații. Cel mai simplu pentru majoritatea oamenilor este de a ignora subiectul.

Accept că Sf. Scriptură este inspirată de Dumnezeu, și nu oricum, ci literă cu literă. Drept mărturie stă codul Bibliei și structurile matematice care sunt conținute în textul biblic. Sf. Scriptură este plină de matematică! Acesta este motivul pentru care nu-mi este teamă să cercetez istoria civilizațiilor străvechi. Faptele petrecute în decursul timpului nu pot intra în conflict cu Sf. Scriptură, însă interpretările date pănâ acum acestor fapte, de către istorici și teologi, da.

În categoria Istorie | Etichete , , , | Comentariile sunt închise pentru CivilizaÈ›ii străvechi pierdute. Un punct de vedere ortodox (X)