Zeii din vechime, extratereștri de astăzi (III)

Publicat în 27/06/2019 de Teodosie Paraschiv

„Sunt din ce în ce mai multe semne.
Pe cer vor apărea din ce în ce mai multe
lumini roșii, albastre, verzi. Cineva va veni
de foarte departe și va dori să-i cunoască
pe oamenii de pe pământ.
Deja au avut loc întâlniri. Dar cei care
i-au văzut cu adevărat, păstrează tăcerea.”
Papa Ioan al XXII-lea, 1935*

Am văzut care este opinia ortodoxă privind fenomenul OZN. Să vedem în continuare ce date noi au mai apărut de când a scris Părintele Serafim Rose cartea sa și până astăzi.

Datele adunate în timp arată că acest fenomen are atât o dimensiune spirituală cât și una materială. Apoi mă întreb, ce a vrut să spună papa Ioan al XXII-lea prin cuvintele citate în motto?

Să vedem în continuare câteva informații privind latura materială și secretă a acestui fenomen.

Cel mai cunoscut caz de prăbușire a unui OZN este cel de la Roswell în iulie 1947. De restul am aflat de la Milton William Cooper și Philip Corso.
Corso este de părere că ET nu ne-au oferit nimic de bună voie. Tehnologia recuperată a fost preluată de pe nava extraterestră prăbușită în 1947 lângă Roswell. Dar din cele prezentate de Cooper se pare că SUA a avut la dispoziție mai multe nave ET.

În anul 1947, generalul Twining a format un grup de lucru care includea pe amiral Roscoe H. Hillenkoetter, dr. Vannevar Bush, secretarul James Forrestal, gen. Hoyt Vandenberg, dr. Detlev Bronk, dr. Jerome Hunscker, Sidney W. Souers, Gordon Gray, dr. Donald Menzel, gen Robert M. Montague, dr. Lloyd V. Berkner și gen. Nathan Twining. Acest grup a devenit nucleul pentru o operațiune de peste 50 de ani cunoscută sub numele de Majesty 12.

Între ianuarie 1947 și decembrie 1952 s-a prăbușit cel puțin 16 nave ET, în care s-au găsit 65 de trupuri de extratereștri, dintre care unul viu. Cea găsită pe 25 martie 1948 era o navă extraterestră care avea un diametru de 300 metri.

În 1949 a fost găsit în deșert un extraterestru care a trăit până în iunie 1952. În 1953 au fost recuperate cel puțin încă 10 nave extraterestre, împreună cu 20 extratereștri morți și 4 în viață. Din același an astronomii au observat nave enorme extraterestre care se apropiau de Pământ, pe care la început le-au considerat a fi asteroizi.

În 1954 a fost înființat grupul secret Majesty 12 care controla toate informațiile privind activitatea extraterestră pe Terra. Au fost demarate mai multe proiecte, precum SIGN, GRUDGE, POUNCE și SIGMA. Pentru dezinformare a fost demarat proiectul BLUE BOOK. Acesta a fost creat ca să facă publicul fericit că are unde să raporteze cele ce văd pe cer.

Proiectele PLATO și SIGMA au contribuit la realizarea contactului față în față cu extratereștri pentru a stabili relații diplomatice. Prima aterizare a avut loc în deșert.

Al doilea contact cu o rasă extraterestră umanoidă a avut loc la Baza Aeriană din Florida. Aceștia au comunicat cu membrii ai guvernului SUA. Grupul de extratereștri se oferea să ne ajute în dezvoltarea spirituală. Prima condiție era distrugerea armelor nucleare. Schimbul de tehnologie a fost refuzat.

A treia debarcare a avut loc la Muroc, acum Baza Aeriană Edwards, în anul 1954. Acolo au aterizat 3 nave ET. Președintele Eisenhover s-a întâlnit cu extratereștri pe data de 20 februarie 1954, când a fost semnat un tratat formal între extratereștri și SUA. Prin acest tratat extratereștri au primit permisiunea de a lua oameni pentru examinări medicale. [1] Tot atunci s-a căzut de acord să se construiască baze subterane pentru extratereștri unde să aibă loc schimburi de tehnologie. Informația este confirmată și de Steven M. Greer.

Conform lui Cooper, Majesty 12 îi avea ca membri pe Nelson Rockefeller, directoruul CIA Allen Dulles, secretarul de stat John Foster Dulles, secretarul apărării Charles E. Wilson, președintele Consiliului Șefilor de Organizații, amiralul Arthur W. Radford, directorul FBI Edgar J. Hoover, șase persoane din comitetul executiv al Consiliului pentru Relații Externe, cunoscuți sub denumirea de „Înțelepții”, șase persoane din comitetul executiv al Grupului JASON și dr. Edward Telle.

De-a lungul anilor, din grup au făcut parte cele mai ilustre personalități ale Consiliuui pentru Relații Externe și, mai târziu, ale Comisiei Trilaterale. Gordon Dean, George Bush și Zbigniew Brzezinsky s-au numărat printre ei. Din grupul supranumit „Înțelepții” au făcut parte John McCloy, Robert Lovett, Averell Harriman, Charles Bohlen, George Hannan și Dean Acheson. Această organizație era controlată de Illuminati.

După părerea lui William Cooper, în 1955 a devenit evident că extratereștri l-au înșelat pe Eisenhover și au încălcat tratatul. Pe teritoriul SUA, la acea vreme au fost descoperite trupuri mutilate de oameni și animale. Steven M. Greer amintește și el de asemenea cazuri, însă le pune pe seama entităților biologice artificiale create pe pământ pentru a simula un atac extraterestru asupra pământului. Aceasta îmi amintește de o altă afirmație a lui Cooper, conform căreia încă din 1917 anumite societăți secrete plănuiau să creeze o amenințare artificială, care să provină din afara spațiului nostru, intenție pe care o confirmă și Greer. Scopul ar fi instituirea noii ordini mondiale și a unui guvern mondial.

Într-o convorbire cu Mihail Gorbaciov, Ronald Reagan a afirmat:

Dacă vreodată această lume va fi amenințată de alte specii, de pe alte planete,vom uita toate divergențele ce există între țările noastre și, odată pentru totdeauna, vom fi adevărate ființe ale acestui pământ. [1]

Evocând același moment, col. Philip Corso comentează așa:

În timpul Conferinței de la Summit-ul de la Geneva din noiembrie 1985, președintele Reagan a făcut această afirmație președintelui sovietic. El a spus: „Cât de ușoră ar fi sarcina lui și a mea la aceste întâlniri pe care le-am avut. Dacă dintr-o dată ar existat o amenințare pentru această lume de la o altă specie de pe altă planetă din afara universului, am uitat toate micile diferențe locale pe care le avem între țările noastre și am aflat odată pentru totdeauna că suntem cu toții ființe umane aici pe pământ împreună.” [3]

În 1955 gen. Douglas McArthur a făcut o declarație uimitoare. „Națiunile lumii vor trebui să se unească, pentru că următorul război va fi un război interplanetar. Națiunile pământului trebuie într-o bună zi să facă un front comun împotriva atacurilor ființelor de pe altă planetă”. [3]

Pentru Corso, cooperarea sovieto – americană de la sfârșitul anilor 1980 a arătat în mod evident că există o amenințare din partea unei alte planete. La 21 septembrie 1987, Regan a spus din nou: „Ocazional mă gândesc cât de repede ar dispărea diferențele noastre dacă ne-a confrunta cu o amenințare extraterestră din afara acestei lumi.” În mai 1988 Regan a adăugat: „Ce s-ar întâmpla dacă noi toți din lume am descoperi că am fost amenințați de o forță exterioară – o putere din spațiul cosmic – de pe o altă planetă? [3]

Din aceste declarații reiese în mod evident că se încearcă găsirea unui motiv puternic care să facă lumea întreagă să accepte noua ordine mondială și un guvern mondial, în lupta cu un dușman a omenirii „extratereștrii”.

Am pornit de la cercetarea civilizațiilor străvechi pierdute și am ajuns la extratereștri și încercarea disperată a liderilor lumii de a crea un guvern mondial.

Ofițerii William Cooper și Philip J. Corso, și în general reprezentanții armatei, consideră acțiunile extraterestre ca o provocare și amenințare la adresa securității SUA și a lumii. Steven M. Greer, care a pus la punct un protocol de contactare a extratereștrilor, este de părere că pericolul vine din partea societăților oculte secrete care vor să controleze în exclusivitate tehnologia extraterestră, cu scopul de a controla lumea și a o preda pe mâna unor forțe malefice tot de natură extraterestră.

Lucrurile par încâlcite și este greu să discerni între descrierea evenimentelor petrecute și interpretarea lor. Conform spuselor lui Cooper, extratereștri ar fi afirmat că „au manipulat mase de oameni prin intermediul societăților secrete, al vrăjitoriilor, al magiei, prin intermediul domeniului ocult și al religiei”[1]. Această afirmație îmi amintește de constatările făcute de Richard C. Hoahland și Mike Bara, dar și de Thomas R. Horn, cu privire la începuturile NASA și acțiunile oculte ale lui Jack Parsons și L. Ron Hubbard.

Jack Parsons, enginer în motoare de rachetă a fost mulți ani membru în loja din Pasadena lui Aleister Crowley, mason și satanist. Spre sfârșitul anului 1938, Parsons s-a alăturat sociatății Ordo Templi Orientis (OTO) a lui Crowley. Amândoi au fost implicați în mai multe ritualuri satanice și orgii sexuale. Hubbarb mai târziu avea să formeze „Biserica Scientologică”.[2]

Interesant și important este de observat faptul că în timp ce oficial prezența extratereștrilor este negată, totuși prin filme, emisiuni radio, reclame și programe TV se detaliază practic fiecare aspect al prezenței extratereștrilor pe pământ. Sunt include aspecte atât pozitive cât și negative. Pe de altă parte am văzut că liderii lumii vorbesc de mulți ani despre o amenințare extraterestră care ar fi ideală pentru instituirea noii ordini mondiale și a unui guvern mondial.

Consiliul pentru Relații Externe și Comisia Trilaterală controlează complet tehnlogia extraterestră și economia SUA. Eisenhover a fost ultimul președinte căruia i s-a prezentat situația reală. [1]

Cooper trage următoarele concluzii:

  1. Suntem manipulați de o structură de putere umano-extraterestră care va crea un guvern mondial, prin intermediul căruia va fi instaurat sistemul sclavagist.
  2. Guvernul SUA a fost înșelat în totalitate, iar noi suntem manipulați de o putere extraterestră, ceea ce va avea ca rezultat sclavia totală.
  3. Ia în calcul și posibilitatea ca întreg scenariul extraterestru să fie deformat, cu scopul de a crea un dușman extraterestru pentru a justifica necesitatea formării unui guvern mondial unic.

Am observat și la Steven M. Greer faptul că el demască grupările secrete și oculte care au ca scop instituirea unui guvern mondial și a unui sistem sclavagist.

Bibliografie

[1] Milton William Cooper, Behold a pale horse, Arizona, 1990 [http://www.stopthecrime.net/docs/William_Cooper-Behold_a_Pale
_Horse1991.pdf]
[2] Richard C. Hoahland și Mike Bara, NASA. Istoria secretă, Pro Editură și Tipografie, București, 2008.
[3] Philip J. Corso, Dawn of a New Age, [https://archive.org/download/PhilipJ.Corso-DawnOfANewAge/PhilipJ.Corso-DawnOfANewAge.pdf

*Notă. Informația este preluată de la Milton Willian Cooper, dar numele papei, sau anul sunt greșite.

În categoria Istorie | Etichete , , , , , , , , , , , , | Comentariile sunt închise pentru Zeii din vechime, extratereștri de astăzi (III)

Zeii din vechime, extratereștri de astăzi (II)

Publicat în 26/06/2019 de Teodosie Paraschiv

S-au scris puține cărți ortodoxe care să analizeze fenomenul OZN. Dintre acestea cea mai cunoscută este Ortodoxia și religia viitorului, scrisă de Părintele Serafim Rose. În această lucrare, capitolul 6 este dedicat acestui subiect, și se intitulează „Semne din cer. Perspectiva creștin-ortodoxă asupra obiectelor zburătoare neidentificate”.

După o scurtă introducere, autorul prezintă atmosfera SF. Perspectiva prezentată în carte este cea care se potrivea anilor ’70 ai secolului trecut. SF-ul încă mai era SF, pe când astăzi SF-ul a devenit realitate și chiar pe unele locuri a fost depășit. Nici legătura literaturii SF cu ocultismul nu este întâmplătoare. Astăzi, prin știință și tehnică a fost „reînviat” vechiul ocultism. [1] Putem spune că niciodată nu a „murit”, ci doar a trecut în umbră. Știința pozitivă a respins știința ocultă, dar prin aceasta a făcut posibilă vulgarizarea vechiului ocultism sub o nouă haină.

Dacă în trecut literatura SF propunea un om nou, super-erou cu forțe supra-umane, astăzi știința și tehnica au pus în practică această idee. Am intrat într-o nouă eră, iar cercetătorii sunt pe cale să creeze omul nou, super-omul la care visa Nietzche. [2] Un om răzvrătit, un om care se vrea dumnezeu.

Dacă ocultiștii din vechime căutau un mod de a crea golemul, un robot biologic, însuflețit prin formule magice, astăzi acest vis a devenit realitate grație ingineriei genetice.

Doar că în loc de cuvinte magice se folosesc cuvinte ADN. Amestecarea genelor este tot un act magic. Există multe informații conform cărora deja au fost create ființe artificiale, sau roboți biologici. [3][4] Scopul urmărit este acela de a crea supraomul, soldatul perfect, prin combinarea AND-ului uman cu cel animal și „extraterestru”. [5]

Ficțiune? Nu, ci pură realitate!

Tot ce ținea de ocultism în trecut, astăzi este realizat cu ajutorul științei și tehnicii. Și ce anume? Să enumerăm doar câteva dintre aceste realizări:

  • vederea la distanță
  • dispozitive de vedere pe timp de noapte
  • comunicații telepatice
  • controlul minții
  • inducerea de halucinații vizuale și auditive
  • comunicatrea la distanță
  • tehnici de schimbare a vremii
  • inteligența artificială
  • supravegherea totală.

Astfel, tehnica de astăzi a depășit orice așteptări ale ocultiștilor din vechime.

Societatea teosofică, înființată la jumătatea sec. XIX anunța sosirea unei noi ere, și iată că acum, după mai bine de 150 de ani, constatăm că am intrat deja într-o nouă eră, fie că ne place sau nu. Suntem deja într-o eră post-creștină.

Teologii creștini privesc istoria ca fiind liniară, în timp ce filosofii antici priveau istoria ca fiind ciclică. Cine are dreptate? Depinde de perspectiva din care privești. Pot spune că și unii și alții au dreptate, întrucât perspectivele lor sunt diferite. Pentru teologi istoria este liniară întrucât evenimentul întrupării Fiului lui Dumnezeu este unic. Filosofii antici au și ei dreptate când afirmă că istoria se repetă, întrucât la fiecare 2000 de ani omenirea trece într-o nouă eră. Vrem nu vrem, istoria confirmă acest lucru. Până acum teologii nu puteau prevedea ce va fi în viitor, dar astăzi, noi creștinii, după 2000 de ani de creștinism, deja trăim intrarea într-o nouă eră post-creștină. Deja vedem semnele reînvierii vechilor credințe și culte, păgâne și satanice.

Ne este greu să înțelegem în profunzime aceste schimbări întrucât gândim dihotomic. Să ne reamintim că odată cu Renașterea cunoașterea a fost împărțită în știință pozitivă și știință ocultă. [6] Am fost educați să gândim dihotomic. Până și teologia o gândim dihotomic, și împărțim lumea în materială și spirituală, când de fapt aceste două lumi sunt una și se întrepătrund.

Renașterea interesului pentru cultura antică a însemnat și renașterea interesului pentru ștința ocultă. Dar pentru a putea fi folosită era nevoie ca ea să fie mascată de știința pozitivă. Întreaga știință de astăzi este strâns legată de ocultism.

Referindu-se la literatura SF, Părintele Serafim Rose concluzionează:

Pretinzând că este „științifică” și „fără conținut religios”, literatura SF constituie în realitate un mijloc propagandistic de vârf în mediatizarea „noii conștiințe religioase” ce invadează omenirea, pe măsură ce creștinismul autentic supraviețuiește în arii etnice și religioase tot mai restrânse.

După ce prezintă pe scurt investigațiile aparițiilor OZN și tipurile de întâlniri ET trece la explicarea acestui fenomen și semnificația pe care o are pentru omul de astăzi.

Ideea existenței extratereștrilor a devenit foarte la modă în sec. XX, atât printre oamenii de știință și ocultiști, cât și printre teologii romano-catolici. Dr. Hynek notează că pentru a explica diversitatea efectelor produse de OZN-uri, trebuie să plecăm de la ideea că ele sunt „un fenomen cu efecte fizice fără îndoială, dar care prezintă și atribute ce țin de sfera psihicului”. [2] Este ceea ce eu am numit, în urmă cu 40 de ani, „iluzii reale”, încercând să exprim cele două laturi ale fenomenului. Părintele Serafim crede că mulți „cercetători de mare prestigiu” sunt de acord că, deși OZN-urile prezintă indubitabile caracteristici „fizice”, ele nu pot fi nicidecum socotite „nave spațiale” aflate în posesia cuiva, ci țin în mod clar de domeniul parafizic sau ocult. Mai departe consideră că „întâlnirile extraterestre nu sunt altceva decât forme moderne ale unui ocultism vechi de când lumea”.

Prof. Brad Steiges și doctorii Hynek și Vallee sunt de părere că ET acționează ca fantomele din ședințele de spiritism care produc zgomote foarte reale rămânând în același timp invizibile. John Keel crede că aparițiile OZN par a fi pe de-a întregul variații minore pe tema fenomenelor demonice vechi de când lumea. Mai departe Părintele Serafim precizează că

nu încape nici o îndoială că „farfuriile zburătoare” ale zilelor noastre se încadrează perfect în „tehnologia” diavolească; cu adevărat nimic altceva nu le-ar putea explica mai bine. Astfel, feluritele înșelăciuni diavolești despre care ne avertizează scrierile patristice, s-au adaptat la mitologia contemporană a spațiului cosmic – nimic mai mult.

Nu este greu să observăm că pe măsură ce omul modern își pierde credința în existența duhurilor rele, în aceeași măsură începe să creadă și să accepte existența extratereștrilor și a vieții pe alte planete. Trist este faptul că oamenii se lasă înșelați de teoria conform căreia omul a fost creat de extratereștri. Credința aceasta nu este deloc nouă, ci o întâlnim și la sectele gnostice care au preluat știința și credințele vechilor religii păgâne. Credința în ET este o deturnare a credinței creștini în existență duhurilor nevăzute, bune și rele.

Cunoașterea exactă a naturii fenomenului extraterestru – zice Părintele Serafim Rose – poate să-i impulsioneze pe creștinii ortodocși să trăiască o viață duhovnicească mai conștientă și mai conștientizată, care să le permită o viziune ortodoxă mai generalizată asupra lumii, astfel încât ei să nu cadă pradă cu atâta ușurință ideilor și modelor la ordinea zilei.

Bibliografie

[1] N. Berdiaev, Sensul creației, Editura Humanitas, București, 1992.
[2] Serafim Rose, Cauzele revoluţiei din epoca modernă. Nihilismul, Editura Sofia, București, 2013.
[3] Erich von Daniken, Zeii nu ne-au părăsit niciodată, Editura Lifestyle, București, 2018.
[4] Dr. Steven M. Greer, Adevărul ascuns – informații interzise, Editura Daksha, București, 2008.
[5] Thomas R. Horn, Nephilim. Stargates. The Year 2012 and the return of the Watchers, Anomalos Publishing, LLC, 2007.
[6] PAPUS, Kabbala. Tradiția secretă a Occidentului, Editura Herald, București, 2016 .

În categoria Ioan | Etichete , , , , , , , , , | Comentariile sunt închise pentru Zeii din vechime, extratereștri de astăzi (II)

Zeii din vechime, extratereștri de astăzi (I)

Publicat în 24/06/2019 de Teodosie Paraschiv

Voi începe o nouă serie de articole cu titlul „Zeii din vechime, extratereștri de astăzi” care va continua subiectul dezbătut în ultimile 21 de articole despre civilizații străvechi pierdute. Dar înainte de a începe să facem cunoștință cu sursele pe care le vom folosi. În primul rând se ridică întrebare, cât de credibile sunt aceste surse? Trebuie să vă spun că interpretarea informațiilor este o acțiune extrem de complexă și unică pentru fiecare investigator. Informațiile trec prin filtrul a tot ce a acumulat investigatorul în timp. Ceea ce pentru unii poate părea evident, pentru alții nu are nici o relevanță. Sau ceea ce pentru unii exprimă valoare, pentru alții poate fi o informație fără valoare și care nu se leagă de nimic. Munca unui investigator este asemenea rezolvării unui mare puzzle. Nu cunoști imaginea finală, dar ți-o poți doar imagina. În grămada de fragmente multe piese sunt balast, informații inutile și amestecate cu cele utile cu scopul de a face cât mai dificilă descoperirea adevărului.

Nu mă aștept să luați de bun tot ceea ce spun autorii, cercetătorii sau documentele, ci vă îndemn doar la a medita la aceste informații și de a încerca să rezolvăm împreună problema. Contribuția personală constă în faptul că am luat în calcul istoria creștinismului, a gnosticismului și literatura de spiritualitate ortodoxă. Acest fapt îmi dă posibilitatea de a prinde mai bine dimensiunea spirituală a subiectului.

Studiez acest subiect de aproape 40 de ani și în această perioadă am adunat multe informații pe care m-am străduit să le aranjez într-un puzzle pentru a descoperi adevărata față a lucrurilor. Nu a fost deloc ușor. Informațiile par uneori că se bat cap în cap, sau se contrazic. De aceea, în această muncă de investigare trebuie ținut cont de perspectiva din care se privește și de autoritatea sursei. Adevărul este prezentat parțial, apoi intervin interpretările personale și contextul mediului de lucru al sursei de informații.

Când omul se confruntă cu informații contradictorii, de cele mai multe ori, renunță la a mai continua cercetarea. În media și pe internet sunt lansate cantități imense de balast care au ca scop descurajarea curioșilor. Pentru că adevărul nu mai poate fi păstrat secret, se înceacă îngroparea lui în balast și dezorientarea „intrușilor”. Așadar, să nu vă mirați că orice încercare a de face public adevărul este urmată de a avalanșă de informații balast și de acțiuni de denigrare a autorilor.

Care sunt sursele noastre?

Serafim Rose, ieromonah de origine americană, în tinerețe a urmat Colegiul Pomona, pe care l-a absolvit în anul 1956, cu Magna cum Laude. Apoi a urmat cursurile Academiei de Studii Asiatice și Universității Berkeley pentru un master în științe orientale. Cunoștea limbile engleză, spaniolă, germană, franceză, chineză și chineză veche. Este poate singurul ortodox care, în drumul spre ortodoxie, a cunoscut profund duhul nihilismului, al religiilor și filosofiilor orientale. Scrierile care ni s-au păstrat de la el au o mare însemnătate pentru înțelegerea diferențelor dintre duhul lumii și duhul ortodoxiei, dintre Ortodoxie și religia viitorului. Deși era socotit de colegi săi un geniu, a renunțat la cariera universitară pentru a urma calea desăvârșirii lăuntrice. A pus în practică ceea ce spunea odată profesorul său de limba chineză, Gi-ming Shien:

„Omul este ceea ce este învăţătura lui, iar nu ceea ce are el. Scopul învăţăturii este acela de a fi om bun. De o foarte mare importanţă este un îndrumător sau un prieten, căci scopul educaţiei nu stă în idei, ci în schimbarea caracterului. În persoana îndrumătorului şi prietenului se află o pildă vie. Numai un suflet poate influenţa un alt suflet.”

Milton William Cooper a fost ofițer în marina militară și a lucrat în Serviciul de Informații Navale, funcție pe care a primit-o în virtutea faptului că în tinerețe fusese membru al unei loje DeMolay. Ca ofițer de informații a avut acces la cele mai secrete informații deținute de Serviciul în care lucra. El afirmă că după prăbușirea mai multor nave extraterestre pe teritoriul SUA, în perioada 1947 – 1952, un grup de ofițeri și cercetători au format un grup secret denumit Majesty 12, care avea drept scop păstrarea secretă a tuturor informațiilor privind prezența extratereștilor pe Pământ, contactul cu ei și tehnologia extraterestră ajunsă în mâinile lor.

Philip J. Corso a fost locotenent colonel în armata SUA și a lucrat în cadrul Departamentului Cercetare și Dezvoltare al Armatei, alături de generalul Trudeau. A avut acces la cele mai secrete informații și artefacte de origine extraterestră provenite de la Roswell. Misiunea lui era aceea de a propune căi prin care tehnologia ET să fie valorificată pentru Armată.

Richard C. Hoagland, a fost consultant NASA la Centrul pentru Zboruri Goddard, în era post-Apollo, și consilier științific pentru Walter Cronkrite și CBS News, Special Events, în timpul programului Apollo. Actualmente conduce un grup independent de observare NASA și de cercetători, Entreprise Mission, care încearcă să explice cum a fost posibil ca o mare parte din descoperirile făcute de NASA în sistemul solar, pe parcursul ultimilor 50 de ani, să fie practic îndosariate pe tăcute și rămase necunoscute ca materiale clasificate și, prin urmare, cu totul necunoscute publicului.

Dr. Steven M. Greer este un medic strălucit și fondatorul Centrului pentru Studiul Inteligenței Extraterestre (CSETI). A pus bazele Proiectului „Desecretizarea”, efort deosebit care a culminat cu o conferință de presă majoră în Washington, în mai 2001. Pentru aceasta a contactat surse adecvate și a primit de la acestea mărturii video, pe DVD, deținute de SUA de la peste o sută de martori ai unor experiențe OZN/ET. El a creat și un protocol de contact cu extratereștri.

Cris D. Putnam este co-autor al cărților Petrus Romanus the Final Pope is Here și Exo-Vaticana. Petrus Romanus. Project L.U.C.I.F.E.R. and Vatican’s Astonishing Plan for the Arrival of an Alien Savior. Este recunoscut ca expert în domeniul profețiilor biblice și alte tradiții profetice. El deține o diplomă de master în Teologie și o diplomă de licență în religie și matematici.

Erich von Daniken, în timpul anilor de formare de la renumitul Collège St-Michel din Fribourg, Elveția, s-a cufundat în scrierile antice sfinte și în puzzle-urile arheologice nesoluționate. De tânăr a început să scrie articole legate de acest subiect înainte de a deveni cunoscut, prin cea mai vândută carte, Carele zeilor. Erich von Däniken a ținut nenumărate prelegeri și discursuri la forumuri publice și instituții de învățământ. Cele 40 de cărți ale sale au fost vândut în peste 67 de milioane de exemplare și au fost traduse în 32 limbi. Ca și în cazul lui Zacharia Sitchin, opiniile lui Erich von Daniken sunt anti-religioase.

Thomas R. Horn este editor, invitat radio, recunoscut pe plan internațional, și autor a câtorva din cele mai bine vândute cărți, care includ titlurile Petrus Romanus: The Final Pope Is Here, Forbidden Gates and Apollyon Rising 2012. Este un cunoscut cronicar a cărui articole au fost menționate de către scriitori de la L. A. Times Syndicate, MSNBC, Christianity Today, New Man Magazine, World Net Daily, News Max, White House Correspondents, și o mulțime de reviste și agenții de presă din întreaga lume. Thomas a obținut cel mai înalt grad de doctorat onorific, acordat în 2007, de la profesorul legendar Dr. I.D.E. Thomas pentru cercetările sale în istoria antică și a fost apreciat de lideri naționali precum dr. James Kennedy.

În următoarele articole vom încerca să așezăm cap la cap informațiile deținute pentru a descoperi unde ne duc ele. Avem mereu în minte faptul că textul biblic este inspirat, fapt dovedit de existența structurilor matematice extrem de complexe și a codului Bibliei.

În categoria Istorie | Etichete , , , , , , , , , , , , | Un comentariu

Civilizații străvechi pierdute. Un punct de vedere ortodox (XXI)

Publicat în 14/06/2019 de Teodosie Paraschiv

Ceea ce pentru unii pare evident, pentru alții nu este chiar atât de evident. Iată de ce am considerat util să scriu această serie de articole.

Mulți creștini ar spune, de ce atâta pierdere de timp când „știm” că fenomenul OZN este de origine demonică? Această „știință” este mai mult o ideea preconcepută, care pierde din vedere detaliile. Până acum am discutat despre istoria civilizațiilor străvechi pierdute și despre zeii pogorâți din cer. În continuare vom discuta ce s-a întâmplat după apariția creștinismului.

Să ne întoarcem în urmă cu 2000 de ani. Creștinismul s-a răspândit în scurtă vreme în toată lumea cunoscută la acea vreme, fără ca pâgânismul să fie eliminat din societate. Au mai durat câteva secole până ce cultele păgâne au fost interzise în imperiul bizantin. Dar aceasta nu a însemnat că păgânismul a dispărut. Să ne reamintim de sectele gnostice care au încercat integrarea creștinismului în vechiul sistem de credințe păgâne. Ceea ce era la vremea aceea gnosticismul, este acum gândirea new age.

Chiar dacă marile biblioteci ale lumii antice au fost distruse, o mare parte din cunoașterea antică și vechea știință s-au păstrat până astăzi prin intermediul organizațiilor și societăților secrete oculte. Până astăzi, așa cum observau David Hatcherr Childress, John DeSalvo, Richard C. Hoagland, Mike Bara, Cris Putnam și Thomas Horn, anumite societățile secrete sunt interesate de vechile culte egiptene și babiloniene și de vechea știință. O lucrare ce merită studiată, și care ne ajută să înțelegem cum s-au transmis științele oculte până astăzi, este Istoria filosofiei oculte [11] scrisă de Alexandrian, la care am mai putea adăuga și alte lucrări, printre care amintim Occult Theocracy [6], de Lady Queensborough” și Secret Societies and Subversive Movements, de Nesta Webster[7].

Fără o privire de ansamblu asupra istoriei nu putem înțelege nimic din ceea ce se întâmplă astăzi și nici direcția în care ne îndreptăm. „Cine controlează trecutul, controlează viitorul”, spunea Orwell. El a reușit în mod genial să dezvăluie modul în care este condusă lumea. Stăpânii de astăzi ne prezintă trecutul în maniera în care să determine viitorul dorit de ei. Așadar, cine sunt adevărați stăpâni? Cei care scriu istoria.

Când cei mai mulți teologi nici nu vor să audă de ocultism, ce să mai vorbim de cunoașterea și înțelegerea influenței lui de-a lungul veacurilor asupra evoluției lumii. Am ajuns la concluzia că în cunoașterea gnosticismului stă cheia înțelegerii istoriei lumii. Cum poți să câștigi o luptă atâta vreme cât nu-ți cunoști dușmanul, sau chiar mai rău crezi că nu există? Vechiul ocultism și-a schimbat doar haina și ne este prezentat sub formă de știință exactă. Berdiaev avea dreptate atunci când afirma că „vechea magie s-a transformat pe nesimțite în tehnică modernă”. Dacă această afirmație era valabilă la începutul sec. XX, cu atât mai îndreptățită este astăzi. El afirma mai departe că „au apărut demult semnele și simtomele regenerării și lărgirii științei și tehnicii în direcția magică” [8]. Vechea baghetă magică a luat forma telecomenzii universale, globul de cristal, în care puteai să vezi la distanță, a fost înlocuit de ecranul de cristal al telefonului. Cu el nu numai că vezi și auzi la distanță, dar poți fi văzut și auzit. Calculatorul este o altă unealtă magică, ce depășește orice vis al vechilor magicieni. Ce magician își putea închipui că ar putea vreodată urmări și cunoaște toate mișcările unei persoane? Acum în fața noilor ecrane de cristal poți supraghevea întreaga lume? Ce rege nu și-ar fi dorit să-și poată urmări supușii? Acum acest lucru a devenit realitate.

S-a scris foarte puțin despre fenomenul OZN din perspectivă ortodoxă. Primul care a încercat acest lucru a fost Părintele Serafin Rose [9] , la începutul anilor ’80 ai secolului trecut, folosind literatura disponibilă la acea vreme [9]. Concluzia la care ajunge în final este aceea că fenomenul OZN are legătură cu manifestările demonice.

Bine, bine, sunt manifestări demonice, dar cum rămâne cu partea materială? Din mărturiile unor martori și foști ofițeri ai armatei americane aflăm că în 1947, lângă Roswell armata a cules rămășițele unei nave extraterestre și corpurile ocupanților. Armata americană a valorificat tehnologia descoperită în acea navă.[12][13]. Dar totul a fost ținut strict secret. Gen. Philip Corso identifică două motive principale pentru care fenomenul OZN a fost considerat strict secret, primul pentru a evita ca secretul deținerii de artefacte ET să ajungă în mâinile spionilor ruși, iar al doilea pentru a evita panica în rândul populației.[13]

În timpul cercetării acestui fenomen am constatat că sunt amestecate două aspecte principale: unul legat de aparițiile extraterestre (demonice) și altul legat de acțiuni pur terestre care simulează aparițile extraterestre. Mulți cercetători sunt de părere că există grupări secrete subterane, satanice, care dețin tehnologie extrem de avansată și care de multe decenii au creat forme de viață artificiale, programabile și care sunt folosite pentru a simula așa-zisele „răpiri” extraterestre[1][2].

De la Dr. Steven M. Greer, fondatorul Centrului pentru Studiul Inteligenței Extraterestre (CSETI), aflăm multe alte detalii interesante, legate de acest subiect. Conform mărturiilor sale, ET pot apărea atât în vis sau în viziuni cât și în materializări de diferite forme. Fenomenul are o legătură strânsă cu planul spiritual și planurile subtile de manifestare care cad sub simțuri. Există un război nevăzut între îngeri și demoni, cei din urmă prezentați ca entități ET.

Din informațiile prezentate transpare lupta pentru controlul omenirii de către forțe malefice, demonice, o lucrare ce se desfășoară de mii de ani. Ca și în trecut aceste forțe malefice se folosesc de tehnologie pentru a căpăta controlul asupra omenirii[4]. Din dezvăluirile făcute de diverși martori reiese că guvernul din umbră și chiar guvernele marilor puteri au avut și au legături cu aceste entități ET de la care primesc instrucțiuni privind orientarea politicii mondiale spre un control total și spre un guvern mondial [1][2][5][10]. De pildă, pe 28 iunie 2016 Jean-Claude Junker, președintele Comisiei Europene vorbind în Parlamentul european despre BREXIT a spus:

„Să nu facem greșeli, cei care ne privesc de la distanță sunt îngrijorați. I-am întâlnit și am ascultat câțiva lideri de pe alte planete. Sunt foarte îngrijorați și se întreabă care va fi cursul UE.” [1]

Bibliografie

[1] Erich von Daniker, Zeii nu ne-au părăsit niciodată, Editura Lifestyl, București, 2018.
[2] Dr. Seteven M. Greer, Adevărul ascuns. Informații interzise, Editura Daksha, București, 2008.
[3] Richard C. Hoagland și Michael Bara, NASA. Istoria secretă, Editura Pro Editură și Tipografie, București, 2008.
[4] Texe Marss, Project L.U.C.I.D. – The Beast 666 Universal Human Control System, Living Truth Publishing, Austin, Texas, 1996.
[5] Cris Putnam & Thomas Horn, Exo Vaticana. Petrus Romanus. Project L.U.C.I.F.E.R. and the Vatican’s Astonishing for the Arrival of on Alien Savior, 2013.
[6] LADY Queenborough, Occult Theocrasy, Los Angeles, California, 1933.
[7] Nesta Webster, Secret Societies and Subversive Movements, Londra, 1924.
[8] N. Berdiaev, Sensul creației, Editura Humanitas, București, 1992.
[9] Pr. Serafim Rose, Ortodoxia și religia viitorului, Editura Cartea Ortodoxă, Galați, 2004.
[10] Emil Străinu, Generalul rus (KGB-FSB) Dimitrie Fonareff. Previziuni despre viitorul lumii și al României, Editura Prestige, București, 2017.
[11] ALEXANDRIAN, Istoria filosofiei oculte, Editura Humanitas, București, 1994.
[12] Col. Philip J. Corso, Dawn of a New Age [http://www.openminds.tv/pdf/ufo-files/DawnOfANewAge.pdf]
[13] Col. Philip J. Corso, The Day after Roswell, Pocket Books, 1998 [https://www.amazon.com/Day-After-Roswell-Philip-Corso/dp/067101756X]

În categoria Istorie | Etichete , , , , , , | Comentariile sunt închise pentru Civilizații străvechi pierdute. Un punct de vedere ortodox (XXI)

Civilizații străvechi pierdute. Un punct de vedere ortodox (XX)

Publicat în 11/06/2019 de Teodosie Paraschiv

În articolul precedent am comparat informațiile din cărțile de istoria religiilor cu cele din alte lucrări mai noi referitoare la zeii din vechime, și am văzut că părerile sunt împărțite. Pe de o parte, instituțiile academice susțin, din motive ideologice, teoria evoluționismului darwinist, iar pe de altă parte teologii sunțin creaționismul. Opiniile neoficiale sunt și ele împărțite: cercetătorii agnostici susțin că zeii din vechime sunt extratereștri, iar cercetătorii religioși susțin că zeii din vechime sunt demoni.

Nu este ușor să distingem între informațiile ce ne parvin din antichitate și interpretările ce se dau acestor informații, mai ales că aceste informațiile sunt prezentate trunchiat. A încerca să pui informațiile cap la cap presupune o muncă titanică.

Nu mă așteptam să existe atâta literatură publicată pe această temă. Pe măsură ce aprofundez documentarea constat că oamenii de știință, liderii politici și cei militari au mai multe legături cu ocultismul decât ai putea bănui la prima vedere. Deși oficial aceștia susțin știința exactă, în realitate au multe legături cu știința ocultă și vechile religii păgâne.

Aș da pentru început exemplul cu NASA, care de ochii lumii este o „agenție civilă care exercită controlul asupra activităților aeronautice și spațiale patronate de Statele Unite”.

Însă contrar percepției publicului larg și a mijloacelor mass-media, potrivit căreia NASA este o instituție științifică strict civilă, este realitatea legală care constă în faptul că Agenția Spațială a fost înființată pe tăcute, ca subordonat al Departamentului Apărării, fiind însărcinată în mod expres cu sprijinul securității naționale a Statelor Unite. Ceea ce frapează este faptul că pionierii erei tehnologice sunt oameni cu un trecut secret – germani, egipteni, englezi și americani, situați la hotarele dintre gândirea rațională și înțelepciunea convențională. Aceștia sunt împărțiți în trei grupuri mari în cadrul agenției, numite de Richard C. Hoagland și Michael Bara „Magicieni”, „Masoni” și „Naziști”.

Fiecare grupare este dominată de o doctrină secretă sau ocultă și este mult mai strâns aliată la „religia și misticismul antic” decât la știința rațională și la empirismul rece pe care acești oameni îl promovează în fața publicului larg. Începuturile acestei agenții sunt legate de ocultism, satanism și masonerie.[3][5]

Apoi, companii precum IBM, AT&T, Bell sunt doar câteva mari corporații implicate în proiecte negre și oculte, și care folosesc pentru produsele lor multe denumiri oculte, inspirate din vechile religii.[4]

Dacă studiem cu atenție istoria religiilor, din perspectivă tehnică, vom descoperi peste tot referințe privind pogorârea zeilor din cer și folosirea de aparate de zbor. Zeul RA la egipteni se plimba cu luntrea pe cer, în Sumer zeii călătoareau cu aparate de zbor de diferite forme și mărimi, scrierile sanscrite amintește de imperiul Rama și aparatele de zbor vimana, în China se păstrează tradiția că în timpurile străvechi exista un regat în care zeii și regii călătoreau cu „care” zburătoare. Același tip de mențiuni îl găsim și la popoarele ce au locuit în trecut pe teritoriul Americii de Sud.

Lumea academică preferă să considere aceaste mențiuni drept legende. Dar oare să fie numai simple legende?
Dacă studiem scrierile istorice ajunse până la noi, și avem în minte istoria tehnicii, putem descoperi numeroase mențiuni privind apariția pe cer, de-a lungul secolelor, a unor vehicule zburătoare de diferite forme. În zilele noastre, asemenea aparate de zbor se numesc „obiecte de zbor neidentificate” sau pe scurt OZN.

Pe când am început să studiez fenomenul OZN, în urmă cu aproape 40 de ani, am dat peste multe asemenea mențiuni. Ceea ce am constatat la vremea aceea a fost faptul că forma aparatelor de zbor a evoluat în timp, sau altfel spus era adaptată vremurilor respective. În urmă cu mii de ani zeii călătoreau cu bărci, „care” zburătoare, vimane, iar mai târziu chiar cu corăbii de mici dimensiuni. Discuri zburătoare s-au observat din antichitate și au devenit tot mai frecvente în sec.XX. Chiar și scrierile creștine conțin asemenea mențiuni. La toate acestea, mai adaug și informațiile din jurnalele conchistadorilor spanioli conform cărora aztecii dețineau aparate de zbor discoidale ce se deplasau folosind vibrațiile sonore.

Această din urmă mențiune este cea mai interesantă, întrucât nu mai vorbim de simple observații vizuale pe cer a unor obiecte zburătoare, ci despre aparate de zbor concrete, materiale, care conform însemnărilor istorice, erau confecționate dintr-un aliaj ce conținea aur și un metal alb strălucitor.

Mă întreb de multă vreme, ce legătură să fie între aparatele de zbor ale zeilor din vechime, discurile zburătoare folosite de azteci și obiectele de zbor neidentificate din zilele noastre?

Erich von Daniken crede că „zeii nu ne-au părăsit niciodată”. Dacă este așa, înseamnă că au continuat să folosească mereu diverse tehnici de zbor. Dacă despre zeii se crede că sunt plăsmuiri omenești, fenomenul OZN de arată că cel puțin aparate lor de zbor au fost permanent vizibile pe cer. Dar cine sunt cei care le manevrează?

La această întrebare vom căuta să găsim răspuns în articolele următoare.

Bibliografie

[1] Erich von Daniker, Zeii nu ne-au părăsit niciodată, Editura Lifestyl, București, 2018
[2] Dr. Seteven M. Greer, Adevărul ascuns. Informații interzise, Editura Daksha, București, 2008
[3] Richard C. Hoagland și Michael Bara, NASA. Istoria secretă, Editura Pro Editură și Tipografie, București, 2008
[4] Texe Marss, Project L.U.C.I.D. – The Beast 666 Universal Human Control System, Living Truth Publishing, Austin, Texas, 1996
[5] Cris Putnam & Thomas Horn, Exo Vaticana. Petrus Romanus. Project L.U.C.I.F.E.R. and the Vatican’s Astonishing for the Arrival of on Alien Savior, 2013

În categoria Istorie | Etichete , , , , | Comentariile sunt închise pentru Civilizații străvechi pierdute. Un punct de vedere ortodox (XX)

Civilizații străvechi pierdute. Un punct de vedere ortodox (XIX)

Publicat în 06/06/2019 de Teodosie Paraschiv

Astăzi vom prezenta pe scurt istoria religiilor sumeriene și asiro-babiloniene.
Cercetătorii plasează începuturile civilizației în zona Mesopotamiei, odată cu începuturile civilizației sumeriene pe la sfârșitul secolului al IV-lea î.Hr. Sumerienii locuiau între Tigru și Eufrat. Înaintea lor, în acele locuri ar fi existat o populație pre-sumeriană.

Cercetătorii au găsit peste 500.000 de texte privitoare la civilizația acestei regiuni. Cu toate acestea informațiile sunt interpretate ca mituri. Printre cele mai importante scrieri amintim:

  • Marele poem al creației, 7 tăblițe
  • Epopeea lui Ghilgameș, 12 tăblițe
  • Cosmologia caldeeană
  • Codul lui Hammrabi.

În aceste scrieri sunt amintiți și zeii care erau cinstiți de sumerieni și mai târziu de babilonieni, care pentru cercetători sunt invenții ale minții omenești și personificări ale forțelor naturii.

Cercetătorii împart multitudinea de zeii în principali și secundari. Principalii zei sunt Anu, Enlil și Ea.
Anu este interpretat de cercetători ca o personificare a cerului. Anu avea ca soție pe Antu.
Enlil era zeul considerat pământului și al oamenilor, care la asirieni era numit Bel. Își avea templul principal la Nippur.
Ea (Enki) (binefăcătorul) era zeul apelor și își avea reședința în Eridu. El era socotit zeul civilizator, care l-a modelat pe om și l-a învățat scrisul, științele și artele.

Istoria religiilor nu se pomenește nimic despre venirea lor din cer sau despre călătoriile lor cu aparate de zbor, nici cuvântul „anunnaki” nu l-am găsit pomenit.[1] Mircea Eliade amintește cuvântul „anunnaki” o singură dată în legătură cu „cel șapte judecători ai Infernului”. [2]

Urmau apoi o serie de zei secundari: Sin, Samaș și Iștar.
Sin era zeul lunii.
Samaș, fiul lui Sin, era zeul soarelui, iar
Iștar, sau Arstarte, era zeiță a fecundității dar și a războiului. Avea un cult desfânat, în special în templul ei din Uruk, ca de altfel mulți alți zei. Asirienii i-au construit un templu și la Ninive.

Un alt zeu a cărui importanță a crescut treptat este Marduk. Era un zeu solar.

Mai putem aminti pe Ninghisida, protectorul medicinei, al cărui simbol, șarpele încolăcit pe un toiag, s-a păstrat ca simbol al medicinei până în zilele noastre; Nergal, zeul morților, care avea ca soție pe Ereșkigal și mulți alții.

Mă întreb, de ce sunt trecute sub tăcere informațiile despre „anunnaki”, adică despre „cei care au venit din cer pe pământ”? Deși au apărut multe cărți ce amintesc despre anunnaki, prezentarea istoriei religiilor nu s-a schimbat cu nimic. Părerile sunt împărțite, unii sunt pro, alții contra. De asemenea, întrebările sunt multiple. Au existat acești anunnaki, sau nu? Cine sunt ei? De unde au venit, Când au venit? De ce au venit? Cu ce scop au venit? Care a fost relația lor cu omenirea? Transferul de tehnologie a existat sau nu? Și lista poate continua. Nu este deloc ușor să găsim răspuns la această multitudine de întrebări.

Cei mai cunoscuți autori care au scris pe această temă combat religiile. Cum vechile religii nu mai există sub forma în care ne sunt prezentate în istoria religiilor, iar creștinismul este așezat alături de celelalte religii, singura care este vizată este crestinismul. Cititorii nu rămân în minte cu logica prezentării, ci cu ideea inoculată că religiile (inclusiv creștinismul) sunt false. Și ce li se oferă în schimb? „Adevărul” că Dumnezeu creștin, zeii, îngerii și demonii nu există. În schimb există extratereștri, care l-au creat pe om și l-au asistat în evoluția sa.

Dar câți oamenii pot observa și înțelege că vechii zei ai religiilor politeiste și-au schimbat doar numele din „zei” în extratereștri? Pentru Erich von Daniken, autorul celebrei cărți „Amintiri despre viitor” și al recentei lucrări „Zeii nu ne-au părăsit niciodată” este de părere că vechii zei nu ne-au părăsit niciodată, ei fiind de fapt extratereștri.

Unii cercetători consideră că zeii din vechime sunt demoni [4][5], pe când alții îi consideră a fi extratereștri. De fapt „extratereștri” sunt în ambele cazuri, ceea ce diferă este doar interpretarea. Erich von Daniken și Zecharia Sitchin sunt de părere că acești zei erau de fapt extratereștri veniți din alte galaxii, care au adus viața pe pământ și l-au creat pe om în urma unor experiențe de inginerie genetică. Teoria lor se aseamănă foarte mult cu credințele sectelor gnostice.

Cu toate acestea, am observat diferențe de interpretare între Erich von Daniken și Dr. Steven M. Greer, fondatorul CSETI (Centrul pentru Studiul Inteligenței Extraterestre).

Daniken nu amintește nimic despre legăturile dintre guverne și extratereștri (ET), pe când Greer atrage atenția asupra unei grupări oculte care intenționează să controleze umanitatea prin folosirea exclusivă a tehnologiei ET. Greer demască interțiile noii ordini mondiale, dar susține și el contactul cu ET. [6]

Zecharia Sitchin a studiat multe dintre tăblițele sumeriene și a scris mai mute cărți pe această temă. Dintre acestea amintim „La începutul timpului”, „Codul cosmic”, „Cartea pierdută a lui Enki. Amintirile și profețiile unui zeu de pe altă planetă”, „Trepte spre cer” și „A 12-a planetă”, cărți traduse și în română. El lansează ideea că zeii sumerieni au venit cu multe zeci de mii de ani în urmă de pe planeta Nibiru pe Pământ în căutare de aur.

Dintre acești zeii, Enki și sora sa au creat pe oameni după mai multe încercări de inginerie genetică. Prin această teorie a sa, autorul nu susține învățătura biblică cu privire la crearea omului, opinie pe care o îmbrățișază, de altfel, majoritatea cercetătorilor și autorilor care au scris pe această temă. Excepție fac unii autori creștini pentru care zeii din vechime sunt demoni. [1][2][12]

Teoria conform căreia omul a fost creat de zei prin modificarea codului genetic a unei ființe umanoide, deja existente pe Pământ, este o ideea regăsită și la gnostici. Unii gnostici puneau rearea omului pe seama lui Satan și a demonilor lui.

Sitchin scrie o întreagă poveste pe marginea informațiilor descifrate de pe tăblițele sumeriene.

În mare, el prezintă că zeii (anunnaki) au coborât pe Pământ în Golful Persic. După Ea (Enki) a sosit și Enlil trimis de Anu, iar mai apoi Anu cu soția sa, care erau părinții lui Enlil și Enki.
En-lil înseamnă Stăpânul comenzii cer-pământ, iar En-ki înseamnă Stăpânul Pământului.
Enki a fost trimis în Africa de Sud ca să organizeze exploatarea în minele aurifere, împreună cu o echipă de anunnaki aduși de pe Nibiru. Când acești anunnaki s-au revoltat din cauza muncii grele din mine la care erau supuși, Enki vine cu ideea creării unui muncitor inteligent, prin combinarea AND-ului umanoid cu AND-ul anunnaki. După mai multe încercări a fost creată o ființă umanoidă indeligentă, după chipul anunnaki.

La început transportul aurului exploatat se făcea direct de pe Pământ pe Niburi, însă cu timpul a fost construită o baza intermediară pe Marte, de unde puteau pleca spre Nibiru nave spațiale mai mari.

Mai târziu, anunnaki de pe Marte au venit pe pământ și și-au luat soții dintre femeile pâmântence, ceea ce l-a înfuriat pe Enlil, care hotărăște, în acord cu ceilalți „zei”, distrugerea omului. Cu această ideea Enki nu s-a împăcat.

După Potop, între zei s-au iscat conflicte legate de cine este mai mare, ceea ce a dus la folosirea unor arme nucleare pentru distrugerea portului spațial din Peninsula Sinai.

Însă zeii nu s-au așteptat la catastrofa ce a urmat după folosirea armelor nucleare. Norul radioactiv a fost purtat de vânt spre est peste orașele zeilor. Pe unde a trecut norul viața a dispărut, iar locul s-a transformat în deșert. Dar orașul Ur, aflat mai la nord, a scăpat neafectat de norul radioactiv.

Zeii au regretat că au venit pe Pământ, dar era deja prea târziu. Înapoi nu se mai puteau întoarce, datorită faptului că bioritmul le-a fost afectat de gravitația Pământului.

Povestea continuă cu multe amănunte despre Enlil, Enki și urmașii lor, care și-au împărțit stăpânirea peste tot pământul. Un centru important s-a format în Egipt, iar altul în Sumer. Apoi alte centre au fost înființate în America de Sud.

Sitchin, cu povestea lui, leagă în mod ingenios informațiile care există despre civilizațiile străvechi pierdute, dar nu pomenește nimic despre demoni, ci doar despre „zeii” anunnaki, extratereștri veniți de pe planeta Nibiru. Acești zei nu s-au considerat niciodată a fi creatorii lumii și ai universului.

Sitchin este considerat un eminent orientalist și cercetător al Bibliei. El s-a făcut cunoscut datorită abilităților sale în traducerea scrierilor antice sumeriene. A absolvit Universitatea din Londra și a lucrat mulți ani în Israel, ca jurnalist și redactor. Este util să amintim că Zecharia Sitchin este și membru al masoneriei. Poate de aici și interesul său pentru civilizațiile străvechi pierdute.

Oricât de interesante par cărțile lui Sitchin, ele sunt gândite să submineze, sau să deturneze, toate credințele religioase și să-l îndepărteze pe om de Dumnezeul biblic. Miza este distrugerea credințelor religioase și mai ales credința în viața veșnică și judecata de Apoi.

Dacă pentru acești cercetători toți zeii, incluziv Dumnezeul lui Avraam, sunt una, pentru creștini, Dumnezeul lui Avraam nu este unul dintre zeii religiilor politeiste, ci Domnul zeilor, Stăpânul zeilor, Creatorul universului.

Din perspectivă biblică, „zeii” extratereștri sunt „veghetorii cerești” care au căzut din demnitatea lor și au devenit demoni, dușmani ai Dumnezeului lui Avraam, YHVH. Zeii sunt cei care i-au învățat pe oamenii științele oculte și toate urâciunile prin care au spurcat pământul.

Bibliografie

[1] Diac. Prof. Dr. Emilian Vasilescu, Istoria religiilor, EIBMBOR, București, 1982.
[2] Mircea Eliade, Istoria credințelor și ideilor religioase, Editura Univers Enciclopedic, București, 2000.
[3] Erich von Daniker, Zeii nu ne-au părăsit niciodată, Editura Lifestyl, București, 2018
[4] Joseph b. Lumpkin, Fallen Angels, the Watchers, and the Origins of Evil, Second Edition, Fifth Estate, 2006
[5]Thomas R. Horn, Nephilim. Stargates. The year 2012 and the return of the Watchers, Anomalos Publishing LLC, 2007
[6] Dr. Seteven M. Greer, Adevărul ascuns. Informații interzise, Editura Daksha, București, 2008
[7] Zecharia Sitchin, La începutul timpului, Editura Aldo Press, București, 2011
[8] Zecharia Sitchin, Codul cosmic, Editura Aldo Press, București, 2011
[9] Zecharia Sitchin, Cartea pierdută a lui Enki. Amintirile și profețiile unui zeu de pe altă planetă, Editura Livingstone, București, 2016
[10] Zecharia Sitchin, Trepte spre cer, Editura Aldo Press, București, 1999
[11] Zecharia Sitchin, A 12-a planetă, Editura Aldo Press, București, 2000
[12] Cris Putnam & Thomas Horn, Exo Vaticana. Petrus Romanus. Project L.U.C.I.F.E.R. and the Vatican’s Astonishing for the Arrival of on Alien Savior, 2013

În categoria Istorie | Etichete , , , , , , , , , , | 2 comentarii

Civilizații străvechi pierdute. Un punct de vedere ortodox (XVIII)

Publicat în 01/06/2019 de Teodosie Paraschiv

Cu cât aprofundez acest subiect cu atât aflu mai multe lucru noi, și multe informații încep să se lege. Dintr-odată aflu din mai multe surse informații despre evenimente sau locuri necunoscute până atunci.

Să ne reamintim unde am ajuns cu prezentarea noastră.

Am aflat despre existența unor civilizații străvechi pierdute, mult mai vechi decât se acceptă oficial; civilizații ce dețineau cunoștințe de astronomie, geodezie, medicină, tehnologie avansată de construcție, prelucrare a materialelor și metalelor, precum și aparate de zbor sofisticate. De aceste civilizații se leagă informațiile despre zeii „coborâți din cer”, despre „veghetorii cerești” care și-au părăsit menirea lor și au coborât pe pământ ca să-și ia soții dintre fiicele oamenilor, despre uriași și aparatele de zbor amintite în tradiția multor popoare antice. Apoi am constatat că sursa ștințelor oculte sunt veghetorii cerești, extratereștri, care au inventat religiile politeiste și i-au învățat pe oameni închinarea la idoli. Zeii religiilor politeiste sunt ființe cerești căzute din demnitatea lor, sau demoni.

Concluzia de până acum ne arată că zeii nu sunt o simplă invenție a minții omenești, ci ființe reale, duhuri rele și răzvrătite care i-au învățat pe oameni toate răutățile și au pângărit pământul cu faptele lor. De la acești „zeii” extratereștri oamenii au învățat știința și tehnologia avansată pe care o dețineau civilizațiile străvechi pierdute.

Pentru noi, cei care am fost învățați să credem că omenirea a evoluat de la comuna primitivă la nivelul civilizației de astăzi, și pentru care lumea materială este sepatată total de lumea spirituală, ne vine greu să înțelegem și să acceptăm că zeii din vechime, sau demonii, aveau nevoie de tehnologie și aparate de zbor sofisticate. Imaginea noastră despre demoni și lumea spirituală este foarte limitată.

Am constatat că așa cum în domeniul filosofiei și al științei, începând cu Renașterea, știința a fost împărțită în „exactă” și „ocultă”, tot așa și în domeniul teologiei o parte din informații au fost trecute sistematic sub tăcere. Cu alte cuvinte, teologia a devenit tot mai abstractă, o teologie care vede lumea materiale separată de cea spirituală, deși literatura de spiritualitate ajunsă până la noi ne arată că cele două lumi se întrepătrund.

Mai mult, avem impresia falsă că păgânismul a dispărut odată cu apariția și răspândirea creștinismului. În realitate păgânismul nu a dispărut niciodată; el a lucrat subversiv împotriva creștinismului secol după secol, prin toate mișcările gnostice și organizațiile oculte. Războiul demonilor împotriva oamenilor, creați de Dumnezeu, nu a încetat niciodată.

Gnosticismul a încercat să îmbrace credințele păgâne, demonice, într-un limbaj creștin. A încercat deturnarea învățăturii creștine prin falsificarea ei. Aparent, gnosticismul a fost învins în primele veacuri, dar numai aparent, întrucât științele păgâne, de origine demonică, sau retras în subteranele istoriei și s-au propagat sub formă ocultă până în zilele noastre.

Dacă până acum am prezentat istoria civilizațiile străvechi pierdute, din perspectiva vestigiilor arheologice, a artefactelor descoperite și a surselor scrise ajunse până la noi, în articolul următor ne vom îndrepta atenția asupra istoriei religiilor, în special asupra celei sumeriene și babilobiene.

În categoria Istorie | Etichete , , , , | 2 comentarii

Civilizații străvechi pierdute. Un punct de vedere ortodox (XVII)

Publicat în 21/05/2019 de Teodosie Paraschiv

Aș dori ca acest articol să fie unul recapitulativ a tot ceea ce am expus până acum în cele 16 articole precedente.

Am pornit de la textul din Facerea 6, 1-4 în care ni se relatează despre fiii lui Dumnezeu care și-au luat soții dintre fiicele oamenilor. În primele veacuri creștine prin „fiii lui Dumnezeu” din acest text se înțelegeau „îngeri căzuți”, care s-au abătut de la menirea lor. [8][9][10][11] În textul ebraic se folosește expresia „bnei Elohim”, care se traduce prin „fiii lui Dumnezeu”, iar în Septuaginta s-a tradus prin „îngerii lui Dumnezeu”.[1]

Acest text se lămurește mai bine prin prisma celor relatate în Cartea lui Enoh, în care se spune că 200 dintre „veghetorii cerești”, sau „copiii cerului” – și li se dă și numele căpeteniilor lor -, s-au jurat să se coboare pe pământ și să-și ia fiecare soții dintre fiicele oamenilor.[2] În urma acestei uniri nefirești și nelegiuite s-au născut uriașii cei din vechime, despre care se face amintire în toate tradițiile popoarelor. [1][2]

Acești „veghetori cerești”, extratereștri, au descoperit femeilor tainele cerului, și au învățat pe oameni științele oculte, vrăjitoria, ghicitoria, astrologia, astronomia, folosirea plantelor, folosirea otrăvurilor, loviturile de moarte, metalurgia, confecționarea armelor și a podoabelor, machiajul și multe alte răutăți.[2]

La aceste informații ce ni s-au păstat în scris în Sf. Scriptură, în Cartea lui Enoh și în interpretarea Părinților din primele veacuri creștine, mai putem adăuga informațiile din scrierile sanscrite care au ajuns până la noi.[3][4] În aceste scrieri se face amintire despre civilizații străvechi, astăzi pierdute, care au existat pe pământ cu mii și zeci de mii de ani în urmă, precum și despre tehnologia avansată pe care o dețineau aceste popoare străvechi.[3] De asemenea, mai putem adăuga informațiile deținute pe cele câteva mii de tăblițe sumeriene descoperite până acum. Sumerienii afirmau în mod repetat că „tot ceea ce știm, am îmvățat de la zei”.

Istoricii religiilor din secolele XVIII – XIX au considerat aceste informații drept mituri și legende, așa cum au făcut și cu informațiile din Sf. Scriptură.[12] Această opinie se păstrează și astăzi din rațiuni mai mult politice și ideologice decât științifice. Cu toată această opoziție față de civilizațiile străvechi, descoperirile arheologice din sec. XX au confirmat relatările cuprinse în Sf. Scriptură și în scrierile sanscrite. [3][5]

Astfel, s-au descoperit vestigii arheologice megalitice ce au aparținut la cca 20 de civilizații străvechi, astăzi pierdute, vestigii ce se găsesc pe pământ, sub pământ sau acoperite de ape. Toate acestea sub dovada unor civilizații străvechi, deținătoare ale unor culturi și tehnologii avansate, care au existat cu mai bine de 10.500 de ani în urmă.[3][5][6][7]

La construcțiile megalitice ce se află împrăștiate pe toate continentele, mai putem adăuga numeroasele artefacte străvechi ce au fost descoperite de-a lungul timpului.[5]

Punând cap la cap toate aceste informații, și aranjându-le cu grijă ca într-un puzzle, înțelegem că zeii religiilor politeiste, „pogorâți din cer”, sunt „veghetorii cerești” despre care se amintește în Cartea lui Enoh. Așadar, zeii aceștia nu erau rezultatul imaginației popoarele antice ci entități extraterestre pogorâte din cer pe pământ.

Dacă în sec. XIX informațiile din textul biblic și din alte scrieri străvechi erau socotite mituri și legende, noile descoperiri arheologice vin să susțină aceste scrieri ce s-au păstrat până în zilele noastre. Cu toate acestea, din motive politice și ideologice, orice dovezi despre existența unor civilizații străvechi avansate tehnologic sunt contestate sistematic.

Când este vorba de a determina începuturile, cercetătorii sunt neputincioși. Neputința se naște din faptul că ei nu pot împăca dogma evoluționismului materialist cu dovezile materiale și informațiile ajunse până la noi. Se pare că normele „științifice” au fost fixate în așa fel încât să rupă pe oameni de începuturile civilizației și ale cunoașterii, și să le înlocuiască cu niște păsmuiri. Puțini sunt cei care știu, și chiar mai puțini cei care acceptă, faptul că începând cu epoca Renașterii științele au fost împărțite în două.[15]
Partea fizică și materială a fiecărei științe a devenit de atunci un tot de sine stătător botezat cu numele pompos de știință exactă sau pozitivă, iar partea metafizică și analogică a fiecărei științe a fost disprețuită, fiind alungată și clasificată printre științele oculte.

Să nu ne închipuim că științele oculte au fost părăsite vreodată. Nu. Dimpotrivă, ele sunt studiate și practicate până în zilele noastre în cadrul restrâns al organizațiilor și societăților secrete. De fapt, odată cu Renașterea păgânismului, științele oculte au fost ascunse de ochii mulțimilor. Acestora li s-a predat știința „exactă”.

Încheiem prin a reaminti factul că avem:

  • vestigii megalitice străvechi și artefacte care presupun existența unor civilizații străvechi avansate din punct de vedere tehnologic.
  • mărturii scrise despre existența acestor civilizații și tehnologia lor.
  • cunoștințe despre științele oculte ce s-au transmis până astăzi
  • ritualuri străvechi și dorința de a reînvia cultele păgâne, prin adorarea vechilor zei pogorâți din cer, sub chipul extratereștrilor.[13][14]

Bibliografie

[1] Biblia sau Sf. Scriptură
[2] Cartea lui Enoh, ediția a cincea, editura Herald, București, 2016.
[3] CHILDRESS, David Hatchers, Tehnologia zeilor. Fascinanta cunoaștere a anticilor, Editura Vidia, București, 2012.
[4] DIKSHITAR, Ramachandra, War in Ancient India, Macmillan&Co, Madras, Bombay, Calcutta, London, 1944.
[5] DOBRESCU, Emilian M. și DOBRESCU, Edith Mihaela, Civilizații succesive. Modelarea extraterestră, vol. I, Artefacte importante, Editura Triumf, București, 2017.
[6] DUNN, Christopher, Lost Technologies of Ancient Egypt. Advanced Engineering in the Temples of the Pharaohs, Bear & Company, Toronto, 2010.
[7] SCHOCH, Robert M., Civilizația uitată, Editura Lifestyl, București, 2016.
[8] Sf. Iustin Martirul, Apologia întâi în favoarea creştinilor 1:5.
[9] Atenagora, Solie pentru creştini, 24.
[10] Sf. Irineu de Lyon, Împotriva ereziilor, 4:36:4[11] Tertulian, Despre idolatrie 9.
[12] Prof. Dr. Emilian Vasilescu, Istoria religiilor, EIBMBOR, București, 1982.
[13] Erich von Daniken, Zeii nu ne-au părăsit niciodată, Editura Lifestyle, București, 2018.
[14] Dr. Steven M. Greer, Adevărul ascuns – informații interzise, Editura Daksha, București, 2008.
[15] PAPUS, Kabbala. Tradiția secretă a Occidentului, Editura Herald, București, 2016 .

În categoria Istorie, Uncategorized | Etichete , , , , , , , | Comentariile sunt închise pentru Civilizații străvechi pierdute. Un punct de vedere ortodox (XVII)

Civilizații străvechi pierdute. Un punct de vedere ortodox (XVI)

Publicat în 20/05/2019 de Teodosie Paraschiv

Tehnologia anticilor

„Cine controlează prezentul, controlează trecutul. Iar cine controlează trecutul, controlează viitorul.” (George Orwell, „O mie nouă sute opt zeci și patru”)

Tehnologia deținută de civilizațiile străvechi pierdute este diversă și foarte interesant. În acest articol mă voi rezuma doar la a prezenta pe scurt câteva referințe la tehnologia de zbor cunoscută în vechime.

Ceea ce m-a surprins cel mai mult legat de tehnologia cunoscută de civilizațiile străvechi au fost aparatele de zbor pe cale le foloseau.

Prima informație despre aparate de zbor antice am aflat-o în urmă cu 37 de ani. Era o informație din jurnalele de călătorie ale lui Fernando Cortez (1485-1547), în care se menționează că spaniolii au găsit în Mexic la populația aztecă aparate de zbor, în formă de disc, confecționate dintr-un aliaj de aur și care levitau pe baza vibrațiilor sonore.

Pilotul bătea cu niște ciocane în discul respectiv iar acesta începea să leviteze. Era controlat prin schimbarea centrului de greutate al pilotului. Spaniolii au considerat că aparatele de zbor sunt controlate de demoni și le-au distrus, apoi le-au topit și au extras aurul. Se menționează că acele mașini de zbor erau confecționate dintr-un aliaj ce conținea aur și un metal „alb strălucitor”. Mulți ani am căutat să identific al doilea metal, dar nu am reușit.

Principiul de zbor al acestor mici aeronava discoidale se pare că folosea vibrațiile de o anumită frecvență, pentru crearea forței portante. Puteau fi într-o gamă diversă, de la infrasunete până la ultrasunete.

De „care” zborătoare se menționează și în Sf. Scriptură, în viziunea lui Ezechiel și în povestirea despre luarea la cer a Proorocului Ilie într-un car de foc.

La toate civilizațiile străvechi găsim mențiuni despre zeii care călătoreau prin cer cu mașini zborătoare. Dar cele mai uimitoare informații le găsim în scrierile hinduse. Unul din textele care amintește de aparelele de zbor antice denumite vimana este „Ramayana”.

„Yantra Sarvasva”, care se spune că a fost scrisă de înțeleptul Maharshi Bhardwaj, are 40 de secțiuni, din care „Vaimanika Prakarana”, secțiunea despre aeronautică, are opt capitole, o sută de teme și 500 de sutre. În această secțiune este descrisă vimana, sau aparatul de zbor, ca fiind de trei categorii: 1. cele care călătoresc dintr-un loc în altul; 2. cele care călătoresc dintr-o țară în alta și 3. cele care călătoresc între planete.

„Samara Sutradhara” este un tratat științific care explică fiecare aspect posibil al deplasării prin aer într-o vimana. Există 230 de strofe în care se vorbește despre construcția, decolarea, navigarea pe distanțe de mii de kilometri, aterizarea normală sau forțată și alte multe amănunte ce privesc zborul.

„Mahabharata” descrie vimana ca pe o „trăsură aeriană dotată cu aripi”. „Ramayana” descrie o vimana ca pe un aparat de zbor cu două etaje, circular, cu hublouri și cu o cupolă. Acestea zburau cu viteza vântului și scoteau un „sunet melodios”.

Istoricii și arheologii conservatori resping pur și simplu astfel de scrieri, considerându-le elucubrații ale unor scriitor cu multă imaginație.

În 1875, „Vaimanika Sastra”, un text din sec. IV î.Hr. scris de Maharshi Bhardwaj, a fost redescoperit într-un templu din India. Cartea, preluată din texte mai vechi, trata modul în care funcționau aceste vimana antice și includea informații despre pilotare, măsuri de precauție pentru zboruri lungi, protecția aeronavelor împotriva furtunilor și a fulgerelor. Aceste vimana puteau decola pe vertical și sta la punct fix, sau plana. În capitolul cinci al cărții, autorul descrie, preluat din texte antice mult mai vechi, modul în care se construiește un motor turbionar cu mercur.

Aceste cărți antice conțin multe alte informații tehnice și de tehnică militare, sau despre armele cu care erau dotate.

Poate că în sec. XIX, istoricii și arheologii aveau de ce să le considere povești, de vreme ce asemenea tehnologii nu erau reinventate încă. Dar acum, la început de sec. XXI putem privi și analiza aceste informații cu alți ochi. Aparatele de zbor nu mai sunt de domeniul SF, ci au devenit demult o realitate.

Consemnările istorice ale Indiei susțin că civilizația sa există practic de zeci de mii de ani. Cu toate acestea până în 1920, toți „specialiștii” erau de acord că originile civilizației indiene trebuie plasate la câteva sute de ani de la expediția lui Alexandru Macedon pe subcontinent în 327 î.Hr. Asta se întâmpla însă înainte ca orașele Harappa și Mohenjo-Daro să fie descoperite în actualul Pakistan. Apoi au fost descoperite și alte orașe. Descoperirea acestora au forțat arheologii să accepte că civilizația indiană există de mii de ani, așa cum insistau indienii înșiși. Spre surprinderea cercetătorilor de astăzi, orașele demonstrează o treaptă de dezvoltare avansată.

Informații despre „care” de zbor găsim și în legendele și istoriile chinezești care vorbesc de popoare legendare ce foloseau asemenea „care zburătoare”.

Dacă nu ar exista descrieri cu lux de amănunte am putea crede că aceste istorisiri sunt simple povești imaginare, însă astăzi ne putem da seama că descrierile sunt exacte.

Atât cu privire la principiile de zbor, cât și la detaliile tehnice de construție. La acestea mai puteam adăuga descriile despre arme teribile și efectele produse de acestea, foarte asemănătoare cu armele laser de astăzi sau armele nucleare.

Concluzia pe care o tragem este că asemenea aparate de zbor au existat și în trecutul îndepărtat al istoriei planetei noastre.
Istoricii care consideră pe zeii pogorâți din cer drept mituri, evident că sunt nevoiți să considere și referirile la aparatele lor de zbor ca fiind tot mituri. Însă pentru noi zeii religiilor politeiste nu sunt mitiri, ci o realitate. Zeii pogorâți din cer sunt demoni, astăzi numiți extratereștri.

De fapt, vom vede în articolele următoare că extratereștri sunt identificați cu zeii din vechime.

În încheiere, hai să facem o recapitulare.

Din studiile de istoria religiilor aflăm de legendele, miturile și tradițiile popoarelor care vorbesc de zeii pogorâți din cer. La toate popoarele găsim asemena informații despre acești zeii. Cartea lui Ehoh vine cu amănunte interesante și ne arată cine sunt acești „zei pogorâți din cer”. Ei sunt numiți „veghetori cerești”, „copiii cerului”, cei care aveau misiunea de a veghea pământul. Dar 200 dintre ei și-au părăsit misiunea încredințată lor și s-au coborât pe pământ ca să-și ia fiecare femeie dintre fiicele oamenilor (Fac. 6, 2). Aceștia au descoperit femeilor din taine cerului și i-au învățat pe oameni, științele oculte, vrăjitoria, ghicitoria, astrologia, astronomia, metalurgia, confecționarea armelor și a podoabelor, machiajul, folosirea otrăvurilor și multe alte răutăți.
În prezent sunt descoperite vestigii aparținând la vreo 20 de civilizații străvechi, astăzi pierdute. Ele se află atât pe pământ cât și sub ape. De asemenea, s-au descoperit artefacte ale acestor civilizații care ne fac să credem că acestea dețineau tehnologii avansate de prelucrare a pietrei, de transpost a blocurilor masive de sute și chiar mii de tone, tehnologii de prelucrare a metalelor și cunoștințe avansate de geodezie, astronomie și medicină.
La toate acestea putem adăuga scrierile sanstrite care au ajuns până la noi și care relatează despre existența în urmă cu zeci de mii de ani a unor civilizații străvechi, ce dețineau aparete de zbor de diferite tipuri, precum și arme teribile asemănătoare prin efectele produse cu armele laser și nucleare din zilele noastre.

Cine înțelege trecutul, înțelege și viitorul.

Bibliografie

Cartea lui Enoh, ediția a cincea, editura Herald, București, 2016.
CHILDRESS, David Hatchers, Tehnologia zeilor. Fascinanta cunoaștere a anticilor, Editura Vidia, București, 2012.
DIKSHITAR, Ramachandra, War in Ancient India, Macmillan&Co, Madras, Bombay, Calcutta, London, 1944.

În categoria Istorie | Etichete , , , , , | Comentariile sunt închise pentru Civilizații străvechi pierdute. Un punct de vedere ortodox (XVI)

Civilizații străvechi pierdute. Un punct de vedere ortodox (XV)

Publicat în 13/05/2019 de Teodosie Paraschiv

Astăzi vom prezenta câteva informații despre descoperirile făcute cu privire la tehnologiile antice. Sunt multe și nu vom intra în amănunte, ci doar le vom enumera. Intenția mea este aceea de a atrage atenția asupra existenței lor.

Dar mai înainte de a începe se cuvine a preciza faptul că istoria oficială pe care o învățăm în școală este tributară ideologiei evoluționismului materialist, conform căruia lumea s-a dezvoltat de la simplu la complex, de la comuna primitivă la organizarea socială de astăzi, de la folosirea bățului și a uneltelor de piatră la folosirea calculatorului și telefonului mobil.

Cercetătorii pornesc de la ceea ce este astăzi și își imaginează un trecut care să corespundă ideologiei evoluționismului materialist și trasează o scară a evoluției în timp. Apoi datează după această scară evenimentele, vestigiile arheologice și artefactele antice descoperite.

Așadar, mai întâi este imaginată scara evoluției apoi descoperirile arheologice sunt datate. Acesta este motivul pentru care oficial nu se poate accepta că în urmă cu mii de ani ar fi existat civilizații ce dețineau cunoștințe și tehnologii avansate comparabile cu cele de astăzi. Orice artefact antic care presupune o tehnologie avansată de realizare și prelucrare este postdatat sau, mai rău, declarat un fals, după care este ignorat total. Așa se întâmplă la noi în țară cu Tăblițele de la Tărtăria și Tăblițele de la Sinaia.

Descoperirile mai vechi și mai noi au adus în atenția cercetătorilor și a arheologilor vestigii și artefacte ce presupun existența unor civilizații străvechi, astăzi pierdute, care au deținut tehnologii extrem de avansate. Când începi să studiezi subiectul descoperi o mulțime de lucruri interesante.

De fapt, totul începe cu întrebarea. Întrebarea este cea care structurează informația. Când îți pui o întrebare, răspunsul începe să se întrevadă în jurul tău. Începi să rezonezi cu acel subiect. Ceea ce înainte nu observai începi să observi. Ceea ce s-a schimbat nu este în exteriorul tău, ci în interiorul tău, în modul de percepție a lumii care te înconjoară, și în felul de a interpreta informațiile primite prin simțuri din exterior.

Christopher Dunn, inginer de profesie, cu o experiență de peste 50 de ani în domeniu, a scris o carte intitulată „Lost Technologie of Ancient Egypt. Advanced Engineering in the Temples of the Pharaohs”, în care analizează din punct de vedere tehnologic modul cum au fost realizate și finisate construcțiile din Egipt.


Christopher Dunn, Tehnologii pierdute
Christopher Dunn, Tehnologii pierdute

La prima vedere ceea ce te impresionează în Egipt este mărimea edificiilor, piramide, obeliscuri, sfinxul, templele. Dar analizate cu atenție ele relevă detalii uimitoare. Un caz aparte îl reprezintă Marea Piramidă. Dunn descrie cercetările pe care le-a făcut pornind de la analiza pe calculator a unor fotografii realizate în Egipt. A rămas uimit când a descoperit perfecțiunea cu care au fost realizate statuile faraonilor, Sfinxul, templele și obeliscurile, dar și de modelele geometrice folosite la realizarea lor. Suprafețele blocurilor de granit sunt perfect plane, canelurile executate cu multă precizie, iar suprafețele curbate uimesc până și pe specialiștii de astăzi prin precizia cu care au fost prelucrate.

Concluzia este că așa ceva nu putea fi realizat manual, cu unelte primitive și improvizate.

Se pare că civilizațiile antice străvechi știau să folosească electricitatea, dețineau tehnologii de prelucrare de mare finețe și tehnologii de transport prin levitație a imenselor blocuri de piatră grele de zeci, sute și chiar mii de tone. Dețineau, de asemenea, aparate de zbor de diferite tipuri. Întrebarea pe care ne-o punem este: cu ce scop au fost ridicate aceste construcțiii megalicite cu atâta precizie și de ce s-a depus atât de mult efort în realizarea lor?

David Hatcher Childress în „Tehnologia zeilor. Fascinanta cunoaștere a anticilor” își începe capitolul referitor la construcțiile antice megalitice cu aceste cuvinte:

„Legendele despre civilizațiile antice strălucitoare și despre distrugerea lor în urma unor cataclisme se regăsesc în aproape fiecare cultură din lume. Scepticul modern întreabă: Ei, bine, dacă au existat societăți antice foarte avansate unde este dovada mașinăriilor pe care le loloseau? Și nu ar trebui să existe vestigii ale orașelor acestor popoare? Răspunsul este că astfel de dovezi chiar există. Au fost descoperite ruinele a sute de orașe, atât pe pământ cât și sub ape.”


Tehnologia zeilor
Tehnologia zeilor

Ce s-a descoperit? S-au descoperit:

  • sisteme de salubritate și băi cu încălzire centrală
  • lucrări hidraulice și hidrotehnice
  • ceasurile din China antică
  • un seismograf chinezesc
  • construcții megalitice la care s-au folosit unelte de tăiere și șlefuire de mare precizie
  • calendare în piatră precum cel de la Stonehange
  • stâlpul de fier din Delhi
  • dispozitivul de la Antikytera
  • o baterie electrică veche de peste 2000 de ani
  • condesatori electrici
  • lămpi de iluminat
  • informații despre aparate de zbor preistorice (vimanele)
  • tehnici de levitație
  • folosirea unor motoare cu mercur
  • arme teribile: lesere și arme nucleare
  • prelucrarea cu ultrasunete
  • tehnici metalurgice
  • și multe alte artefacte interesante.

Informații despre toate aceste descoperiri puteți găsi în carte amintită mai sus.

Concluzia pe care o tragem este aceea că istoria umanității care ni se predă în școli este falsă și continuă să țină sub obroc adevărul despre civilizațiile antice pierdute.

În încheiere reținem că în urmă cu peste 10.000 de ani au existat civilizații, astăzi pierdute, care dețineau cunoștințe și tehnologii avansate. De unde veneau toate aceste cunoștințe, istoricii și arheologii nu pot să ne spună. Pentru unii ca aceștia este mult mai simplu să le nege și să le treacă în categoria miturilor și legendelor. Noi însă putem întrevedea de unde au venit acele cunoștințe. Așa cum ne relevă informațiile din Cartea lui Enoh, sau tăblițele din sumer și tradițiile popoarelor de pe toate continentele, acele cunoștințe avansate au fost descoperite oamenilor de către zeii pogorâți din cer, numiți „veghetorii cerești” sau „copiii cerului” în Cartea lui Enoh, cei care au descoperit oamenilor multe din tainele cerului. Cine sunt acești veghetori cerești extratereștri? Pentru noi, creștinii, „veghetorii cerești extratereștri” sunt demoni, ființe care vor să pună stăpânire pe pământ și pe sufletele oamenilor.

Să fie această identificare exagerată sau forțată? Dacă cercetăm istoria religiilor și Sf. Scriptură vom înțelege că Dumnezeul biblic nu este unul dintre zeii păgâni. Zeii religiilor politeiste au învățat pe oameni magia, vrăjitoria, științele oculte, astrologia, tehnicile de ghicit, luxul, au impus sacrificiile umane și proslăvirea trupului prin fapte degradante și imorale. Zeii religiilor politeiste urmăresc de mii de ani subjugarea omenirii, intenție la care nu au renunțat nici astăzi.

În contrast, Dumnezeul biblic este Dumnezeul tuturor zeilor, Atotputernicul, Cel ce este, Făcătorul a tot ce există, a cerului și a pământului.

Bibliografie

BONWICK, James, The Great Pyramid of Giza. History and Speculation, Dover Publications, Inc., Mineola, New York, 2002, după ediția din 1877.
CHILDRESS, David Hatchers, Tehnologia zeilor. Fascinanta cunoaștere a anticilor, Editura Vidia, București, 2012.
DESALVO, John, The complet Pyramid Sourcebook
DOBRESCU, Emilian M. și DOBRESCU, Edith Mihaela, Civilizații succesive. Modelarea extraterestră, vol. I, Artefacte importante, Editura Triumf, București, 2017.
DUNN, Christopher, Lost Technologies of Ancient Egypt. Advanced Engineering in the Temples of the Pharaohs, Bear & Company, Toronto, 2010.
SCHOCH, Robert M., Civilizația uitată, Editura Lifestyl, București, 2016

În categoria Istorie | Etichete , , , , , , , , | Comentariile sunt închise pentru Civilizații străvechi pierdute. Un punct de vedere ortodox (XV)